Cu ceva timp în urmă sesizam posibilitatea ca unele cuvinte din română să se fi format prin adăugarea (când şi de ce -nu ştiu) a unui m- iniţial.
Câteva exemple:
-măniţă = răţuşcă , cf. lat. anas ”raţă” – vezi aici
+
(Moş) Martin - cf. celt art , grec arktos – “urs”
+
-În aromână mecanu sau ocanu = bulgar ( cf. Dicţionarului aromân al lui Papahaghi)
+
-”MACIOÁLĂ, macioale, s.f. (Reg.) 1. Femeie proastă, urâtă. 2. Vacă sau oaie slabă. – Et. nec.” ( DEX 98 )
Întâlnim însă cu un sens aproape identic
“acioală, acioale s.f. (intl.) fată sau femeie urâtă” ( Dicţ. de argou, G. Volceanov)
+
-DEX 98 menţionează pentru măcriş “Et.nec. Cf. a c r u“
Dealtfel în “Dicţionarul de sinonime” (M. Seche ) apare acriş = măcriş ( ! )
*
Exemplele care s-ar putea găsi sunt, bănuiesc, mult mai multe.
Ceva mai puţin evident ar fi “marinică” - numele unei specii de şoim- posibil înrudit, cred, cu “erete”, “hărău”.
Cu un m- protetic s-ar fi putut forma “măgură” , din PIE *Agʷer- ”top, upper” (hitt. hekur “vârf stâncos”, v. ind. ágra- “vârf” ).
Prezenţa lui m- protetic ar putea să fie în unele cazuri foarte veche, la nivelul rădăcinilor PIE.
Englezul maple (cu origini “misterioase” dincolo de limbile germanice) ar putea să aibă doar acel m- în plus faţă de latinul opulus “arţar”.
( De menţionat că starling.rinet.ru oferă pentru opulus nu mai puţin de 4 rădăcini înrudite - *op-, *ob-, *nop-, *dob- “a sweet-juiced plant” ; posibil ca rom. “nipru”, numele unui copac, să însemne tot “arţar” şi aibă o origine germanică – vezi comentariile de aici )
Posibil doar o coincidenţă, dar remarcabilă, există între grecul Ares şi latinul Mars , zeul războiului.
*
Ipoteza “adăugării” unui m- în plus mi s-a părut cea mai la îndemână; e posibil (?) ca în unele cazuri m- iniţial din unele limbi IE să fi evoluat dintr-o consoană care în alte limbi IE a dispărut.
E frapantă însă prezenţa în aceeaşi limbă (româna, aromâna) a unor cuvinte cu înţeles identic şi care diferă doar prin acel m- .
Macioală (Vacă sau oaie slabă) vine din ie *māk’- „înalt și slab”, poate și primul sens..ca „antiteză” la „grasă și frumoasă”
latin macer(rom. macru)?
Ori e autohton, ori e din latină.
Mars e mai simplu, am mai discutat despre el și nu e nici un mister: lat. mart (bătălie), țig.mardo, arm.mart și altele..cred că era ie. mardh , (s)mard.
Ce mă nedumerește pe mine e de ce n-am păstrat mai multe cuvinte ..„mart” de exemplu. Ce naiba însemna baba Marțolea ca mitologie, n-ar fi trebuit să fie un bărbat?
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 24, 2012 @ 11:53 pm |
Mars Ultor = Marțolea Altoitoarea, care altoiește femeile ce muncesc seara de Marți spre Miercuri.
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 25, 2012 @ 12:00 am |
Am discutat aici http://hroderic.wordpress.com/2011/06/28/pe-urmele-lui-marte/. Lingviştii nu leagă Marte de PIE *(s)merd, oricât de asemănătoare ar părea, dar cine ştie?
Marţolea ar putea să fie nume de bărbat la origine ( ca Ţugulea ).
Cu “macioală” s-ar putea să ai dreptate, dar are şi dublul “acioală”.
Poate şi IE *māk’- are vreo legătură cu *ak’- “ascuţit”.
Comentariu prin Roderick — februarie 25, 2012 @ 4:03 pm |
„Răzmerița” e un cuvânt interesant în legătură cu un „mart”(război) balcanic, făcând abstracție de prefixul răz-. Chiar mă întreb de ce nu putem abuza de violență fără să punem un „răz” în față: răzbatem, războim, răzmeriță(-im)
Marțolea ar putea fi consoarta lui Mărțișor, fiind numită după el ca-n vechea obște românească.Cred că am să pot comenta mai cu pricepere după ce termin cartea lui Mihai Coman, „Studii de mitologie”.
PS: marod cred că e un vechi cuvânt românesc, rotacizat și „uitat” (înlocuit azi de maladie), coradical cu fr.malade(boală, bolnav, suferind).
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 25, 2012 @ 5:47 pm
ie. *(a)merd-, *smerd- to damage, to destroy
MARÓD adj. v. bolnav, lovit, nesănătos, rănit, suferind. ??
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 25, 2012 @ 12:47 am |
Nu sânt convins de existența acestui „m” protetic. Măniță(rățușcă) cred că e un cuvânt descriptiv (ca murg sau roib) și vine din ie. *manw- / -e- „small, little”
Tokharian: B meṅki „less, low”
Armenian: manr, gen. manu `small, thin, fine ‘, manuk `Child, boy, servant ‘
Old Greek: ion., att. manó- (Telekl.), mānó- (Emp.)`thin, loose, sparse, rare ‘; mánü = mikrón (cod. pikrón) Hsch.
Celtic: OIr menb `small’, menbach `Particles’; Cymr di-fenwi `reduce, reproach ‘
Alt derivat poate fi monic (reg.dâmb mic, moviliță) și altele.
Îmi pare rău că nu completezi o pagină separată cu toate cuvintele analizate de tine și pentru care instinctul îți spune că-s tracice, dând sumar rădăcina și grupul mai larg de derivate.Ar fi ceva de referință în spațiul virtual, cum e situl Duridanov sau Pokorny.
PS: fără post scriptum aici!
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 25, 2012 @ 6:23 pm |
Un m sau un n protetic ar putea fi apropiat numai de limba albaneză, poate același substrat care a dictat adoptarea prefixelor „în” și „îm” pentru formarea de cuvinte.Totuși, exemplele date mai sus nu-s de ajuns.
Comentariu prin Ioan Albu — februarie 25, 2012 @ 6:44 pm |
măgar ar putea fi un compus cu m protetic și alb. i egër(sălbatic) sau gr.agria.. chiar și acest lat.onagrus din sursă greacă sau pre-IE ar fi interesant. Ar putea fi un compus care conține același termen balcanic pentru sălbăticie, plus un prefix „ana”-lângă, în vecinătatea.(tracic totuși dacă e ac. cu alb.në ).
Sau e comun cu acest necunoscut termen http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=nagge&searchmode=none
deși cred că vine din latină cumva, poate prin intermediar francez.
Comentariu prin Ioan — martie 4, 2012 @ 11:26 pm |
In greaca “argos” -alb, “arguron” – argint. Tot in greaca “margarites” = perla, margaritar ( cu etimologie necunoscuta ).
Ar mai fi si alte consoane aparent adaugate protetic, poate doar coincidente.
In germana arm = sarac, din PIE *erm- “poor, ill” ( vezi rom. sarman , care ar putea trimite insa si la PIE k’ormo- “suffering, pain” – in dict. lui Pokorny )
Comentariu prin Roderick — martie 5, 2012 @ 2:36 pm |
[...] Poate că lat. *gardea ori rom. barză ar fi putut să ia naştere şi prin adăugarea unei consoane protetice la *ardea ( vezi fantasticul meu articol, http://hroderic.wordpress.com/2012/02/24/m-protetic ). [...]
Pingback prin Pe urmele berzei « Istoriile lui Roderick — martie 31, 2012 @ 10:31 am |
IE: *anǝt-, *nāt- „duck” ar putea fi, ipotetic vorbind, la originea „rățoiului”. Hai să ne imaginăm că dacii încep rotacizarea lui „n” într-o fază primară a dezvoltării lor, înainte de intrarea romanilor în Balcani. Strămoșii albanezilor la fel, dar fiind în contact cu lumea grecilor anticii (rotacizează și ei „n”-ul ) se adaptează la „Old Greek: nǟ̂ssa, att. nǟ̂tta f.- duck ”.
E o idee bună zic eu! Ar fi păcat să stricăm noi unanimitatea grupului nostratic.
Comentariu prin Ioan Albu — mai 14, 2012 @ 6:01 pm |
Nu mi se pare prea “fezabil”. Câte ar fi trebuit să se rotacizeze î.a.c. ?
Pentru raţă ar merge poate şi PIE *rē- “a vâsli” (Row, row, row your boat/ Gently down the stream )
Comentariu prin Roderick — mai 14, 2012 @ 8:39 pm |
Merrily, merrily, merrily, merrily,
Life is but a dream
Rotacizarea e prezentă la italici(s<r) și sanscriți(l<r) și nu-i deloc recentă. Dacă ar fi fost importat de coloniștii romani, atunci din care parte a peninsulei veneau? De ce au și albanezii tosk această particularitate?
Singura rotacizare evidentă am întâlnit-o în cadrul dialectului romanesco, dar foarte slabă, nicidecum la scara largă.
Poate să-mi explice cineva de unde vine „ RÁȚĂ s. v. ploscă, urinar.”?
Comentariu prin Ioan Albu — mai 14, 2012 @ 9:08 pm
“raţă” poate fi un cuvânt din acela imemorial, desemnând o pasăre de apă; şi “duck” la fel.
Pe vremea civilizaţiei cretane raţa era domesticită.
proto-sem. *laḳlaḳ- “barză” – akkad. raḳraḳḳu
sanskr. lakSmaNA “goose” sau “female of the Ardea Sibirica”
Mai este un proto-sem. *di/ak- “duck”, arab dīk- , amharic dakǝyye “duck”
If you see a crocodile,
Don’t forget to scream.
Comentariu prin Roderick — mai 15, 2012 @ 5:24 am
„Row, row, row your boat,
Gently down the stream.
Throw your teacher overboard
And listen to her scream”
Eu totuși insist pe ideea mea, cuvântul „rață” e forma rotacizată din IE *anǝt-, *nāt- „duck”. http://en.wiktionary.org/wiki/ros%C3%AB
Probabil că în Balcani s-a propagat doar forma scurtă *nāt, conform celor trei idiomuri (patru dacă acceptăm scr.raca). De altfel am căutat toate întorsăturile pe care lb.română le-ar fi permis, dar n-am găsit decât următoarele:
rúță! interj. (reg.) strigăt, chemare a rațelor.
rúscă2, rúsce, s.f. (reg.) – 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi (am regăsit urmașul dacicului Rusidava conf.lui Duridanov)
În schimb am găsit în insulele britanice coradicale pentru „sanskr. lakSmaNA – goose” : http://en.wiktionary.org/wiki/lacha
Rațele erau legate de un zeu al războiului celtic; nu știu dacă nu cumva era Lug!
N-am să-mi iert dacă nu profit de ocazie să mai propun vreo două dacisme (?):
hárcă, (hârcă), s.f. – (mit.) Pește uriaș; balenă; “tata peștilor” (Papahagi 1925) “În Maramureș, deși lipsesc apele mari, întâlnim totuși mitocredințe ale apelor, unele născocite din rațiuni de ordin practic, având drept scop îndepărtarea copiilor de la apele curgătoare” (Bilțiu 1999: 26-27). – Probabil din hârca (< ucr. hyrka).?????
Coincidență sau nu: lat. orca(balena ucigașă) http://en.wiktionary.org/wiki/orca
sau mai degrabă din IE: *(a)skʷal-, *kʷal- „a k. of big fish; whale” :
avestan kara- `a mythical fish' http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=1050&root=config
IE: *klaud- / -e-
Meaning: defect, corporal defect; lat claudus – „lame”
chiud, chiúduri, s.n. (reg.) nărav (rău), fire, minte; melic. S-ar putea să fie slavic, apropiat de „ciudă”, dar următorul are șanse mari să fie din substrat:
melíc, melíce, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai.
MELÍC s. n. (Reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are melic, atunci când lovește cu piciorul, când mușcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care-i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul este frecvent folosit în satele de pe valea Vâlsanului, județul Argeș.
Pare coradical cu lat.malus- rău.
Comentariu prin Ioan Albu — mai 15, 2012 @ 9:54 am |
Interesant “harcă”, ar mai fi orkn “focă”, din care derivă numele insulelor Orkney.
Comentariu prin Roderick — mai 15, 2012 @ 9:27 pm |
“Eu totuși insist pe ideea mea, cuvântul „rață” e forma rotacizată din IE *anǝt-, *nāt- „duck”. http://en.wiktionary.org/wiki/ros%C3%AB”
Deci tu ai scris articolul wiki ?
S-ar putea ca originea “raţei” să fie onomatopeică (cf. S. Paliga ).
După Pokorny câteva nume de păsări derivă din aceeaşi rădăcină ca şi “a râgâi”, “eructaţie” – reu-b- şi reu-g- “to vomit, retch” ; anume let. rubenis “cocoş de mesteacăn”, danez rüpe “prepeliţă”.
Vezi rom. răcănel.
P.S.
Mai e o ciudăţenie, engl. drake “male duck,” c.1300, unrecorded in O.E. but may have existed then, from W.Gmc. *drako (cf. Low Ger. drake, second element of O.H.G. anutrehho, Ger. dial. drache).” (etymonline.com)
Cf. starling.rinet.ru, rădăcina este *reg’- “chief, king” ; OHG anutrehho (anet-rehho, anet =raţă), germ. Enterich. Deci răţoiul e un rege peste raţe, dar engleza reţine doar faptul că e rege. (?)
Comentariu prin Roderick — mai 15, 2012 @ 10:11 pm |
Nu cunosc albaneza decât superficial, dar ce mă interesează scot din următoarele:
http://mudrac.ffzg.unizg.hr/~rmatasov/Albanian.pdf
http://books.google.co.uk/books?id=xvKH56aT5mEC&pg=PR13&dq=vladimir++albanian&hl=en&sa=X&ei=TumyT8GxKcmGswbGooy8Bg&ved=0CGUQ6AEwCA#v=onepage&q&f=false
http://www.geocities.ws/protoillyrian/tocharian.html
Chestiunea asta cu rotacizarea lui n fără o regulă aparentă ar putea fi prezentă printre cele mai vechi moșteniri lexicale.Îmi aduc aminte cât mă irita faptul că nu pot să găsesc un reg. pentru rână în dreptul căruia să scrie „cot” sau „parte a mâinii între cot și palmă” (cum au alb.) http://en.wiktionary.org/wiki/b%C3%ABrryl
Eram (și mai sunt încă) de părere că „rână” (râlă) vine din IE *ol- „elbow, funny-bone” > lat.ulnus (idem pentru arin/anin din IE *alis- *elis- alder; poate fi dacic iar forma anin să fie o derotacizare greșită, forma primitivă fiind rotacizare unui *l)
Onomatopeiele nu pot fi distinse uneori de numele normal al animalelor; când chemi orătăniile din coteț spui „pui,puiiiii, pui” ori remixul: piu, piu , piuiiiuuuuu
așa și cu acest „ruță”, o fi exact pe dos….de la numele lor.
Sanscrita rotacizează într-o veselie, oriunde și oricând.O fi valabil și pentru o fază mai veche a tracilor.
PS: am insomnie cu rața asta; pare simplă explicația dar nu e!
Comentariu prin Ioan Albu — mai 16, 2012 @ 12:06 am
Uite o chestie de luat în considerare.
PIE *alk’- “elk” a dat v.ind. ŕśya- m. `male of a sp. of antelope’ şi un iranian rus “oaie sălbatică, muflon”
Mai este un PIE *alk(‘)- ” a k. of waterfowl, kingfisher” (lat. alcedo) şi aici cred că este cheia “raţei”. Forma rădăcinilor e aproape identică. În limbile iranice, dacă evoluţia fonetică a fost ca a rădăcinii anterioare, pescăruşul ar fi fost tot “rus” sau poate “ruk” ( pt. că (‘) este pus în paranteză…)
Poate asta explică şi irlandezul lacha “raţă”
Comentariu prin Roderick — mai 16, 2012 @ 7:14 am
Cum am mai punctat odată IE *el desemnează o culoare brun roșiatică, poate la asta se referă și slavicul (?) rysь – „râs”, care-i rotacizat, caz unicat pentru slavi ,necaracteristic chiar (doar dialectul sorbian are forma lys, probabil erau mai departe de influența costobocilor/alb.tosk sau ..a iranicilor)
http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Slavic/rys%D1%8C
?? trei posibilități acum: culoare, țepi sau IE *al- aliment.
Fac și o mică paranteză referitor la rațe în general, dar mai ales legat de ex.date din graiurile celtice și sanscrită plus alte intervenții. Dacă la origine, aceste păsări erau numite în funcție de trei parametrii : culoare, mediul lor ambiant (IE *nat- *anat) și trend migratoriu (IE *al- „to wander” > rom.a olicău,ulicar- (Despre oameni) Care umblă brambura; vagabond, plimbăreț; care bate drumurile)?
După ce au fost domesticite (anumite specii) s-au pricopsit pe veci cu numele date în negurii istoriei.
Ar ajuta foarte mult dacă oamenii ăștia ar scoate un mic dicționar cu morfeme. Nu-mi ajung întotdeauna aceste reconstrucții dacă nu înțeleg și resortul original.
De exemplu cerbul (Ie *elen sau IE *elk)ar putea conține două morfeme distincte, unul care indică culoarea, iar celălalt caracterul migratoriu.
http://en.wikipedia.org/wiki/Elk http://en.wikipedia.org/wiki/Red_deer
PS: indiciul că acest râs ar însemna culoarea ruginie e derivatul folosit de unii slavi legat de acest animal; am putea spune c-a fost animalul și apoi culoarea în fcț.de el, dar dacă e fix pe dos?
Comentariu prin Ioan Albu — mai 16, 2012 @ 10:44 am
vezi un comentariu de aici – http://hroderic.wordpress.com/2011/02/15/oameni/
Dicţ. lui Vasmer leagă numele slav al râsului şi de cehul “rysavy” – ruginiu.
Răd. nostratică a rădăcinii IE ar fi *loḳV “râs, vulpe”. Un numitor comun ar fi culoarea ( oarecum ) roşcată a celor două animale, ca şi faptul că sunt prădători.
Eu cred că numele animalelor de obicei sunt foarte vechi şi foarte neevident legate de alte cuvinte. Să legi numele de un aspect al animalului (de ex. râs pentru că pare să râdă ) duce de obicei la “etimologii populare”.
Comentariu prin Roderick — mai 16, 2012 @ 12:17 pm
Minunat atunci, aproape uitasem de comentariile asupra „râsului”.
Eurasiatic: *loḳV
Meaning: fox, lynx
Indo-European: *luḱ-
Altaic: *l[ù]k`V
Uralic: *lujV (? = *luKV); *lokka (Coll. 3) (see AD)
Kartvelian: *leḳw-
Dravidian: *nakk-
Chukchee-Kamchatkan: *ɫeqɫŭ (cf. also *lhiɣ(ʷ)ŋǝ ‘wolf’)
Slavii interpetează coruperea numelui printr-un taboo, dar nu prea ține. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/vasmer&text_number=+12018&root=config
Mai degrabă a fost influențat de IE *reudh, ceea ce se putea întâmpla și pentru traci.
Înțeleg că accepți rotacizarea asta dar pentru IE *anat (rață) ai încă reticențe?
Încă ceva, IE *lūk’s-, *lūnk’s- au câte un „u” lung, și mă întreb dacă în tracă n-ar trebui să presupunem o formă care să acomodeze această circumstanță. Dintre toate derivatele, numai balticii respectă acest u lung.Slavii au i foarte scurt, noi după ei.
Ce efect ar avea pentru traci grupul k’s ?
Comentariu prin Ioan Albu — mai 16, 2012 @ 1:48 pm
De ce este râsul cu r şi nu cu l ? Probabil datorită vreunei influenţe iranice, cum bănuieşti şi tu, ca şi la “raţă” deci.
PIE *leuk- “to shine; light, white” > v.ind. roká- m. `light, lustre’, roci- f. `light, beam, ray’, avest. raočant-, v.pers. raučah-
Comentariu prin Roderick — mai 16, 2012 @ 2:26 pm
http://translate.google.com/?hl=en
alb.cen are toate înțelesurile pe care un derivat din IE klaud le-ar fi avut. De asemenea, nu știu dacă rom.chiud acoperă și sensul doi al lui „melic” ca să …corespundă definiției.
PS: care-i scorul cuvintelor dacice până acum?
Comentariu prin Ioan Albu — mai 15, 2012 @ 10:10 am |
Ce strajnic ar fi ca cei din domeniul lingvistic să centralizeze și să recompună o limbă adamică planetară în cincizeci de ani! S-ar reduce semnificativ toate costurile comunicării, n-am mai avea monopoluri distructive cum are engleza azi etc.
Comentariu prin Ioan Albu — mai 16, 2012 @ 10:52 am |
Ar fi straşnic în sensul rusesc, adică groaznic. Vrei să tai o pădure vie şi să o înlocuieşti cu un model de copac de plastic ? În plus, să nu uităm că toate reconstituirile lingvistice = ipoteze şi toate limbile vii = realităţi.
Sper că Europa şi modelul pluralităţii va înlătura monopolul distructiv al englezei. Nu că aş fi fan UE.
Comentariu prin Roderick — mai 16, 2012 @ 11:40 am |
Că tot suntem la discuția despre „roșu”, ce ar fi ca larice (lat.larix- brad roșu, brad de vară) să fie exact despre ce discutam mai sus legat de IE *el sau *al- roșu, roșcat, brun roșcat?
Comentariu prin Ioan Albu — mai 16, 2012 @ 5:07 pm |