Istoriile lui Roderick

Martie 21, 2008

“Munţii pustii”

Filed under: Kogaionon — Roderick @ 12:04 am

Intr-o culegere de folclor din Ţara Lăpuşului am găsit cândva doua variante ale „Mioriţei” care m-au impresionat mult.

Le voi reda aici:

1. „Sus în vîrvu muntelui

Lariu paşte turma lui.

Când cu fluierul cânta

Tăte oile mînca.

Când cu fluierul zîce

Tăte oile păşte.

Tălharii la el vine

Si din gură-aşe zîce

-Dă-ne, Lar, tu, oile

Că tu de nu ni li-i da,

Pă tine te-om omorî.

El din grai aşe grăi

-Pământ pe mine nu puneţ

Numai dragă gluga me,

Fluieru după cure.

Când vîntuţu a sufla,

Fluieru meu a cânta.

Când vântuţu-a vîjăi,

Fluieru meu a hori.

Oile celea bălăi

Mîndru m-or cânta pă văi.

Oile celea cornute

Mîndru m-or cânta pă munte.”

2. „Colo jos şi mai în jos

Pă rîtu lui Rusalim,

Mîndre turme de oi vin.

Da la ele cine şede?

Tăt cu tri păcurărei

Păcuraru cel mai mic

Cel mai mic şi mai voinic

Cătă cialalţ şi-o zîs:

-Păcurari, păcurărei,

Cotaţ şi de-a mele oi

Că io di-aicea duce-m-oi

Pă munţî iştea pustii

La oile pintilii

La oile cele şchioape

Nime să nu mă mai cate. „

Greu de zis daca in folclorul nostru a supravietuit ceva mai arhaic ori mai plin de sens si mister.

***

Cred ca prima colinda reda elemente ale necunoscutului ritual funerar dac.

In „perioada clasica” a dacilor nu sunt atestate cimitire. In acest caz, cred ca nu trebuie neaparat postulat ritul incinerarii; este evidenta doar absenta inhumatiei.

Pământ pe mine nu puneţ’

Numai dragă gluga me”

Dorinta pacurarului este conforma, cred, unui ritual dacic in care nu este pus pamant pe trupul celui mort, care ramane expus Cerului, acoperit cu gluga ( cagula , koga …).

Pentru a fi cat mai aproape de Cer, trupul trebuie asezat pe o inaltime, un munte.

Poate acesti munti sunt „muntii pustii” din cea de a doua colinda.

Acolo pastorul paste „oile pintilii”( = cu pete albe la pinteni ), „oile schioape” – adica lovite si astfel consacrate de catre Forţa divina ( care albeste locul loviturii).

In „muntii pustii” despartirea de lume a pastorului este definitiva ( „nime sa nu ma mai cate” ); el intra solitar in alta sfera, catre care tinde, lasand turma pamanteasca tovarasilor sai, pentru a paste o turma din alta lume.

***

Numele muntelui Heniu din masivul Bargaului ar putea sa insemne la origine „pustiu” , „gol” – in legatura cu grecescul „kenosis”.

Un „munte pustiu” arhetipal era si legendarul Kogaionon, muntele Nemuririi.

***

( P.S. Intre numele „Heniu” si „Kogaionon” nu fac inca nicio conexiune…sa nu râdă prea tare lingvistii )

Anunțuri

3 comentarii »

  1. Dovezi in sprijinul celor spuse mai sus, pe http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=6578

    „Al. Vulpe considera însă, în urmă cu aproximativ douăzeci de ani, că „este putin probabil să se fi aplicat defunctilor tratamentul pe care-l practicau persii, acela de expunere a cadavrelor. N-avem nici o dovadă, nici scrisă nici materială. Mult mai probabil îmi pare practica răspândirii resturilor cremate pe sol sau în apă, de restituire a lor tării care i-a născut. Dar până la descoperiri pertinente, acesta nu este decât o ipoteză, chiar dacă plauzibilă” . Totusi, potrivit lui X.B. Saintine, citat de G. Bachelard, si în mediile celtice s-ar fi practicat uneori acelasi obicei funerar de expunere a mortilor în copaci .”

    „D. Gheorghiu de la Universitatea de Artă din Bucuresti a privit figurinele feminine cucuteniene a căror suprafată este în întregime acoperită de incizii, ca fiind reproduceri ale unor defuncti înfăsurati în benzi textile, ca într-un giulgiu . „Protectia totală a corpului persoanelor decedate, precum si inexistenta necropolelor în aria Cucuteni-Tripolie si Stoicani-Aldeni, cu toate că s-au găsit fragmente de schelet în asezări sau cranii umane, pot fii indicii ale existentei unui ritual de expunere la suprafata solului a defunctilor, proces urmat câteodată de un ritual de înhumare al unor fragmente anatomice” . Atunci când corpul nu era înhumat, probabil că era abandonat pe câmpuri sau în preajma lor.”

    Fiind datat in 2.27.2008, articolul şi evident referinţele din el deţin prioritate faţă de mare parte din ce am scris eu aici. La data când am deschis subiectul, articolul îmi era necunoscut. Citez din el, în legătură cu prima baladă pe care am transcris-o:

    „Pentru contributia la vechile rituri funerare din spatiul românesc analiza celor 1200 de variante ale baladei Miorita a relevat informatii nebănuite. În cele mai arhaice forme ale baladei, culese în Transilvania, apar câteva versuri care i-a pus în dificultate pe interpretii lor. În mai bine de 130 de texte este pomenit versul Pe mine pământ nu puneti (lut sau tarină). N. Boboc consacră acestui vers un întreg capitol, fără ca explicatia sa să fie una definitivă . Potrivit lui I. Talos, acest vers pare a exprima „un curios fel de înmormântare ciobănească”, de o vechime indiscutabilă, a cărui amintire se datorează fenomenalei memorii a Mioritei . Cererea ciobănasului de a nu fi înhumat, este completată, aproape invariabil, de rugămintea de a fi acoperit cu Numa dalbă gluga mea (sau Ci numai gluguta me, Numai dragă gluga mea, etc. ), vers care s-a păstrat chiar si atunci când cel despre pământ a dispărut. Atunci când ambele aceste versuri lipsesc, martor al existente lor în trecut, este cel referitor la Flueru după cure, care poate fi urmărit aproape de fiecare dată în compania celorlalte două, dar si singur. În câteva variante din afara Transilvaniei, ciobănasul pomeneste de învelirea sau acoperire cu gluga dar si de transformarea ei în iconită, în pânză de fată sau „tron pentru trup”. Alteori cere ca gluga să îi fie atârnată în paltin, în prepeleag sau în par. Mentionarea unor unelte ciobănesti specifice, a unor arme si a unor instrumente muzicale ca elemente de inventar funerar care îsi manifestă însă neîntreruptă legătura cu mediul natural, în sensul că instrumentele vor continua să răsune în vânt iar uneltele si armele vor strălucii în soare, întăresc ipoteza potrivit căreia ciobănasul cere de fapt să nu fie înhumat.”

    P.S. Autorul articolului pe care l-am citat se află într-o situaţie medicală foarte gravă şi are mare nevoie de ajutorul nostru. Detalii găsiţi pe
    http://www.moldovanemil.ro/
    .

    Comentariu de roderick — Martie 30, 2008 @ 10:44 am | Răspunde

  2. La baltici Saule era protectoarea orfanilor și a tinerilor ciobani. Sînt și multe motive solare la păcurari, iar un simbol clar e cîrlibana aromânilor.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 9, 2013 @ 11:10 am | Răspunde

  3. http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/prima-atestare-a-vlahilor-din-sudul-dunarii/

    Mă întreb dacă sagudați (Σαγουδατοι) nu face referire la existența unui nume secundar al acelei mantale-glugă din radicalul *seg- to cover, to fasten (lat.sagum- manta de lână, glugă). Adică o moștenire dacică, nu latină sau galeză.
    E interesantă și reproducerea sagoudatoi. Nu-s familiar cu greaca deloc, știu că nu aveau africate în imba lor veche, dar acel „t” reproduce dați sau daci?

    Oare avea un nume special acea manta-glugă în Hunedoara surprinsă în poze de acel Galloway? Nu spune nimic în acest sens articolul. Tipic pentru internet și mulți scriitori de cărți: numai chestiuni de o banalitate înfiorătoare.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 27, 2014 @ 9:29 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: