Istoriile lui Roderick

noiembrie 25, 2009

Darzos şi Gradivus

Filed under: Derzelas,Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:38 pm

Lituanianul “daržas” ( “grădină” ) are la origine PIE *dArg’h-  “loc împrejmuit”. Tot de aici ar proveni germanul zarge.

Românescul “ţarc” nu e legat, se pare, de acest radical.

Terenurile agricole ale proprietarilor individuali sau ale comunităţii sunt, din cele mai vechi timpuri, hotărnicite, împrejmuite şi păzite – păzitorii lor fiind oameni şi zei.

Unul din aceşti zei e amintit de poetul Vergiliu:

“Cu gânduri multe framântându-mi mintea

De zânele câmpene-am prins atunce

A mă ruga şi de Gradivus tatăl

Cel ce veghează geticele ţarini” (Eneida, III, 34-35)

Poetul identifică zeul get – care păzeşte ţarina şi recolta- cu Gradivus , una din ipostazele lui Marte. Dar care va fi fost numele getic al acestui zeu (care era suficient de important în lumea getică pentru ca Vergiliu să fi auzit despre el) ?

O posibilitate ar fi ca acest nume să fie legat de numele – păstrat în lituaniană – al grădinii ( “daržas” ).

***

Întâlnim în spaţiul trac numele unor zeităţi ca DarzosDerzis, Derzelos. Se consideră că ar numi acelaşi zeu - “zeul puternic, energic, dătător de forţă şi sănătate, personificarea şi ideal simbolic al acestor virtuţi apreciate şi râvnite de traco‑geţi” ( I.I. Russu ), zeu al forţei vitale, al sănătăţii, al medicinei.

După Sorin Paliga, rom. “dârz” continuă o formă tracă, corespunzând lui Darzalas-Derzelas-Derzis ( vezi PIE *dhers-  ), înrudit cu “Dares” ( numele unui preot frigian al cultului lui Hephaistos ), nume explicabil din IE *dher ( “a ţine strâns, sprijini “). ( cf. “Mitologia tracilor”, p. 68 ).

Toate acestea sunt, cred, valabile pentru formele “Derzis”, “Derzelas”.

Dar ar putea fi posibil ca forma “Darzas” să trimită spre alt sens, cel de “păzitor al ogorului împrejmuit”, Gradivus din poemul lui Vergiliu.

Dacă au fost două zeităţi cu nume foarte apropiate, e posibil ca ele să se fi identificat la un moment dat, iar Derzelas, zeul forţei vitale, să fi fost şi veghetorul ogoarelor getice.

Mai puţin probabil – dar nu imposibil – ar fi ca numele “Gradivus” să reproducă aproximativ o formă getică, probabil din PIE *g(‘)hort-  ( care s-ar putea regăsi în “gard” ).

7 comentarii »

  1. interesanta perspectiva.
    as dori sa preiau articolul pentru http://www.enciclopedia-dacica.ro

    imi puteti da acordul?

    dada

    Comentariu prin Dada — decembrie 26, 2009 @ 6:00 pm | Răspunde

  2. Desigur, valabil pentru orice articol, cu indicarea sursei.

    Comentariu prin Roderick — decembrie 27, 2009 @ 8:44 am | Răspunde

  3. Audax – audere = a îndrăzni ..particula AU- e în plus, dar înseamnă strălucitor(aur, au-rora)
    Duras (sau Dursa) înseamna tot dîrz dar cu pronunție dialectală?

    Comentariu prin Adrian — martie 19, 2011 @ 7:40 pm | Răspunde

  4. Din informațiile tale, crezi că exista un zeu sau un daimon al iubirii care să-l fi precedat pe Dragobete? Mă gândesc la un nume „tracic” care să conțină vreo referință paralelă cu gr.eros(erotikos) și arm.սիրել (sirel)- dragoste.
    http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=eros&searchmode=none
    „Zburătorul” pare să fie expresia unei amintiri antice, dar e oare autohtonă sau romană?
    Curios cum ungurii au acest szerelem(dragoste), din sursă arm.-iranică după cum sugerează Pîrvan.

    Comentariu prin Ioan Albu — februarie 22, 2012 @ 3:30 pm | Răspunde

  5. zvóară, zvoare, s.f. – Grădină, livadă și, în general, o bucată de pământ (Bârlea 1924): “Pentru o rudă de zvoară / N-oi mere la voi noră” (Bârlea 1924 II: 19). – Der. dial. din sfoară “bucată de teren” (< sl. sǔvora).??

    Proto-IE: *wert-
    Meaning: a piece of land (fenced ?)
    Tokharian: B warto, wärto – Garden, Grove
    Old Indian: vr̥ti- f. `surrounding, covering; hedge, fence'
    Slavic: *vьrtъ, *vьrtogordъ, *vьrtьpъ – cave, garden
    Germanic: *wárɵ-a- m., *wurɵ-(i)a- m., *wurɵ-(i)ō f. – shore, strand, highland
    Celtic: Ir fert – grave mound

    Comentariu prin Ioan Albu — mai 18, 2012 @ 7:57 pm | Răspunde

    • Ţin minte vag o legendă cu Ştefan cel Mare în care oferea unor răzeşi o “sfoară” (sau “funie”) de pământ, înţelegând prin asta că terenul era măsurat doar pe lat, de-a lungul putând să se întindă cât puteau să cultive. Dacă găsesc sursa, revin cu informaţii.

      Comentariu prin Roderick — mai 18, 2012 @ 9:58 pm | Răspunde

    • Este posibil să fie înrudit și cu zăvoi

      zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.

      Comentariu prin sabinus — mai 19, 2012 @ 4:09 pm | Răspunde


Feed RSS pentru acest post. Urmăreşte URI

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Theme: Rubric. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.