Istoriile lui Roderick

noiembrie 3, 2010

Tartacot, piticul rău

Filed under: Panteonul Dacic — Roderick @ 3:01 pm

Tartacot – sinonim uneori cu “Statu-Palmă-Barbă-Cot” – e piticul malefic al basmelor româneşti.

Cuvântul “tartor” poate să explice numele lui Tartacot, însă mai plauzibil e că a determinat o alterare a  formei originale a numelui.

În DER

tártor (-ri), s.m. – 1. Șeful demonilor și al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. și Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parțial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunția mold.). – Der. tartoriță, s.f. (diavoliță; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s.m. (spiriduș pitic și rău în basme) poate fi și el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.”

*

Legate de “Tartacot” pot fi cuvintele “tărtăneţ”, “tărtăcuţă”.

TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.” ( DEX 98 )

După S. Paliga

tărtănéţ 1. (about persons) ‘of short stature, low’; 2. (about head) ‘round’. Closely related with Tărtărău, Tărtăria. This form may explain that the original meaning of these place-names was ‘low (hill,mountain)’.”

Tărtărău NM, a peak in the Parîng Mts. Preie. root *T-R- (as in Tarcău, Tarcea) by reduplication (as in Rarău, Curcubăta). Cf. Tărtăria. )

Sensul de “fiinţă bondoacă” există şi pentru “tărtăcuţă”:

TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s.f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. ” ( DEX 98 )

Sinonim cu “tărtăcuţă” este “tâlv”

TÂLV, tâlvi, s.m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop. – Et. nec.” ( DEX 98 )

O posibilă origine PIE pentru cel din urmă ar putea fi *twel-, *tūl- “obiect sferic, arbust” ( engl. thole, v. ind. tū́la- “panicul, bumbac”, alb. tul “pulpă de fruct” )

*

Atrage atenţia şi cuvântul “târtan” , cu al doilea sens din NODEX:

TÂRTÁN ~i m. 1) Plantă cu tulpină înaltă, puternic ramificată și cu frunze adânc zimțate. 2) pop. rar Copil mic care abia învață să meargă. /Orig. nec.”

Copilul care învaţă să meargă are tendinţa de a cădea în fund. Poate că “târtan” este în acest caz o derivare glumeaţă de la “târtiţă”.

tîrtíță (-țe), s.f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea).”  ( DER )

Acest din urmă cuvânt îşi are originea – cred – în PIE : *tArs / *stAR “coccyx”  ( starling.rinet.ru îi menţionează derivate în limbile baltice – let. tuturslas “târtiţă”( la păsări)- , germanice şi celtice, nu şi în cele slave ).

Dar “târtan”=copil mic poate proveni (deşi cu o mai mică probabilitate) din PIE *ter “tânăr, moale” ( lat. tener , osset. tärɨn “băiat”, gr. térü “slab, astenic” ).

Nu e exclus ca “Tartacot” să reflecte un ipotetic compus dintre un derivat al lui PIE *ter şi PIE *kat “pui, tânăr” ( lat. catulus “pui de animal”, catellus > rom. căţel ).

În acest caz Tartacot ar fi un … nevinovat “pui mic” ; un fel de nume de “alint”, precum mititelul=dracul, michiduţă etc.

*

Dacă “Tartacot” nu este forma originală a cuvântului, e de remarcat cât de plauzibilă ar fi varianta *Titarcot.

Există în română cuvinte precum:

titifói adj. m. (reg.) scund, mic” ( DAR )

TITĂRCI s. pl. v. pita-vacii.” ( Dicţ. de sinonime ) – e vorba de o ciupercă, Suillus lutens ; comestibilă.

titcuí, titcuiésc, vb. IV (reg.) a ascunde, a tăinui.” ( DAR ) – probabil aceeaşi legătură de sens ca dintre “a piti” şi “pitic”.

TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.” ( DEX 98 ) ; probabil că reflectă grija pentru micile amănunte.

titií, titiiésc, vb. IV (reg.) a șopti.” ( DAR ) – probabil legat de “a titcui”.

E interesant că limba engleză conservă un cuvânt similar:

tit ( 2 ) 1540s, “any small animal or object” (as in compound forms such as titmouse, tomtit, etc.); also used of small horses. Similar words in related senses are found in Scandinavian (cf. Icel. tittr, Norw. tita “a little bird”), but the connection and origin are obscure; perhaps, as OED suggests, the word is merely suggestive of something small.”  ( etymonline.com )

Cuvinte asemănătoare ca formă mai sunt:

-“TITÍLĂ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.” ( Dicţ. de sinonime ) ; ar putea să fie coradical cu engl. tit “mamelon” ( rom. ţâţă )

-titirez , cu et. nec. în DEX 98 ; după S. Paliga , reflectă IE *ter- “a învârti”

-“TITIRLÍC s. v. pitpalac, prepeliță. ” ( Dicţ. sinonime )

-“títălă, títăle, s.f. (reg.) bibilică. ” ( DAR )

Pentru cele două din urmă e plauzibilă şi o origine onomatopeică.

Totuşi, ele “seamănă” prea mult cu slavul teteru, let. teteris ( cocoş de munte/ mesteacăn ), gr. tétaros “fazan”, tetráōn “bibilică” , lat. tetrao , rom tătar, tătarcă ( < PIE *teterw-, *tetrāw- )

*

Un posibil indiciu în legătură cu numele lui Tartacot e dată de funcţia lui malefică: piticul provoacă un fel de rău metafizic la stomac, tratabil prin descântece:

“În cartea “Mică Enciclopedie de Tradiţii Româneşti”, a profesorului Ion Ghinoiu, ni se explică: “Tartacot este un demon înfiorător, conducător al dracilor, numit popular Tartor, metamorfozat în pitic malefic. Cu barba de un cot, el vine grăbit, «Prin lanuri, prin păduri/ Din copite sfârâind», şi produce durerile de burtă. În descântecul de izgonire a suferinţei, se descrie printre altele înfăţişarea lui fizică: «Fugi Tartacot/ Cu barba d’un cot./ Cu mâinile/ Cât prăjinile,/ Cu picioarele/ Cât răşchitoarele,/ Cu ochii/ Cât caierele/ (…)»”. Deci, dacă sunteţi din Oltenia sau Muntenia şi pe copilul dumneavoastră îl doare burtica… Tartacot e de vină! Ori îi daţi pastile moderne… ori îi descântaţi cum se făcea odată! Cale de mijloc nu prea există!” (http://www.jurnalul.ro/stire-editie-speciala/instrumente-si-taramuri-magice-140252.html )

La origine, numele lui Tartacot poate să însemne chiar asta: durere de burtă, rău la stomac.

PIE *ēt-er- “stomac, intestine” > v. gr. ē̂tro- “burtă, abdomen”, lat. uterus.

PIE *ag- “crimă, păcat, defect” >   v. ind. ā́gas- “ofensă, injuriu” , v. gr. ágos “blestem” , engl. ache.

Originea supranaturală a durerii de stomac respective face plauzibil ca “Tartacot” să reflecte un compus al unor cuvinte provenite din aceste două rădăcini. Influenţa cuv.  tartor a “ocultat” însă forma autentică a cuvântului.

Mai există însă

-PIE terg’h “a chinui , a rupe în bucăţi” > v. ind. tatárha “a zdrobi”

-PIE tork- “a întoarce” – de unde lat. torqueō , dar şi tormentum , tortură… ( vezi şi expresia “a i se întoarce stomacul” )

*

O altă posibilitate este originea lui “Tartacot” în PIE *tard-/-e “cariu de lemn” ( v. gr. terēdṓn , lit. trandē̃ “vierme de lemn”,  lat. tarmes “vierme” ).

Posibilitatea e sugerată de credinţa populară că durerile interne sunt produse de “viermi”.

În acest caz etimologia ar sugera un vierme de lemn ( ? )  – de felul celor pe care îi caută ciocănitorile. Ce ar avea a face Tartacot cu lemnul ?

Mitologia populară ajută ( vag ) ipoteza.

După cum scrie V. Alecsandri în nota explicativă la poemul “Răzbunarea lui Statu-Palmă”

“Statu-Palmă-Barba-Cot este un personagiu fantastic din cei mai originali cari se găsesc în poveşti. El e un pitic monstruos, având statura mică de o palmă şi barba lungă de un cot. Locuinţa lui este într-un vârf de plop; iar când se coboară din acel copac, el încalecă pe un iepure schiop, de cutreieră lumea şi pătrunde chiar pe sub pământ.

Sfarmă-Peatră şi Strâmbă-Lemne sunt personificările urieşe ale torentelor care macină şi răstoarnă stâncele cât de nalte şi a furtunelor care îndoaie şi rup arborii cât de groşi.”

Locuind într-un plop şi pătrunzând prin scorburi şi pe sub pământ, Tartacot ar putea personifica forţele naturale care “găuresc”, care macină lumea – asemenea cariilor, viermilor şi termitelor.

*

Există şi alte etimologii posibile.

Mă gândesc de ex. la rom. tureac, tureatcă .

TUREÁTCĂ, turetci, s.f. 1. Carâmb (la cizmă). 2. (Înv. și reg.) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi. [Var.: tureác s.n.] – Et. nec.” ( DEX 98 )

“Tartacot” ar putea deriva – în forma originală-  din aceste cuvinte – care îi sugerează dimensiunile.

PIE *tres-, *ters- “a tremura ( de frică ) ” > lat. terror , avest. taršta- “frică” … o origine bună pentru numele unui pitic terorist.

De asemenea, PIE *t[e]rgʷ- “a se speria” > lat. torvus “întunecat”, gr. tárbos “teroare”, v. ind. tarjati “a înspăimânta”.

Echivalenţa Tartacot- Barbăcot ar putea pune întrebarea dacă nu cumva “tarta” înseamnă barbă. Până acum nimic nu mi-a dovedit această posibilitate.

*

Mă opresc deocamdată aici, numele piticului mi-a cam dat de furcă. Despre purtătorul lui nu sunt prea curios; pe viitor mă voi apropia mai prudent de plopii bătrâni.

About these ads

60 comentarii »

  1. TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in
    Cred că sînt mai multe rădăcini care se suprapun aici.

    Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 3, 2010 @ 4:19 pm | Răspunde

    • M-am gândit la asta în legătură cu presupusa tarta- barbă ; nu mi se pare concludent din acest p d v

      “tortul” e rudă cu “tartanul” – numele portului scoţian care există întocmai şi în româna populară.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 4, 2010 @ 2:15 pm | Răspunde

  2. Un cuvânt interesant este “a întărăta”, cu varianta “a întărta”.

    “întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere).” ( DER )

    *

    Au existat numele trace Taruthin, Tarusinas, Tarutinos – ‘holding a spear, lancer’ ( cf. Duridanov )
    Tot după Duridanov, cuv. reconstruit

    “taru- ‘spear’ [Greek dóry ‘tree’ and ‘spear’, Hett. ta-ru- ‘tree, trees’, Old-Ind. dáru- ‘tree’]”

    Ar fi şi IE *ter- “a pătrunde, a străbate”, de unde numele râului Tearos ( cf. Russu ).

    Evident că “a întărâta” seamănă cu “a înţepa”, ceea ce ar trimite spre “taru” şi “Tarutinos”.

    După Ciorănescu însă, citat mai sus, lat. interritāre este “păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” ” …

    *

    Prezenţa expresiei pleonastice “tartorul dracilor” ar putea sugera faptul ca “tartor” insemna nu “căpetenie a dracilor” , ci căpetenie şi atât, un “tarabostes”.
    Trebuie însă dovezi puternice pentru a afirma aşa ceva.

    În stil dacoman :) se pot face speculatii gen tartor-tarabostes, drac- dracones etc.

    Comentariu prin Roderick — noiembrie 4, 2010 @ 2:12 pm | Răspunde

    • P.S. Dacă tarabostes ar fi reprezentaţi cu lănci în mâini, ar fi clară originea numelui …

      Apar tarabostes cu arcuri, însă – pare-mi-se – şi comati…

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 4, 2010 @ 2:21 pm | Răspunde

      • Am citit odată într-un articol de etnografie că sulița înfiptă în pămînt era o ipostază în care era adorat Marte înaintea venirii latinilor,deci Taruthinos poate fi o metaforă expresivă a unui ..credincios.

        Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 5, 2010 @ 10:08 am

      • Ritualul este scitic.

        Asta ar sprijini ideea ta cu Taruthinos ~ ţăruş, plauzibil.

        S.Paliga leagă “ţăruş” de “ţarc” şi “ţărână”.

        ” ȚĂRÚȘ, țăruși, s.m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. ” ( DEX 98 )

        Datorită sensului de “hotar”, “linie de demarcaţie”, eu l-aş lega de “ţărm”, care după Ciorănescu vine din lat. “terminus”…

        Dar… să vezi chestie interesantă cu acest “terminus”.
        Ar proveni din PIE *(s)ter(ǝ)p- “end, edge”, care a dat şi v. ind. ” tarman- m.n. `top of the sacrificial post’ ”

        Şi aici ne întoarcem la suliţa scitică înfiptă în pământ … Însă “terminus-ul” nu era capătul din pământ, ci cel din afară !
        Ca şi coradicalul gr. “terthron” – punct de observaţie, punctul cel mai înalt. Uite ce ar putea fi “Tărtărăul” din Carpaţi.
        Seamănă cu “tartor”, după cum se vede …

        *

        Duridanov zice că “Taruthinos” are de-a face cu “Greek dóry ‘tree’ and ‘spear’, Hett. ta-ru- ‘tree, trees’, Old-Ind. dáru- ‘tree’”

        Ar fi PIE *derw- “copac” la origine. Albanez “dru”, rom. “druete”, din substrat.

        I.I. Russu, pdap, scrie că “de o mutaţie consonantică ( b > p, d >t , g > k ) nu poate fi vorba în limba traco-dacă” ; deci în această perspectivă, “Taruthinos” nu ar putea fi corad. cu grecul “dóry” – copac sau săgeată.

        Eu l-aş pune în legătură cu PIE *ter- “a străbate, a pătrunde”.

        *

        Arcurile şi săgeţile otrăvite ale sciţilor erau făcute din lemn de tisă ( Taxus ), PIE *tak’s- ( de unde provine şi “toxic” ; tisa este ea însăşi otrăvitoare ).

        Comentariu prin Roderick — noiembrie 5, 2010 @ 1:16 pm

      • Mai sînt cîteva cuvinte trace legate de lemn, tîrșul pe care erau expuse trofeele capturate,dereg stîlpul casei și drug cu toate derivatele.

        Comentariu prin Ioan — noiembrie 5, 2010 @ 2:08 pm

      • Foarte interesant mi se pare “târş”, mai ales că înseamnă, specific, şi “brad roşu, molid”.

        Nu cred că are de-a face cu IE *derw- “arbore”, ci mai degrabă cu *terK- “ramură”, gr. térkhnos “crenguţă”, lat. termes, termitis “ramură ciuntită” ( apropiat de un sens din română, târş – “copac pipernicit, nedezvoltat” )

        *

        O rădăcină IE *dheregh- “spin, arbust cu spini” ( Pokorny ) poate să stea ( pe căi ocolite, probabil ) la origine rom “dracilă”.

        Cuv. “dereg” – “stâlp al casei” ar putea fi legat de IE *dher “a susţine”.

        Comentariu prin Roderick — noiembrie 5, 2010 @ 3:21 pm

      • P.S. Şi thyrsul grecesc era desigurl trac ; a călătorit la greci o dată cu zeul Dionysos.
        Etymonline.com spune că “thyrsos” este “non-Greek word of unknown origin” ….

        Comentariu prin Roderick — noiembrie 5, 2010 @ 3:30 pm

      • O chestiune interesantă pe care am remarcat-o de curînd e următoarea: în sanscrită taruza înseamnă abundență de copaci, însă la noi sufixul -uș e un diminutiv (obviously), deci cînd spunem tîrș avem un băț mai mic, dar cînd spunem tîrsaică, tîrsă, tîrsătură, tîrșeală(curătură sau laz în pădure) înțelegem un cîmp încă plin de cioturi.
        Cred că țăruș și țarc s-au împămîntenit undeva la Dunăre de unde am plecat și țințarii aromâni pentru că mai la nord s-au păstrat derivatele cu t.
        Nu exclud pentru unele derivate de mai sus privind curătura o răd.IE ter- gol, uscat, sterp care a dat terra și torrid în latină și sterp dar poate și tîrsă/tîrsaică la noi.
        De asta am îndoieli cu țărm (posibil un țearm?) și țearină(reg. țărnă), pot avea o origine locală tracică(tot sudică) iar tărîm să fie nordic și înrudit cu tarman – loc de sacrificii, pentru că tărîm este pînă la urmă un loc mitic, plin de marasm..păgîn.De ce să nu fie loc unde se desfășoară un ritual cultic, intrat azi în legendă.De asemenea, sacrificiile nu se făceau pe înălțimi iar tărîm/țărm pot fi construite pe ideea TURĂ/TURN.
        Mie unul țărm îmi pare o formă adjectivală cum era germe tracic, în opoziție cu mal și mîl, care-i ..umed încă. :)

        Tîrș și derivatele sale au o logică de netăgăduit, fac parte din PIE *derw- dar cu o modificare dialectală precum e cea germanică(deși la noi n-are absolut nici o legătură cu stejarul) și sanscrită.
        Celelalte derivate cu D inițial abundă și la noi dar cel mai interesant mi se pare DRUM, care la origine cred că erau corespondentele balcanice ale acelor poteci/drumuri placate cu lemn ale galilor.
        Taruthinos poate fi și un adept al lui Dyonis, dar și legat de (snk)TARU – rapid și TARUSA-cuceritorul (..TERES, TARABOSTES?).De remarcat că și noi avem sensurile astea și mult mai multe..uneori uităm!

        Comentariu prin Ioan Albu — martie 29, 2011 @ 8:46 am

      • Dacă țăruș și tîrș sînt traco-dacice, de ce nu ar fi și țargă și targă.
        Legat de țărm avem un reg. ciudat: țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.

        Comentariu prin Ioan Albu — martie 29, 2011 @ 9:47 am

    • Nu este chiar atît de dacomană teoria lui tartor ca o reduplicare după un presupus tar=șef,căpetenie.Ți-am mai scris cu altă ocazie de armenianul ter și de tartor ca funcție socială în medievalul românesc.Russu și încă cineva(..)a emis această teorie legat de tarabostes(nu și chestia cu tartor).Bineînțeles că tartor poate fi și o creație populară legată de invaziile tătărești,cine mai știe exact?
      Taru poate fi legat de țăruș care la origine putea semnifica o suliță primitivă cu vîrful ascuțit și întărit prin ardere.Titilă ca pisc,reastă,culme mi-aduce aminte de Titus Pullo din serialul Rome,mereu m-a făcut să zîmbesc etimologia numelui său și ignoranța altor provitori străini de cultura română :)
      PS: Știu că foloseam destul de des tîrtan/tîrtănoi pentru fund mare și rotund iar tărtăcuță pentru cap mic și găunos.

      Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 4, 2010 @ 2:54 pm | Răspunde

      • Am găsit comentariul tău cu tartorul- pe aici http://hroderic.wordpress.com/2009/02/17/din-carpati/

        Interesant e că originea lui “tutore” e neclară pentru unii lingvişti :

        “late 14c., “guardian, custodian,” from O.Fr. tutour “guardian, private teacher,” from L. tutorem (nom. tutor) “guardian, watcher,” from tutus, variant pp. of tueri “watch over,” of unknown origin. Specific sense of “senior boy appointed to help a junior in his studies” is recorded from 1680s. The verb is attested from 1590s. Related: Tutored; tutoring.” ( etymonline.com )

        Ar fi totuşi, după starling.rinet.ru, rădăcina *tew-, *twē- …

        Latiniştii ar zice probabil că “tartor” vine de la “tutor”…

        *

        Un cuvânt interesant mi se pare “tărăbíg, tărăbígi, s.m. (reg.) vițel de un an.”

        Nu am idee de unde poate proveni; dar “big” seamănă cu “bic”-taur, iar “tără” poate avea de-a face cu *ter- “tânăr”…

        Comentariu prin Roderick — noiembrie 4, 2010 @ 3:38 pm

      • “Ţăruş” ar mai putea proveni din IE *g’har(a)- “a răzui, a râcâi”

        Gr. kharássō – “a ascuţi”, kháraks “palisadă, gard”. Am avea aici şi ţăruşul şi ţarcul.

        Comentariu prin Roderick — noiembrie 5, 2010 @ 2:06 pm

      • Vladimir Orel: „tarrabec (pl.tarrabeca)- youth, youngster. Derived from *rabec, cf.rabeckë .”
        De obicei prefixul t- se trage din proto-alb.*at (cade a neaccentuat), coradical cu lit.at (from) și sl. ot (idem).
        Mai probabil avem un derivat proto-dacic *tarab din http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1997&root=config

        tărăbig (vițel de an) ar putea conține singurul relict tracic din IE *gʷow- „cow” în partea sa finală (acel „g”), deși poate fi doar un banal sufix sau paralela IE din sl.byk (taur).

        Comentariu prin Sorin5780 — mai 9, 2013 @ 2:14 pm

    • Tartor = șeful șefilor

      Posibil ca tartor să vină de la tartar. Dacă tar înseamnă șef, atunci tar-tar înseamnă de două ori șef. Adică șeful șefilor, un fel de căpetenie a șefilor, un șef peste șefi

      Comentariu prin sabinus — noiembrie 4, 2010 @ 7:26 pm | Răspunde

      • Iar dacă tartor este șeful cel mare, atunci tartacot este șeful cel mic, adică șeful “cât un cot”

        Comentariu prin sabinus — noiembrie 4, 2010 @ 7:27 pm

      • Posibil ca din Taraboste să fi derivat următoarele cuvinte:

        Taraboste – Staraboste – Staroste

        Taraboste – Staraboste – Scaraosche

        Comentariu prin sabinus — noiembrie 9, 2010 @ 7:07 pm

    • Mă gîndeam la o chestie răsfoind dicț. Dacă acești tarabostes erau parte a unei administrații incipiente , aleși pe un anumit interval de timp, așa cum se întîmpla în democrațiile militare antice.
      Nu mă împăcam cu explicația ta despre tărăbig (vițel de un an) așa că am mai scormonit un pic și am dat peste tărîmb (reg. interval de timp), oarecum izolat și uitat.E prima oară cînd aflu de el.
      Am făcut o comparație între originea lat.tempus care vine din ie temp- to strech, string și m-am gîndit la sensul lui tărîm(domeniu de basm întins cu anumite condiții de timp, ambianță etc. Are și sensul de întindere de teren, domeniu de activitate..de ce nu ar avea și un sens temporal,de măsurare a timpului?).
      În fapt, „tărîm” chiar vine direct din răd.ter-, tero-,tra-, teru- to cross over .
      În sfîrșit, înțelegi de ce m-am gîndit la o analogie temporală..știu că-mi scapă ceva aici, ..mai e și TAR ca veche unitate de măsurare a greutății.

      Oh shit, mi-am amintit de lat. terminus, termo/termen (limită în spațiu sau în timp)…să fie tărîmbă un der. reg. din latină sau e băștinaș?

      Comentariu prin Ioan Albu — septembrie 4, 2011 @ 11:46 am | Răspunde

  3. Dacă tarabostes conține denumirea unei arme atunci sica ar fi aceea.Într-o altă notă cred că frigiana ar trebui să dea un răspuns legat de limba tracilor,doar au emigrat din cîmpia Belgradului și Macedonia la perioada diferite în timp.Chiar apropierea dintre cuvintele grecești-latine și frigiene ar trebui să dea de gîndit: gr.epheret -lat.portare și frigiană eberet, gr.phrater(frăție de clan) -lat.fratre și frig.brater

    Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 4, 2010 @ 3:15 pm | Răspunde

    • Cu sica şi căciulă ( precum zeul Mithras ) apar pe columna lui Traian, dar şi călare şi cu arcuri.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 4, 2010 @ 3:41 pm | Răspunde

  4. Şi încă o chestie: originea lui “taraf”

    “taráf (-furi), s.n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.” ( DER )

    “Tarabostes” formau tot un fel de “partid”, erau mai aparte… Ar fi interesant ca acest cuvânt să fie non-IE.

    Comentariu prin Roderick — noiembrie 4, 2010 @ 3:50 pm | Răspunde

    • P.S. Evident că nu m-am gândit :) la un taraf de tarabostes zdrăngănind cu sica ţiterele.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 5, 2010 @ 1:20 pm | Răspunde

  5. Etimogiile dezbatute de Dv. sunt intrigante/fascinante!
    Rasfoind de curand o veche carte din sec. al XVIII-lea de botanica in limba maghiara, mi-a atras atentia descrierea unei plante, Crambe tatarica, Planta care maghiarii o numesc tatorjan sau tatar kenyer (paine tatareasca) si care se pare ca a fost introdusa de tatari in evul mediu in Transilvania. Ea e foarte rara in ziua de azi si uzul ei a cazut in desuetudine in ciuda calitatilor sale nutritive excelente.

    http://hu.wikipedia.org/wiki/T%C3%A1torj%C3%A1n

    Cartea precizeaza ca si populatia romaneasca folosea radacina fainoasa acestei plante ca aliment.
    Intrigat, am incercat sa-i aflu numele romanesc/romanesti. Ele sunt urmatoarele:
    Varza tătărască (hodoleanul tătărăsc) in Aredeal, respectiv târtan in Moldova.

    Dar târtan inseamna (peiorativ) si evreu in Moldova. (Eu pesonal fiind din Ardeal nu am aflat decat curand acest lucru).

    tîrtán (-ni), s. m. – 1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.

    Parerea mea e ca intre tartan (evreu) si planta comestibila “tartan” exista o legatura. Nexusul e semnificatia/etnonimul “tatar” a amandoura. Poate Philippide se inseala cu privire la Untertan ca provenienta a târtan-ului (evreu) acesta provenind de la tatar (in sens de asiatic/rus) stiiindu-se ca evreii Askenazim s-au stabilit in Moldova si Bucovina tocmai venind din respectivul spatiu geografic?!

    Varza tătărască (hodoleanul tătărăsc, târtan)
    Crambe tataria Face parte din familia verzei (familia Brassicaceae )
    În regiunea noastră o întâlnim, în general, în zone cu caracter stepic (ex: rezervaţia “Dealul Zackel” din judeţul Sibiu, rezervaţia “Zau de câmpie” din judeţul Mureş, etc).

    Tartar bread plant (Crambe tatarica)
    The Tartar bread plant is a tall perennial also called ‘Tartar root’ in Hungarian (tátorján or tatárgyökér). It prospers at the end of May; its flowers are white. According to tradition, at times of famine it was consumed as a bread substitute.

    Tartar
    mid-14c. (implied in Tartary, “the land of the Tartars”), from M.L. Tartarus, from Pers. Tatar, first used 13c. in reference to the hordes of Ghengis Khan (1202-1227), said to be ultimately from Tata, a name of the Mongols for themselves. Form in European languages probably influenced by L. Tartarus “hell” (e.g. letter of St. Louis of France, 1270: “In the present danger of the Tartars either we shall push them back into the Tartarus whence they are come, or they will bring us all into heaven”).

    BTW, etimologii italieni stabilesc un nexus intre tatar si teroare:

    http://etimo.it/?cmd=id&id=18074&md=72fcd63a431e5039193f321b81a712a6

    Anyway, Tartacot e desigur fratele bun al Goblinul englez (germanic), care uneori, desi nu ca regula, poate fi benevolent.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Goblin

    http://en.wikipedia.org/wiki/Kobold

    Deasemenea, vi se pare aberant un eventula nexus dintre Scaraoschi (ca tartor) si Tartacot?

    SCARAÓȚCHI s. m. (Pop. și fam.) Denumire dată căpeteniei dracilor; tartor. [Var.: scaraóschi s. m.] – Din sl. [Iuda] Iskariotiskŭ.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Iscariot

    Iscariot

    “traitor,” 1640s, from the surname of Judas, betrayer of Jesus, in N.T., from L. Iscariota, from Gk. Iskariotes, said to be from Heb. ishq’riyoth “man of Kerioth” (a place in Palestine).

    Iscariot has been a figure of great interest to esoteric groups, such as many Gnostic sects. Irenaeus records the beliefs of one Gnostic sect, the Cainites, who believed that Judas was an instrument of the Sophia, Divine Wisdom, thus earning the hatred of the Demiurge. In the Hebrew bible, the book of Zechariah, the one who casts thirty pieces of silver, as Judas does in the Gospels, is a servant of God. His betrayal of Jesus thus was a victory over the materialist world.

    Poate piticul tartacot e pur si simplu un tradator, un “backstabber”! (tradarea a fost considerata dintotdeauna drept apanajul personajelor cu adevarat malefice)

    Comentariu prin Compay — noiembrie 8, 2010 @ 9:55 am | Răspunde

    • Între “tătar” (etnonim) şi “târtan”-evreu n-aş crede să fie vreo legătură. Nu pare să existe nicio asemănare remarcabilă între cele două etnii, iar spaţiul geografic de unde veneau nu mai era “tătărăsc”, ci rus.

      Despre planta Crambe tatarica, prezenţa ei în România – în general în rezervaţii naturale- mi se par mai degrabă relictă. Oricum planta exista în Europa înainte de venirea tătarilor.

      Interesant e că există cuvinte precum engl. tare “măzăriche”, m. oland. tarwe “grâu”, corad. cu gr. daratos “pâine”. “Târtanul” are de-a face mai probabil cu acestea decât cu tătarii.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 8, 2010 @ 2:09 pm | Răspunde

  6. Tîrtani erau doar evreii din Moldova de sus ocupată de austrieci(Untertan) însă tîrtan(prost) vine din română pe altă cale; în celălalt spațiu românesc erau numiți jidani sau ovrei.Planta aceea e legată de tătari la nivel academic însă denumirea românească are etim.nec.în Dex.Părerea mea e că vine din lat.turta și are dreptate băiatul de mai sus..era mîncată de oamenii săraci la timp de foamete(poate asezonată cu ceva papură ca pe vremea celebrului Papură-Vodă) :)

    Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 8, 2010 @ 3:59 pm | Răspunde

  7. N-as vrea sa divaghez sau sa postez off topic dar nu se poate sa nu fi auzit de recenta carte a lui Shlomo Sand, in care acest profesor israelian resusciteaza mai vechea ipoteza a originii evreilor
    askenazim din hazari, semintie turcica (dupa unii, mongola).

    http://www.jewcy.com/religion-and-beliefs/we_are_all_converts_reviewing_shlomo_sands_invention_jewish_people

    In Sand’s interpetation of the Khazar hypothesis, the Jewish residents of Khazaria worked their way west into Germany, Poland, Russia and the rest of Europe to form the Ashkenazim. More trickily, Sand proposes that the Turkic Khazars switched to speaking Germanic Yiddish en-masse while in Slavic lands.

    Deci ar exista o conexiune teoretica (desi problematica) intre “tatari” (ca sa folosdesc un termen generic) si evreii askenazim.

    Nu putem sti exact ce impresie au facut evreii (ca infatzisare, aspect, fizionomie) asupra moldovenilor atunci cand ei s-au stabilit in Moldova (dar si Bucovina, Maramures si mai apoi Transilvania) venind din Rusia si Galicia incepand din sec. al XVII-lea. Probabil aveau o infatzisare exotica deci nu e exclus sa fi fost denumiti prin asociere “tatari”

    Pe de alta parte “Târtanul” ca planta (Crambe tartarica) e clar legata de tatari. In engleza e supranumita “Tartarian bread” iar in Ardeal i se spune (h)odolean tataresc. Sa fie o coincidenta ca in Moldova ea e numita…târtan?

    De altfel unii lingvisti cum a fost Sever Zotta sustineau ca târtan (evreu) ar veni de la tatar!

    http://www.google.ro/search?hl=ro&tbo=1&tbs=bks%3A1&q=t%C3%AErtan+zotta&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Sever_I._Zotta

    Sau poate acesta vine de la maghiarul tatorjan, cuvant care la randul sau evoca pe tatari?

    La urma urmei cuvinte care desemneaza ranguri sociale in Moldova precum răzeș, pârcălab sau dorobanț sunt tot imprumuturi relativ recente din maghiara.

    DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

    RĂZÉȘ, răzeși, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean; p. gener. țăran liber, posesor de pământ. – Din magh. részes.

    PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

    Dar ca sa revin la Tarta-cot

    TARTORUL (cu variante mai vechi, pastrate doar regional: TARTARUL, TARTARUL, TARTORELE), de unde si denumirea sugubeata TARTACOT (amintind de Barba-Cot, piticul nastrusnic din basmele noastre), este pus in legatura cu grecescul Tártaros – numele locului cel mai adanc din Hades, unde erau chinuiti, conform mitologiei clasice, dusmanii personali ai zeilor. La noi ar fi ajuns prin sl. tartaru. Modificarea vocalismului s-ar putea datora, dupa Al. Cioranescu, unei analogii cu „martor“. S-a propus si o posibila deformare din „tatar“ (tatar) si chiar „tatarca“ (tataroaica), ceea ce pare o ipoteza ceva mai subreda. (De observat ca, probabil dupa modelul diavol-diavolita, a aparut si perechea tartor-tartorita; astfel de perechi demonice – ce nu pot fi insa identificate intotdeauna cu diavolul propriu-zis – apar destul de des, mai cu seama in limbajul descantecelor; ne-am intalnit mai sus cu irod-irodita, insa s-ar mai putea adauga idol-idoloaica sau – printr-o inversare amuzanta a genurilor – iuda-iudoiul!). Anca Irina Ionescu (Lingvistica si mitologie, Ed. Litera, Buc.,1978, p. 108) sustine ca, de fapt, „tartor“ nu provine din sl. tartaru, ci din bg. tartor, explicandu-se astfel mai lesne atat forma, cat si intelesul cuvantului romanesc. Esentiala ramane, pentru tema urmarita aici, mentinerea in sfera semantica a infernului. Tartorul, identificat cel mai adesea cu stapanul suprem al iadului (numit uneori si „Tartorul cel mare“), a ajuns, cu timpul, sa denumeasca o persoana care – asemenea diavolului in genere – obisnuieste sa-i terorizeze pe altii: „tartor(e)“, „tartorita“.

    http://www.crestinortodox.ro/credinta/galceava-dracului-lumea-69769.html

    In privinta lui “tare” el e germanic, dar cu ecou pe filiera altor limbi indo-europene. BTW Cuvantul e foarte obscur chiar si printre vorbitorii nativi de engleza. Nu cred sa aiba de a face cu moldovenismul pe care il dezbatem. Iar grecii moderni folosesc “psomi” pentru paine.
    Cuvantul darata nu a supravietuit in greaca moderna desi pare sa fi intrat in bulgara si in slava sudica prin acest:

    tărîțe s. f. pl. – Coajă măcinată de boabe de cereale. Sl. triçe (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Philippide, Principii, 38; Cihac, II, 402), cf. bg. trici, sb., cr. trice. – Der. tărîțos, adj. (care conține multă tărîță; care are consistența tărîței).

    tare
    “kind of fodder plant, vetch,” early 14c., perhaps cognate with M.Du. tarwe “wheat,” from P.Gmc. *tarwo, cognate with Bret. draok, Welsh drewg “darnel,” Skt. durva “a kind of millet grass,” Gk. darata, daratos “bread,” Lith. dirva “a wheat-field.” Used in 2nd Wyclif version (1388) of Matt. xxiii:25 to render Gk. zizania as a weed among corn (earlier darnel and cockle had been used in this place); hence figurative use for “something noxious sown among something good”

    Comentariu prin Compay — noiembrie 8, 2010 @ 4:10 pm | Răspunde

    • Ashkenazii nu-s majoritari iar teoriile astea turcomane sînt praf în ochi,mulți evrei au emigrat din Imp.Bizantin la kazari însă s-au menținut ca etnie prin religie,poate și cu ceva intruși iudaizați, însă marea masă turcomană au rămas pe Volga.Cîțiva dintre kazarii iudaici sînt sîmbotiștii secui din România.
      Românul nu făcea confuzie între tătar și evreu pentru că-i avea pe ambii ca vecini(tătarii din Bugeac și jidanii prin emigrația de după Alexandru cel Bun).
      Pîrcălab,lefegi și dorobanți sînt adoptate prin sec XVII, dacă nu mă înșel, însă aveam și numeroase sinonime locale mult mai vechi cum erau jude/județ,vătaf,vătășel,vataman și respectiv roșiori, căciulari sau curcani.Legat de răzeși cred că e o confuzie necorectată pînă azi.Cuvîntul rază și răzeși este o compoziție românească neaoșă explicată prin moșteniri latine,nu maghiare.Chiar și tradiția românească de așezare a satelor de răzeși/moșneni este foarte veche,de tradiție autohtonă.La fel și nemeși,neam,a năimi sînt IE și nu fino-ugrice.Rămîne doar ca viitorii lingviști să restabilească importanța și etim. unor termeni ce azi fac carieră doar într-o parte a frontierelor.

      Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 8, 2010 @ 5:06 pm | Răspunde

      • >Românul nu făcea confuzie între tătar și evreu pentru că-i avea pe ambii ca vecini(tătarii din Bugeac și jidanii prin emigrația de după Alexandru cel Bun).

        Bineinteles! Plus forma de organizare a evreilor askenazim respectiv a tatarilor (care uneori patrulau Moldova) difereau una de alta. Tatarii isi aveau “hoarda” si erau calareti nomazi locuind in iurte (de aici si adjectivul “ortoman”) in timp ce evreii moldoveni isi aveau shtetl-uril si erau sedenatrizati desi si ei uneori erau “ratacitori” practicand un comert ambulant pe distante relativi mari.

        http://en.wikipedia.org/wiki/Shtetl

        Si totusi ma gandeam la asemanari de tip vestimentar/costumatie sau infatisare/tunsoare etc. si in ce masura qaftanele purtate de evrei precum si caciulile lor traditionale din piei de vulpe de tip asiatic etc. nu coincideau cu cele ale tatarilor cauzand eventuale confuzii !?

        Vedeti ce straie si frizuri spectaculoase:

        http://en.ce.cn/World/pic-news/200609/24/t20060924_8701564_1.shtml

        si

        http://en.ce.cn/World/pic-news/200609/24/t20060924_8701564_3.shtml

        E clar ca au candva intr-o clima aspra de unde si sechelele vestimentare pe masura!

        >Cuvîntul rază și răzeși este o compoziție românească neaoșă explicată prin moșteniri latine,nu maghiare

        D-le Albu, “răzeș” ca provenind din latina, e problematic! Ar fi frumos sa fie latinism dar pana la proba contrarie ne parvine din maghiara medievala. In schimb “oaste” e un superb latinism, ca de altfel si “sageata”. “Ceata” in schimb e slavism (sl. četa)

        oáste(óști), s. f. – 1. Armată. – 2. (Înv.) Război. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. Lat. hostem (Diez, I, 297; Pușcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste. –

        “năimi” pe de alta parte e pur slav.

        NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

        Vătaf e slav sau chiar tataresc! Vornic e slav (din sl. dvorĩnikŭ)

        vătáf (-fi), s. m.
        Origine îndoielnică, probabil tăt. vataha „grup” (Miklosich, Etym. Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; cf. Cihac, II, 451). Apare în idiomuri sl. cf. vatah, vataf, rut. vatah,vatag, vatajko, vataško, pol. wata(c)ha, rus. vataga, vatažnik; dar este evident că toate aceste cuvinte se explică prin rom., cf. Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile, 191.

        Comentariu prin Compay — noiembrie 8, 2010 @ 8:28 pm

    • “Tărâţe” are de-a face cu “a tritura” , triticum … IE *ter “a freca”, gr. téi̯rō.

      Pare altă rădăcină, totuşi.

      Engl. “tare” se înrudeşte ( îndepărtată rudă, dar aşa au tras concluzia lingviştii ) cu tătarul “tarɨ” – mei, proto-altaic *tăra.

      *

      Subiectele legate de originea evreilor, sincer, mă depăşesc. Ar fi prea mult să îmi dau cu părerea şi despre asta. Îmi sunt de ajuns dacii.
      Nu cred însă că evreii semănau prea mult cu tătarii, fie ei şi de origine khazară.

      Doar un exemplu.
      În română “tătar” înseamnă şi cocoş de munte. Dar asta nu înseamnă că e “made in Tartaria”, ci că provine din aceeaşi rădăcină ca şi lat. “tetrao”.
      Mai discutabil e cazul cu “pasărea tătărască”, nagâţul, care are un smoc de pene la ceafă, precum tătarii ( şi se spune că semnala invadatorilor tătari faptul că s-au ascuns oameni în mlaştină).
      Dar probabil că şi numele “pasării tătărăşti” are aceeaşi origine ca şi lat. “tetrao”.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 8, 2010 @ 5:26 pm | Răspunde

      • P.S. “Tătar” este numit şi sorgul ( Sorghum ), din care se face un fel de pâine.

        Comentariu prin Roderick — noiembrie 8, 2010 @ 6:09 pm

    • Despre originile îndepărtate ale diverselor populaţii poate să spună câte ceva proiectul genografic de la NG.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 9, 2010 @ 7:36 pm | Răspunde

  8. Cocosul de munte numit si “tătar(ca)” se pare ca se hranea cu grauntzele cerealei numite si tatarca.
    HRÍȘCĂ s. (BOT.; Fagopyrum esculentum) (reg.) tătarcă.

    care are un nexus tataresc. Germanii o numesc “porumbul paganilor” (Heiden, Heidenkorn)

    Tatarcă

    Acest toponim, aparent lipsit de dificultăţi, are o interesantă istorie ascunsă, combinand atat denumirea unui animal cat şi a unei plante. Astfel conform celor afirmate de Al. Filipaşcu ar putea provenii de la denumirea veche (astăzi păstrată doar in Maramureş) a cocoşului de mesteacăn (Lyrurus tetrix). In trecut in zonele de munte, se cultiva intens hrişca, (plantă nepretenţioasă din familia Poligonaceelor, avand seminţe comestibile…un fel de cereală a săracului), care fiind adusă din est pe meleagurile noastre se mai numea şi “mălai tătăresc” (dealtfel denumirile acestei plante in alte limbi central-europene atestă această etimologie). Deoarece cocoşul de mesteacăn, avea obiceiul să dea toamna iama prin holde pentru a ciuguli seminţele, treptat a inceput să fie cunoscut sub denumirea de “tătar”, “tatarcă” – adică cel care se infruptă din mălaiul tătăresc (hrişcă). Dealtfel distribuţia acestui toponim urmează intocmai zonele in care altădată, prima această pasăre: M. Gurghiului (Tatarca, varf 1689 m pe craterul Saca), M. Călimani (Tătarca, varf de 1247m la sud de Bistriţa Bargăului), Obcinele Bucovinene (Batca tătărcii, varf de 1550m, precum şi paraul şi satul omonim) reprezentand probabil locuri cunoscute in care are loc “bătaia” (dansul nupţial primăvăratic al acestei păsări), transmise astfel prin tradiţie orală. Vremea a trecut şi arealul de răspandire al această pasăre, ce cuprindea altădată Carpaţii Orientali, din nord pană in munţii Vrancei s-a redus la nucleul din rezervaţia Cornu Nedeii – Ciungii Bălăsinii din Munţii Maramureşului, cu eventuale exemplare izolate in Rodnei, Suhard sau Călimani, iar cele mai optimiste estimări vorbesc de un număr de 200 exemplare.

    Dacă pentru toponimul masculin, provenienţa de la etnonimul “tătar” poate fi posibilă, pentru toponimul de gen feminin aceasta apare astfel improbabilă.

    http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_toponimie-de-sorginte-botanica-in-muntii-romaniei_id_1805.html

    Comentariu prin Compay — noiembrie 8, 2010 @ 8:44 pm | Răspunde

    • Nu prea are cum să fie aşa. Omonimiile şi paronimiile dau naştere la etimologii populare, unele destul de vechi ( medievale ), cum e cazul lui “tătar” cu diferitele lui sensuri.
      Probabil că tătarii mâncau şi…tătar, dar asta nu dovedeşte nimic.

      Cât despre numele cocoşului de mesteacăn – tătarul- , dacă ar proveni de la hrişca numită “tătar”, ar trebui să fie “tătărar” ( cum este “măzărar” – insectă care se dezvoltă în mazăre ). Nu are a face nici cu tătarii, nici cu hrişca.

      Comentariu prin Roderick — noiembrie 9, 2010 @ 6:42 pm | Răspunde

  9. S.Olteanu explică pe situl său foarte bine etimologia și propagarea pînă la noi a lui vătaf/vătah/vătaș și nu e una slavă, ci autohtonă.
    Ceată e o mai veche moștenire latină a lui centuria sau a unui intermediar, coetus(adunare), și semnifica o formație militară, sau cu valențe militare.La noi s-a păstrat sensul original de grupare paramilitară și mai puțin cel de breaslă.Înceti (și cetaș)este un derivat format cu regulile limbii române și dovedește vechimea sa, mai ales că are și o formă albaneză apropiată.Numai faptul că aceste cuvinte au aceleași semnificații în toate dialectele românești dă dovadă că nu e slav.Chiar dacă specialiștii n-au boașe să pună naibii punctul pe i nu înseamnă că trebuie să ne mulțumim cu semnele de întrebare lăsate de DEX.
    Năimit are în spate o familie întreagă de cuvinte care întregesc și clarifică sensurile tuturor derivatelor care pornesc de la neam.Avem mai întîi neam ca arie lucrată de o familie,apoi cînd unele familii au acumulat mai multe țarini deveneau neam ales sau nemeș iar cel care arenda o parcelă de fapt o năimea.Maghiara sau slavii nu au toate sensurile astea,deci e logic că n-am păstrat noi în ciuda tuturor doar să ne lăudăm azi cu etimologia lor.În latină a existat nemus ca pădure sacră(chiar și celții aveau ceva asemănător-posibil ca nemeton să fie un trib celtic care a luat contact primii cu slavii și așa au rămas nemții-nemți) sau loc pentru păscut.În limbile baltice namas se spune la casă,iar un derivat al lui înseamnă lot arendat sau loc de păscut.Nomazi e un cuvînt grecesc pentru cei în căutare de pământ și te încurajezi să verifici toate astea înainte să trimiți un nou comentariu.Neam și moșie au concurat mult timp așa că azi avem unele derivate care s-au impus,altele au sucombat.
    Organizarea satelor de răzeși e descrisă pe larg în unele tratate de etnografie așa că nu are rost să mă întind prea mult.Important de aflat e cum se construiau satele și mentalitatea românilor moldoveni,cu vatra ca loc central,inima comunității, și raza satului arendată diferitelor neamuri pentru diverse servicii care țineau de cutumele ancestrale și mai noi.Logic că ocupanții din jurul satului răsfirat erau numiți răzeși.O mentalitate similară s-a păstrat și la oraș cînd românii spun “mă duc la oraș”(deși practic sînt din oraș) de fapt înțeleg că mă duc în centru.E o gîndire medievală pan-europeană probabil,în care centrul era burgul fortificat iar restul erau expuși “răutăților”.
    Ortoman și ortul popii sînt germanice timpurii.Goții au dus o tradiție bogată legată de geți în vestul european și n-ar fi rău să citești descoperirile lui Busoiceanu despre Don Dicineo,DON Diego(Diegis),Ortiz,Don Zamolxion(?) din mitologia spaniolă medievală.
    Evreii au adoptat și ei multe obiceie vestimentare sau tradiții ale vecinilor, însă nu-i face mai puțin evrei.Tunsoarea aia cu un smoc de păr lateral sau în vîrful capului are o istorie la fel de veche cu a faraonilor egipteni.Chiar și dacii sau celții aveau niște mode foarte interesante perpetuate pînă recent:caută la moți să vezi de ce erau numiți așa.

    Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 9, 2010 @ 12:30 pm | Răspunde

    • D-le Albu,

      E bine ca reasezati firul discutiei reconectand-o la topica geto-dacica, de la care se pare ca se revendica Roderick (nu-mi dadusem seama de coloratura dacica a acestui blog cand l-am descoperit pentru prima data ieri dimineata).

      Nu e bine sa deturnam subiectul si e bine ne incadram in topica pe care o sugereaza cel care gazduieste aceste comentarii, si de a carui ospitalitate si generozitate ne bucuram aici, m-am referit bineinteles la Roderick.

      Si totusi, nu trebuie sa cadem in capcana dacismelor excesive (sau ale latinismelor fortzate atunci cand ele nu exista ca atare).

      In consecinta, nu trebuie sa luati concluziile etimpologice ale exhaustivului DEX drept un afront. Faptul ca dupa vreo 300 de ani de cercetari lingvistice (incepand cu Scoala Ardeleana) s-a ajuns azi, in 2010, la concluzia ca pe “vataf” ni l-ar fi dat cel mai probabil tatarii nu trebuie sa ne irite.

      Sigur, exista si explicatii alternative, nastrusnice pe care insa DEX-ul nu le accepta fiindca par superficiale (asa cum exista si o medicina alternativa si naturista pe care medicii o privesc cu suspiciune sau cel mult cu o curiozitate sceptica).

      >Ortoman și ortul popii sînt germanice timpurii

      I beg to differ! “Ortoman” ar fi turcic, venind de la “iurta” potrivit lui Șeineanu, Loewe, Tiktin sau Densusianu,

      ortomán (ortománă), adj. – 1. Bogat, de seamă, opulent. – 2. Viteaz, puternic. – Var. iortoman, hartoman.

      Origine necunoscută, dar probabil, expresivă, după cum o arată suf. -man, cf. gogoman, hoțoman etc. Ar putea fi doar var. lui lotroman „hoț”, caz în care ar avea semantismul lui hoț „viclean, șiret”. Ideea sau, în cazul lui, proveniența primei părți a cuvîntului nu a fost descoperită pînă acum. Totuși ipotezele abundă: cuvînt dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant „drept” (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 261); din ort „ban” (Cihac, II, 230); din cuman. yurt „proprietate” (Șeineanu, I, 227; Loewe 75); din tc. yortman „a fugi” (Tiktin; Densusianu, GS, VI, 313-18); din otoman încrucișat cu ort (Philippide, II, 726); din lat. libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47). Nu are circulație, apare numai în poezii populare.

      Oricum, mersi pentru ca il conectati cu “ort” ca in ortul popei. Oare care sa fie nexusul dintre cele doua (in caz ca exista unul)?

      ort (órți), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).

      Ort pe germana desemneaza 1/4 din valoarea unei monezi

      http://www.zeno.org/Meyers-1905/A/Ort+%5B2%5D?hl=ort

      Ortoman = bănos? Perhaps.

      Ortoman pare un termen pastoral.

      Ca-i mai ortoman

      S-are oi mai multe ,

      Mandre si cornute ,

      Si cai invatati ?

      Si cani mai barbati ?

      Bogatia ciobanilor se masura in turme de oi. Un cioban ortoman ar fi unul stapan pe mai multe stani (“iurte”)
      Sau unul care are monezi numite si “ort”?

      Insusi termenul pecuniar vine de la latinismul pecora (oaie) care ni l-a dat in Ardeal pe pacurar. Curios ca in Moldova si Muntenia predilect e turcicul cioban.

      pecuniary
      c.1500, from L. pecuniarius “pertaining to money,” from pecunia “money, property, wealth,” from pecu “cattle, flock,” from PIE base *peku- (cf. Skt. pasu- “cattle,” Goth. faihu “money, fortune,” O.E. feoh “cattle, money”). Livestock was the measure of wealth in the ancient world. For a related sense development in O.E., see fee. Cf. also Welsh tlws “jewel,” cognate with Ir. tlus “cattle,” connected via notion of “valuable thing.”

      Englezul “cattle” = vite e inrudit cu termenul financial de “capital”. Cine ar fi crezut?

      cattle
      mid-13c., from Anglo-Fr. catel “property” (O.N.Fr. catel, O.Fr. chatel), from M.L. capitale “property, stock,” neuter of Latin adj. capitalis “principal, chief,” from caput “head” (gen. capitis; see head). Cf. sense development of fee, pecuniary. Original sense was of moveable property, especially livestock; not limited to “cows” until 1550s.

      păcurár (păcurári), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenței cu păcurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Pușcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Transilvania.

      >Evreii au adoptat și ei multe obiceie vestimentare sau tradiții ale vecinilor, însă nu-i face mai puțin evrei.

      Ma intrigau qaftanele evreilor care sunt pur asiatice/turcice, dar la urma urmei si noi ne avem sumanele noastre care etimologic vorbind, sunt probabil tot de sorginte asiatica (zice DEX)

      sumán (sumane), s. n. – 1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman.

      Comentariu prin Compay — noiembrie 9, 2010 @ 5:52 pm | Răspunde

      • În Miorița poate fi o analogie populară între ort-ban și bogat în orătănii,dar în niciun caz nu făceau ciobanii uz de un decalc turcesc sau tătăresc cînd sinonimia termenilor autohtoni e așa de variată.Apoi stînele și sălașurile oierilor noștri sînt complet diferite de organizarea asiaticilor.Fiind un cuvînt atît de puțin folosit nu-mi bat capul cu el, însă răspîndirea sa pînă în Spania,Germania și Polonia dă în mod clar de gîndit (ort în engleză înseamnă ,,remains of food left from a meal, cognate with early Du. ooraete, Low Ger. ort, from or-, privative prefix, + etan “to eat.”).Deci poate fi orice! DEX-ul suferă de o boală incurabilă pe care eu îl numesc imobilism osificat; e chiar ridicol ca după un secol să nu avem un dicționar etimologic complet și profesionist cum sînt atîtea în vest.Să nu-mi spuneți că cel scos de Ciorănescu mulțumește pe toți.
        Păcurar/picurar are o răspîndire mică dialectală și numai în interiorul arcului Carpatic(unde au fost latinii mai puterici sau la aromâni) la fel ca separarea între cuget și gînd,neam și moșie.Aproape că poți stabili pe hartă cum și unde s-a păstrat mai bine un cumul lexical față de altul.E limpede că acolo unde substratul etnic tracic a fost mai puternic s-au impus cu precădere cuvinte foarte vechi,autohtone.Omonimia între păcurar și păcură nu a avut nicio influență,deoarece păcura se colecta natural în Țara Românească iar păcurarul(oierul) era în Ardeal și oarecum limitat la cei cu nr mic de ovine.Mai era un sinonim pentru păcură,țiței,care este autohton.
        Multe din cele mai vechi haine ciobănești,populare, le poți vedea în descoperirile arheologice,sculpturi,Coloana lui Traian deci e logic ca multe din denumiri să fie chiar autohtone.De fapt Ferenc Bakos ne-a făcut un serviciu(“a solid’)cu descoperirile sale foarte documentate legate de etimologiile românești ale unor cuv.considerate curat maghiare pînă mai ieri;auzi pe cineva să comenteze sau să schimbe Dex-ul?

        Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 9, 2010 @ 7:02 pm

      • http://en.wikipedia.org/wiki/Artha Să fie o coincidență cu ortoman? :) yessssssssss

        Comentariu prin Ioan Albu — februarie 9, 2012 @ 11:09 pm

  10. >etimologiile românești ale unor cuv.considerate curat maghiare pînă mai ieri; auzi pe cineva să comenteze sau să schimbe Dex-ul?

    probabil va referiti (printre altele) la cuvante ca baci, hotar sau aprod. Nici eu nu cred ca baci intrat in romana din maghiara. Se pare ca e turcic (ca si herghelie, si caval)

    bací (bací), s. m. – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverență cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arșice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci.

    Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de proveniență orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezența sa în dialecte, și de asemenea prin apariția sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149).

    Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicații vechi par prea puțin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus în legătură cu bašta „tată” (Slaw. Elem., 14) și cu baština „moștenire” (Lexicon, 12), ipoteză greu de susținut, datorită dificultăților fonetice. Șeineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. baș „șef”, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărțiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 și derivat din maghiara.

    In schimb filiera maghiara a catrintei ramane enigmatica. Sa vina de la cotoroantza?

    catrință (catrínțe), s. f. – Șorț, fustă din două bucăți. – Var. cătrință, cotrință. < Origine expresivă, ca în alte cuvinte care înseamnă „cîrpă”, cf. treanță, fleoarță, hanță, buleandră etc. și var. cotreanță „cîrpă” femeie de moravuri ușoare; cu același semantism ca toate cuvintele din această clasă. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipsește însă explicația semantică. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca și țig. katrinka. Cihac, II, 488, creează o legătură cu pol. katan(k)a „fustă”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi și ele dim. ale aceluiași nume. –

    Ah, katan(k)a poloneza aduce a caftan!

    Manta, mai ales aceea pe care o foloseau evreii moldoveni. – 4. Șal, broboadă pentru femei. – Mr. căftane. Tc. kaftan, din per. khaftân (Roesler 595; Șeineanu, II, 73; Lokotsch 774; Ronzevalle 134);

    COTOROÁNȚĂ, cotoroanțe, s. f. Femeie bătrână și rea; baborniță. ♦ (Pop.) Vrăjitoare. – Et. nec.

    In privinta DEX-ului aveti dreptate. El e totusi e cu mult mai amplu decat pare la prima vedere.
    vedeti

    http://dexonline.ro/informatii#surse

    Comentariu prin Compay — noiembrie 9, 2010 @ 9:27 pm | Răspunde

  11. Ce legătură posibilă văd între “Tartacot” şi “Scaraoschi”.

    Tartacot poate fi identificat cu personajul “Jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop” din basmul “Aleodor Împărat” al lui Ispirescu.
    În basmul “Sur-Vultur” piticul e descris astfel: “Tartacot, barbă d-un cot, călare p-o jumătate de iepure şchiop”.

    Tartacot e un fel de Quasimodo – mic şi şchiop, neîntreg, făcut din două bucăţi.

    “Dracul şchiop” apare de asemenea în numeroase legende şi basme populare.

    E remarcabil în acest context lat. “scaurus” – şchiop ( corad. cu v. ind. khora- < PIE *(s)kaur-). Un cuvânt provenit din acelaşi radical ar putea sta la originea cuvintelor "Tartacot" şi "Scaraoschi", acestea însemnând iniţial "şchiopul".

    Î.a.c. "Tartacot" ar fi un *Scartacot contaminat cu "tartor", în timp ce "Scaraoschi" ar indica o contaminare cu "Iskariotski".

    *

    Posibil legat de de acest ipotetic *Scartacot ar fi ( ? )
    "scârtoágă, scârtoáge, s.f. (reg.) 1. opincă. 2. încălțăminte veche, uzată și ruptă. 3. mârțoagă."

    Comentariu prin Roderick — noiembrie 10, 2010 @ 2:58 pm | Răspunde

  12. Imi place rezolvarea pe care o propuneti deasupra!
    Intr-adevar, ideea de defect fizic a piticului (oare de ce?) in acest caz concret cea de schiop/șchiopătare ar putea fi cheia rezolvarii dilemei etimologice a tartacotului.

    Am dat si de acest fragment tot dintr-un basm:
    “Tartacot, Cu dinţii rînjiţi, Barba d-un cot, Cu călcîiele crăpate, Cu ochii steliţi, Cu unghiile întinate.”

    Corespunde portretului robot al arhetipalului homeless din marile metropole, subrezenia sa fizica (si mentala!) sau al sfintiilor asceti, pustnici.

    Pe de alta parte, barba lui Tartacot aminteste de barbile asa zisilor pitici mineri (ca si al celui mai in varsta din basmul fratilor Grimm) mai cunoscuti prin desenele animate a lui Disney.

    Asa zisii “kobold”, de unde a provenit si denumirea minereului folosit la portelan: cobaltul

    Mediæval European miners believed in underground spirits. The kobold filled this role in German folklore and is similar to other creatures of the type, such as the English bluecap, Cornish knocker and the Welsh coblynau.

    Stories of subterranean kobolds were common in Germany by the 16th century. Superstitious miners believed the creatures to be expert miners and metalworkers who could be heard constantly drilling, hammering, and shoveling. Some stories claim that the kobolds live in the rock, just as human beings live in the air.

    Legends often paint underground kobolds as evil creatures. In medieval mining towns, people prayed for protection from them. They were blamed for the accidents, cave-ins, and rock slides that plagued human miners. One favoured kobold prank was to fool miners into taking worthless ore. For example, 16th-century miners sometimes encountered what looked to be rich veins of copper or silver, but which, when smelted, proved to be little more than a pollutant and could even be poisonous. These ores caused a burning sensation to those who handled them.[47] Miners tried to appease the kobolds with offerings of gold and silver and by insisting that fellow miners treat them respectfully. Nevertheless, some stories claim that kobolds only returned such kindness with more poisonous ores. Miners called these ores cobalt after the creatures from whom they were thought to come. In 1735, Swedish chemist Georg Brandt isolated a substance from such ores and named it cobalt rex. In 1780, scientists showed that this was in fact a new element, which they named cobalt.

    Tales from other parts of Germany make mine kobolds beneficial creatures, at least if they are treated respectfully. Nineteenth-century miners in Bohemia and Hungary reported hearing knocking in the mines. They interpreted such noises as warnings from the kobolds to not go in that direction. Other miners claimed that the knocks indicated where veins of metal could be found: the more knocks, the richer the vein. In 1884, spiritualist Emma Hardinge Britten reported a story from a Madame Kalodzy, who claimed to have heard mine kobolds while visiting a peasant named Michael Engelbrecht: “On the three first days after our arrival, we only heard a few dull knocks, sounding in and about the mouth of the mine, as if produced by some vibrations or very distant blows. . . .” Kobolds are sometimes indifferent to human miners so long as they are left alone. They are content to simply mine ore themselves, collect it, and haul it away by windlass.

    “Snow White and the Seven Dwarfs”, originally “Snow White and the Seven Kobolds”, the kobolds being small people, perhaps miners from the Black Forest in Bavaria. The name Kobold is common in Germany, particularly an umbrella manufacturer.

    Carol Rose – Spirits, fairies, gnomes, and goblins: an encyclopedia of the little people, 1996:

    “In other parts of Germany, the kobolds are the Dwarfs of the mines, whose expertise with metals and ore also extends … the retelling (and Disney animation) of traditional stories by the Grimm Brothers such as Snow White and the Seven Dwarfs”

    A kobold is a gnome that hammers underground; he is Hammerling, as is whatever looks like him — in zany dress or awkward play, and it may be, in vindictive power of harm.

    Ideea de “zany dress”, infatisare excentrica, traznita, barba valvoi il apropie pe kobold de tartacot.

    Sigur, paralela cu Cocosatul de la Notre Dame pe care o faceti e si ea interesanta:
    “Quasimodo was born with physical deformities, which Hugo describes as a huge wart that covers his left eye and a severely hunched back.”

    As pomeni tot in acest context in trecere si “The Phantom of the Opera”: ideea de desfigurare si de ascunzis.

    Erik, a disfigured genius who was one of the contractors who built the opera and who secretly built into the cellars a home for himself. He is the Opera ghost (“Fantôme” in French can be translated as both “ghost” and “phantom”) who has been extorting money from the Opera’s management for many years.

    Inchei reinserind citatul Dv. initial:

    “Locuinţa lui este într-un vârf de plop; iar când se coboară din acel copac, el încalecă pe un iepure schiop, de cutreieră lumea şi pătrunde chiar pe sub pământ.”

    Cu barba sa de un cot, Tartacot, locuind la inaltime, imi sugereaza brusc si un personaj de tip Simeon Stylites, el insusi un sfant dificil, contradictoriu, favorit al gnosticilor.

    Comentariu prin Compay — noiembrie 10, 2010 @ 8:39 pm | Răspunde

  13. O descoperire care ma intriga. Tartac apare alaturi de Nibhaz ca personaj in Vechiul Testament!

    http://rom.scripturetext.com/2_kings/17.htm

    Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe cari le locuiau, şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de Samariteni. 30 Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima, 31 cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 32 Totodată se închinau şi Domnului, şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi. 33 Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaş timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi.

    Cred ca Tartac era un fallen angel! Am gasit fragmentul acesta in spaniola despre el. Din pacate nimic in engleza…

    En el Antiguo Testamento encontramos varios de esos mitos. Está la creencia de los cananeos de que existían dioses llamados Astarot, Renfán, Dagón, Adramelec, Nibhaz, Asima, Nergal, Tartac, Milcom y Baal. Sobre este último, existe el mito de que podía responder con fuego al ser invocado por sus sacerdotes. Existe también un mito egipcio de que el Nilo, el sol y el propio Faraón eran divinos; el mito filisteo del rey-pez Dagón; y que el Dios de Israel necesitaba una ofrenda de tumores y ratones de oro para ser apaciguado. Para no hablar del mito cananeo de la Reina de los cielos, que exigía incienso y tortas de los adoradores (Jeremías 44.17-25).

    Comentariu prin Compay — noiembrie 12, 2010 @ 1:35 pm | Răspunde

  14. Tartak = “Prince of darkness”, one of the gods of the Arvites, who colonized part of Samaria after the deportation of Israel by Shalmaneser (2 Kings 17:31).

    http://www.kingjamesbibleonline.org/Tartak.php4

    Comentariu prin Compay — noiembrie 12, 2010 @ 2:11 pm | Răspunde

  15. Am dat si de acest fragment in care acelasi Tartak (grafiat Tharthac) e echivalat cu Astharot. Un alt nume, un alt “alter ego”. Vezi reprezenatarea grafica a lui Astaroth (similara cu cea a lui Tartacot):

    http://en.wikipedia.org/wiki/Astaroth

    Theophrastus Paracelsus revived, in the XVIth century, the ancient doctrine of Talismans, which he claimed to be able to use successfully in the treatment of illnesses and accidents. This medical doctrine, derived from the Cabala, or secret tradition of the Jewish rabbis, was said to be borrowed from the ancient occult sciences of Chaldea and Egypt. The talisman (tsilmenaia) signifies an image, a figure, and was engraved in the form of an emblem or symbol on metals consecrated to the genii of the seven planets. This magical task had to be carried out at a fixed time of a certain day, with the firm intention of attracting to the talisman the beneficent influence of the genius which was invoked, whether for health or any other protective measures…

    These are the principal Talismans whose traditions have been preserved for us by the most ancient monuments of the highest magical art and by the most reliable archaeologists in this type of research. These talismans are recommended under the name of Teraphim by the Hebrew Qabalists of the Middle Ages, who replace the names of the planetary Genii of Egypt by those of: Oriphiel (Rempha), Zachariel (Pi-Zeus), Samael (Ertosill), Michael (Pi-Rh3), Anabel (Suroth), Raphael (Pi-Hermes) and Gabriel (Pi-Ioh). These Cabalists add another seven talismans to which they attribute the power of conjuring the influence of seven demons who, according to their doctrine, share with the seven planetary angels the government of the divine creation. Against the angel of Saturn they set the demon Nabam; against the angel of Jupiter the demon Acham; against the angel of Mars the demon Nambroth; against the angel of Venus the demon Lilith or Naemah; against the angel of Mercury the demon Astaroth or Tharthac; and against the angel of the Moon the demon Sathan, See Judges xvii and xviii in the Bible.

    Comentariu prin Compay — noiembrie 12, 2010 @ 8:08 pm | Răspunde

  16. Rădăcina *twel-, *tūl- obiect sferic, arbust a dat mai multe cuvinte înrudite printre care tulnic, tulău, tulean..tulpină.

    Comentariu prin Ioan Albu — noiembrie 14, 2010 @ 9:55 pm | Răspunde

    • Vezi și tumul

      Comentariu prin sabinus — noiembrie 15, 2010 @ 5:36 pm | Răspunde

  17. Vezi despre ‘Tartak’ (subliniat cu galben, pagina se poate mari)

    http://books.google.com/books?id=c9cMAAAAIAAJ&pg=PA540&dq=tartak+is+compounded+of&hl=en&ei=7JDiTLSkL4Pb4gaQzPWtBA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCgQ6AEwAA#v=onepage&q=tartak%20is%20compounded%20of&f=false

    Dilema este urmatoarea: cum aceasta deitate care apare in Vechiul Testament a patruns in mitologia romaneasca? Prin ce filiera?
    Any ideas?

    Comentariu prin Compay — noiembrie 16, 2010 @ 2:15 pm | Răspunde

    • Nu știu dacă ai citit atent acolo dar scrie așa: Tartak vine din evreiescul „tar” – to turn, go round și „rathak”- to chain, tether, apoi vine concluzia: „plainly denots the heavens, considered as confining the planets in their respective orbits,as if they were tethered”.
      O pag.mai jos (542) scrie că în versiunea ebraică a cărții lui Isaia, tartan ori tantan semnifica „who presides over the gifts or tribute”.
      Sînt mai multe coincidențe între semiți și IE pe plan lingvistic, deci teoria biblică a unității culturale primordiale nu e chiar așa o fantezie..sau poate semiții și IE s-au format în teritorii adiacente.
      Încă din zorii istoriei au circulat basme, povești sau oameni „culți” care au răspîndit idei, cunoștințe, religii din cele mai diverse.Pînă și tracii au circulat pe un spațiu enorm, Africa, Orient și pînă în India.Mulți probabil s-au și întors cu un bagaj eterogen.
      Multă mitologie a adus biserica, alta e mult mai veche prin moștenirea autohtonă pre-latină, latină și greacă.

      Comentariu prin Ioan Albu — august 26, 2011 @ 7:13 am | Răspunde

  18. Pentru Tartacot- cel care produce durerea de burtă există o legătură clară cu aromânul “tartacutâ” = diaree. Tot în aromână paronimul “tartacuti” = diavol.

    Alte cuvinte asemănătoare: tartabicu= ploşniţă ; tartares= lăudăros ; tartaru = neînţeles ( om de ) ; târtociu = dihor ; târtoru = linguşitor …

    În legătură cu ideea de “burtă” sunt şi rom.
    “tarabíșcă s.f. (reg.) tobă de porc” ( DAR )
    “tarâșneágă s.f. (reg.) pântece; persoană cu burta mare.” ( DAR )
    Şi arom. “tartabicu” – ploşniţă – poate fi legat de abdomenul umflat al insectei.

    Rădăcina IE ar putea fi *ēter- “stomac, intestine” – după cum am menţionat şi în articol.

    *

    Pentru Tartacot – piticul, cea mai firească legătură este cu “tărtăcuţă” = ființă mică, bondoacă ( sens menţionat în DEX )
    De asemenea
    “turtușí, turtușésc, vb. IV (reg.) a se așeza pe jos; a se ghemui, a se gârbovi.” ( DAR )
    “TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.” (DEX )

    La diverse popoare europene “spiritele” sunt imaginate ca fiinţe mici şi rotunde.

    “gógă (-gi), s.f. – 1. Nucă. – 2. Baubau, sperietoare. Creație expresivă, cf. cocă. Coincide cu alte formații de același tip, ca alb. gogë „baubau”, mag. gogó „nucă”; este interesantă coincidența cu sp., unde coco are de asemenea dublul sens de „boabă, fruct rotund” și de „fantasmă”. ” ( DER )
    Din spaniolul “coco” provine numele nucii de cocos.

    Probabil că obiceiul dovleacului de Haloween e cumva legat de acestea.

    Posibil legat de “tărtăcuţă” şi “Tartacot” este
    “Tortoise – 1550s, altered (perhaps by infl. of porpoise) from M.E. tortuse (late 15c.), tortuce (mid-15c.), tortuge (late 14c.), from M.L. tortuca (mid-13c.), perhaps from L.L. tartaruchus “of the underworld” (see turtle). Others propose a connection with L. tortus “twisted,” based on the shape of the feet. The classical L. word was testudo, from testa “shell.” ” ( etymonline.com )

    *

    Un indiciu pentru altă posibilă etimologie poate fi
    “cut, cuți, s.m. (reg.) cal șchiop de un picior” ( DAR ), dacă Tarta-cot călăreşte un animal şchiop.
    Şi aici “Tarta-” ar putea trimite spre târtă, târtiţă ( probabil cu sensul peiorativ de “târtiţă şchioapă” ).

    Există o multitudine de posibile derivări interne limbii române care să ducă la numele piticului Tartacot.

    Comentariu prin Roderick — noiembrie 17, 2010 @ 11:45 am | Răspunde

  19. Statu-Palmă-Barbă-Cot apare într-o legendă a Bucureştilor, mustrându-l în vis pe haiducul Bucur pentru faptul că acesta începuse să strângă pentru sine bogăţii. În urma visului munţii se prăvălesc peste comorile ascunse ale lui Bucur, înghiţindu-le pentru totdeauna.

    ( http://www.e-calauza.ro/index.php?afiseaza=legenda&id=303 ; Simion Hârnea – Locuri şi Legende – Locuri şi legende vrancene – Ed. Sport- Turism )

    Comentariu prin Roderick — noiembrie 18, 2010 @ 11:04 pm | Răspunde

    • În sfîrșit, numele propriu de persoană Bucur (› București), nu pare a avea legătură cu bucura; este poate un rest al unei terminologii pastorale dispărute, bazate pe lat. buculus (› fr. bugle). (sursa DEX)

      Comentariu prin Compay — noiembrie 20, 2010 @ 8:58 pm | Răspunde

  20. Piticul Statu-Palma apare ca personificare a vantului de la rasarit intr-un basm cules de Mihai Eminescu -“Finul lui Dumnezeu”:

    “— Să şuier să-mi vie ficiorul, vântul de la răsărit.
    Ş-o şuerat ea odată ş-o venit un om — era statul lui de o palmă şi barba lui era de un cot şi călare pe-un iepure şchiop. Şi-i zice pajăra:

    Statu-palmă
    Barbă cot
    Călare pe-un iepure şchiop

    Unde-i smăul ce-a luat pe fată, pe sora lui finul lui D-zău?”

    “Da el mai ave o bucăţică din barba lui Statu-palmă – barba -cot. Aprinzând, începe a

    veni el cu iepurele cel şchiop pe fedeleş.

    — Scapă-mă.

    O ‘nceput a bate iepurele ş-o spart fedeleşul. (Că toată puterea vântului de la răsărit e ‘n iepure; iepurele de ce fuge aşa tare?).”

    ***

    Iepurele mai este legat de punctul cardinal Est in mitologia germanica, intr-un mod inca neclarificat.
    Engl. “east” si “Easter” provin din PIE *aus- “a straluci, zori de zi”.

    Din http://en.wikipedia.org/wiki/%C4%92ostre:

    “In Northern Europe, Easter imagery often involves hares and rabbits. Citing folk Easter customs in Leicestershire, England where “the profits of the land called Harecrop Leys were applied to providing a meal which was thrown on the ground at the ‘Hare-pie Bank'”, late 19th century scholar Charles Isaac Elton theorizes a connection between these customs and the worship of Ēostre.[14] In his late 19th century study of the hare in folk custom and mythology, Charles J. Billson cites numerous incidents of folk custom involving the hare around the period of Easter in Northern Europe. Billson says that “whether there was a goddess named Eostre, or not, and whatever connection the hare may have had with the ritual of Saxon or British worship, there are good grounds for believing that the sacredness of this animal reaches back into an age still more remote, where it is probably a very important part of the great Spring Festival of the prehistoric inhabitants of this island.” ”

    Din http://www.bbc.co.uk/dna/h2g2/A2465426
    “In ancient Anglo-Saxon myth, Ostara is the personification of the rising sun, depicted with a hare’s head or ears. She is associated with the spring, fertility and resurrection.”

    Pe teritoriul Romaniei, insa, vantul de la rasarit este mai degraba nefast, aducand iarna viscol, iar vara seceta; similar, iepurele simbolizeaza adeseori nesansa, ghinionul.

    Comentariu prin Roderick — iunie 27, 2011 @ 8:26 am | Răspunde

  21. “Statu-Palmă-Barbă-Cot” este cheia misterului: înălțime de-o palmă și barba de-un cot. Tartacot numai nu-i lipsește liniuța..Tartă-cot, indiferent ce înseamnă tartă!

    Comentariu prin Ioan Albu — august 26, 2011 @ 7:38 pm | Răspunde

    • Tartacot ar putea veni de la tărtacă, adică dovleac. Taratcot ar putea fi un om cu cap de dovleac, cu cap turtit, adică un om prost

      tărtácă, tărtáce, s.f. (reg.) dovleac.
      Sursa: DAR

      TĂRTĂCÚȚĂ s. v. cap.
      Sursa: Sinonime

      TĂRTĂCÚȚĂ ~e f. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uță
      Sursa: NODEX

      Dar ar putea însemna și om mic de statură

      Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță.
      Sursa: DEX ’98

      Comentariu prin sabinus — august 28, 2011 @ 6:52 pm | Răspunde

  22. PIE kat- young one
    CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. – Et. nec. (sîrb. kótur, vlăstar, de unde și cotor. Bern. 1, 591). Hațeg. Trunchĭ retezat rămas la pămînt (de unde, de cele maĭ multe orĭ, răsar vlăstare și se formează tufiș). Mold. Tufiș rătund: sare un ĭepure din cătur.
    CĂTÚN, cătune, s. n. 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat. 2. (Reg.) Pădurice, hățiș, desiș. [Pl. și: cătunuri]
    CĂȚÂN s. v. jep, jneapăn, pin pitic; baltă mică; pădure mică din tufe
    Un inventar mai amănunțit ar scoate mult mai multe cuvinte pentru fiecare răd.ie.

    Comentariu prin Ioan Albu — ianuarie 5, 2012 @ 4:41 pm | Răspunde

    • CĂȚÂN=jneapăn … f. interesant, n-am auzit până acum de el.
      Din păcate :) în latină catanus înseamnă chiar jneapăn – ienupăr, din ceva cuvânt galic < PIE *k'ēi- "to sharpen, whet" (Pokorny ) …

      Comentariu prin Roderick — ianuarie 5, 2012 @ 11:22 pm | Răspunde

    • IE *kat – young one
      cotâng (reg.)= copilandru, băiețandru
      Într-un dicționar l-am găsit cu etimologie mag. (kotang- cicoare), în altă parte e de origine gepidă , prezent în suedeză drept cotting(băiațan).

      Comentariu prin Ioan Albu — martie 1, 2012 @ 6:51 pm | Răspunde

  23. [...] comentariu mai vechi mă gândeam la originea acestui cuvânt în PIE *terK- “ramură” ( > [...]

    Pingback prin Târş « Istoriile lui Roderick — ianuarie 17, 2012 @ 11:24 pm | Răspunde

  24. [...] Interesant mi se pare numele duhului rău din salcie, “sarsacot”. Ar putea reprezenta o contaminare între “sărsăilă” şi “Tartacot” (vezi http://hroderic.wordpress.com/2010/11/03/tartacot-piticul-rau ). [...]

    Pingback prin Duhul rău din salcie « Istoriile lui Roderick — septembrie 15, 2012 @ 9:40 pm | Răspunde


Feed RSS pentru acest post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Theme: Rubric. Get a free blog at WordPress.com

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 27 other followers

%d bloggers like this: