Istoriile lui Roderick

Martie 16, 2008

Muntele Selmon

Filed under: Kogaionon — Roderick @ 9:45 pm

Psalmul 67, versetul 15:

<<Cand Imparatul cel ceresc va imprastia pe regi in tara Sa, ei vor fi albi ca zapada pe Selmon.>>

Judecatori, 9, versetul 48:

<<Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon, el si tot poporul care era cu el. A luat o secure în mâna, a taiat o ramura de copac, a luat-o si a pus-o pe umar. Apoi a zis poporului care era cu el: „Ati vazut ce am facut? Grabiti-va si faceti si voi ca mine.>>

In traditia ortodoxa, acest munte apare si sub numele „Salmo”.

In editiile engleze ale Bibliei, numele muntelui apare sub forma „Zalmon”; – „muntele negru”
In Cartea a doua a Regilor 23.28 apare personajul Ţalmon Ahotitul ( in grafia Bibliei in engleza: Zalmon -„Zalmon the Ahohite, Maharai the Netophathite” ).
Semnificatia numelui in ebraica – „intunecat” , „umbros”
http://www.behindthename.com/name/zalmon

Porphyrios scrie ca in limba tracilor „zalmon” inseamna „blana” ( piele de animal).
***

Strabon vorbea despre un munte numit „Muntele Sfant”, cu „adevaratul nume” Cogaeonum:

„Si de asemenea pestera in care se retragea Zamolxe s-a considerat ca sfanta si se numeste si astazi Muntele Sacru, dar adevaratul sau nume– care se da si unui rau care curge la poalele sale- este Cogaeonum” ( trad. G. Popa-Lisseanu )

„Iar muntele a trecut de sfânt, şi ei îl şi numesc astfel; iar numele lui este Kogaionon, la fel cu al râului ce curge pe lângă el .” ( trad. S. Olteanu )

Din prima traducere reiese faptul ca „Muntele Sacru” si „Cogaeonum” nu inseamna acelasi lucru.

Din a doua traducere poate rezulta…exact contrarul. Insa daca numele „Kogaionon” insemna „sacru” si era purtat si de catre munte si de catre rau, de ce Strabon nu a mentionat explicit decat despre munte ca este „sacru”, nu si despre rau?

Cred ca, in orice caz , in limba dacilor exista o denumire anume pentru „sacru” in sensul de „ocult”, „ascuns”, „transcendent”, legata de numele Zalmon.

Daca muntele Kogaionon mai avea si un alt nume (si cred ca avea), acesta a fost Zalmon sau Zalmo. Zalmoxis era prin definitie un „zeu ascuns”, iar sacralitatea nu putea fi decat in legatura cu ideea de ascuns, ocult.

***

Sau poate ca numele muntelui era „Zalmo-deg”, de unde numele regelui Zalmodegikos.

In limba turca de azi „dag” inseamna varf, pisc, munte. Dar numai in turca?

E posibil ca toate acestea sa fie legate si de originea numelui Sarmizegetusa, care poate fi separat in:
Sarmi- zeg – etusa ( sau Sarmi-zege-tusa; voi expune mai tarziu ambele variante)

In ipoteza unui rotacism dacic si a unei transformari a lui „d” in „z” ( s-ar zice ca acest fenomen e propriu tot spatiului dacic), un ipotetic:
Salmi-deg-etusa ( respectiv Salmi- deghe- tusa ) sa fi devenit Sarmizegetusa.

***

Dacă, însă, „zalmon” din tracă a fost „sarmon” sau „zarmon”  în dacă ?

Ipoteza dublei denumiri a Muntelui Sacru ar sprijini-o pe cea a situării Kogaiononului  undeva în jurul Sarmizegetusei.

„Sarmi-” ar fi o probabilă formă de genitiv pentru Sarmon sau Zarmon, numele mai nou (= „Muntele Sfant”) al muntelui Kogaionon.

Anunțuri

23 comentarii »

  1. O paralela intre daci si evrei este facuta de istoricul roman Flavius Iosephus.

    Corespondente destul de numeroase sunt puse in evidenta in cartea lui Dan Oltean – „Religia dacilor”. In mod ciudat, in lucrare nu este remarcata denumirea muntelui Selmon/ Ţalmon.
    E amintit in schimb muntele Zilmissus (coruptela a lui „Zalmoxes”, cf lui N. Theodossiev), din Tracia sudica, unde era venerat zeul Sabazios.

