Lituanianul “daržas” ( “grădină” ) are la origine PIE *dArg’h- “loc împrejmuit”. Tot de aici ar proveni germanul zarge.
Românescul “ţarc” nu e legat, se pare, de acest radical.
Terenurile agricole ale proprietarilor individuali sau ale comunităţii sunt, din cele mai vechi timpuri, hotărnicite, împrejmuite şi păzite – păzitorii lor fiind oameni şi zei.
Unul din aceşti zei e amintit de poetul Vergiliu:
“Cu gânduri multe framântându-mi mintea
De zânele câmpene-am prins atunce
A mă ruga şi de Gradivus tatăl
Cel ce veghează geticele ţarini” (Eneida, III, 34-35)
Poetul identifică zeul get – care păzeşte ţarina şi recolta- cu Gradivus , una din ipostazele lui Marte. Dar care va fi fost numele getic al acestui zeu (care era suficient de important în lumea getică pentru ca Vergiliu să fi auzit despre el) ?
O posibilitate ar fi ca acest nume să fie legat de numele – păstrat în lituaniană – al grădinii ( “daržas” ).
***
Întâlnim în spaţiul trac numele unor zeităţi ca Darzos, Derzis, Derzelos. Se consideră că ar numi acelaşi zeu - “zeul puternic, energic, dătător de forţă şi sănătate, personificarea şi ideal simbolic al acestor virtuţi apreciate şi râvnite de traco‑geţi” ( I.I. Russu ), zeu al forţei vitale, al sănătăţii, al medicinei.
După Sorin Paliga, rom. “dârz” continuă o formă tracă, corespunzând lui Darzalas-Derzelas-Derzis ( vezi PIE *dhers- ), înrudit cu “Dares” ( numele unui preot frigian al cultului lui Hephaistos ), nume explicabil din IE *dher ( “a ţine strâns, sprijini “). ( cf. “Mitologia tracilor”, p. 68 ).
Toate acestea sunt, cred, valabile pentru formele “Derzis”, “Derzelas”.
Dar ar putea fi posibil ca forma “Darzas” să trimită spre alt sens, cel de “păzitor al ogorului împrejmuit”, Gradivus din poemul lui Vergiliu.
Dacă au fost două zeităţi cu nume foarte apropiate, e posibil ca ele să se fi identificat la un moment dat, iar Derzelas, zeul forţei vitale, să fi fost şi veghetorul ogoarelor getice.
Mai puţin probabil – dar nu imposibil – ar fi ca numele “Gradivus” să reproducă aproximativ o formă getică, probabil din PIE *g(‘)hort- ( care s-ar putea regăsi în “gard” ).
interesanta perspectiva.
as dori sa preiau articolul pentru http://www.enciclopedia-dacica.ro
imi puteti da acordul?
dada
Comentariu prin Dada — decembrie 26, 2009 @ 6:00 pm |
Desigur, valabil pentru orice articol, cu indicarea sursei.
Comentariu prin Roderick — decembrie 27, 2009 @ 8:44 am |
Audax – audere = a îndrăzni ..particula AU- e în plus, dar înseamnă strălucitor(aur, au-rora)
Duras (sau Dursa) înseamna tot dîrz dar cu pronunție dialectală?
Comentariu prin Adrian — martie 19, 2011 @ 7:40 pm |
Din informațiile tale, crezi că exista un zeu sau un daimon al iubirii care să-l fi precedat pe Dragobete? Mă gândesc la un nume „tracic” care să conțină vreo referință paralelă cu gr.eros(erotikos) și arm.սիրել (sirel)- dragoste.
http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=eros&searchmode=none
„Zburătorul” pare să fie expresia unei amintiri antice, dar e oare autohtonă sau romană?
Curios cum ungurii au acest szerelem(dragoste), din sursă arm.-iranică după cum sugerează Pîrvan.
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 22, 2012 @ 3:30 pm |
zvóară, zvoare, s.f. – Grădină, livadă și, în general, o bucată de pământ (Bârlea 1924): “Pentru o rudă de zvoară / N-oi mere la voi noră” (Bârlea 1924 II: 19). – Der. dial. din sfoară “bucată de teren” (< sl. sǔvora).??
Proto-IE: *wert-
Meaning: a piece of land (fenced ?)
Tokharian: B warto, wärto – Garden, Grove
Old Indian: vr̥ti- f. `surrounding, covering; hedge, fence'
Slavic: *vьrtъ, *vьrtogordъ, *vьrtьpъ – cave, garden
Germanic: *wárɵ-a- m., *wurɵ-(i)a- m., *wurɵ-(i)ō f. – shore, strand, highland
Celtic: Ir fert – grave mound
Comentariu prin Ioan Albu — mai 18, 2012 @ 7:57 pm |
Ţin minte vag o legendă cu Ştefan cel Mare în care oferea unor răzeşi o “sfoară” (sau “funie”) de pământ, înţelegând prin asta că terenul era măsurat doar pe lat, de-a lungul putând să se întindă cât puteau să cultive. Dacă găsesc sursa, revin cu informaţii.
Comentariu prin Roderick — mai 18, 2012 @ 9:58 pm |
Este posibil să fie înrudit și cu zăvoi
zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.
Comentariu prin sabinus — mai 19, 2012 @ 4:09 pm |