Într-o postare de anul trecut despre numele Sargetiei, una din mai multele ipoteze (cea mai spectaculoasă, aş zice) era că ar proveni din PIE *k’arǝk- “loc împrejmuit”, ca v.engl. hearg “sanctuar păgân”, v. sued. hargher “loc de sacrificiu”.
În acest caz e firesc să mă gândesc că -tia ar putea avea înţelesul de curs de apă, “Sargetia” însemnând, firesc, ceva de genul “râul locului sfânt”.
În această ipoteză, tia ar putea fi legată de rădăcina *tī̆- ( Pokorny ) “a se topi”. Înrudite ar putea fi v.ind. tóya- “apă”, osset. thayun “a se topi”, numele Tamisei.
În sudul masivului Şureanu se află râul Taia , al cărui nume este, după S. Paliga, posibil legat de al Tamisei, Timişului etc.
*
Înrudită cu acest ipotetic “tia” ar putea să fie prima parte a numelui râului Tiarantos (Siretul). (După I.I. Russu, “Tiarantos” provine probabil din IE *ter “a pătrunde, a străbate”).
Legat de al doilea formant din Tiarantos ar putea fi numele râului Aranca din Banat (nume purtat şi de o “ştimă a apelor”).
După Sorin Paliga
“Aranca NFl in Romanian Banat; also attested as a water female divinity in Romanian tales. Must be related to other archaic forms like NFl Aran, a tributary of Gave d’Aspe near Sarranca, NM Aran-Barranco and NL Aran near Boltaña, Aragon. These forms are considered Preie. by some linguists. Must be related to Arad, Ard, Argeş, Arieş.”
*
Legat de numele Taia ar putea fi Taiţa – numele unui important râu dobrogean (un diminutiv ?). Mai există râurile Teuz, Teuş, Teiu ş.a.
În dreptul roman și hitit se găseau doi termeni similari, lat.sarcire și hit.sarnik(-ni e o adăugire ulterioară, nu face parte din rădăcina PIE sark-).Însemnau „a răscumpăra onoarea sau a repara dezonoarea”. Se plătea de către stăpînul sclavului care a făcut o pagubă unei terțe persoane sau un părinte care plătea pentru un membru al familiei.
Cred că la tine am citit despre un alt rege trac care și-a ascuns o comoară sub un rîu cu nume similar. Celții aveau un obicei de a arunca în puțuri obiecte prețioase.Poate e un obicei arhaic de natură spirituală (dar și legală).
Comentariu prin Ioan Albu — august 12, 2011 @ 2:02 pm |
Sarge-Tia , -tia ar putea însemna legătură… http://www.etymonline.com/index.php?search=tie&searchmode=none
TIV ~uri n. Îndoitură făcută de-a lungul marginii unor confecții și fixată printr-o cusătură (pentru a preveni destrămarea). ~ la rochie. /Orig. nec.
TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (înv. și reg.) tiveală, (reg.) refecătură, roit, tighel, (prin nordul Mold. și nordul Transilv.) rubăț, (înv.) omet. (~ la o rochie prea lungă.) 2. paspoal, tivitură
Comentariu prin Ioan Albu — august 12, 2011 @ 2:28 pm |
S-ar putea ca tiv(tighel) să nu fie un turcism deoarece în sanscrită se folosea fraza „tiya-mmu, tiya” – leagă-mă, leagă.
Sursa, pag. 32, versurile: http://books.google.ro/books?id=5hOtPBF6XWwC&pg=PA16&dq=hit.+innarawant&source=gbs_toc_r&cad=4#v=onepage&q&f=true
Comentariu prin Ioan Albu — august 12, 2011 @ 2:36 pm |
La Tiarantos dacă înlocuim T cu S dă Siarantos, și în final Siret. Siarantos ne amintește de Zarand și Țara Zarandului (Sarand – Zarand)
Comentariu prin sabinus — decembrie 14, 2011 @ 8:16 pm |
M-am gîndit la o ipoteză foarte probabilă, ținînd cont de povestea aurului ascuns sub acest rîu: ce ar fi ca dacicul „sar” să fie de fapt reg. șar („șar să zâce unde-i apa mai scăzută şi trece lumea pân ie” ,adică vad (Bilţiu 2001: 178; Onceşti) iar getia să însemne „rîu” (jielț, jilț)
Coradicale cu șar mai sînt rom. șarampău( Dâră, şanţ, fâşie, şir; urmă lăsată pe pământ de roţile carului. 2. Şira spinării ) și srb. šarampov “şanţ”.
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 17, 2012 @ 10:43 pm |
Probabil că n-are legătură aici, dar cred că mai am vreo două cuvinte moștenite:
şorî, vb. tranz. – 1. A înnegri, a urâţi. 2. A îmbolnăvi (Memoria 2001). – Din şor “urât”. (alb.i shëmtuar )
șoár, șoáre, s.n. (reg.) sol fertil de culoare brună.
șoric, oaie șoricie, cioară (alb.sorrë )
Deci Sargetia ar însemna rîul negru, dar forma adevărată ar fi „Șargetua”
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 17, 2012 @ 11:04 pm |
Ca să vezi coincidență, abia am primit o nouă teorie: http://www.ioncoja.ro/2012/02/cealalta-poveste-a-capitalei-lui-decebal/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 18, 2012 @ 12:02 am |
o idee: Sargetia- „rîul vindecător”
alb.shërim – recovery, cure, healing, remedy
Mă gîndeam la ie. *salw-/-o-, *slōw- : „safe, healthy” cu rotacizare (și latin salvus http://en.wiktionary.org/wiki/salvus ) dar nu cred că poate fi cazul deoarece e menționat alb. i gjallë – „alive, in life”.
Ceea ce ridică o altă întrebare, Zalmoxe sau Salmoxe ar putea veni din această rădăcină și să însemne regele vieții(de apoi?) urmând același parcurs logic urmat de albaneză?. Cum am mai precizat, acest gj din alb. e un original s sau ș pentru IE și noi, ca urmași ai daco-romanilor.
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 29, 2012 @ 10:03 am |
În varianta ȘARG
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben deschis. – Din magh. sárga.
Sursa: DEX ’98
Sargetia ar fi în această variantă un râu galben, șarg
Comentariu prin sabinus — februarie 29, 2012 @ 1:27 pm |
IE ti =„a se topi” puteau da în zonele muntoase acest tău (lac glaciar,iezer, baltă) http://dexonline.ro/definitie/t%C4%83u
Tiaran-tos ar putea conține același radical, dar mai frumos mi se pare Lederata, care ar putea fi un compus din IE *lad(h)-/-e- „gheață” (legniță)și IE ti (dar nu neapărat)
Comentariu prin Ioan — martie 11, 2012 @ 5:07 pm |
Lede-rata = gheață și plută(lat. ratis = nautical raft )
adică punte de gheață peste Dunăre, ceea ce are și un porcoi de sens deoarece dacii comunicau sau treceau Dunărea pe banchizele de gheață care se formau iarna..ca să jefuiască, să violeze niște legionari, „you know, the good stuff”.
E o probalitate foarte mare ca dacii-moesi să fi avut cuvântul ratia(plută sau pod) când au înființat orășelul Ratiaria.
Proto-IE: *rāt- (~ -ō-)
Meaning: log
Slavic: *rātīšče, *rātovīšče
Germanic: *rōd-ṓ(n-) f., *rṓɵ=
Latin: ratis, -is f. `plută
Nu știu de unde vine RÁTINĂ s. v. cracă, creangă, ramură.
Încă o tălmăcire destul de probabilă ar fi ca așezarea dacică Ratiaria să fie coradicalul tracic al orășelului Năvodari(pescari; din năvod pescăresc), adică așezare pescărească.Faptul că se găsește atât la baltici cât și la romani îmi dă mari speranțe.La fel și Lederata ar avea sens ca „rețea de gheață” și în cele din urmă tot banchiză.
Proto-IE: *rēt-
Meaning: sieve, net
Baltic: *rē̃t-ia- c., *ret-ū̃k-a- c. năvod
Latin: rēte, -is n. `Fisch-, Jagdnetz’ năvod
alb. rrjetë = mesh, cabling, net, netting, drag, reticle, screen, seine, toils, sweep-net, trail-net
Comentariu prin Ioan — martie 11, 2012 @ 5:40 pm |
De când cu articolul despre „legi fonetice”, văd câte una pe unde mă uit. : ) IE *lad(h)- „gheață” și corespondentul rom.legniță ar putea surprinde o „tendință” comună cu transformările antice ale albanezei. Amintesc de IE: *dlongh- „lung” , care s-a tranformat în alb. gjatë, dar nu oricum: proto-alb.„dlata” (pre-alb.*dl̥h₁gʰto) s-a propagat într-o formă arhaică glatë și s-a stabilit în „gjatë”- înalt, lung. http://en.wiktionary.org/wiki/gjat%C3%AB
Bazându-mă pe alb. aș spune că forma traco-dacă ar fi fost *glangă sau *glongă, de unde tranformarea veche (medievală) a grupului gl în „ghe” ,proces comun rom.și alb. (ex.ghimpe = alb.gjemb, arhaic *glemb) http://en.wiktionary.org/wiki/gjemb
„Cuget” c-ar fi posibilă și o denazalizare spre *glagă și gheagă (*ghiogă?), asta așa, ca să ajung unde mi-am pus gândul, la gugani.
Acesta e termenul cu care se referă momârlanii la vecinii din Țara Hațegului, iar oltenii erau golani (săracani). Poate că guganii se traducea prin „cei mari”, Hațegul fiind un centru politic și economic important. Chiar și vârful Gugu ar avea azi un sens, altul decât Kogaionon.
Tot în cadrul acestei răd.IE dlongh, intră și gr.antică cu lóŋkhǟ – „Spear, spear-head, javelin, lance “, iar acum iaca și definiția la ghioaga noastră ancestrală: http://dexonline.ro/definitie/ghioag%C4%83
Sunt genial!!
Dacă în epoca interacțiunii dintre daci și romani, încă mai era o formă balcanică *glong(tă) se putea foarte ușor ca dacii să preia lat.longus.
Acum revin un pic la rocadă antică d cu g : IE lud- „mic, insignifiant” ar fi dat rom. logoș (pitic).
PS: trebuie să aflăm orig.„blojilor” (sau „brunduși”) la momârlani.Par să fie vechii satiri, dar lingvistic cum or sta? Brunduși ar putea veni din cuv. tracic pentru cerb. http://studiietnoistorice.wordpress.com/analize-si-cercetari/momarlanii-si-obiceiurile-lor-interviu-cu-petre-fagas/
Comentariu prin Ioan Albu — mai 12, 2012 @ 2:58 pm |
Pentru discuția de mai sus ar fi interesantă citirea următoare: GLIGÁN ~i m. = fig. fam. Om foarte înalt; găligan; lungan.
Nu mutați pe alt canal, voi reveni imediat!
deși are și altă rădăcină IE mai concretă, despre care am mai discutat pe aici.
Pentru gligan = mistreț voi comenta separat.
Comentariu prin Ioan Albu — mai 12, 2012 @ 5:01 pm
Se spune că poți schimba o limbă cu alta complet, dar cel mai greu e să pierzi accentul. Poate e o predispoziție genetică care se transmite mai departe chiar și acelor popoare care-și pierd limba maternă. Africanii americani și-au impus propria amprentă pe engleză, ba chiar era un studiu despre o sectă de afro-americani izolată vreo zece sau 20 de ani, iar limba lor a prins o notă distinctă.Specialiștii spuneau că iese la suprafață acel fond imaterial african.
În sfârșit, ideea mea era următoare.:graiul bănățean, cu prelungire spre sud până la munții Rtan și Morava, puteau veni de timpuriu în legături cu proto-albanezii care locuiau probabil între Kosovo și Niș. Poate era un continuum genetic unitar de-a lugul Carpaților din care s-a păstrat în română http://ro.wikipedia.org/wiki/Graiul_b%C4%83n%C4%83%C8%9Bean și albaneză.(exact ce discutam mai sus despre IE dlongh și alb.glata).
Aceeași palatizare foarte răspândită în graiul bănățean și albaneză.
Comentariu prin Ioan Albu — mai 12, 2012 @ 6:32 pm |