Crăciun ( 2 )

Krikštai este numele unei străvechi sărbători lituaniene, celebrată la mijlocul iernii, acest “mijloc” având diverse situări (în funcţie de regiunile Lituaniei): în jurul Epifaniei (6 Ianuarie), de Sf. Pavel (25 Ianuarie- în calendarul catolic) sau în a patra miercuri a Păresimilor.

Krikštai este vechiul An Nou lituanian.

După Algirdas Julien Greimas (în cartea “Despre zei şi despre oameni”, din care am preluat şi cele spuse mai sus), verbul krikštyti are următoarele sensuri:

-(considerat de bază)  a întreprinde ceva pentru prima oară

-a atinge cu vârful degetelor, a ronţăi

-a începe să construieşti o claie, legând primii patru snopi

Krikštas înseamnă fie unul sau mai mulţi snopi legaţi la baza unei clăi, fie locul cel mai de cinste la masă (capul mesei?), fie o cruce ridicată în amintirea unui mort ori o troiţă la margine de drum. Azi  înţelesul este cel de “botez”.

Krikštkelis, literal “calea unui krikštas” = răspântie, răscruce.

Krikštavone =“ceea ce este pus ori brodat încrucişat”.

*

Este evidentă asemănarea dintre numele sărbătorii Krikštai şi cel al Crăciunului nostru, care în vremuri străvechi marca -de asemenea- începerea unui nou an.

Originea lor comună ar putea să fie, cred, PIE *ker(y)-, *krēy- ”a separa, a despărţi, a distinge” (din care avem: a (dis)cerne, criză, critică ; m.irl. crich “hotar” ). În dicţionarul lui Pokorny ar fi *(s)ker-4, (s)krē- “a tăia”.

Crăciunul ar fi, în această optică, sărbătoarea care desparte anii; ar corespunde  şi sensului abstract de “a începe” al lit. krikštyti : începutul ca separare a noului de vechi (cf. tăierii simbolice a cordonului ombilical?).

*

În esenţă, cred că PIE *(s)ker “a se curba, a se îndoi” să stea (cf. Sorin Paliga) la originea numelui Crăciunului, dar nu neapărat în legătură cu sensul de cracă, buturugă (alb. kërcu ).

Crăciunul ar putea semnifica o “cotitură” a cursului timpului, în urma căreia ziua începe să crească, iar ziua să scadă. Sau invers , pentru că la bulgari Kračun este numit şi solstiţiul de vară.

Acest sens de “cotitură”=nou curs, început poate explica şi lit. Krikštai.

E uşor de văzut şi că lit. krikštas, krikštkelis , krikštavone nu pot să nu amintească – prin formă şi sens – de cruce.

*

PIE *k’rē-   ( > lat. creatio, crescere ) a dat în lituaniană  šérti  ( evoluţie fonetică “satem” ). Nu cred că ar sta la originea cuvântului Krikštai , deci probabil nici a Crăciunului.

Krikštai ar putea însă să nu-şi aibă originea în vreunul din radicalii PIE evidenţiaţi de studiile de până acum.

PIE  *krāwǝ- “a înălţa, a construi” (posibil engl. roof, lit. kráuti “a stivui, a încărca”  ) poate avea o înrudire îndepărtată cu rădăcina încă nereconstituită (?) a cuvântului.

Sensul de “a începe ceva nou” îl poate apropia vag de let. agrs “precoce, timpuriu”, IE agro- (Pokorny) “ top, first, beginning” ( cu v.ind. ágra- n. `foremost point or part, tip, front’, agrimá- `preceding, foremost’ ).