Istoriile lui Roderick

august 11, 2010

Dave dacice – o ipoteză

Filed under: Deva — Roderick @ 11:41 am

Ipoteza ar fi că terminaţia -dava nu era obligatorie , ci opţională.

Probabil după cum, azi, nu spunem în mod obişnuit “municipiul Bucureşti”, ci doar “Bucureşti”. Desigur, prezenţa lui -dava era mai importantă pentru precizarea statutului unei localităţi.

***

Printre consecinţe ar fi posibilitatea ca numele unor dave dacice să se fi păstrat fără componenta “dava” ( transformată eventual în -da, -dea ).

Thermidava ar fi localitatea albaneză Dhërmiu.
Unii cercetători plasează Petrodava în apropierea oraşului Piatra Neamţ.

Ceva  mai puţin probabil, cred, Marcodava antică, plasată la nord-vest de Apulum, îşi poate regăsi numele – sau un omonim- în cel al comunei Marca, judeţul Sălaj ( unde există ruinele unei cetăţi dacice ).

Nu departe de Craiova – Pelendava - e satul Pereni. Probabilitatea ca numele să fie legate etimologic e mică, dar nu neglijabilă.

La fel, satul Doh din Sălaj , unde există vestigii din epoca romană, ar putea trimite spre Dokidava ( identificată uneori cu Şimleu Silvaniei ).

About these ads

40 comentarii »

  1. foarte buna observatia!!!
    m

    Comentariu prin mandalandala — august 18, 2010 @ 2:22 pm | Răspunde

  2. As asemana fenomenul sufixului “-dava” cu cel al sufixului toponimic nemtesc “-dorf” (insemnand “sat”), care e intr-adevar optional (unele localitati il au, altele nu, fara un tipar aparent).

    Comentariu prin Mihai Dumitru — septembrie 13, 2010 @ 7:55 pm | Răspunde

  3. Folosind mult blamata și nesigura etimologie populară mă gîndesc că aș putea imagina vreo două explicații pentru Utidava și Itadeva pornind de la cîteva regionalisme sau cuvinte mai puțin uzitate azi, și acestea sînt următoarele: ițan (Rar. Locuitor de la munte), huțan ( fig. om înalt și voinic, cal huțan = cal de munte foarte rezistent), țuțuian (Reg. cioban ardelean-din țuțui,țugui), a se țuțui etc.Interesant că multe din aceste apelative nu se îndepărtează foarte mult de localizarea aproximativă a centrului dacic Utidaua.

    Comentariu prin Ioan Albu — ianuarie 9, 2011 @ 2:08 pm | Răspunde

  4. Pelendava și Polondava se găsesc chiar la poalele unor podișuri (pe o anumită hartă „on-line”). Deși nu-i deloc științific cred că însemnau chiar așezarea de la poalele muntelui/podișului. Slavii au cîte un termen pentru cîmpie din rădăcina ie pel- dar nu se aplică aici. În schimb noi avem poale ca țesături, haine din răd. ie pel-, pelə-, plē- to wrap, cover; cloth; fell, pelt ; ba chiar vine și lat. cu pulpă, pulpană.
    De asemenea IE pel-, pel-en-, pel-t-, pel-u̯- „dust, powder; meal, flour” :
    PIELM, pielmuri, s. n. (Pop.) Făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate). [Var.: piemn s. n.] – Et. nec.
    PS: Nu știu dacă IE pel@- (pelh3-?) – „Citadel, fortified high place” s-a perpetuat pînă azi în
    paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire) Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță. ……..dar zău că tentant.

    Comentariu prin Ioan Albu — august 18, 2011 @ 6:50 pm | Răspunde

  5. pălánt, pălánturi, s.n. (reg.) 1. răsad. 2. pădure tânără, semănată de curând. 3. vie tânără. 4. gard, împrejmuire.

    Comentariu prin Ioan Albu — august 18, 2011 @ 6:56 pm | Răspunde

  6. Mai am două păreri personale despre două localități. Una e Predava sau Pridava,o localitate care doar e presupusă pe baza tribului predavenses și cred că știu cum s-o traduc. Pentru asta amintesc de o plantă dacică numită „priadila” – viță albă, curpen. Primul e un adj. dacic care s-a păstrat pînă azi..príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb; prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb) și încă cîteva derivate. Al doilea termen se traduce prin foaie, frunză;se găsește în slavă și baltică.
    Alt oraș e Ulmetum..știu că e considerat latin venind de la ulm, dar oare nu e un termen dacic? Să zicem ..
    ulmá, ulméz, vb. I (înv.) 1. (despre câini, copoi etc.) a adulmeca. 2. (fig.; despre oameni) a simți, a observa, a mirosi.
    Era o plantă dacică numită olma (socul).
    PS: are cineva pe net o hartă cu toate localitățile dacice sau măcar o listă completă?..înțeleg că-s peste două mii (toate cele tracice)

    Comentariu prin Ioan Albu — august 19, 2011 @ 5:49 pm | Răspunde

    • aprig, priu, prour, prian

      IE *apr- (-ph-)
      Meaning: warm, light, sky

      Comentariu prin Ioan Albu — mai 14, 2012 @ 7:15 pm | Răspunde

  7. drob, -uri, s.n. – Bucată mare și compactă de ceva: “La Ispas c-on drob de caș”.(top. în Săcel) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiția locală vorbește și despre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Săliștea de Sus și Săcel (Grad 2000: 14). – Din sl. drobǐ, cf. srb. drob, rus. drobǐ “bucată” (DER).
    Drobeta și probabil *Droboda ar putea conține aceeași etimologie tracă., poate chiar din IE *derw-, *drēw- „lemn, pădure, stejar, pin”.
    Drobodava poate fi originalul dacic, însă evoluția sa ar fi fost *Drobodaa și *Droda, însă dacă drob e și slav și dacic s-ar fi păstrat neschimbat în *Droboda.
    Terminația -va e specifică numelor râurilor din țara noastră, Slovacia, Cehia și la baltici cred. Unii zic c-ar fi celtic, alții curat slav. Drobodava sigur conține acest sufix.

    Comentariu prin sorin5780 — decembrie 14, 2012 @ 12:43 pm | Răspunde

  8. Acidaua (sau Acidava) era asemănată de Olteanu cu strategia tracică Akutika (IE *ak’- sharp, peak), ambele fiind în zone muntoase. Probabil că aveam o dezvoltare *ač în traco-dacică.
    Oricum ar fi am dat peste o coincidență în sensul de mai sus: loc.menționată la 1366, Aciua (astăzi e numită Avram Iancu, com.Vîrfurile, jud.Arad). Poate fi pus în legătură cu *ak’ sau cu verbul a (se) aciua. Mai sînt cîteva localități Aciua în Trans. și azi. Dacă munții erau locuri de refugiu, probabil că *ak’ putea da un astfel de verb.

    Poate avem chiar un sufix -wa ca-n dawa/daua pentru acest Aciua.

    Comentariu prin Sorin5780 — iulie 23, 2013 @ 6:36 am | Răspunde

  9. Daosdava ar putea conține o formă de genitiv arhaică: „genitive singular: The oldest ending of PIE genitive singular is the same as nominative singular -os, and that state of affairs has been preserved in Anatolian, e.g. Hittite 𒀜𒋫𒀸 (attas, “father”), both nominative and genitive singular. ”
    Nu poate fi nominativul ”daos” (lup) pur și simplu într-un nume compus unde prima parte obligat conține o terminație genitivală sau una de adjectiv determinant.
    La fel avem în eng. wolf’s, men’s, etc. numai că tracica păstrat forma completă. Decebalos/Decibalos (regele dacilor) putea fi atît un nominativ , cît și un gentiv, depinde de contextul în care era folosit în propoziție. Poate de asta avem surprinsă forma dacică „Decibalo sau Decebalo”

    Petrodava putea fi la un moment dat Petrosdava. Geto-daca putea trece printr-o evoluție locală unde /s/ care în mod repetat, la fel ca la slavi. Astfel, Petrosdava și Markosdava, evoluează în ceea ce apare în perioada istorică.

    http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European_declension#o-stems

    Recitind o chestiune la Duridanov încep să cred că transfomarea lui o în a pentru sufixe și prefixe nu era generală, ci regională. Dialectele tracilor erau foarte divergente. Deci rătutiș poate avea ca temă un dacic *ratos- roată, (a fugi sau a te mișca în cerc).

    Comentariu prin Sorin5780 — august 2, 2013 @ 8:29 am | Răspunde

  10. Formele cu „daba” ar putea urma unor reguli interne ale dialectelor traco-dacice, adică betacizarea lui /v/ intervocalic. Un alt caz ar fi Drobeta ( IE *derw-, *drēw ; dîrvar e iar interesant) care trebuie să fi fost foarte împădurită dacă a dat atîtea tone de lemn pentru podul lui Apollodor. Poate chiar asta însemna!

    alb.dru > proto-alb. *druwa
    La fel și *dawa devine dava și daba dialectal.

    Comentariu prin Sorin5780 — august 4, 2013 @ 12:12 pm | Răspunde

    • Un sufix adjectival comun în lituaniană ar fi -etas (masc.), -eta (fem.), deci Drubeta ar putea fi un adjectiv.
      Ex: geleta- acoperită cu flori.

      druéte (-éți), s. m. Par, bîtă. Aici nu poate fi vorba de un plural lat -et sau alb. -ët, ci un sufix adjectival.
      Ar fi posibil și un derivat din *der- „a tăia”, la fel ca dîrvar- tăietor de lemne. Mă întreb mereu de ce împrumuturile slave care încep cu un grup consonatic are uneori introdus o vocală. Pentru „gunoi” e logic, noi nu avem ”gn” și „cn” (chinez față de cneaz) dar „dr” sau „tr”?

      IE *drēw > drāw > *drov-eta / *drob-eta.

      Comentariu prin Sorin5780 — noiembrie 4, 2013 @ 2:54 pm | Răspunde

    • dârvar (*darw- sau *durw-) ar putea fi urmașul unei forme *dorwa, la fel ca lit.și let. darva, gr.δορά- drug, bară. Sufixul -ar e unul comun mai multor limbi. La fel de bine poate fi metateza din OCS. drъva- pădure.
      Entopicul adurmiș (pădure mare), dacă nu e invenție, se aseamănă superficial cu δρῠμά- druma (Homer pădure) și δρῡμός- drumos, dar nu coincide sufixul, iar acel „a” să fie prefixul lat. ad- ?

      Comentariu prin Sorin5780 — noiembrie 4, 2013 @ 3:27 pm | Răspunde

  11. Efectiv cel mai arhaic nume de gospodărie dacică s-a păstrat în Apuseni: „nămaşele (gospodării sezoniere situate în locuri izolate)”, coradical cu lit.namas (pl.namae) http://leosuteu.rdsor.ro/case.html

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=2242&root=config

    Nu mai există nicăieri aceste derivate semantice, deci e prea evident de origine autohtonă. :)

    Comentariu prin Sorin5780 — august 8, 2013 @ 10:04 am | Răspunde

    • Ar fi foarte tare; dacă nu cumva acest cuvânt e revendicat de unguri, care au niște cuvinte baltice și iranice, cum ar fi őz – căprioară (lit. ožys, cf. dac aizis ), nád – stuf, (pers. nad, PIE *ned-).

      Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 12:04 pm | Răspunde

    • Vezi și ”imaș” în dicționare

      ”imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș.”

      Probabil din același PIE *nem- ”to graze”

      Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 12:11 pm | Răspunde

      • poate tot aici și ”nămaie” -vită (arom. nimaljiu “animal pentru frigare”), după DER din lat. animalia.

        Mai probabil
        “nímăt, nímete, s.n. (reg.) loc la stână îngrădit (uneori acoperit) pentru adăpostirea oilor; îngrăditură, gard.”
        (DAR)

        Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 12:14 pm

    • Mai este un cuvânt slav, nelegat (?) de cel lituanian,

      ”NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Înv. și reg.) Clădire cu toate dependințele ei; p. restr. dependință, acaret. – Din sl. namĕstije. ” (DEX)

      ”namestie, nă- și ne- f. (vsl. na-mestiĭe, d. miesto, loc. V. namestnic și nămestenie). Sec. 17-19. Clădire. Dependență, heĭ (grajd, spălătorie ș.a.) – În imnu lui Mihaĭ Viteazu (din pĭesa Radu Calonfirescu, de I. Dimitrescu-Movileanu) namestiĭ în rimă cu pustiĭ. ” (Scriban)

      P.S. acest ”nămaș” pare să apară doar în zona Muntele Mare- Gilău. Nu am întâlnit până acum cuvântul acesta, ci doar ”cătun”, ”mutătură”, ”crâng”, ”sălaș”.

      Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 12:41 pm | Răspunde

      • Probabil e coradical cu tracicul midne, doar că folosesc alt sufix, plus un prefix. Nămaș cred că are doar un sufix diminutival -aș, iar accentul fiind în spate pe sufix, primul [a] devine [ă].
        Cred că e coradical cu neam – (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. Încă nu știu să explic cum de se poate diftonga „a” în „ea”, dar probabil e o ajustare după alte asemenea forme diftongate. ex: sarbăd-searbăd, razem-reazm etc.
        La Pokorny: nem- to bend, din care reies gr.nomos- pajiște, lat.nemus și rom.neám (*nam) care poate fi latin sau dacic. Un radical cu sens similar a dat lat.campus. De ce nu și neam.
        Nu știu cum explică ungurii nemeș, căci a-l trage din rus.nemo- păgîn (nemici- mut) nu prea merge. De ce ar lua ungurii un termen slav derogatoriu și să-l transforme în ceva nobil? Are etimologie necunoscută la ei. Din celtică ar fi ir.nemed- „persoană privilegiată” sau „sacru” (nemeton). Celții au influențat lb.dacică și-n Ardeal și în Moldova. Oricare parte putea da un asemenea cuvînt. Nici ideea că deținătorul mai multor țarini (neamuri) devine nemeș nu e de aruncat. Cum ungurii erau nomazi păstori, nu văd cum cele două teorii s-ar aplica ungurilor.

        Lingvistul lor Bakos dădea prin 1982 pe *nyam ca provenind din română.

        Comentariu prin Sorin5780 — august 8, 2013 @ 1:35 pm

      • După DER, nimăt e o variantă mold. a lui ”nămete”, iar acesta din ” sb. namet „amplasament” și „impozit”, din sl., sb. nametati „a amplasa” ”

        ”Nămaș” cred că nu apare chiar în inima Apusenilor, dar nu e exclus să fie arhaic.

        Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 1:48 pm

      • Încă o chestie: în dicționarul lui Pokorny ”lit. nãmas, meist Pl. namaĩ `Wohnung, Haus’, lett. nams m. `Haus’” apar la PIE nem-1 ” to take; to put in order, count”, ca și lat. numerus ”număr”.

        Cu ”neam” =”partea de țarină pe care o lucrează o familie” f. posibil ai dreptate. Lat. nemus se traduce chiar prin ”crâng”, care înseamnă și ”sălaș”, ”nămaș”.

        Poate că lingviștii vor vedea în acest ”nămaș” pe dispărutul *nimaș > imaș

        Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 2:36 pm

      • lit.namas e pus în dreptul rad.*nem- to graze. O fi mai logic *nem- to take, to put in order. Oricum nu are importanță de unde vine radicalul baltic, cît faptul că are același sens într-un reg. românesc.

        Comentariu prin Sorin5780 — august 8, 2013 @ 3:51 pm

      • Pol. namiot ”cort”, corespunzând rus намёт ”adăpost”, nu prea explicat în dicționarul lui Vasmer.

        ”Nămaș” e un cuvânt cu prea multe posibile rude, deocamdată dubios.