    Comentariu de roderick — Martie 16, 2008 @ 10:01 pm | Răspunde

  2. Cateva adaugiri mai vechi sau mai noi:

    In legatura cu „zalmon” este clară ideea de „acoperire”, „învelire”, pentru care avem şi mărturia lui Porphyrios, care spune că „zalmon” înseamnă piele de animal.

    Problema este cum interpretăm formantul „zalmo” : în sensul de „acoperit”( adica ascuns, ocult, transcendent) sau „acoperitor” (protector).

    ***

    Ipoteza redenumirii muntelui Kogaionon ca Zarmon -( sacru în sensul de învăluit, ocult, ascuns- am zis eu) ar explica numele capitalei Daciei – Sarmizegetusa- „cetatea de pe Zarmon”. În plus ar explica de ce numele ei nu este legat de numele „Kogaionon”.

    Există însă cel puţin 3 probleme aici:

    1. Muntele Kogaionon, despre care vorbeşte Strabon, este într-adevăr unul şi acelaşi cu locul în care a propovăduit Zalmoxis- după mărturia lui Herodot? Herodot nici măcar nu pomeneşte de un munte, ci doar de o locuinţă subterană.

    2. Numele Kogaionon nu transpare din izvoare antice în niciun fel ca fiind legat de zona munţilor Orăştiei. Acolo există Sarmizegetusa şi pârâul Sargeţia.

    3. Munţii Orăştiei ar putea să ascundă muntele Kogaionon, dar mult mai puţin probabil şi locuinţa lui Zalmoxis.

    Am exprimat demult ipoteza care mi se pare cea mai probabilă: originea cultului Zalmoxian este pe teritoriul Dobrogei.
    Pare improbabil ca mărturia lui Herodot despre peştera lui Zalmoxis să se refere la spaţiul nord-dunărean. Acest spaţiu îi este în mare măsură necunoscut istoricului:
    “Mai la nord de această regiune nimeni nu poate să spună sigur cine locuieşte. Pare însă că dincolo de Istru este un deşert nemărginit. Am putut totuşi să aflu că peste Istru locuiesc nişte oameni, care se numesc syginni, având veşminte ca mezii”
    (Istorii, V.9)
    “Tracii mai povestesc că teritoriile de dincolo de Istru ar fi ocupate de albine şi că din această cauză oamenii n-ar putea merge de ele mai departe”
    (Istorii, V.10)

    Aşadar, nu doar Herodot ştie prea puţine despre spaţiul nord-dunărean, ci şi tracii înşişi. Singurii geţi de care vorbeşte Herodot şi în mijlocul cărora a trăit Zalmoxis (trac sau divinitate a tracilor numiţi geţi, după Herodot) sunt cei din Dobrogea.

    Am reluat acestea în detaliu la
    http://eblogs.ro/roderick/2008/03/16/muntele-kogaionon-in-dobrogea/

    ***

    Din http://ro.wikipedia.org/wiki/Haemus_Mons
    „În trecut, Munţii Balcani erau cunoscuţi sub numele de Haemus Mons. Se crede că numele provine de la cuvântul trac *saimon, ‘lanţ muntos’, neatestat, însă presupus a fi forma tracă a grecescului Haimos.”

    *****

    În română- „gogă” , în albaneză- „gogë” au aproximativ acelasi sens: duh sau fantoma.

    In plan perceptiv, „duhul” este reprezentat de fum, ceaţa, neguri. De aici o posibila legatura intre cei doi termeni: Kogaionon- „ceţos, neguros” , Zalmon/Zarmon – „invelit” ( in ceaţa ). Ambii termeni au avut conotatii sacre.

    _________________________________

    E foarte posibila o sacralizare a fumului, pe care dacii il vedeau atat in rugurile funerare, cat si in divinatiile preotilor care, probabil, intrau in stari de transa in mijlocul fumigatiilor sacre.

    Comentariu de roderick — Mai 19, 2008 @ 3:25 pm | Răspunde

    • Până acum s-a gândit cineva la posibilitatea ca Haemus să păstreze un fonetism albanez? Sunt populația cea mai apropiată de munții Balcani în antichitae (poate chiar de acolo vin) și au cea mai veche limbă preromanică din peninsulă (cu excluderea idiomurilor grecești centum).

      Un tracic *saimos s-ar fi păstrat; poate ar fi devenit *șaimă, cine știe, dar înn niciun caz n-ar fi devenit [h] ca-n grupurile lingvistice grec, armean sau avestan. Poate dacă ar fi fost numiți de frigieni înainte să se mute pe celălalt mal.
      S-a propus cred *ǵʰeimn̥ (înzăpeziți; albi).

      E prea nebuloasă originea sa, dar… reg. háică adj. f. (reg.; despre oi) albă.

      Un alb. *haim ar putea trimite spre o proto-formă *haimn.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 3, 2017 @ 12:10 pm | Răspunde

      • Din PIE *g’heim-, ar fi cf. cu Himalaya (sanscr. hima ”cold, frost, ice, snow”).

        În greacă Himalaya era Hemodos. ”The ancient Greek name for the Himalayas, Hemodos is derived from the Sanskrit Haimavata or the Prakrit Haimota, both meaning “snowy”.” (http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/9781444338386.wbeah14112/abstract)

        PIE *g’heim- ar da în tracă *Zaimos.

        Comentariu de Roderick — August 22, 2017 @ 9:52 am | Răspunde

        • În legătură cu Haemus a fost pus alt nume al Thessaliei, Haemonia/ Aemonia, gr. Aimonia.
          E posibil ca den. tracă a Haemusului să fi fost de fapt Aimos.

          Comentariu de Roderick — August 22, 2017 @ 2:53 pm | Răspunde

  3. În munţii Lăpuşului – vârful Sermetieş – denumire păstrată ca atare din secolul al XIV-lea, când era punct de hotar între domeniul lui Bogdan de Cuhea de pe Valea Izei şi domeniul Giuleştenilor, de pe Valea Marei. ( sursa- revista Munţii Carpaţi, nr. 33- D. Iştvan )

    „Cuhea” si „Koga-” au acelasi radical IE , ca si „Sermeties” si „Sarmi-„

    Comentariu de roderick — Iunie 29, 2008 @ 11:17 pm | Răspunde

    • Se află într-o companie foarte selectă, alături de vîrfurile Igniș, Chicera și Pietrosul sau dealul „Griul Malului”.
      Ce înseamnă Sermetieș? Sînt cîteva localități Sărmașu în Transilvania.

      Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 21, 2012 @ 8:23 am | Răspunde

  4. exista localitate in mures „sarmasu mare” ce zici?

    Comentariu de mandalandala — Mai 8, 2009 @ 11:44 am | Răspunde

  5. ‘sarmale’-le ce sunt? carne ‘invelita’, ‘acoperita’ cu diverse frunze. „sarmatii” ce-or fi fost?

    Comentariu de mandalandala — Mai 8, 2009 @ 8:35 pm | Răspunde

  6. http://credrom.org/0/zalmoxis.htm aici sânt câteva ipoteze interesante

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 23, 2010 @ 11:30 am | Răspunde

  7. Zalmode – gikos.
    Între greci se folosesc și azi trei sufixe antice pentru formarea de patronime: „ -idis from Pontus or Asia minor, -iadis from Messinia or Lakonia, -oudas from Macedonia (North Greece) ” și împlinesc același rol cu -escu.
    Într-o carte despre vocabularul albanez arhaic reconstruit sînt date ceva africate dz care s-au perpetuat în d sau z..poate că nu era un efect izolat.
    În orice caz, dacă ar fi să mă hazardez un pic spre o traducere, aș zice că Zalmode-gikos înseamnă ciuca lui Zalmos..în albaneză çukë – ciucă(pisc), plisc.(dar poate expresia „ jic de om” vine din ciucă, ca și gr. gigas !).Aveam un coleg de școală Ciucă(din.. cicărică, cică=țică? :) ), dar săracul copil era așa pipernicit!
    Dacă nu era vreo ironie fină la adresa unui lord războinic temut(mă refer la cioc-plisc, alb.çuçurimë – bîrfă, a cicăli), înclin spre sensul de CIUCĂ, GRUI, VÎRF(al lui Zalmoxe), deși sintagma gigantul/ uriașul lui Zalmoxe pare interesantă..sau chiar Zalmoxe uriașul, dar aici nu ar mai avea sens sufixul -de.
    Fleancă și a flecări, deși e foarte probabil să facă parte din substrat , au un caracter depreciativ.Albanezii au flas – a vorbi

    PS: -degikos poate fi totuși o transcriere defectă pentru „strategia dacilor” – deciko și sufixul antic -os al grecilor. Albanezii (sughiță în draci la cît i-am pomenit) formează pluralul în anumite cazuri prin schimarea unei litere interne..de ex: sg.dash – pl. desh(berbeci; în sec.trecut încă subzista un clan suliot numit DOUSKAIOI) , sg.zjarm – pl.zjermë.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 21, 2011 @ 10:52 am | Răspunde

    • Acel dous sau duos = a sugruma poate foarte bine să vină pe filieră pastorală, mai exact din obiceiul străvechi(azi uitat și deșuet) în care se dădea, se sacrifica un miel de către naș pentru botezul unui copil..poate că moțul era de fapt tăierea gîtului unui biet animal.
      Aries, berbecul sacrificat, purta acest nume pentru că animalul era tăiat pe ARO= altar(arie? agru? ogor?).De aici vine și anologia cu arenă și arină(nisip) în care sîngele gladiatorilor era menit a fi ofrandă.
      Păstrînd aceeași idee în care clanul sacrifica berbecul pe oltar în cinstea demonului războiului și-au primit dacii numele(?).Nu-i de mirare că-n gotică dius însemna animal sălbatic(deuzam în dialectele germane superiore) așa cum noi am păstrat DUȘMAN pe filieră autohtonă mai degrabă decît una iranică.Chiar acea poveste a clanului ce s-a impus peste traci formînd staul ulterior al dacilor e poate produsul unui grup nordic infiltrat care și-a păstrat titulatura de..dușman? Sensul de duș, dușu(miel) s-a pierdut aproape complet azi, deși mai supraviețuiește într-o singură zonă precum ler.A duhni ar fi avut iar un sens interesant prin prisma sacrificiilor.
      PS: în abaneză DUA – iubire de unde se trage doină, duioșie(iubire), înduioșa, înduioșetor. Mai e una cu alb. bolle=testicole(PA balnair) ce corespunde cu lat.follis(foale, șale), gr. phallos, ir. ball(membru) dar să fiu al naibii dacă pula nu vine din pui-șor ?!? iar alb.pidh(vulvă, PA.pe(i)zda). :) Nu-mi face plăcere să fiu vulgar, e doar în interesul științei! :)

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 21, 2011 @ 11:35 am | Răspunde

      • Cuvântul feminin vine de la GHIZD / ghizduri, și care înseamnă „marginea unei fântâni”. (asta când grupul de litere gh = p). „Buzele” de la exterior sunt ghizdurile „fântânii vieții”

        GHIZD, ghizduri, s.n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”.

        ghizd (ghízduri), s.n. – 1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. – 2. Plantă (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoabă, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a întări ghizdul unui puț); ghizdei, s.n. (ghizd; plantă furajeră, Lotus corniculatus; plantă, Medicago falcata). Ghizdă, s.f. (Banat, butonieră), din sb. gizda „podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, drăguț), din sl. gyzdavŭ (Miklosich, Lexicon, 150), înv.; ghizdăvie, s.f. (frumusețe, eleganță).

        Comentariu de sabinus — Martie 22, 2011 @ 8:14 pm | Răspunde

      • Dacă era așa atunci multe din limbile slave l-ar fi avut deja, pe cînd exprimarea cu „chizdă” e doar un produs dialectal specific grupul nostru romanic răsăritean per ansamblu(sau Q-celtic și P-celtic).Cu slavii n-am idee, totuși găsisem ceva care mă determinase să aduc vorba mai devreme: PIE *peys ‘jab, push,stamp’

        Nu știu dacă e valabilă deoarece eu mă gîndeam la „pieziș” , ceva congruent cu ..„ curmă ”-tură :) http://kuscholarworks.ku.edu/dspace/bitstream/1808/1104/1/mlg_smd_preprint.pdf

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 22, 2011 @ 9:57 pm | Răspunde

      • Pokorny reconstituie IE *pīzdā- , care nu are nevoie de traducere. Mai departe, însă, „originea originii” nu pare trasată.

        A fost reconstituită o răd. nostratică *pV[z]V „to crush, split”, care ar fi dat un IE *bhes- şi proto-uralicul *paśV „hole, opening, split”. De aici cuvântul neneţ „pasī” – organ genital feminin.

        Posibil ca în acest domeniu să fi existat multe „contaminări” între cuvinte, ghi(z)duşii lingvistice.

        Comentariu de Roderick — Martie 23, 2011 @ 11:01 am | Răspunde

    • Zalmode pare să fie un genitiv în „e”, spre deosebire de altele consemnate în „i” (Decebal-Decibal) cum sînt toate toponimele dacice în dava.Poate circulau ambele.Partea secundă „gikos” pare să fie foarte popular în Tracia ca epitet al lui Heros: Geikethii̱nos, Geikesi̱nos, Gikentii̱nos, Gin’katii̱nos şi Gin’kisi̱nos, Geikai.Olteanu spune că literele imediat după „geike” ar reprezenta o spirantă tracică specială(„irațională”).
      Știu că mă repet, dar iată că spiranta asta era probabil un ț(ts): jigăț adj. m. (reg.) vioi, mândru
      jic- om tinerel și voinic
      Cred că anticul gr.gigas a devenit pentru traci geikos, gikos, cu sufixele lor corespunzătoare.Deși se pare că grecii l-au luat de la traci și l-au trasmis într-o formă ușor coruptă. Sensul lui „jipan” de om mare,spătos, novac, îmi sugerează că s-a transformat astfel atunci cînd în străromână s-a realizat transformarea lui c în p(nu elaborez că-i deja știut).
      Mi se pare că întrevăd aici o metaforă antică tracică a celebrului Zeus/Jupiter(optimus maximus) legat și de arborele său sacru: stejarul(jipanul).
      Dacă acest „jip” „jipan” a suferit transformările prin care au trecut mai toate cuv.noastre din lexicul de bază, e limpede că-i foarte vechi.
      jipán, jipáni, s.m. (reg.) 1. prăjină. 2. tufan, stejar. 3. (fig.) om mare, spătos; novac.
      Chiar stimabilii noștri jupîni(giupîni/giupîr pare a fi mai corect) par a continua o tradiție dacică a lui Dius pater, mai ales a simbolului său arborical; probail doar indirect, deoarece primul sens era de „oameni mari, puternici”. Zalmodegikos e eponimul lor cel mai vechi și probabil semnifica „gigantul apărător”,dar mai natural e să vedem în gikos un subst.poate un fel de numire locală de boier.
      Stejarul e iar o metaforă intesantă deoarece poate fi iar pus în leg.cu un alt epitet divin, Jupiter Stator: care stă ferm, puternic pe poziție. Citez: „he who has power of founding, instituting everything”, thence also he who makes people, soldiers, stand firm and fast”
      Oare stăpînii nu se mulează pe descriere?
      stejar= lat.robur (QUERCUS=perkunos la balto-slavi)= eng. oak
      Cred că nu e exclus ca jipanul/jep să fie chiar acest ie eik, eig- stejar.

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 9, 2012 @ 4:08 pm | Răspunde

  8. La fel, cuvântul PUȚ(ă) desemnează o fântână

    Comentariu de sabinus — Martie 22, 2011 @ 8:15 pm | Răspunde

  9. Cred că avem o falsă dilemă aici: Zalmos e tradus drept cel care „ acoperă și protejează ” și vine din lit SAULE, lat.SOLIS, pe cînd Zarmos înseamnă același lucru și vine din heroi(gr. a proteja – Hera, Herakles, Hermes) și lat. serv care a luat și sensul de a servi(a șerbi, șerbitor)..oare Herakles nu însemna „ faimos pt că servește/protejează ” oamenii decît ironia fină „faima Herei” , știindu-se adversitatea celor doi?
    Zarmoșa e clar un prototip pentru sărbătorile noastre ce includ toți moșii. Ai dreptate prinvind faptul că moș însemna atît înțelepciune cît și vechi de ani, dar și frumos(mușat e probabil o formă foarte veche). Zar sau Sar este echivalentul lui heroi(spiranta ințială se transformă în s, z) și clar că înseamnă cel care protejează, cel luminos(soarele) iar sanscrita e o dovadă a vechimii lexicului nostru ( http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=sura&country_ID=&trans=Translate&direction=AU )

    Diferența dialectală sudică (Zermos) a dat probabil tribul zeranilor sau sargetes la nord. Vulcănescu avea dreptate pînă la urmă, Cerul a fost mereu zeul nevăzut cel mai puternic, iar soarele personificarea sa (avatarul), fiul sacru etc. Posibil să fi existat și un corespondent separat ( negativ) al furtunii, fulgerului, cum erau Zebeleizis, Zbelsiurdos, Keraunos, Tonans pe care îl săgetau dacii. Pămîntul era zeița lunii, Selene, și cu asta avem cercul complet , respectat de români pînă acum un secol. La un moment dat în trecut s-a realizat și sinteza, unirea celor două principii ale Cerului în Zeus Keranos, Jupiter Tonans. La zorastrienii cred că au rămas „ supărați ” :) nu prea cunosc sistemul lor și evoluția.
    Chestiunea cu balauri, lupi și celelalte erau semne exterioare totemice integrate cumva, la fel cum creștinismul a adoptat multe aspecte locale(unele de mare bogăție simbolică,,crucea)

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 23, 2011 @ 3:24 pm | Răspunde

    • Încă ceva, lat.virilis și lit.vyras s-au perpetuat în română prin biruitor, biruință și restul derivatelor care nu au în mag.nici pe departe toate derivatele din română. Dacă exista și o formă dialectală diferită sau chiar aceasta de azi, nu știu.
      Boirebista sau Buirebista cuprindea sensul de viril cred eu, nu neapărat și cel de bărbat( poate era o femeie cu probleme hormonale :) ), deși sensurile s-au împărțit pe parcurs dînd specificul de azi. Nici cu barbatus lat. nu prea mă împac dar îl las în pace deocamdată..însă bătrîn nu-l las pentru că-s sigur pe sf.mea pipotă vizionară că BĂTRÎN nu e altul decît PATRIS familia. Era și ciudat să ne lipsească, totuși faptul că la noi s-a pus deasupra tatălui îi confirmă importanța avută într-o societate patriarhală, așa cum era odată.
      Moșul și moșii au făcut concurență bătrînilor/abuneilor atît timp cît cultul moșilor, al duhurilor protective ale clanului s-au păstrat puternice. Probabil că nu-și va mai revenii pe treapta meritată iar golirea de sacru va fi definitivă.
      Bessiani din alb.bess e clar legat de a se bizui și derivatele.

      PS: dacă nu-i așa cum spun eu,.. ei bine ar trebui să fie altfel protestez ” a me maniera ” I’ll get naked on the roof and shout …asta nu-i România ideală! :)

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 23, 2011 @ 3:50 pm | Răspunde

    • fulger = lituană zaibas
      În nordul țării e produs zaibărul!

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 23, 2011 @ 8:47 pm | Răspunde

      • g’hela- „vin” ar putea să fi dat în ultimă instanță „zaibăr”. Mă gîndesc că e un adjectiv de fapt (datorită prefixului) și se traducea „care face vin” (vinăretos? :) ).
        Forma normală ar fi fost Zailă (zairă?), dar ca adjectiv …?

        Comentariu de Ioan Albu — August 15, 2011 @ 8:42 pm | Răspunde

      • Când bei o gură de zaibăr simți cum te furnică și zici: „E trăznet!”

        Comentariu de sabinus — Noiembrie 21, 2012 @ 4:04 pm | Răspunde

  10. Dacă ZALMON însemnă „muntele sacru”, atunci SALMONARII (zalmonarii) sunt „locuitori ai muntelui sacru”? Ulterior, din termenul salmonari a derivat solomonari. De asemenea, Solomon ar fi venit de fapt de la Salomon / Salmon

    Comentariu de sabinus — Martie 23, 2011 @ 5:52 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: