Jderi şi balauri

În DEX 98

“JDER, jderi, s.m. Mic animal carnivor din familia mustelidelor, asemănător cu dihorul, cu blana preţioasă, de culoare brună închis (Martes martes). ♦ Blana acestui animal. – Cf. scr. z d e r o „mare mâncăcios”.”

În DER ( Al. Ciorănescu )

“jder (jdéri), s.m. – 1. Mic animal carnivor asemănător cu dihorul, cu blana preţioasă (Mustela martes). – 2. Blana acestuia. Sb. ždera „Gulo borealis”, cf. sb., cr. ždero „lacom” (Cihac, II, 157; Miklosich, Slaw. Elem., 22; DAR; Tiktin).”

E surprinzătoare totuşi asemănarea acestui cuvânt cu … slavul “zvero” – “animal, sălbăticiune”. Poate că un cuvânt coradical a contribuit cumva la apariţia lui “jder” în română.

PIE *g’hwēr- “animal sălbatic” a dat, de asemenea, gr. “thḗr” , lit. “žvērìs” , let. “zvę̄̀rs” , toate cu sens de “sălbăticiune” ( cf. starling.rinet.ru )

***

Un cuvânt straniu în limba română este “AJDER” – “balaur” ( l-am întâlnit doar în “Dicţionarul de sinonime” – M. şi L. Seche, fără menţiunea vreunei etimologii ).

Cuvântul pare să provină în cele din urmă din PIE *(a)sker- “vierme, lăcustă, şopârlă” , care a dat şi alb. hárdhje “şopârlă” şi gr. askarís ( parazitul intestinal ).

Foarte asemănător cu “ajder” este  slavonul aštera „şopîrlă” ( cehul ještěr “balaur” , pol. jaszczurka).

Cuvântul poate să fi intrat însă în română din turcă ( “ejderha” ) , unde provine, cred, din persană ( “аždār” – vezi comentariul din dicţionarul lui Vasmer ).

După Derksen ( vezi www.ieed.nl ), referitor la rădăcina proto-slavă a acestui cuvânt ( *āščeru ):

“Though the details would remain unclear, there is definitely possibility that this is a substratum word showing prefixation of a non-Indo-European type (cf. Schrijver 1997: 307-312). Among the alternative solutions, the analysis *h₁oh₁k´u-sker-, a compound of the word for `quick’ and the verbal root that is found in Gk. ska…rw `frisk’ as well as probably Lith. ske†ry~s `harvestman, daddy-long-legs’ and Latv. «k§i°rgai^lis², seems the most attractive”

*

Cuvântul “ajder” aminteşte de alte nume date balaurilor- lituanianul Aitvaras, finlandezul Ajatar ( căruia i-ar corespunde estonianul Äijo ; comentariul din dicţionarul lui Vasmer exclude legătura dintre “ajatar” şi slavul *āščeru ).

E posibil, cred, ca aceste cuvinte să reflecte PIE *ogʷh- “şarpe, şopârlă” – care a dat gr. ophis, sanscr. áhi- , avestan aži- , german “Eidechse” ( cel din urmă derivând dintr-un compus proto-germanic *ag(w)i-ɵaxsiō(n) (*ɵaxsu-z “bursuc”) – cf. starling.rinet.ru ).

Alte variante – mai puţin probabile, cred: PIE  *ag(‘)h- “a speria” -care a dat engl. “awe” ; PIE *agh- “rău” – care a dat sanscr. aghá- “rău, malefic” ( cf. starling.rinet.ru ).

Wiki-articolul dedicat lui Ajatar sugerează ca posibilă etimologie finlandezul ajaa “a urmări” ( din proto-uralic *aja- , cf. starling.rinet.ru ).

Dacă  “aitvaras” e un compus dintr-un “ai” corespunzând PIE *ogʷh- şi -tvaras, rămâne problema celui de al doilea formant.

(Lit. “tvara” – “durabil” , “tvoru” -”gard” ( din PIE *twerǝ- “a păstra, a împrejmui” ) poate sugera o legătură cu noţiunea de construcţie, casă, sau de “făcătură”, “meşteşugire malefică” ( ceh “tvoru” – creatură, vechi rus “tvoru” – înfăţişare – cf. www.ieed.nl ).

Într-adevăr, Aitvaras este un fel de “şarpe al casei”, cu conotaţii malefice însă, care o dată adus în casă nu mai poate fi alungat; nici părăsirea casei nu e utilă, Aitvaras mutându-se împreună cu locuitorii ei.

Acest “tvara” poate fi însă doar un omonim. )

***

Revenind la “jder”, impresia mea este că principala calitate a acestui animal nu este cea de “mare mâncăcios”, ci de acrobat al pădurii, sărind cu o viteză incredibilă dintr-un copac în altul.

Bănuiesc că şi adevăratul înţeles al numelui său e legat de aceasta.

Alb. “shqarth” “jder” după unii lingvişti ( Jokl, Çabej ) provine din rădăcina *(s)ker- ‘salt’ ( vezi www.siteupload.de/dl.php?fid=979478 ),coradical gr.  skaírō ( şi probabil lit. sketrys “lăcustă” -vezi şi comentariul lui Derksen citat mai sus ).

Nu e exclus ca şi rom. “jder” să provină din aceeaşi rădăcină *sker , având însă probabil o evoluţie la fel de complicată ca a lui “ajder” din PIE *(a)sker.