        Comentariu prin Roderick — august 8, 2013 @ 4:57 pm

      • ”cătun”, ”mutătură”, ”crâng”, ”sălaș”.
        Crîng înseamnă așezare? Eu n-am găsit sensul ăsta , în schimb bănuiesc că-i legat de crîng (pădurice, cerc, orbită și altele) coradical cu eng.ring și termenii slavi http://www.etymonline.com/index.php?term=ring&allowed_in_frame=0

        Mă întreb dacă nu cumva avem un model aici. Etimologia cătunului n-am pus-o niciodată în legătură cu celălalt sens de „pădurice, hățiș, desiș”. Poate este exact pe dos, ori avem derivare din IE *kait- „forest, uncultivated land” spre cătun(hățiș) și cătun (așezare mică), ori o combinație între cele două. Spre norocul nostru aici avem și sensul acela izolat de colibă prin Oltenia(?)
        La fel și cu acest crîng, „pădurice” apoi „așezare”. La o adică poate fi și un sens pierdut de luminiș în pădure (sensul de „cerc”) unde se construiește o așezare mică.
        Am nevoie de un link pentru crîng, te rog. Cred că noi tratăm prea ușor unele lexeme drept „numai slavice”.

        Tracicul midne cu corespondenți baltici mitne/midne vine de la un sens de pădure? http://en.wiktionary.org/wiki/me%C5%BEs#Etymology
        Se poate lua și sensul invers, în loc să vezi că pădurile sînt în mijloc, între sate, poți vedea satele în mijlocul pădurii. Ar fi mult mai rațional. :)
        De văzut miezuină, deși se aseamănă cu sensuri slave nu cred că au legătură decît pe linie IE.

        PS: legat de diftongarea lui a în „ea” pentru substrat sînt destule cazuri în dialectul gheg: ballë(frunte) e beall în nord, tosk larg(departe) e læɾɡ în ghegă. Chiar dacă probabil nu sînt direct legate aceste procese, eu cred că substratul dictează aici la fel ca transformările h și v în f din ambele limbi.

        Comentariu prin Sorin5780 — august 27, 2013 @ 8:45 am

    • Completare (?): „nămistí, nămistésc, vb. IV (înv.) a (se) așeza, a (se) pune.”

      Comentariu prin Sorin5780 — noiembrie 4, 2013 @ 3:06 pm | Răspunde

  12. Ce davă aveau biephii? Conform istoricilor și arheologilor davele erau reședințe ale șefilor de trib. Am găsit o precizare a lui Pîrvan care consideră pe biefi ca fiind biessi dacici, iar o ramură a lor e menționată în antichitate în Moravia și munții slovaci de azi. (pag.280, Dacii la Troia)
    Nu merge mai departe să propună o transformare fonetică specifică, în schimb, pe aceeași pagină popune un dacic *tribulo pentru Trifulom.

    Biessi ar putea conține prin acest ss un [ș] tracic (S.Olteanu), iar dacă se află într-o poziție intervocalică s-ar putea transforma în h la fel ca-n proto-alb. La slavi are loc această transformare, ș spre h, ca o consecință a aplicării legii fonetice RUKI.
    La un moment dat, albaneza începe să transforme (după reguli interne) acest h în f, indiferent de provenința sa (*sk și *ks, *ș sau s intervocalic).

    Mai e o particularitate a graiului românesc din sudul Basarabiei și al Moldovei noastre (cred!) care transformă ș în h. De analizat și acele lexeme moldovenești terminate în h.

    Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 22, 2013 @ 9:35 am | Răspunde

  13. S-ar putea face o corelare între Sangidava (pe unele hărți apara ca Sandava) pe cursul superior al Mureșului și diversele așezări cu baza singi (Singone, Singis, Singidunum). Cred că fonetic am putea avea o încercare de a consemna o literă nazalizantă cum e [ă] sau [â] înainte de [n] sau [m].
    Din cu totul alte motive avem azi o dilemă artificială între folosirea literelor î din i și î din a. La fel și albanezii, își imaginează ë (ă) din e. :)

    Cred că unii văd în acești *singi niște iranici dacizați, căci zona „secuiască” de azi era ocupată compact de iranici invadatori, într-un continuu spre sudul Moldovei. Alții ar putea imagina un sens dacic de „văleni” după tracicul singas, coradical cu eng.sink.
    Poate chiar un fel de cojani, așa cum îi numesc pe cei din zonele de vale mocanii din întorsura Buzăului și din zonele secuiești (granița cu Moldova) și Brașov.

    Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 22, 2013 @ 9:48 am | Răspunde

    • Pentru Singidunum, ideea că e legat de un cuvânt celtic însemnând ”rotund” (nu știu cui îi aparține, dar apare în wikipedia) cred că ar putea fi bună oarecum.

      Ar fi (?) PIE *sweng- ”to surround, to twist, to bend”, din care provine v.irl. seng ”suplu”.

      Un trib *singi e doar o speculație, cred.

      Sigynnii lui Herodot apar și ca syginni; nu știu care e numele corect în textul lui Herodot (care are și el variante), mai demult eu am optat pentru al doilea. Pare a fi un popor iranic.

      ”Of the region lying further on towards the North of this country no one can declare accurately who the men are who dwell in it; but the parts which lie immediately beyond the Ister are known to be uninhabited and vast in extent. The only men of whom I can hear who dwell beyond the Ister are those who are said to be called Sigynnai, and who use the Median fashion of dress. Their horses, it is said, have shaggy hair all over their bodies, as much as five fingers long; and these are small and flat-nosed and too weak to carry men, but when yoked in chariots they are very high-spirited; therefore the natives of the country drive chariots. The boundaries of this people extend, it is said, to the parts near the Enetoi, who live on the Adriatic; and people say that they are colonists from the Medes. In what way however these have come to be colonists from the Medes I am not able for my part to conceive, but everything is possible in the long course of ages. However that may be, the Ligurians who dwell in the region inland above Massalia call traders sigynnai, and the men of Cyprus give the same name to spears. ”

      ”the men of Cyprus give the same name to spears” -poate fi un omonim din aceeași rădăcină (mediteraneană?) ca ”săgeată”
      Interesant, mai este o rădăcină IE *k’ak- ”boar-spear, fork” (v.ind. śakti- ”spear, lance”).

      Interesant e că acești sigynni nu umblă călare, ci în care trase de cai foarte scunzi și păroși. Celții britanici aveau asemenea care trase de ponei (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Exmoor_pony ).
      Numele sigynnilor ar putea avea și el (?) conexiuni celtice – segovellauni, sequani.

      Comentariu prin Roderick — octombrie 23, 2013 @ 12:40 pm | Răspunde

      • Pîrvan citează pe Ptolemaeus care dă 15 triburi în Dacia, dintre care douăsprezece getice. Deduce că informațiile acestuia mergeau mult în timp spre sec. IX-VII î.d.Hr. Menționează caucoensis în Dacia și caucones în Bithynia.
        La pag.284, Dacii la Troia, citez: „Deducem încă, tot prin listele lui, și alte triburi getice ca singi, sangi, uti, appuli (confirmați și altfel), daci (nume de trib din nord-vestul Daciei), iar din inscripții, mai cunoaștem pe ansamenses și pe succi.”

        Continuă menționînd și triburi scitice care s-au getizat : sargatae, saci, napae, pali (Polonda ar fi construct cu suf.-da iranic; alt. ex: Libida din Sciția Minor) și abi.

        Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 23, 2013 @ 1:24 pm

      • Daci -trib din nord-vestul Daciei ?

        Mă gândeam mai demult la dacii mari (”megaloi dakai”); ce va fi însemnând faptul că erau ”mari”?
        E o posibilitate ca dacii propriu-ziși să fi venit dinspre zona Maramureșului. E ciudat că acolo unde sunt daci NU apare formantul -dava în numele localităților (în zona ”getică”, dimpotrivă, e bogat atestat). Sarmizegethusa, Germisara, Tibiscum, Porolissum, Napoca, Potaissa, Berzobis, Aizis…

        Comentariu prin Roderick — octombrie 23, 2013 @ 1:50 pm

      • Dokidava/Docidava e pusă de Olteanu în nord-vestul Daciei. http://soltdm.com/geo/arts/categs/categs.htm
        Erau un neam marginal care probabil cucerește o porțiune importantă din Ardeal impunîndu-se ca elită politică. Cel puțin așa îmi imaginez eu situația.
        Posibil ca Maramureșul să fi fost mai slab populat și mai puțin important politic. E un loc excelent de refugiu, dar odată pericolul trecut(cucerirea iranică să zicem) probabil că dacii au coborît iar și au asimilat lingvistic și politic mari întinderi. Au făcut la fel în Evul Mediu cu Moldova și părți largi din Galiția, Codru, Chioar. Observa cineva o chestiune interesantă la nivelul toponimei: că ungurii au creat un culoar larg prin mijlocul Ardealului care-i reocupat de români ulterior, astfel avem multe nume românești dar și cîteva ungurești împrumutate de români.

        Maramureșul a beneficiat în mod sigur de aportul a numeroși daci după cucerirea romană, iar înainte de asta, în timpul cuceririlor celtice și iranice înaintea lor.
        Alternativa ar fi că dacii din Maramureș erau marginali, dar numeroși și probabil se găseau pe o treaptă de dezvoltare inferioară. Țin minte că, arheologic, cultura costobocilor acoperea Maramureșul istoric întreg și Galiția, dar era o cultură mai săracă, cu o religie uranică, incinerație prevalentă și nu prea foloseau roata olarului.

        Davele erau centre tribale. Dokidava e în afara Maramureșului etnografic, nu intră nici măcar în întinderea maximă a oșenilor (Oaș, Bereg, Ugocea). Erau cumva la marginea Apusenilor spre cîmpia Crișurilor dacă văd eu bine. Probabil era o zonă agricolă bogată, dar expusă. Prin urmare, îmi imaginez că erau foarte războinici, căliți în confruntări cu sarmați și celți.
        Dacă Burebista i-a cooptat în distrugerea boilor și scordiscilor ar însemna că de atunci încep ei să acumuleze putere.
        Mă rog, e doar o speculație.
        Uite încă o mențiune a unor așezări dacice aproximativ pe aceeași latitudine, Docirana, una în cîmpia vestică și alta în zona muntoasă a Moldovei : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/13/Harta_Dacia_Brue_Adrien_Hubert.jpg

        Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 23, 2013 @ 2:27 pm

      • Harta lui Ortelius ar fi inspirată de o scriere pierdută a lui Dion Hrisostomos care a scris o istorie a dacilor și o biografie a lui Traian. Dacă Ortelius avea o carte de Hrisostomos înseamnă că nu s-a pierdut chiar totul despre daci la 1500.

        Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 23, 2013 @ 3:17 pm

      • Mă întreb dacă cultura Sîntana-Arad a dacilor libei din regiunea Crișurilor și a cîmpiei Tisei nu au primit un contingent important de daci din interiorul provinciei ocupate. Ar fi fost ca o întoarcere acasă pentru daci, dacă centrul lor tribal se situa în nord-vestul Daciei.
        Probabil că sub denumirea de triburi dacice se întindeau pînă la Dunăre și înaintea suprapunerii irano-celtice încurajate de romani.
        Primul contact al romanilor cu tracii-nordici s-a realizat cu dacii pe Dunăre în Ungaria.

        Geografic ar fi făcut joncțiunea cu alte triburi din sud-estul Daciei (piengetai, arsietai, soboci, biessi) emigrate în Slovacia și Moravia la presiunea iranicilor (?).

        Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 24, 2013 @ 3:34 pm

  14. Dacă nu cumva mă înșel, davele dacice de pe cursul dobrogean al Dunării sunt toate pe malul drept (?)
    Herodot scria că
    ”Mai la nord de această regiune nimeni nu poate să spună sigur cine locuieşte. Pare însă că dincolo de Istru este un deşert nemărginit.” (Istorii, V.9)
    “Tracii mai povestesc că teritoriile de dincolo de Istru ar fi ocupate de albine şi că din această cauză oamenii n-ar putea merge de ele mai departe“ (Istorii, V.10)

    Pare deci un teritoriu pustiit ca în urma unor invazii repetate. Pe malul stâng, davele apar la o oarecare distanță de cursul Dunării (Zusidava, Nentidava). Bănuiesc că această localizare coincide cu limita pădurilor de atunci (?), ar putea fi ceva similar cu situarea Bucureștilor la marginea codrilor Vlăsiei.

    Comentariu prin Roderick — octombrie 23, 2013 @ 8:38 pm | Răspunde

  15. Cred că sînt mai multe sate Pereni în România. Unul se găsește în raionul Hîncești din vestul Basarabiei. http://www.moldovenii.md/md/city/details/id/822#Istoria_localitații
    Mai este o biserică Perești în Gorj și o localitate medievală Peri, prima ctitorie a dinastiei voievodale a Drăgoşeştilor, în 1389, centru al ortodoxiei maramureșene, mînăstirea Săpînța Peri din stînga Tisei, strada Pereni (probabil neol.).

    Să fie măcar unele de la un fondator *Perea cu sufix -eni sau de la pl.peri (lat.pirus) pur și simplu? Perești ar putea fi locul cu peri, la fel cum bănuiesc că avem Periș din Ilfov sau Periș, Mureș.
    verbul a peri/pieri?

    Ca o curiozitate, mai e Perea „the country beyond” din anticul Israel http://en.wikipedia.org/wiki/Perea_(region)
    gr. peri- „about, around, near” http://en.wiktionary.org/wiki/%CF%80%CE%B5%CF%81%CE%AF#Ancient_Greek
    Piroboridava?

    Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 23, 2013 @ 9:25 pm | Răspunde

  16. Susidava – ipoteze.
    Nu avem indicii că s-ar fi păstrat în graiuri tema aceasta dacică, dar are vreun sens să cred că ar putea veni din *sēy- (to sift, a cerne)?
    După cum am „m„încat căcat” de atîtea ori pe acest blog, *ē devine ”o” în albaneză și română, deci ar trebui să avem ceva similar alb. shosh- „a cerne, ghictoare” și shoshë- „sită, cernere”. *si̯ā-s la Pokorny. (probabil o metateză *syē)

    Am găsit în Dex următoarele: șușái, șușaíuri, s.f. (reg.) nisip de pe malul râului. (cp. cu rus. súša, uscat, pămînt. V. și chișaĭ)
    șioiós, -oásă, adj. (reg.) 1. (despre terenuri) cu apă, apătos. 2. (în forma: șios) cleios. 3. argilos. 4. (în forma: șăios) afânat. (din șioi > șivoi?) http://dexonline.ro/definitie/%C8%99ioi

    Pentru șușái avem un sufix autohton destul de clar (măl-ai, băl-ai), în schimb șăios (afânat; *șoios) adoptă unul latin.

    let.sijāt, lit.atsijoti (sijoti, išsijoti)- „a cerne”. Prin urmare proto-alb.*si̯ā-s are forma corespondenților baltici. Pentru daci *si̯ nu putea da decît *ș.

    Nu știu ce însemna toponimul Sita Buzăului, dar presupun un spațiu îngust de-a lungul unui râu, poate o poziție la întretăierea unor afluenți. Cum era pentru Susidava.

    Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 29, 2013 @ 6:58 pm | Răspunde

    • Sensul de ghicitoare al lui shoshë îmi aduce aminte de reg.cimilitură(var.a ciumili). S-ar putea să avem o formă mai veche *șiumi-li sau șomi-li care să vină din același radical.

      ”ἱμαλίς,-ίδος (*Imalis) `patron goddess of the mills’ and the like . Latin simila the finest wheat flour”
      – un derivat probabil : sădilă, sedilă, sidilă, coradical cu gr.antică de data asta: sedh-elo („strecurătoare”) cf. itheo (*sedheo).
      – gr. eethmos (sedhmos)-”Cheesecloth, sieve”..nu are cum să dea derivatul nostru căci folosim alt sufix, iar „s” se păstra în tracică.

      http://dexonline.ro/definitie/sidil%C4%83

      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1659&root=config

      – sedilă ar putea surprinde sufixul tracic -ilos, -illa, dar nu pot ignora *sedh- a așeza, iar chestia cu vocală lungă e evidentă pentru albaneză. Dacă aveam un coradical pentru gr.eethmos probabil ar fi sunat astfel *siodma(s) sau sodmas. Oricum presupunem că dacica folosea -mos pentru a evidenția un verb la participiu care ulterior putea deveni adjectiv: koadama (plantă dacică)

      a jintui ?

      Comentariu prin Sorin5780 — octombrie 30, 2013 @ 6:07 pm | Răspunde


Feed RSS pentru acest post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Theme: Rubric. Get a free blog at WordPress.com

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 27 other followers

%d bloggers like this: