Cunoscuta inscripţie nu are până acum o interpretare majoritar împărtăşită.
Pentru inceput …două linkuri din care citez ce mi se pare mai interesant:
1. http://www.geocities.com/libraelves/Decebalus_per_scorilo.htm
<<Vasile Bologa este unul dintre primii istorici care ia in considerare posibilitatea ca perscorilo sa insemne totusi altceva. El porneste de la cuvantul SCURRA care, in latina veche (dupa La grande Encyclopedie Larousse), avea sensul de “om cinstit, curat spiritual, si invatat”. Acceptand aceasta etimologie PERSCORILO ar putea insemna “cel cinstit, cel curat, cel invatat”>>
2. http://www.crestinortodox.ro/Refrigerium_in_mitologia_si_in_istoria_poporului_roman-p23-12663
<<S-a afirmat ca nu am avea analogii in lumea antica pentru inscriptia de pe vasul de la Gradistea Muncelului, ca sa putem sa-i descifram corect sensul. Am aratat ca exista o asemenea analogie, care ne ajuta la traducerea corecta a inscriptiei propusa de noi. Este vorba de inscriptia votiva de pe vasul galo-roman aflat in Muzeul De Blois din Paris : Tutela per Diana, inscriptie cu traducerea : Tutela, in numele (in cinstirea) Dianei (dedica vasul).>>
***
Personal, as lega cuvântul per de pera (din greacă), para (din latină) şi prea (din română).
Sensul lui ar fi “mai mult decât” sau “dincolo de”.
“Perscorilo” este, cred, un singur cuvânt, ca şi “Perburidava”.
Dacă se consideră că “Decebalus” era un supranume (al lui Diurpaneus), de ce nu am considera că toate numele cunoscute ale regilor daci reprezintă de fapt supranume atribuite o dată cu demnitatea regală?
În acest caz şi Scorilo este un supranume.
Inscripţia “PERSCORILO” ar putea deci să nu aibă legătură cu regele dac menţionat de Iordanes, ci să se refere la o calitate a lui Decebal.
***
Dacă ar fi să risc o interpretare a numelui “Scorilo”, l-aş lega de ideea focului sacru:
Din http://www.cs.utk.edu/~mclennan/BA/JO-CD.html
–>
“The Eskhara is a low altar with a hollow surface for burnt offerings.”
eskhara = vatră de foc (în greacă)
Ion Horaţiu Crişan scrie că:
“In cladirea poligonala de la Gradistea de Munte s-au descoperit doua vetre de foc. Una dintre ele avea suprafata ornamentata cu doua cercuri concentrice adancite si in jurul ei s-au gasit fragmentele vasului cu inscriptia. “Decebalus per Scorilo”. Atat vasul cat si vatra trebuie sa fi avut un rol de cult”
***
Avem în limba noastră şi cuvântul “zgură”, cu corespondente în albaneză şi bulgară. Legătura cu “Scorilo” poate fi mai apropiată sau mai îndepărtată…dar în jurul aceluiaşi sens.
Nu sunt complet lămurit asupra originii a două cuvinte:
–scarlet ( în latina medievală scarlatum, cu originea, se spune, în persanul saqirlat, dar mai departe etimologiile sunt neclare)
–a (se) scoroji
Cuvintele sunt legate de culoarea focului, respectiv acţiunea căldurii sau focului.
Scoruşul ( Sorbus aucuparia) este un arbust cu fructe roşii. ( etimologia din DEX- derivat regresiv din bulgarul “scoruşa” )
***
Să fie Scorilo un corespondent al lui Hefaistos/Vulcan , un zeu-faur? O mare fierărie dacică a fost descoperită chiar în apropierea Sarmizegetusei.
Scorilo- un zeu al focului teluric sau un atribut al acestui zeu.
***
Un nume atribuit zeului-faur al geţilor a fost Dabatopienos –
“Este însă neîndoielnic că geto-dacii încă de timpuriu aveau un zeu al soarelui, aparte de Marele Zeu, în atributele căruia intrau şi elementele urano-solare.
Zeul sănătăţii de genul lui Aesculap se pare că a purtat numele de Darzos (Derzelas, Derzis) dacă nu este cumva vorba de un epitet şi nu de însuşi numele zeului. Aceeaşi este situaţia şi în cazul unei alte divinităţi, Debatopeios (Dabatopienos) corespunzând lui Hefaistos din mitologia greacă, menţionat în inscripţii greceşti. Chiar dacă numele nu sunt cele reale, cert rămâne faptul că geto-dacii venerau o divinitate ocrotitoare a sănătăţii şi una de genul lui Hefaistos.” ( I. H. Crişan) —vezi http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=89
Inscripţiile sunt greceşti, iar zeul este al geţilor, poate chiar al tracilor; e posibil ca în Dacia transilvană numele să fi fost…Scorilo.
A apărut un studiu al d-lui Olteanu despre subiectul în cauză. Când am redactat articolul din blog, studiul nu era prezent pe site-ul domniei sale. Îl recomand, prin urmare
http://soltdm.com/langtdm/thes/s/Scoris.htm
urmând eventual să aduc revizuiri opiniilor mele sub forma unui alt articol.
Citez din studiu :
“O serie de alte câteva nume ar putea fi înrudite cu Scoris, dar nici regiunea atestării şi nici forma lor nu prezintă garanţii că lucrurile stau astfel.
•§13.BCH 1902:248.3 la Delphi: …]στράτου Σκοριτιων
•§14.AE (1936) Chr., 17,9: Berge (Odomantike, Macedonia, azi Neos Skopos): Γούρας Σκόρου, de la un nominativ Σκορος, poate înrudit cu Σκωρις.
•§15.IGB 3.1.1090 la Pazardžik(Plovdiv): Βειθυς Αυλουζενεος κ[αὶ..]ακετης Ἀσκανίου καὶ Σκωρια[νὸς κα]ὶ Σαδαλας εὐχήν. Aici găsim un alt derivat, probabil Σκωρια[νὸς. Acest ultim nume, Σκωριανὸς, este aproape sigur creat de la gr.σκωρία “spumă de metal” (cuvânt împrumutat în lat. scoria, de unde a fost moştenit în rom. zgură).”
Comment by roderick — May 17, 2008 @ 2:19 am |
Cuvântul “prunc” e trecut în DEX cu etimologie necunoscută. În alte surse apare cu originea probabilă în lat. “puerunculus”.
Dacă “per” ar însemna într-adevăr fiu în limba dacă sau tracă, să fie “prunc” un derivat din “puer” sau din “per” ?
Comment by roderick — May 25, 2008 @ 12:29 pm |
Cred că latina a preluat PUER/PUERUNCULUS dintr-o limbă balcanică(poate iliră)dar cea mai interesantă moștenire dacică mi se pare PORODIȚĂ http://dexonline.ro/definitie/porodiță mai ales că-n albaneză DHATA SAU DHETA înseamnă așezare.
Comment by Ioan Albu — July 15, 2010 @ 3:56 pm |
Din articolul d-lui S. Olteanu, http://soltdm.com/langtdm/thes/d/DPS.html#_ednref27:
“Cât despre cuvântul per, este cert că el exista în onomastica tracă, având sensul ‘fiu’, chiar dacă el este atestat doar ca formant secund în compuşi (Detschew Sprr. 362 şi 374). Este semnificativ faptul că el nu apare (cu excepţia lui Ziper/Ζιπερ, v. mai jos) decât în variante dacice sau latine-dacizante ale unor nume TDM şi el se opunea formei trace –poris: Epta-per (CIL 16 dipl. 83, lg. Târnovo; Detschew Sprr. 168; tr. Επτα-πορις), Olu-per (CIL 13.8304 Köln; Detschew Sprr. 341; tr. Αυλου-πορις); Reci-per (CIL 5.8447 la Aquileia; Detschew Sprr. 391; tr.Ρεκου-πορις[30]); Seici-per (CIL 3.7477 la Durostorum[31]; Detschew Sprr. 428); poate şi Ziper (CIL 6.32610[32]; Detschew Sprr. 190)
Astfel, ambele nume din inscripţia noastră pot fi forme flexionate trace, ceea ce ne permite să vedem în Decebalus per Scorilo transcrierea cu litere latine (eventual uşor adaptată fonetic) a unei scurte sintagme dace însemnând Decebalus fiul lui Scorilus, aşa cum propusese C. Daicoviciu.”
Dacă există numele Eptaper, Oluper, Reciper, Seiciper, Ziper – atunci “fiul lui Scorilo” ar fi , cred, “Scoriloper”, nu “per Scorilo”.
“PerScorilo” ar putea însemna “Scorilo fiul”, “Scorilo copilul”.
Comment by roderick — December 20, 2008 @ 10:48 pm |
Mi se pare că dl.Olteanu are mare dreptate asupra traducerii sale,i-am citit blogul.Am mai citit pe undeva cum cineva făcea traducerea numelui de familie maghiarizată Dragfy drept Drag-fiu(cam aceeași formulare ca cele tracice și dace deși aici cred că e influența maghiară care folosește mult sufixarea numelor)Decebalus e clar un supra-nume,o poreclă..obicei prezent și azi,e clar de sorginte IE.Să nu uităm ceva tradițional la popoarele din urmă,numele de familie a apărut relativ recent( numele de fam.era tribal,geografic) la români,dacă ții minte,formularea cea mai frecventă era ceva de genul Ioan a lui Petre,Ioan fiul lui Petre pentru un nume complet,care să deosebească subiectul față de alții cu nume similare-exact ca formularea semiticilor Amir Ben Mohamad,Ben Hur(faimosul roman și film)etc..
Comment by Ioan Albu — December 19, 2009 @ 6:27 pm |
Scorila – localitate în judeţul Mehedinţi
Piatra Scorilei -un vîrf în Muntele Mic-Ţarcu. Scorila e un pîrîu care curge în apropierea vîrfului.
Scorota- rîu în Munţii Retezat, izvorînd dintr-o zonă carstică. ( Scorota coradical cu scorbură ? )
În dicţionarul lui Duridanov
“skaras (-is) ‘quick’ [Old-Bulg. skor, Russ. skorj ‘quick’, etc. (Proto-Slavic *skar)]. ”
“skarsas ‘transverse, slanting’ [the Greek en-kársios, epi-kársis ‘curved, bent, transverse’, Lith. skesas ‘transverse, oblique]. ”
Scorilo – “cel iute”, Scorila -“repedea” ?
Mai avem
“per ‘boy, son’ [Lat. puer ‘child, boy, son’].”
“per(u)- ‘a rock’ [Hett. peruna- ‘a rock’, Old-Ind. párvata- ‘mountain’]”
Probabil că vîrful Puru din Munţii Latoriţei are ceva de-a face cu ultimul.
Comment by roderick — January 29, 2009 @ 9:35 pm |
În mitologia potopului grecesc, Deucalion aruncă pietre peste umăr care devin PATRIS , oameni…dacă au căzut cîteva fire de praf și-n Deltă, n-au devenit PRUNDIȘ(PER-UNDĂ)? :)
Comment by Ioan — March 19, 2011 @ 6:39 pm |
> Piatra Scorilei -un vîrf în Muntele Mic-Ţarcu
Păi dacă per înseamnă piatră sau are legătură cu acest cuvânt, atunci Per Scorilo ar însemna “Piatra Scorilei”, și s-ar referi la acest vârf din Munții Țarcului
Decebalus Per Scorilo = Decebalus din / în Piatra Scorilei
Comment by sabinus — March 27, 2011 @ 11:45 am |
Prundiș este per – undiș, adică “piatra din undă”, din apa care curge repede
Comment by sabinus — March 27, 2011 @ 11:46 am |
Avem despre o apă mică care dispare repede: a se scurge
Comment by sabinus — September 3, 2011 @ 9:33 am |
Am citit o varianta a textului sus amintit despartita astfel: ‘Decebal us per scorilo’, talmacita astfel: ‘facut pentru Casa lui Decebal’
Decebal=Decebal
us= hus, house (casa) (din limba gotilor)
per=pentru
scorilo=facut, scornit, scobit asa ceva
de exemplu, daca era facut ‘pentru Casa lui Dura’ ar fi sunat ‘Durasusperscorilo’
Ce parere ai de onomatopeitatea, daca exista cuvantul asta, limbii noastre? asta apropo de particula ‘sc’…
ex:
scobit, scris, scurmat,scaun,scorbura, ascutit, scara,a scapa… toate mi se par legate de sunetul pe care il poti face, sa zicem, cu o unealta oarecare in materia numita lemn.
Comment by mandalandala — May 14, 2009 @ 3:29 pm |
Dacă planta aceea (scorușul) are vreo legătură cu răd. ce a dat zgura înseamnă că se traduce prin ..arsă de soare, scorojită(poate fi de asemenea un nume expresiv pentru înălțimile la care se găsește..scărușă din scăriță/scară). Avem un derivat în scorușele gătite prin nordul țării și înseamnă plăcinte, uscățele sau orice fel de aluat cu umplutură care se SCOROJEȘTE pe foc.
Scornici s. m. (friganea, mămăligă prăjită, pîine prăjită în ulei)
scăușá, scăușéz, vb. I (înv.) 1. a (se) usca, a (se) zvânta. 2. (fig.) a (se) păcăli, a (se) înșela
SCOÁCE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega si a-l transforma în brânză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.
scoáre s. f. – (Trans.) Zgură
După cum vezi, avem două forme dialectale, N-V și S-E. Nu cred că am moștenit vreuna din latină deși se suprapun la perfecție în unele cazuri. Ar fi mai înțelept a se propune noi teorii care să includă toate cuvintele, chiar și multe regionalisme, pentru că spun mult mai multe despre vechimea limbii decît cuvintele periate și cosmetizate ale limbii literare.Unde mai pui că ar putea fi sursa unor neologisme perfecte.
Decă avem scoace, scorușe și a (se) scoroji, scoară și zgură, apoi finalul scrum(scrumb)..hei, oare scrumbia poate fi de origine dacică? Un sinonim al său e aringă(TRANS.) ceea ce poate fi din mai vechiul arină/ariniș (nisip) numire datorată obiceiului acestui pește de a adăsta mai mult în nisipul malului, unde-și depune ouăle și vînează alți pești mici.Nu uitați că scum era scrumb odată și semnifică mereu ceva pisat, mărunt, zgrunțos ca ..nisipul.
Cu asta am pus cireașa pe tortul comentariului meu..tracii erau pescari în deltă. :)
Comment by Ioan Albu — February 7, 2011 @ 12:23 pm |
La gogoși uscate li se mai spune și acum SCOVERGI în Moldova
Tot așa, în Bucovina se folosește termenul de lapte SCOPT (de la a scoace)
Și termenul de SCROB, ou bătut și apoi prăjit (ars pe dedesubt, și grunjos pe deasupra) are legătură cu scrumb (scrum)
Comment by sabinus — March 20, 2011 @ 11:58 am |
Sînt familiarizat cu toate aceste „ delicii ” ! Pe linie maternă am experimentat gastronomia moldovenească iar pe cealaltă tot ce-i mai ardelenesc..apoi în orașul meu e și o tradiție de produse orientale.Și acum îmi lasă gura apă amintindu-mi de copilărie.
Comment by Ioan Albu — March 20, 2011 @ 12:27 pm |
Știu că interpretai odată numele dacilor prin „ sălbaticii ” (dacă nu, am citit-o în altă parte, scuze!) și țin să-ți amintesc că termenul nu e străin de graiurile noastre: dîcă – furie, mînie(în Trans. rar bîzdîc) DER dîcos adj.- furios, violent
– DÂCĂ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.
– dojení (-nésc, -ít), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).
Sînt sigurul care nu vede nici o legătură cu verbele slave de mai sus (dozeno-a lua și gnati-a urmări)?
Eu zic așa, dacă DECEBAL era un supranume trebuie tradus prin „ balaurul furios” și eventual ”„ balurul care răzbună/dojenește/mustră” . Știu că pare fantezist, ai voie să zîmbești un pic, dar fă un pic din „magia” ta de prestidigitație virtuală ca să te convingi că e un sîmbure de adevăr aici.
Repet, nu cred că „bal” semnifica chiar rege, ci era mai mult un simbol totemic al regalității..poate o formulare de respect, așa cum avem cuconi(din cocori); curios cum păsările acestea erau venerate în Balcani și Asia Mică, iar troienii erau asemănați în Iliada cu aceștia.Poate erau un simbol al vieții îndelungate(trăiesc 70 ani) deoarece sinonimul său, GRUS, prezent doar în Banat azi, a dat gheros(greacă) și gruia(alb.femeie bătrînă), la iliri grai , crai la români etc.
Grui și cocor sînt onomatopeice dar larg răspîndite.
Așa văd eu pe balus, sinonim luit cucon, deoarece dialectal probabil, funcția de rege la daco-traci avea denumiri distincte: prima era rezos, apoi grai sau crai(cu semnificație de cel înalt), balus la daci pentru puternic și probabil că cocon cînd vroiai să-i ureze „ viață lungă, măria ta! ” :)
Sălbatic în diverse limbi: dziki (pol.), dikiĭ (ucr.), div(bulg.), divlji, dziki(bielorus), volně zijici(cehă), divlji(croată), ágrio̱n(gr.), egër(alb.), fiáin(ir.), fera(lat).
Cînd spunea Hajdeu că fondul nostru prelatin se va răzvrăti cu furie distrugătore(nu-i citatul corect) nu știa cîtă dreptatea avea :)))
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 11:17 am |
Dacă cauți termen por=piatră consultă „goagăl translate” , e superb!
Eu zic că piatră e dacic iar praf era inițial piatră măruntă care corespunde lui prunc.Deci PATRIS=piatră iar PRUNC=praf :)
Apropo de lera (piatră în tracă) în armeană lerrnayin înseamnă munte.
http://translate.google.ro/translate_t?hl=ro&q=дикий&um=1&ie=UTF-8&sl=ru&tl=en&sa=X&ei=ZyWLTc3nAciRswb3utSMCg&ved=0CBYQrgYwAA#ro|hy|munte
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 11:24 am |
rarău e rotacizarea lui LERA conform alb.?
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 11:26 am |
N-ar fi amuzant ca ZRAYKA(foarte probabil DZRAIKA și apoi abia Zraika, după cum se vede clar în limbile slave; deja dovedit de specialiști) aia a lui Sorin Olteanu să fie de fapt țara celor„ furioși, sălbătici ” ? Și la noi a funcționat o lungă perioadă folosirea africatelor în graiuri dar azi s-a mai domolit prin consolidarea limbii literare..ceea ce nu funcționa pentru traco-daci.
Altfel nu-mi explic cum avem DRAC, DÎCOS, DRĂCOS, DRAGON, DRAKKER(apropo) și toate celelalte. Sînt conștient că drac e scos de specialiști dintr-un radical IE pentru „ a privi ” cu insistență ( http://www.etymonline.com/index.php?search=dragon&searchmode=none ) dar la origine, traducerea biblică era pentru Tannin,”a great sea-monster”; deci logica dictează ceva!
N-ar fi amuzant ca ostracizarea etnonimului dac / trac să aibe legătură cu creștinismul? N-ar fi logic ca tracii și dacii să se numească după denumirea rîurilor pe care stau(ca și în medieval) iar ca numirea ce-i învăluiește pe toți să vină de la însăși termenul pentru apă..ODRYZOS IDRYZOS DRYZOS dar cu o pronunțare ce începe cu o africată, fapt ce a forțat numirea de către greci cu TH inițial( THRAkOS, THRACIA), neavînd o literă pentru DZ?
TAKE THAT, YOU…..S.Olteanu!
Uite așa se explică și alternanța DRAG/DRAC și Dragobete, Dochia etc.Ții minte BUȘ-BRUȘ? hahahahah? ha?
Observ o chestiune, se găsește în Balcanii noștri cîte un balaur pentru fiecare element natural: zmeul din pământ, balaur din albul cerului(adj.bala, culoare și putere) și drakul din „ apă”(?)( hydros- idros, odrizi, urdă-urdori..dacic ud sau udros etc).
Ambivalența cu care tratează românii răul(conf.grecilor antici, zeflemeau dacilor/tracilor era legendară..se scriau piese de teatru cu tema asta) plus conservatorismul nostru(privește Naiba-Nebeleizis-nabha(sansc.cer),neba(cer,sl.)și nebula (lat.) apoi SARSAILĂ-XERSES conf.cu o teorie izolată, de I.COJA)
:) Ce le mai comit! Aștept aplauze, o diplomă și pîine cu sare!
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 1:17 pm |
Pentru “naiba” şi alţi bălauri vezi aici – https://hroderic.wordpress.com/2010/01/05/balauri/
Eu sunt şi mai tare. Nu vreu diplomă, citez din mine însumi:
“Poate că e vorba de vechi divinităţi considerate mai apoi malefice , diabolice, în momentul convertirii la o nouă religie. Astfel “draco” , stindardul dacic, a devenit “dracul”. Un alt indiciu poate fi dat de PIE *noib(h)- “bun, sacru”, care a dat persanul “naiba” ( “bun” ), celtul “noib” (“sfânt”). “
Comment by Roderick — March 24, 2011 @ 6:49 pm |
Faza cu “b” intervocalic care cade sau nu cade din cuvintele din substrat e disputată.
Să zicem că dispare.
Dacă din “nubilus” iese nuor – nour – nor, ce va fi ieşit din “Gebeleizis” aka “Zebeleizis”?
În această ipoteză, nu e exclus chiar ca “zări” ( = văzduh, slava cerului ) să aibă a face cu numele zeului get.
Comment by Roderick — March 24, 2011 @ 6:56 pm |
În limbile europene, nebula are mereu sens de întunecat, cețos, deci mă îndoiesc că ar fi considerat pozitiv.Totuși nimbul e pozitiv, deci poate fi vorba aici ceva de genul bun – nebun, tipic – atipic.
Nu știm ce aveau dacii exact, însă tracii aveau NIVA(nea), deci pot presupune un compus NO-UR..zăpadă în tăria cerului(AR-înalt) sau zăpada a percutat în mintea unora NOUR, un adjectiv pentru cer închis.
De ex. negura are o posibilă explicație în lit. SNIEGAS(ZĂPADĂ) iar snagă și sensul de șarpe(nagă? najă?) sînt personificările sale.
Gebeleizis conține BELEI, așă că poate chiar să fie un simplu compus cu prefixul ge- și balaur, la fel ca-n următorul ex. pentru „mad” : http://www.etymonline.com/index.php?search=mad&searchmode=none .
Dacă mă mai screm un pic la mansardă pot să cred că particula inițială GE semnifica pămînt, deci balaurul era chtonian..pe cînd Zibelthurdos conține ZI de la lumină, ziuă. Să nu uităm că multe nume trace aveau un THIA, ZIA, DIO la început , PERSCORILO…?(?)
Așa rezolvăm și misterul lui zibel / gebel pentru traci, daci și baltici! Totuși, nu încetez să mă întreb dacă ZBOR nu e urmașul acelui zeu tracic de la sud cu rotacizarea finală a lui L. S-ar explica minunat și foarte simplu și verbul a vorbi din arom., zburim (dar nu din sl.sobor).
Apropo, știm care era termenul tracic pt. zbor(lat . volare volus)? Nu cumva are legătură cu BALĂ?
Ex: „ scr. blavor, irl. Balor, Balar, Bolar, regele morţilor sau al lumii subpământene, reprezentat ca un ciclop, ucis de Zeul Soare Lugh/Lugos, irl. Bile, velş Beli, regele morţilor, gr. Belleros, rege ucis de eroul Belerofon („Ucigătorul lui Beleros”)”
Depinde mult percepția umană a acelor vremuri..dacă balaurul e stăpînit de magi/șamani se poate transforma într-o forță pozitivă.
Legat de zraika și traducerea sa în draci – violenți, sălbatici, ce zici? Are viață teoria?
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 11:25 pm |
Avem unul-două cuvinte cu sens clar meteorologic :) zbelthurdian
“ZBÂRGÓI s.n. (Mold.; Despre vreme) Înrăutățire. (din zbâr; cf. zbârgi)”
“ZBÂRGÍ, pers. 3 zbârgéște, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbâr)” ( DER )
Comment by Roderick — March 28, 2011 @ 2:27 pm |
Dacia ar putea și ea să vină de la un rad. pentru apă.
Dacă ud/urdros însemna rîu pentru unii (alții foloseau upa), s-au numit simplu „cei de pe rîuri. rîureni” .Avem un trib mic emigrat din nord și foarte sălbatic, care se numeau DII. De ce să nu punem un sufix -iKA pentru ..teritoriul cutărui trib, și avem dakoi(sg.daka și pl. deki ca în albaneză?).Uite așa obținem ausdecen.
Nici măcar nu-i neapărat nevoie să demonstrăm DACIA sau Dakia(cu chi).
Nu-i amuzant: daci = dîcos și daci = uda-ci,da-ci apoi rumîni = rîu și man(om) și răii? :)
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 2:03 pm |
Mi se pare haios un pic o chestiune, numai în limba noastră găsești drag vs. drac, Rai vs.răi/răutate etc.
Apropo, am un cuvînt ciudat de analizat pentru tine: dușman. În albaneză dhunshëm înseamnă violent dar la fel de bine dash e berbec.
Dacă facem un mic exercițiu de imaginație, DUȘA sau DAȘU, acel miel al nostru dat la botez de nași prin..1880 toamna, ar putea avea un precursor „ berbec violent ” ..deci DUȘMAN e „umanul” încornorat, „ ză man” violent ca un berbec. Cam ca ortoman, capsoman, piftieman, plugman
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 11:50 pm |
Totuși dușaș înseamnă noroc, șansă, deci pe undeva e o contradicție..
Comment by Ioan Albu — March 24, 2011 @ 11:54 pm |
DÚNĂRE s. f. (Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă. ◊ Expr. A crește dunăre = a crește peste măsură. Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat. A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare. – Din n. pr. Dunăre
IE da- to flow, rapid, violent, undisciplinated
Comment by Ioan Albu — March 25, 2011 @ 5:13 pm |
Uneori, pentru a găsii cuvinte dacice, ne orientăm și după faptul că se găsesc corespondenți în albaneză. Capsoman are un asemenea specimen, numai că se potrivește doar fonetic: alb.kaps (constipatipated, costive). În Dex nu specifică decât sensul “încăpățânat”.
Eu mă gândeam la adj.captios din lat.captiōsus, dar poate fi acesta doar vag asemănător. Oare sunt coradicale cu verbul alb.kap (grap, catch, grip) : kaptja
De observat că pentru alb.kaps n-a avut loc transformarea *ps – f, deci, atunci când aceasta era generalizată, nu exista acest *ps, ci era *pț.
Comment by Sorin5780 — August 4, 2016 @ 7:59 am |
Evrika: http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0044.html
Atît, asta-i tot! :)
Comment by Ioan Albu — September 3, 2011 @ 7:13 am |
Dacă se elimină prima literă S a cuvântului avem CORILO. Numele rezultat ne duce cu gândul la Kurile (jap.), gorilă, dar și gora/gorîi (rus.). Într-o traducere foarte generoasă ar însemna “omul coborât din munți”
Scorilo – Scoborilo – “Cel care se scoboară”
Corilo poate fi cu.rilo, adică “cu rila”, vezi munții Rila (bulg.)
Comment by sabinus — September 3, 2011 @ 9:39 am |
E un pic forțat Scorilo- Scoborilo! :) nici cu Rila nu merge, n-ai citit că e o mînăstire acolo fondată abia în sec XI? Deci numele masivului are toate șansele să fie foarte nou.
Citește foile astea să afli fonetica, transformările, baza studiilor ie etc. http://en.wikipedia.org/wiki/Dacian_language
http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/PokornyMaster-X.html
O să găsești, fără îndoială, multe cuvinte interesante.
Comment by Ioan Albu — September 3, 2011 @ 10:42 am |
perscorilo ar putea însemna „foarte războinic” sau „prea războinic”. În lit. Karo – război și karys – războinic, iar în let. karš și respectiv kareivis.
În română avem încăierare (încăiera – a pedepsi, încăierătură) și caier; pentre ambele s-au încercat mai multe explicații, niciuna valabilă. Totuși, s-ar putea să fi descoperit originea numelui lui Galerius.
Anyhow, se pare că la nivel popular se asemăna războiul cu binecunoscutul ansamblu de țesut haine, de ce nu și caierul?
Altă chestiune ar fi despărțirea în pers-corilo, de unde primul formant (pers) ar fi un adj. înrudit cu avestanul pourusa și kurdul pîr- old, persanul pir- old man, skt.palita- gray, let. peleks (pele-șoarece = rom.paruș reg.șoarece, popândău), gr.polios- gray și alb.plak-old man etc etc toate vin din răd. pel- gray și automat „om bătrân”.
Al doilea compus rămâne războinic..deci am avea „bătrânul războinic” sau „veneraabilul războinic”
M-am amuzat și eu un pic..sper că v-am dat câteva idei! :)
PS: harță și celelalte derivate ar putea fi și ele doar variabile mai noi sau din grai.
Comment by Ioan — September 10, 2011 @ 10:00 am |
Sintagma leu paraleu o însemna leu, „foarte” leu?
Comment by Ioan — September 10, 2011 @ 11:21 am |
”skorrë adj. ‘exhausted’. Borrowed from Slav *skorъ ‘quick’, cf. in South Slavic: OCS skorъ, Bulg adv. skoro, SCr adv. skoro.” V.Orel
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/skor%D1%8A
Dacă nu s-a observat deja, recitesc una din cărțile lui Orel și am dat iar peste adjectivul ăsta. Ideea de mai sus este destul de facilă, aș zice. Nu știu dacă albanezul de rând cunoștea adjectivul slavic, însă speculez că ”skorrë” nu poate fi înțeles decât ca inversul unui adj. *korrë ”active, invigorated, fresh as a daisy”. E probabil același radical cu cel slavic (fără s-), Proto-IE: *kors- ”to run, to hurry”, dar n-ar explica fonetismul albanismului (nici al slavismelor de altfel) și nu mă refer la asimilare *rs în alb.rr.
Vezi același prefix s- (së-) în skamur ~ skamun adj. ‘poor, needy’ (*kamun ”avut”, din vb.kam ”I have”).
Aș zice că acest *korrë ar putea fi coradical cu NP Scoris, Scorilo, însă nu și *s- (së-) în acest exemplu. Poate fi prefixul *ish- (IE *ek’s-) sau s-mobil.
Alb.rr nu-i mereu rezultatul unei asimilări.
Pentru a explica fonetismul cu geminată obținută printr-o asimilare, l-aș reconstrui *kārnos, *kārs-os sau *kārjos.
Comment by Sorin5780 — August 22, 2020 @ 8:04 am |
„Perscorilo” ar putea fi un cuvînt compus dacic care însemna „ofrandă” și s-ar descompune astfel: „prin foc” sau „pre foc”.Dacă ar fi fost vasul făurit imediat după sfîrșitul lui Decebal m-aș gîndi că mesajul scris însemna un fel de zeificare, nemurie prin foc. Poate legat de religia lor uranică.
Avem azi „prescura” bisericească, care, potrivit Dex-ului vine prin sl. din greacă (prosphora.. http://en.wiktionary.org/wiki/prosphora). Mie, unul, mi-ar plăcea să asociez prescura cu un termen necunoscut dacic(cum explicam mai sus).
Comment by Ioan Albu — November 27, 2011 @ 10:02 am |
Antroponimia traco-iliră e cea mai numeroasă sursă de cuvinte vechi la care avem acces.Ce ar fi să căutăm cîteva explicații pentru ele țînînd seama de tradiția medievală românească și albaneză. De ex. e o familie care a completat un epitaf în care sînt toți membrii familiei.Soția se numea Annama,mamă lui Quintus și Anculata, nume romane..cel puțin primul e sigur!
O fiică Matonis și soțul Scorilo decedat,în numele căruia era completat textul de aducere aminte.
Acesta era un libert de 39 ani, stabilit în Panonia, unde probabil că se găsea încă părți ale ilirilor și celților, deoarece prin limba albaneză pot da niște sensuri unora din numele menționate.
Annama s-ar traduce prin albaneză drept „mamă” alb.nënë
Matonis ar fi „sora” – alb.motër. lit.motinas(mamă).Confuzia asta între soră și mamă e logică pentru o limbă arhaică ca albaneza deoarece păstrează denominarea din ie mehtre- mătușă,mother’s sister la fel ca vechiul eng.modrige http://en.wiktionary.org/wiki/modrige#Old_English
http://en.wiktionary.org/wiki/mot%C3%ABr
Probabil că această Matonis s-a născut după frații ei,altfel numele ei n-ar fi avut sens.Dacă era mai mare, primul copil, atunci termenul gr.mitera- 1.mamă 2.something that is the greatest of its kind , ar avea sens corelat cu matahală și lat.„mătorit” /matur http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BC%CE%B7%CF%84%CE%AD%CF%81%CE%B1
http://en.wiktionary.org/wiki/maturus
Înclin spre aceasta din urmă deoarece mă îndoiesc că alb.moter și-a schimbat prea mult forma din antichitate.
În catalană la mamă vitregă se spune madrastras și tată vitreg padrastro..adică exact cum păstram noi din latină fiastru. Mă întreb dacă n-am pierdut corespondenții catalani la o dată neprecizată în trecut? Or fi fost înlocuiți de slavă cu maștehă și bg.bașto?
ANNAMA s-ar traduce și „fără nume” dacă ținem cont de Duridanov http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_6.html :)
Termenul alb.turc și ung.pentru mamă se suprapun, dar în finlandeză și estoniană sînt diferiți de ung.
S-ar putea ca PIE să fi avut o diferențiere strictă pentru toți membri unei familii extinse.În eng.veche era un aem-maternal uncle(PG *auhaimaz) și faedera – paternal uncle http://en.wiktionary.org/wiki/uncle
Comment by Ioan Albu — January 19, 2012 @ 11:05 am |
Quintus o fi însemnat al cincilea dar nu prea are sens aici, omul n-avea decît trei copii.E posibil zic eu ca unele asemenea nume, deși au aparența unor nume romane, tracii să fi înțeles kentas- a child,offspring, descendant(Duridanov). Un fel de perpetuare a unui înțeles din limba lor cu o haină romană.
Celălalt fiu, Anculata e un nume foarte prostesc dacă vine din lat.angulo..nu înțeleg rostul și sensul acestui nume!
Duridanov spune că exista și un tracicul ang- curved,twisting..să fie acest Anculata născut cu o diformitate congenitală?
Vreau să mai clarificăm ceva legat de cuvintele prezentate de Duridanov. E prezent de două trei ori acest „ph” în aphus- (rîu,izvor) romphaia- (o armă tracică); trebuie citit ca în cuvintele de origine greacă cu „ph” sau separat ,h fiind parte dintr-un sufix tracic?
În alb. „p” din antichitate e uneori „f” azi, așa cum s-a întîmplat în engleză prin transformările suferite din IE. O fi asta o influență gotică? S-au stabilit ceva germanici în Balcani și Bosnia/Croația la un moment dat.
Comment by Ioan Albu — January 21, 2012 @ 10:45 pm |
Poți să-mi dai și mie link-ul cu acest vechi lat.scurra “om cinstit, curat spiritual, si invatat”?
Eu n-am găsit decît sensurile astea puțin măgulitoare: „un leneş, o haimana” sau „elegant man about town, dandy, rake”
Originea latină a adj.curat cam scîrțîie .Cred că e doar un derivat din IE kura- foc, iar dacă scorilo însemna curat, cinstit și altele nu venea decît din răd.asta.
E un pic bizar că și forma lat.moștenită ÎNCĂRÍ (vb. v. încălzi, muia; arhaic „încăreaște”) din lat.incalesco, ajunge să semene, să se apropie mai mult de IE kure ca formă .
Comment by Ioan Albu — May 24, 2012 @ 7:24 pm |
http://en.wiktionary.org/wiki/pure#English
„ Middle English skere (“pure, sheer, clear”) (from Old English scǣre and Old Norse skǣr), Middle English schir (“clear, pure”) (from Old English scīr)”
Decebalus per scorilo ar putea păstra cea mai veche vocabulă cultică a lb.române:
SCURÁ vb. v. izbăvi, mântui, purifica, răscumpăra, salva.
Comment by sorin5780 — July 11, 2012 @ 12:09 pm |
Un epitet tracic, tot cultic, Pyrmerulas s-ar putea traduce „focul faimos” (merulas ar fi un epitet curat tracic comparativ cu următoarele http://en.wiktionary.org/wiki/m%C3%A6re#Old_English
la fel și toate terminațiile numelor în mer sau mar din lumea tracilor, adică faimos pentru ceva ce se relevă în prima temă a numelor compuse.
Comment by sorin5780 — July 11, 2012 @ 12:17 pm |
Cum ? nu vine din lat. excurare ( engl. scour ) ? :)
Comment by Roderick — July 11, 2012 @ 12:23 pm |
S-ar putea ca nici scour să nu vină din lat.excurare; doar au proto-germ. *skūri-z, *skūra-z, *skūrō, *skauriōn, *skiura-z, *skiurōn- „shower”
„Old English: scūr (scēor, skyūr), -es m., -e f. (?) `shower, storm of rain, snow, hail, etc.’, scūra (~ -e), -an m. (~ f.) `id.’
English: shower”
PS: Proto-Germanic: *skīri-, *skeiri-, *skairia-
Meaning: clear, hell, bright
Comment by sorin5780 — July 11, 2012 @ 12:41 pm |
OBSCÚR, -Ă, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Fig. Nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles. 3. Fig. Necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus.
Sursa: DEX ’98 (1998)
SCURO (it.) = întunecat; întuneric
Comment by sabinus — July 13, 2012 @ 5:00 am |
Crezi că „-o” din Scorilo ar putea ascunde de fapt vocala ă din română și albaneză? Poate chiar sufixul -la atît de productiv între numele tracice și română ar putea fi încă de atunci sub forma „-lă”.
Comment by sorin5780 — July 17, 2012 @ 5:40 pm |
Citind câteva postări ale acelui momârlan, Marcu Jura, mi-a rămas în minte următoarea definiție:
DECEBĂLUIRE: o veche expresie folosită în Ţinutul Momârlanilor pentru a exprima ideea de întremare, refacere în urma unor afecţiuni la care tratamentele convenţionale nu dau rezultate.(ceva aproape magic și miraculos?)
N-am găsit mai nimic care să ateste existența acestui cuvânt în altă parte.Inițial am crezut c-o fi ceva inventat local sau o fantezie dacomană, dar acum caut, poate o fi ceva autentic. Așa cum presupuneam că numele lui Decebal conține un derivat din IE *bal- puternic, poate și acest cuvânt decebăluire are la fel. Dar ce ar fi acest dece-?
M-am gândit la o idee, c-ar fi vb.a cebălui(ciobălui) cu sufix „des-” http://dexonline.ro/definitie/ceb%C4%83luire
cebálă f., pl. e. Trans. Ban. Olt. Om orĭ lucru cebăluit (neîntreg).
Etimologia maghiară a vb. îmi pare puțin fantezistă. Judecați pentru voi: csábít- lure, alurement; csábít- to lure, entice, tempt; csábul- to fall into temptation.
Probabil var.ciopățesc (ciopârțesc, ciopăvi, ciumpăvi, ciopată-ciopârtă, ciopârtac etc.) e coradical. Știm cum se confundă p și b în substrat (probabil din sufixul IE -bho).
Am să mai caut pe site-ul cu radicali IE, dar e interesant că Decebalus per Scorilo ar putea conține o urare de întremare (Întremare pentru Scorilo, sau cum s-ar spune acum sute de ani „întremare/sănătate pre Scorilă” ), cum ar fi nordicul „Să fii digan!”
IE *bal- a dat și bālá-ḥ- copil, fată, băiat. Să nu fie tot de aici și băiat (*băliatus?)
Ar fi minunat să avem supranumele lui Diu(r)paneus încă viu prin această vocabulă. Țigănesc sunt sigur că nu-i! :)
Comment by Sorin5780 — March 27, 2013 @ 8:44 am |
Ideea e bună, chiar există cuvântul ”descebălui”, prin zona Sibiului.
Comment by Roderick — June 14, 2013 @ 9:22 pm |
Pentru verbul a (se) întrema cred că există un derivat: „trămălău – supă groasă care tinde să devină pastă.”
Comment by Sorin5780 — October 2, 2014 @ 12:12 pm |
ștram, -ă, adj. (reg.; despre persoane) 1. voinic, viguros; frumos. 2. isteț, dezghețat; deștept. 3. aspru, sever.
Ar putea fi coradical cu alb. trim https://en.wiktionary.org/wiki/trim#Etymology_2
dar radicalul nu cred că e atribuit corect.
merge *stere-, *strē- strong, steady
Tot despre un radical *ter- mai discutam odată pentru reg. tărâmb (interval de timp) și tărâm (se mai pronunță regional și tărâmb) . Cred că am mai găsit un derivat: tereu (Olt,Munt.) = 1. desiș; 2. întindere foarte mare de teren sau de apă.
*ster- to widen, to scatter
Comment by Sorin5780 — July 11, 2015 @ 5:55 pm |
taret (Sălicea, jud.Cluj) = regiune, ținut
Comment by Sorin5780 — August 17, 2017 @ 3:54 pm |
tară – “câmpie, antonim pentru munte” https://angustia.mncr.ro/wp-content/uploads/2018/09/09-Revista-Angvstia-9-2005-arheologie-etnografie.pdf
Comment by Sorin5780 — May 13, 2019 @ 2:50 pm
Să nu se creadă că nu m-am gândit că „tară” este tipărit fără un semn diacritic important. Din exemplul dat în link reiese că localnicii au noțiunea de țară ”câmpie” (arh.țeară, d. Lat.terra,) și ţăran – “om de la câmpie “, dar pentru o secundă mă gândeam dacă nu-i din alt radical. Am citit ceva recent privind formarea cuvintelor cu înțelesul de câmpie după rad. cu sensul larg – ”wide (spaces)”.
Evident căutam să explic tarabostes, nu ca pe un derivat cu pref. *tara-, ci ca pe niște jupâni, mari proprietari de terenuri.
Comment by Sorin5780 — May 14, 2019 @ 12:31 pm
*trexs(n)o- ‘strong’ [Adj]
GOlD: Olr. tren [0], Ogam TRENA-GUSU
W: MW trech ‘stronger’
BRET: MBret. trech, MoBret. trec’h [m] ‘victory’
CO: Co. trygh ‘victorious’
GAUL: Trexius, Trexa, Trenus [PN]
PIE: *treg- ‘strength’ (IEW: 1090)
COGN: OE þraka ‘courage’, ON prekr ‘strength’
ETYM: The Brittonic and Gaulish forms are from underived *trexso-, whereas Olr. tren is from *trexsno-. Cognates are attested only in Germanic and point to PGerm. *þrakja- < PIE *trogyo-.
Click to access Etymological%20Dictionary%20of%20Proto-Celtic-1.pdf
Am dat mai demult câteva coradicale din graiurile celtice insulare pentru acel alb.trim (''trén (-o, -á) = strong / tromm (-o)= heavy / trummae (-yá) = weight'') , dar o fi posibil ca un radical *treg, clar un derivat areal (celto-germanic) din *stere-, *strē- (strong, steady), să fi dat un proto-albanez *tregno-s cu asimilarea *tremn- și în cele din urmă acest trim?
Dacă nu era /th/ din Thrax aș fi propus ceva care cuprindea același rad. treg- (Cornish trygh 'victorious'?). Rămâne de văzut dacă nu cumva Grecii traduceau toate cuvintele străine în limba lor, la fel ca ungurii, sau doar adaptau fonetic unele apelative (vezi gr. Zermizegethusa: th este un 't' traco-romanic?)
PS: cred că jumătate din derivatele semantice de mai sus trebuie scoase din rad. *terh₂- 'to overcome', Hitt. tarhu- 'prevail', Skt. tara-, etc. (vezi ac.link), la fel de probabil ca dac. tara- !
P.Celt *taras 'across' [Prep], alb.tër- (prep. 'over'), Skt. tiras 'across', Lat. trāns 'across'
Apropo, dacă tot sunt la subiectul ăsta, tarabostes ar fi un plural, ceea ce și acest prefixoid tara- ar trebui să arate. Într-un articol am găsit ipoteza că și Germisara indică tot un plural, ''izvoare calde''. Mă scarpin puțin în cap întrebându-mă care-s formele de singular, *tăr(u)bost și *germusar/*germăsar? :)
Cred că graiul dacic avea terminația de plural -a (printre altele), la fel ca Albaneza.
Comment by Sorin5780 — December 31, 2018 @ 9:41 am |
Măi, tu știai că Decebal și tătâne-său erau de pe Bistra, din Banatul antic?
https://istoriabanatului.wordpress.com/2016/09/20/mircea-rusnac-despre-dacii-care-locuiau-in-banat/
Comment by Sorin5780 — January 7, 2017 @ 10:41 pm |
http://www.dacoromania-alba.ro/nr17/patrunderea.htm Ar fi posibilă recompunerea unor cuvinte sau nume dacice dacă am repune unele pietre ca un puzzle pe calculator?
Comment by Sorin5780 — January 17, 2017 @ 7:51 am |
Sufixul -ilă: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6765/pdf
Ca să complic și mai mult originea acestui autohton ”copil” mă gândesc..căci asta fac toată ziua în concediu :) .. oare nu avem două noțiuni vag diferite?
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A19636/pdf
Noi considerăm copil drept un tracism, și probabil este într-o anumită măsură, dar, sensul de copil ar putea fi urmașul unui termen .. latin. Vezi ”capellus”, iedul caprei, sau eng. kid și alb.kedh.
https://en.wiktionary.org/wiki/capellus
https://en.wiktionary.org/wiki/kedh
Cel de paj sau tânăr ”voinic” ar fi altceva, semantizat la fel ca arom.gione sau alb.trim. Vezi ambele link-uri de mai sus. Dacă am fi avut încă un sinonim dacic, mă gândesc la acel reg.borac, un diminutiv pentru *burre (bărbat adult), dar nu are sensurile dorite.. mai repede s-ar putea găsi o legătură cu borețe, adică pe undeva să fi însemant sugar. Vom vedea!
copil 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară.
Aceste sensuri sunt completate cu un vechi decalc traco-ilir pentru uvula anatomică..deci omușor, copil.
”Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii.”
Chiar și această vorbă veche are un oarecare tâlc acum, dacă te gândești sub ce formă este văzut necuratul, încornoratul, neprea..Baphomet, Buzguroiul din beci (Byzas)..Pan.
Ce înțarcă inițial acest duh, *copii (iezii) sau faunii?
În al doilea link găsești și sensul pui de animal (7), fără a preciza ce animal, dar uită-te și la (2) pers.de sex masculin în primii ani de viață.
Chiar și acesta ar putea fi legat de (7) prin exemplele: ”Ca aplecatul (ied sugar) spre mumă-sa”
”Cum pate coconul când se înțarcă”.
Adriana Ionescu presupune că sensul de bastard, adică pui de sex masculin este primordial. Ce poate fi mai clar știind și faptul că în limbajul codat al Bibliei se despart metaforic oile (bune) de capre (rele).
Mai este numit ”înțărcat” sau rob. Ultimul nu știu dacă mai poate fi atribuit slavei. Poate ar trebui comparat cu alb.arbër (băiat mic..neajutorat) din același radical primar.
Vezi și poroboc, asemănător prin temă cu nocoroabă (copil mic și drăgălaș).
Comment by Sorin5780 — December 22, 2017 @ 6:49 pm |
Probabil că mulți, dacă nu toți acei ”copii de casă” ai boierilor, erau bastarzi. Măcar în parte, s-ar putea ca situația acestor coconi să fi determinat și eliminarea sensul derogatoriu de bastard.
Comment by Sorin5780 — December 22, 2017 @ 7:09 pm |
http://dacica.ro/aurora/decebalus-per-scorilo/
https://www.b1.ro/stiri/eveniment/vasul-cu-inscriptia-decebalus-per-scorilo-descoperit-pe-platoul-cu-sase-terase-din-asezarea-civila-de-la-vest-de-sarmizegetusa-regia-a-fost-reconstituit-3d-foto-176160.html
Mă gândeam la ceva sinistru recitind articolul de mai sus. Nu cumva Decebalus și-a comandat un vas funerar în timpul acțiunilor militare din 105-106? Sunt sigur că înțelegea bine situația dramatică în care se găsea și e clar că nu dorea nici să fie prins și afișat într-o paradă triumfală a lui Traian. Mai știu pe cineva care și-a făcut singur coșciug din lemn. Putea să-l înscripționeze Memento mori (Nu uita că vei muri) până la urmă, că a stat cu el vreun an sau doi în podul casei, așezat chiar unde atârnau afumăturile. Ghici cine se urca sus să aducă șunca și cârnații!
Cred că cel care a creat cele două ștampile nu s-a gândit că ele trebuiau făcute pe dos pentru ca impresia lăsată să poată fi citită corect. Chiar și așa, cele două ștampile nu-s orientate în același sens. Dacă pui o oglindă în fața ecranului calc. poți citit clar DECEBALVS ca și când vasul ar fi pus pe un suport oarecare (din lemn?) cu gura în sus, dar PERSCORILO este îndreptat invers. Cu aceiași oglindă pare că poate fi citit când vasul ar fi întors, ca și când ar fi capac de vas funerar.
Omul care a creat vasul putea fi altul decât cel care a plasat ștampilele. Poate fi o logică în plasarea lor care ne scapă.
Sunt două comentarii bune în primul link. Primul propune folosirea sa precum un observator ceresc, iar acoperișul acelei clădiri rotunde avea probabil o gură de vizitare; cabana, sau ”palatul” (cf. lui Daicovicioiu), putea fi un observator astronomic. În același fel ne gândeam că o peșteră (a lui Zamolxe) sau chiar un puț putea fi folosit ca observator astral chiar și ziua.
Avem și un obicei popular legat de vasul cu apă, unde sunt puși copii sau fecioare să privească în el. Ori credeau că văd viitorul sau ursitul…nu-mi aduc aminte.
La fel și Nostradamus folosea un vas cu apă în niște practici oculte care vor inspira probabil acel celebre catrene.
Comment by Sorin5780 — November 24, 2018 @ 11:38 am |
Împotiva ipotezei că *balus semnifica rege s-ar putea aduce NP Decebalus: ”Roman military diploma attests Zurazis, son of Decebalus, disbanded on 7th March 70, from the II Adiutrix legion”.
https://www.academia.edu/33629730/The_Dacians_from_Moesia_Inferior_in_L_Mihailescu-B%C3%AErliba_ed._Migration_Kolonisierung_Akkulturation_im_Balkanraum_und_im_Osten_des_Mittelmeerraumes_3._Jh._v._Chr.-_6_Jh._n._Chr._Konstanz_2017_p._139-159
În link mai spune că NP Zurazis ar mai avea o variantă Durazis (la Dolna Bešovica), ceea ce ar sugera o
reconstrucție *Djurazis (diminutivat?), posibil coradical cu Diurpaneus (*dyḗws) sau chiar Duras.
https://en.wiktionary.org/wiki/diu#Latin
δηρός • (dērós) m (feminine δηρᾱ́, neuter δηρόν)= long, too long – *Dūras, cf. lat.dūrus (v. dūros)?
S-a mai spus asta în trecut, dacă Duras era cunoscut si sub numele de Diurpaneus între 85 și 87 d.Hr., probabil că tema celor două ar fi *diūr-, cu cel puțin un sufix (-ros, -ras). Probabil că la data respectivă regele dac era deja foarte bătrân. Mai avem unul sau două exemple de personaje, înaintate în vârstă, care participau activ la luptele antichității. Unul ar fi Bardhylis, care la data ultimei bătălii (călare) avea 91 de ani și îi supraviețuiește în ciuda faptului că-i învins de macedoneni.
Posibil ca Diurpaneus să nu fie un apelativ foarte măgulitor. Eu l-am comparat cu adj. muntenesc paniu (arcarpaneu, paniu/paliu), iar prima temă cf. cu diurel (ghiocel; *diuras= luminos, alb, luced?), ceea ce dă un compus ilogic, stupid (dacă nu se traduce ”cap alb”, hibrid daco-galez- pennaeth ”head, chief”; pen= ”cap, vârf”).
Mai degrabă mergem pe *diurpa(s) unde am avea o terminație -ba, -pa (alb. karbë ”vultur”, vorbë ”oală, țucal; amforă”, grabë ”eroziune”, karpë, gropë) și un sufix -aneus (sau *-āneus) care determină o calitate augmentată sau diminuată. Adică formau probabil un adjectiv dintr-o substantiv.
Comment by Sorin5780 — December 16, 2018 @ 12:56 pm |
júpă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață
Cred că mai demult consideram acest arhaism drept dacic, deși verdictul oficial ar fi ”curat/murdar slavic”, laolaltă cu der. jupân. Cred că l-am scos din același radical *dhew- ”to shine, to be light” cu o lărgire -pa, având în vedere balticul laũkas (Old Prussian laukinikis “landowner”), *lówkos (“bright place, clearing”).
https://en.wiktionary.org/wiki/laukas
Același tipar îl aveau și strămoșii Albanezilor, al căror endonim vechi (arbăneș) semnifica tot câmpean. Vezi acea rotacizare a lui [l] când este alipit unor labiale: arbë (pl. arbën, ”field, -s”), kurp/kulp (pl. kurpën/kulpën, ”clematis; Bryony”; der: kurpishte, kurpanjë).
În organizarea administrativă a regatului dacic, cf. lui Crito, era compusă din pileați însărcinați cu administrarea cetăților (și a teritoriului din jur), iar alții cu pășunile (jupele). Nu știm cât din teritoriul eliberat de codru era miniș („loc cu păşuni”) și cât era agriș (locuri de arat, ogoare), dar îmi imaginez că o parte considerabilă era destinată creșterii vitelor și oilor.
18. Nemeti Sorin, Scenarios on the Dacians. The indigenous Districts, în —, p.86-98, —
http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=pdf_contemporan&fisier=Articole&fbclid=IwAR2AhndtyOz9NSD63gWxqS6inI7WoV5AFgnbjHHLT2M9YuULmFYe9VGjQxI
După ce Hadrianus renunță la teritoriul Munteniei, alipit Moesiei Inferior până la 117 (când moare Traianus), probabil că singurul venit considerabil al dacilor rămași după deportările masive spre Moesia era păstoritul. Chiar și înghesuiți de iranici (Roxolani în Bărăgan) și de Romani cu limesul pe Olt, mai aveau destul teritoriu să supraviețuiască.. dar nu să prospere.
Până la Dicomes, ”Geții” locului, probabil că runcuiau pădurile pentru nevoile populației în creștere. Odată ce aceștia încep să piardă un număr considerabil de oameni, de toate grădicele (clasele sociale), prin războaie și deportări, sunt sigur că mare parte din teritoriu era neglijat și revine în circuitul natural. Mai târziu, sau poate neîntrerupt din antichitate, va deveni un refugiu inestimabil pentru străromâni și Români.
Comment by Sorin5780 — December 16, 2018 @ 3:04 pm |
Interesant cum se folosește în text ”cale albă” (pag.40) ”mult de la Dumnezău, puţin de la dumnealor,
să roagă să le dai cale albă”. O mai fi ceva asemănători în alte limbi? Este expresia asta romanică?
Click to access BCUCLUJ_FP_279430_1927-1928_005.pdf
Încă una care-mi place: ”Mai lasă cumetre din preţ că nu eşti jidan, să câştig şi eu din mânile d-tale”. Cred c-am luat și noi ceva de la ”jidanul” proverbial după lovitura de stat din ’89 :)
Comment by Sorin5780 — January 3, 2019 @ 4:02 pm |
E un articol pe care îl țin încă neșters doar datorită prezenței unor comentarii.
În legătură cu numele Decebal, am o observație: în prezent îl pronunțăm greșit, nu doar datorită lui ”ce” în loc de ”ke”, ci și accentului, care apare marcat diferit la autori vechi, dar în niciun caz pe prima silabă:
Δεκέβαλος (la Dio Cassius)
Δεκεβάλῳ (la Ioannes Lydos)
Prima variantă are întâietate, fiind mai veche. Sursa celor două este acel articol al lui Sorin Olteanu despre numele lui Decebal, preluat de mai multe site-uri după dispariția soltdm.com
Comment by Roderick — January 3, 2019 @ 2:11 pm |
Dacă nu era textul în greacă, aș fi zis că Δεκεβάλῳ (Dekebálō) este la dativ (sau ablativ)?
Nu cunosc greaca antică, dar nu cred că-i nominativul: σὺν Δεκεβάλῳ τῶν Γετῶν ἡγησαμένῳ = împreună cu Dekebalos, conducătorul Geţilor.
https://en.wiktionary.org/wiki/Decebalus#Etymology
Dativ – caz al declinării care exprimă destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect și răspunzând la întrebarea „cui?”
Ablativ – caz al declinării care arată că substantivul este punctul de plecare sau instrumentul acțiunii exprimate de verb.
Exemple: amīcus, Dativ/Ablativ amīcō; Dekebalus, Dativ/Ablativ Dekebálō
https://web.archive.org/web/20150201224505/http://soltdm.com:80/langtdm/thes/d/decebalus.html
Decibalm apare și ca Decibalim la alți autori și e greu de crezut că nu avem aceiași declinare. (pag.6) http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-veche/02-Peuce-SV-II-1971/10-Stefan.pdf
Am arătat în alte comentarii că și dialectul dacic forma derivate cu sufixul PIE -(é)-mn̥ cf. alb.-im: gacmim (incitement), tërbim (fury), shtim (gain, increase, augmentation, insertion) – Rom. ștemă (belșug de lapte la vită; mană, frupt), reázim, (var.reazem), etc. (sau nicun et cetera!)
Pusesem și adj. pătrim (îngrozitor, înspăimântător; teribil) la cele de mai sus, dar am îndoieli, deoarece nu-i rezultatul unui verb, iar radicalul sursă ar trebui să fie *trem- ”to tremble (in fear)” cu un prefix daco-albanez pă-/pë- (again) (*pă-trem-nos?). Alb. tremb (first-person singular past tense tremba, participle trembur) = ”to frighten, scare, to get a fright”/ Lat. tremō, tremere.
E posibil ca unele derivate dacice să aibă o formă identică cu cele de mai sus, dar să nu provină din PIE *(é)-mn̥, ci din *(ó)-mos. Nu c-ar fi prea mare diferență, dar ultimul formează și adjective, ceea ce l-ar putea recomanda și ca formator de patronime!
*(é)-mn̥ (*-mḗn) Creates action nouns or result nouns from verbs (noun-forming suffix).
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/-mn%CC%A5#Proto-Indo-European
*(ó)-mos m. Creates action/result nouns from verb stems.(lat.palmus, Alb.zjarm)
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/-mos#Proto-Indo-European
Δικεβαλος Δικεδου =Dikébalos Dikédu inscripție din Obedinenie (probabil regiunea Veliko Tărnovo)
https://www.academia.edu/33629730/The_Dacians_from_Moesia_Inferior_in_L_Mihailescu-B%C3%AErliba_ed._Migration_Kolonisierung_Akkulturation_im_Balkanraum_und_im_Osten_des_Mittelmeerraumes_3._Jh._v._Chr.-_6_Jh._n._Chr._Konstanz_2017_p._139-159
PS: șterge ce nu mai este relevant (”go bananas”).
Comment by Sorin5780 — January 4, 2019 @ 10:12 am |
Δεκεβάλῳ se transcria și se citea /Dechebálōi/ în greaca antică. Cred că aveam dreptate cu dativul (-ῳ • -ōi), deci e posibil ca și paradigma accentului să fie alta decât în cazul nominativului Δεκέβαλος . https://en.wiktionary.org/wiki/-%E1%BF%B3
https://en.wikipedia.org/wiki/Iota_subscript
Din textul citat de Olteanu din Ioannes Lydos este clar că ”Δεκεβάλῳ” are o declinare gramaticală specifică limbei autorului, deci tot nominativul grec Δεκέβαλος rămâne de referință. Întrebarea este dacă putem scoate ceva pe baza acelui Decibalim, confruntat cu Albaneza și Ossetina. Acolo a scăpat ceva din limba unor tracofoni, care probabil nu-i ceva singular.
Comment by Sorin5780 — April 14, 2019 @ 11:38 am |
”DECEBALO PERSCORILO” sau DECEBALŌ PER.SCORILŌ?
”Also in the dat. sing. the IE change *-ōi > East Baltic *-uoi (> Lith. -ui) remains controversial, although it is traditionally recognized (Stang, Zinkevičius) on the strength of IE etymological comparisons (cf. OGr. λύκῳ ‘to the wolf’, OInd. vṛkāya id., archaic OLat. populōi ‘to the people’). According to Mažiulis (1970, p. 106-107), the analysis of the different endings of the dat. sing. attested in Lith. dialects (specifically -uo/-u, besides the -u-i already cited) and the internal reconstruction force one to hypothesize the existence of an ancient pure lengthened *-ō (changing into -uo in various Lith. dialects) whose reflexes are to be observed in OPr. sīru ‘to the heart’ and moreover in Goth. wulfa ‘to the wolf’.” Foundations_of_Baltic_Languages.pdf
Dacă *decebalō este la dativ, poate fi și acest ”perscorilo? Mai demult am arătat că asta-i și declinarea romanică, deci nu-i ceva nou. Nou ar fi că-n inscripția noastră nu apare *-uoi (vezi citatul)
https://en.wiktionary.org/wiki/Decebalus
Undeva am citit că ”perscorilo” ar fi o titulatură a lui Decebal, însă, dacă ”per” este separat de ”scorilo” (sau *scorilō), acesta din urmă ar fi tot la dativ?
Este sigur că artefactul are inscripționat pe el unul (sau două nume), în favoarea căruia (cărora) se efectuează o acțiune. Ar fi interesant dacă avem *decebalō (dat.sg.) + ”perscorilo” (*perscorilō), un verb, și nu un nume, adică tatăl lui Decebalus.
Comment by Sorin5780 — March 29, 2020 @ 5:25 pm |
DECEBALUS PERSCORILO
Considerând desinența albaneză de genitiv sg.(masc.) -u, pe cea grecească antică -ου (“From Proto-Hellenic *-ohyo?”) sau lit. -o (vezi link), n-ar trebui ca și acesta de mai sus să fie în acord cu NP Decebalus?
https://en.wikipedia.org/wiki/Lithuanian_grammar
https://en.wiktionary.org/wiki/-%CE%BF%CF%85#Ancient_Greek
Dacă sunt două nume, Decebalus și Scorilus/ Scoryllus, cred că ambele ar fi avut un genitiv -o, considerând că acest *-o poate fi doar urmașul palid al unei desinențe mai lungi.
”Scrierea cu [y] în loc de [i] şi cu [ll] în loc de [l] este o afectare (hiberurbanism) târzie a copiştilor.”. https://web.archive.org/web/20150201224532/http://soltdm.com:80/langtdm/thes/s/Scoris.htm
Comment by Sorin5780 — July 29, 2020 @ 12:26 pm |
[17] Id. ibid., p.40, n.4: “Dekeballus (?) me semble être la transcription grecque du mot gète Daki-valkus (Faucon Diurne; norr. Dag-valr et dag-hrefn)”.
[17] Id. Ibid., P.40, n.4: “Dekeballus (?) Seems to me to be the Greek transcription of the word get Daki-valkus (Diurnal Falcon; norr. Dag-valr and dag-hrefn)”.
https://web.archive.org/web/20150201224448/http://soltdm.com:80/langtdm/thes/d/Dromichaites.htm#_ednref18
https://en.wiktionary.org/wiki/valr#Etymology_1
Dacă speculăm puțin, coradical cu nordicul valr (”hawk; fallen in battle”) este și PCelt.*wolis ”sânge”, deci Decibalis poate fi tradus sângele dacilor, dar mai degrabă e ”regele dacilor” sau un determinant ”strălucit” ori ”luminat” + rege sau comandant. Nu-i nevoie ca să avem o paralelă perfectă a frig.balén (a king), ie *belo- (power, strength).
https://thevore.com/phrygian/
Mai e o remarcă la Iordanes cum că comandanții celor care înving pe Fuscus și legiunile sale sunt numiți semizei („anzi” în gotică), probabil repetând o strategie similară celor folosite de Arminius împotriva lui Varrus sau de Dromichaitēs împotriva lui Lysimachos (Λυσίμαχος ”cel ce potoleşte lupta”) prin falsul dezertor Seuthēs.
Semizeu ar putea fi tradus prin Decibalus/Decebalus, dar numele mai este folosit și înaintea acestui rege, iar variantele astea nu există printre atâtea nume. IE *deh₂- (“to share, divide”) https://en.wiktionary.org/wiki/daj#Albanian
Întorcându-mă la acel nordic ”dag-valr” cf. *dʰegʷʰ- “to burn” (alb.djeg ”to burn”, NP Diegis, top.Dealul Ziegului, Zeguholm). Am amintit de acei Dagai din jurul Histriei (”Chora Dagei”). https://povestilemariinegre.ro/misteriosul-khora-dagei-si-o-rascoala-de-acum-2000-de-ani/
Situația tristă a acelor țărani Dagai era la fel cu a iobagilor români sub tirania grofilor și e descrisă foarte bine de apelativul îndăginit (supărat, îndurerat, nemângâiat)! Am zis mai demult c-ar fi coradical cu reg.dânganie ”(Olt) pacoste, necaz” și-l comparam cu alb.dhunë ”suferință, durere, violență” ca evoluție semantică, dar nu m-am orientat spre acel rad.*dʰegʷʰ- (“to burn”), adică un dacic *dagas (*dʰogʷʰos).
https://en.wiktionary.org/wiki/dhun%C3%AB#Etymology
Albanismele respective cred că au ca temă rad.*aidh- ”to burn”, de unde scot și ethe (febră, PAlb.*aidis).
Dagae la sud de Dacii Petoporiani în Moldova. http://arheovest.com/simpozion/arheovest1/37_607_616.pdf
Chiar mă gândeam să traduc Decebalus prin ”victory bringer” sau *victorious leader/king”!
𐌳𐌰𐌲𐌰𐌽𐌳𐍃 • (dagands) m. (Christianity, epithet of God) day-bringer
https://en.wiktionary.org/wiki/%F0%90%8C%B3%F0%90%8C%B0%F0%90%8C%B2%F0%90%8C%B0%F0%90%8C%BD%F0%90%8C%B3%F0%90%8D%83#Gothic
Comment by Sorin — March 22, 2021 @ 8:16 pm |
ΒΑΛΗΝ, Balēn < *bǝlḗn < *bl̥ḗn http://www.palaeolexicon.com/Word/Show/16445
*(Ø)-ḗn m. (gen.*(Ø)-nés) Derives nouns from roots. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/-%E1%B8%97n
Nu știu dacă are vreun sens derivatul ăsta, dar la fel de bine nu știu dacă are sens un proto-dacic *ballís ~ *ballés din gen.*balnés (< *bǝlnés < bl̥nés). De ce genitivul?
E curioasă situația numelor și cuvintelor tracice terminate în -is. Știu că s-a propus o contracție a unei desinențe mai vechi, dar îmi par mult prea radicale transformările propuse, apoi desinența genitivală a numelui Decibalis/Dikebalis este -i: Crescens Decebali, Eithia Dikebali, Diurdanus Decebali (Sacidava), Zurazis Decebali. La fel de sigur sunt că n.pers. Scorilo scrijelit pe o oală din Moldova carpică este la genitivul daco-baltic pentru nume terminate în -as.
(pag.177) https://oszkdk.oszk.hu/storage/00/02/98/18/dd/1/Mapping_Ptolemaic_Dacia_eBook_full_FINAL.pdf
Comment by Sorin — March 23, 2021 @ 7:17 pm |
φαλιός (phaliós, “with a white spot”)
βαλιός (baliós) ”1.spotted, dappled, mottled; 2. swift, rapid, fast”
ballë (“horse with a white spot on its forehead”) – Ballaios, rege ilir
https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B2%CE%B1%CE%BB%CE%B9%CF%8C%CF%82
Polemizam mai demult pe seama acestor cuvinte. https://hroderic.wordpress.com/2017/05/05/mocan/
Este clar pentru mine că baliós este grecizarea unui tracic *balias, iar alb.balë ar trebui reconstruit identic, *baliás, nu *balā. Am dat mai demult un pasaj din V.Orel unde consoanele palatalizate rj, nj devin r, n: thur ”to braid, plait” (*tsurja) < IE *ḱṛH-yō, vjerr ”to hang” (aor.vora) < IE *sveryō. Nu-mi aduc aminte de restul consoanelor palatalizate, dar sunt sigur că ajung tot aici. Vezi alb.bijë, după un arh.bilë ”fiică, fată” (Messapic *bilia “daughter”,*biles “son”) https://en.wiktionary.org/wiki/bij%C3%AB
Mai sus este amintit un albanism greșit. Nu-i ballë (*balnā), ci balë (*balias). https://en.wiktionary.org/wiki/bal%C3%AB
Întrebarea este dacă Decebal(us) cuprinde și el așa ceva, transformarea unei cons.palatalizate. Transformările fonetice în albaneză sunt etapizate, de accea nu văd de ce n-ar fi fost și în dialectele geto-dacice. Am observat că accentul pe /e/ dă un dacic -ie- și -ia- care palatalizează d în [ʣ] și probabil t în [ʦ], deși presupun că o perioadă au avut *dj și *tj: Dierna – Zarnes?, Diegis Diurpananis, Diurdanos, poi zârnă (sin.morea, zârnotă), zarne (oi cu lâna de culoare neagră). Asta ar fi altă etapă.
Curios este sensul secund al acelui balios (”swift”). Nu cred că Decebalus sau Dekibalis cuprinde un adjectiv în partea secundă, dar nu putem exclude nimic. Determinantul *deki-, deke- poate fi un simplu prefix al subiectului *balis, iar acesta poate însemna ”putere” (*bhal-) sau ”rege” (peste alți regi), un fel de șahinșah (šāhān-šāh, “king of kings”). https://en.wiktionary.org/wiki/%C8%99ahin%C8%99ah
Știm că au existat și alți regi contemporani cu acesta, dar și alți purtători ai (supra)numelui Dekibalis (-blais). Ce nu știm e după cine și-au modelat dacii regalitatea. Nu cumva după persani?
Comment by Sorin — March 20, 2023 @ 11:25 am |