Spre deosebire de Charnabon, care apare doar într-o sursă literară, numele Moskon apare pe o monedă:
(vezi http://www.gk.ro/sarmizegetusa/regii/moskon.htm)
***
Cu sau fără legătură cu Moskon, există în română cîteva cuvinte cu etimologie necunoscută sau problematică:
a muşca – etimologie necunoscută, cf. DEX
muşcată (floarea binecunoscută) – din bulgară, cf. DEX
muşat, muşeţel – etimologie necunoscută
a muşina, a muşlui (=a adulmeca) – etimologie necunoscută
moş – etimologie necunoscută
muscel - etimologie necunoscută
( “MUSCÉL, muscele, s.n. Culme deluroasă prelungită, puţin înaltă şi cu povârnişuri domoale, care face tranziţia între regiunea de munte şi cea de deal, fiind de obicei acoperită cu păşuni, fâneţe şi livezi cu pomi fructiferi. [Var.: muşcél s.n.] – Et. nec. ” – DEX )
Interesant este şi “maşcat” (referitor la cereale- cu bobul mare, plin; se consideră ca provenind din “măciucat”, iar “măciucă” din latinul *mateucca )
***
Cuvîntul mască are, cf unei surse, origini pre-indo-europene:
<<But cf. Occitan mascara “to blacken, darken,” derived from mask- “black,” which is held to be from a pre-I.E. language, and Old Occitan masco “witch,” surviving in dialects; in Beziers it means “dark cloud before the rain comes.” [See Walther von Wartburg, "Französisches Etymologisches Wörterbuch: Eine Darstellung galloromanischen sprachschatzes"] >>
Să fie “Basileus Moskonos” un fel de “Negru Vodă” ?
***
Varianta unui compus mo-skonos poate avea multe interpretări:
De ex., radicalii IE
m
– bun şi sekw – a spune
Moskon = bunul (sau marele) grăitor ( ? )
***
Dacă radicalul este mos , iar -kon, -konos este doar un sufix, mos ar putea fi coradical cu moş, moşnean din limba română.
Poate şi cu Moesia ? (= moşia ? )
***
Dar la fel, “Moskon” ar putea fi coradical cu “Muşat”, diferind doar sufixul.
Poate cuvintele sunt coradicale cu “muză” , “muzică”:
“Gk. Mousa, lit. “muse, music, song,” from PIE root *mon-/*men-/*mn- “to think, remember” ” (http://www.etymonline.com/index.php?term=muse)
salut. in ce priveste cuvantul “musat” stiu ca in aromana inseamna “frumos”. cuvantul “frumuseata” il contine. chestia cu etimologiile necunoscute sau atribuite gresit din DEX tre sa inceteze.
Comentariu prin mona lupu — martie 21, 2009 @ 9:58 pm |
Mușețel (plantă) înseamnă “frumușel”. Vezi și familia Mușatinilor din Moldova
Comentariu prin sabinus — noiembrie 29, 2010 @ 7:12 pm |
Muşata muşatilor (atât în aromână cât şi în istroromână)echivalează cu Ileana Cosânzeană de pe la noi, întruchiparea frumuseţii femeieşti.
muşat=înfrumoşat
mumos=frumos (din vorbirea copiilor sau a adulţilor la adresa copiilor)
Comentariu prin Daniela — noiembrie 29, 2010 @ 10:33 pm
În discuţiile de pe forumul dacia.org, d-l Eugen Rău a pus în legătură “moskon” cu gr. “moschos” ( “viţel” ).
Din DER ( Al. Cioranescu )
“muşcói (-i), s.m. – Catîr. – Var. mîşcoi. – Mr. muşcă, s.f., megl. moaşcă, s.f. Sl. miškŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. măška, alb. mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. muscŭlus (Lambrior, Carte de cetire, Iaşi, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibilă. Sec. XVI, înv. – Der. muşcoaie (var. mîşcoaie), s.f. (catîrcă).”
“Muşcoi” e considerat cuvânt de substrat ( Gh. Brâncuş ).
E posibil ca “Moskon” să fie legat îndeaproape de acest cuvânt.
Pe monedă apare un călăreţ, ceea ce ar putea fi un indiciu.
Comentariu prin roderick — noiembrie 19, 2009 @ 12:49 am |
Dacă Moskonos ăsta e un regișor mă îndoiesc că și-ar spune „corcitura”, „bastardul” ! Mîșcoiul(mușcoiul) e un animal hibrid (steril) obținut prin încrucișare/mistrițare între iapă și asin sau invers. Cred că nu greșesc dacă-l atribui lui ie meik(meig)- to mix ; lat.misceo, gr.misgein, sl. mieshati, skt. miçro http://en.wiktionary.org/wiki/mix
Cred că nu e de găsit cuvînt de substrat mai ușor de argumentat ca ăsta.Celelalte derivate, considerate a fi latine, mă intrigă mai mult( mistreț, amestec).
Mă mai gîndesc la o tălmăcire pentru Mosconos din ie mag’h- to battle, din care au rezultat următoarele: av. hamazan(luptător), gr.machomai (mă lupt, mă cert, mă încaier), lit.mūšis(bătălie). În română pun un semn de întrebare în dreptul lui méșcă, méști (reg.) lemn de zdrobit strugurii; bătător de lapte, brighidău), a mustra(a certa,a dojeni,a certa), muștruluială(mustrare, dojană, bătaie).Parcă lat.monstro(I show- arăt) nu pare chiar atît de limpede ca orig.
Mai spun ceva în contul vb.a mușca: cred că e limpede înrudit cu vb.lat.morsicare. S-a produs o simplă cădere al lui „r” și transformarea normală în „ș” după „u”(procedeu comun cu sanscrita se pare).Același caz de transformare s-a petrecut cu arh.fărină spre actualul făină.
În sfîrșit, derivatele moderne din celelalte graiuri latine sînt lămuritoare http://en.wiktionary.org/wiki/morsico#Latin
MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A mușca rupând, sfâșiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei ființe (vii); a învineți. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare
Îmi place cuv.ăsta, e foarte puternic și expresiv.Cred că o să-l folosesc mai des.
PS: legat de moș și moașă(ca strămoși) e interesant de știut că numai arm.veche avea ambele derivate din ie hen-os(old woman,ancestor).
Comentariu prin Ioan Albu — decembrie 30, 2011 @ 7:55 pm |
termenul creier în limbile slave(*mozgъ- brain) și în gr.(μυαλό/myalo – brain ).
În albaneză sînt cîteva verbe și adjecte care probabil pleacă de la „creier”, materia cenușie: mësoj- to teach, to learn.
Letonă macit- to teach, (lit.mokyti) iar mokslas ține de toate științele moderne, știință, educație bla bla bla…
Moskonos ăsta o fi avut o pojghiță de educație acolo, furgăsită prin orașele pontice și l-au supranumit ai lui învățătorul, „brainiac”.
Cu toate astea pot să accept că pe moneda e cumva o sugestie la ocupația principală a unui trib local..creșterea și înmulțirea catîrilor/măgarilor/cailor.Exemple similare sînt mai multe printre tracii sudici.
Așa ca idee, mă mir că albanezii ăștia au păstrat cuvintele alea; arta educației a fost mereu limitată la clanul fiecăruia.Era mai important să știe genealogia și creșterea animalelor decît altceva. Să nu uit arta războiului, deși n-am idee ce anume le este lor specific.
Comentariu prin Ioan Albu — ianuarie 3, 2012 @ 6:05 pm
Ar fi interesant de studiat dacă există o legătură între mujic(bărbat curajos în rusă, apelativul dat recent lui Dicaprio de către Putin)și moș,moșie,Moesia și moessyni și Maius/Majus din latină.Ar fi un alt cuvînt rădăcină care e comun mai multor grupe lingvistice cum sînt mare,lac,frate,mamă etc
Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 28, 2010 @ 12:03 pm |
Mujic adică … “mușchiulosul” (cel cu mușchi):)
Comentariu prin sabinus — noiembrie 29, 2010 @ 7:17 pm |
http://en.wiktionary.org/wiki/moški ..s-ar putea ca moș și moșie să fie produsul unei metateze din rădăcina IE pentru pămînt. Nu sînt sigur dacă a fost un proces unanim pentru toți daco-geții sau doar în spațiul dintre Carpați și Balcani, chestia e că s-a generalizat. Primii traci intrați în Asia Mică au fost numiții musku..poate că erau mysienii ce se autointitulau mosku și țara Moeska(Mosika ș.a.m.d). Moskon ăsta trebuie să fie un moesian!
http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0620.html ….alte exemple.
Comentariu prin Ioan Albu — august 21, 2011 @ 6:12 pm |
Muscel ar putea veni de la “muncel” sau “munticel” și ar însemna un munte mai mic. În Bucovina (sau Banat ?) la munte i se mai spune și “munce”
………………
Moskon ar putea în semna “moscal” (nume slav), sau în română “moș – cal” (De altfel pe monedă apare și un călăreț, adică un moș pe un cal)
………………
Moș ar putea fi citit invers (în oglindă), de la dreapta la stânga, și ar da șom.
“Șom” adică șoim
“Șom” adică “ș-om”, adică “șarpe – om ” (ș ar fi inițiala de la șarpe)
Comentariu prin sabinus — noiembrie 29, 2010 @ 7:25 pm |
Roderick, cred că ți-ai dat singur răspunsul la dilema asta legată de Moskon: “maşcat” (referitor la cereale- cu bobul mare, plin).
etc. În Macedonia era vițelul numit moskon, dar nu e definitiv stabilit deocamdată ci se încadrează în ce spun acum.
Este un derivat de la o rădăcină mas(lat.) care însemna..coi. Masculus era un diminutiv cu sufixul -lus(chiar e oficială explicația) care în mod ironic a ajuns să însemne bărbăție, duritate și prolificitate etc. Acum pricepi de ce spuneau latiniștii emasculare.
În Tracia, ca și-n (V-)Italia, masculii oricărei specii erau numite după atributele care defineau bărbăția..la noi s-au păstrat mascur(lat.sau tracă?), mîșcoi(mîșcoaie e teoretic și practic greșit, chiar “eretic”
Eu îmi imaginez că la un moment dat, cînd limba română a început să se formeze în primul mileniu, existau două lexeme care circulau paralel: moș/maș și baș/boș/boașe. Fiecare s-a răspîndit uniform și de aici avem atît cuvinte respectabile cît și cele de argou:
pardon my french!
- boșorog -moșul bolnav de hernie ; tot aici subliniez părerea spec. că terminația rotacizată din olog spre orog arată și unde s-au păstrat mai mult boașele
- moșorogi -migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, apoi a se moșcăi
- BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, scr. bojište. …yea right!! apoi boiștean, peștele dulceag verde..
- baștan care este coradical cu reg.înv.moștean (alb.moșatar) și derivatele: baștină care e sinonim cu moștenire și moșie
- BOȘÁR, boșari, s. m. Pepene verde cu miezul galben
- BOȘOROÁGĂ s. v. buruiana-surpăturii
- BOJÓC, bojoci, s. m. (Pop.) Plămân (mai ales de animale). ◊ Expr. (Fam.) E numai bojoci = e foarte slab, dar foarte activ și plin de pasiune și entuziasm.Sînt mai multe derivate în Trans./Banat și se presupune o contaminare cu un elem.unguresc…..NOT!
- moșán, moșéni, s.m. (înv.) 1. moștenitor. 2. băștinaș
- BUȘ s. v. pumn. (aici poate fi și un rad.IE pentru lovire, la fel ca și-n cazul lui boiște..dragoste cu năbădăi! sau războinic și bătaie,bate etc)
Concluzia ar fi că Moskon e bărbatul cu coițe și e coradical cu acest “Masculin” cum nu se poate mai frumos.
Don’t you just love this language!
Comentariu prin Ion Albu — februarie 2, 2011 @ 6:05 pm |
Pokorny : IE moz-g-o-, moz-g-en-, mos-k-o- „brain” , poate Moskonos însemna înțelept (mintos), în ciuda moravurilor vremii. Nu ar fi imposibil să vină totuși din IE mozg̑ho-s = young cattle.
Comentariu prin Ioan — august 11, 2011 @ 11:52 am |
Ar fi tare, însă derivatele amintite în dicţionarul lui Pokorny par să se refere doar la organul fizic (creier, măduva spinării, chestii comestibile
), nu la gândire.
Comentariu prin Roderick — ianuarie 3, 2012 @ 8:01 pm |
Albanezul mas “măsură” provine din PIE *mē- “a măsura” , ca şi gr. mestor “consilier”, v.pers. framātar- “conducător”.
Din PIE *māk’- “înalt şi subţire” ar proveni numele macedonenilor ( “munteni”, din gr. Μάκετα “înălţimi, munţi” -cf. Pokorny ). Într-o limbă satem, *māk’- ar putea da *mos ( avest. mas- “lung”, masiṣta- “cel mai înalt” ); posibil (oarecum) Moskon = marele, înaltul…
Comentariu prin Roderick — ianuarie 3, 2012 @ 11:24 pm |
La macedoneni (aromâni) se întâlnește numele de familie Donea. Un Donea mai mare ar fi Mak Donea (Makdonea). La scoțieni este Mc pus înaintea numelui (vezi Mc Leod), care ar putea fi echivalentul lui Mak de la macedoni
Comentariu prin sabinus — ianuarie 6, 2012 @ 6:50 pm |
Dar într-o limbă incertă ca dacica *māk’- “înalt şi subţire” ar fi dat „măgădan” și moglan sau măgăoi? http://dexonline.ro/definitie/m%C4%83g%C4%83dan http://dexonline.ro/definitie/m%C4%83g%C4%83d%C4%83u
Dacă măgură vine din aceiași sursă ca „ gr. Μάκετα “înălţimi, munţi” -cf. Pokorny”
iar mocanul(cioban de la munte) e doar un derivat autentic, coradical cu „macedonean”?
Grecii aveau aceeași „stimă” pentru macedoneni cum are Dex-ul pentru mocan.
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 20, 2012 @ 11:26 pm |
Pentru “mocan” am prioritate în aceasta teorie
Vezi comentariul de aici
http://hroderic.wordpress.com/2011/02/15/oameni/
În extremă
“mocan”, “moţ” = muntean , iar “rumân” = câmpean ( vezi comntariul de aici – http://hroderic.wordpress.com/2011/02/07/vlasia/#comments )
Comentariu prin Roderick — februarie 24, 2012 @ 7:20 am
E posibil ca mocan să derive de la mak-dan, care ar fi dat și măgădan. Astfel, mocanul (makdanul) ar fi un “dan de pe înălțimi”, un “dan de la munte”. Dacă am ști exact semnificația termenului de dan (devenit nume – Dan), am putea explica și ce înseamnă mocan cu adevărat. Ca explicație, posbil ca “dan” să derive de la “daoi”
Comentariu prin sabinus — februarie 23, 2012 @ 4:15 pm |
E doar un simplu sufix, iar dacă dacii aveau nume ca Danais de ex, ar fi putea avea mai multe semnificații. Una ar fi „dana” (oset.don) cantitate apreciabilă de apă,apă învolburată
sau http://dexonline.ro/lexem/d%C4%83nac/87187
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 23, 2012 @ 5:10 pm
Între adj. mașcat și măciucă -at (lat.matteuca) nu văd o legătură.
Proto-IE: *meg’a – „big,great”
alb.madh ar putea fi doar una din formele balcanice,alta ar fi fost madz(din madzăre); dar dacă nu toți tracii foloseau această pronunțare arhaică? Erau mulți și pe un teritoriu imens, deci puteau avea forme dialectale.
În sfârșit, iată că Dexul știe mai bine și ne dă mură-n gură:
– mășcat, mășcați, -te, adj. 1. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. 2. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.); măzărat.
– măzărat, măzărați, -te, adj. (Despre grâu) Cu bobul mare ca mazărea; mășcat. ♦ (Despre ochi) Mare. ♦ (Despre precipitații atmosferice) Cu picături sau boabe mari.
Sincer să fiu, eu n-am folosit deloc aceste adjectice traco-dace, dar mă gândesc că au avut și ele epoca lor de glorie. Wikipedia spune că mazărea a fost adusă din Asia în antichitate la romani și greci ,de unde, abia în sec.XVII ajunge la noi. http://ro.wikipedia.org/wiki/Maz%C4%83re
Dacă-i adevărat, adjectivul a subzistat și separat de planta în cauză. E totuși o discrepanță între alb.și rom. referitor la acest vocabular comun, în sensul de dimensiuni: noi zicem mal de pământ, ei au „mal” ca munte, noi zicem măzărat (bombat, mare) ei folosesc madh ca superlativ.
Comentariu prin Ioan Albu — mai 13, 2012 @ 9:28 am |
Totuși, bobul de mazăre nu e așa mare ca să justifice adjectivul traco-ilir. Ar trebui să mai fie un radical pentru bob sau păstaie care să acopere mazărea și term.hind. mat’ar (boabă). O idee ar fi ca „madzăre” și modhullë să ne parvină din IE mad- ”food”, cu derivate doar în grupurile germanic și celtic.
S-a mai întâmplat odată cu IE mand- ”sîn, uger” să dea mânzare (*mîndzare)- oaie de lapte, care a fătat și are lapte. E un sufix care e prezent în ambele cazuri!
Comentariu prin Ioan Albu — mai 20, 2012 @ 7:01 pm |