Istoriile lui Roderick

Aprilie 8, 2008

“Decebalus Per Scorilo”

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:08 pm

Cunoscuta inscripţie nu are până acum o interpretare majoritar împărtăşită.

Pentru inceput …două linkuri din care citez ce mi se pare mai interesant:
1. http://www.geocities.com/libraelves/Decebalus_per_scorilo.htm
<<Vasile Bologa este unul dintre primii istorici care ia in considerare posibilitatea ca perscorilo sa insemne totusi altceva. El porneste de la cuvantul SCURRA care, in latina veche (dupa La grande Encyclopedie Larousse), avea sensul de „om cinstit, curat spiritual, si invatat”. Acceptand aceasta etimologie PERSCORILO ar putea insemna „cel cinstit, cel curat, cel invatat”>>

2. http://www.crestinortodox.ro/Refrigerium_in_mitologia_si_in_istoria_poporului_roman-p23-12663
<<S-a afirmat ca nu am avea analogii in lumea antica pentru inscrip­tia de pe vasul de la Gradistea Muncelului, ca sa putem sa-i descifram corect sensul. Am aratat ca exista o asemenea analogie, care ne ajuta la traducerea corecta a inscriptiei propusa de noi. Este vorba de ins­criptia votiva de pe vasul galo-roman aflat in Muzeul De Blois din Paris : Tutela per Diana, inscriptie cu traducerea : Tutela, in numele (in cinstirea) Dianei (dedica vasul).>>

***

Personal, as lega cuvântul per de pera (din greacă), para (din latină) şi prea (din română).
Sensul lui ar fi „mai mult decât” sau „dincolo de”.

„Perscorilo” este, cred, un singur cuvânt, ca şi „Perburidava”.

Dacă se consideră că „Decebalus” era un supranume (al lui Diurpaneus), de ce nu am considera că toate numele cunoscute ale regilor daci reprezintă de fapt supranume atribuite o dată cu demnitatea regală?
În acest caz şi Scorilo este un supranume.

Inscripţia „PERSCORILO” ar putea deci să nu aibă legătură cu regele dac menţionat de Iordanes, ci să se refere la o calitate a lui Decebal.

***

Dacă ar fi să risc o interpretare a numelui „Scorilo”, l-aş lega de ideea focului sacru:

Din http://www.cs.utk.edu/~mclennan/BA/JO-CD.html
–>
„The Eskhara is a low altar with a hollow surface for burnt offerings.”
eskhara = vatră de foc (în greacă)

Ion Horaţiu Crişan scrie că:
In cladirea poligonala de la Gradistea de Munte s-au descoperit doua vetre de foc. Una dintre ele avea suprafata ornamentata cu doua cercuri concentrice adancite si in jurul ei s-au gasit fragmentele vasului cu inscriptia. „Decebalus per Scorilo”. Atat vasul cat si vatra trebuie sa fi avut un rol de cult”

***

Avem în limba noastră şi cuvântul „zgură”, cu corespondente în albaneză şi bulgară. Legătura cu „Scorilo” poate fi mai apropiată sau mai îndepărtată…dar în jurul aceluiaşi sens.

Nu sunt complet lămurit asupra originii a două cuvinte:
scarlet ( în latina medievală scarlatum, cu originea, se spune, în persanul saqirlat, dar mai departe etimologiile sunt neclare)
a (se) scoroji

Cuvintele sunt legate de culoarea focului, respectiv acţiunea căldurii sau focului.

Scoruşul ( Sorbus aucuparia) este un arbust cu fructe roşii. ( etimologia din DEX- derivat regresiv din bulgarul „scoruşa” )

***
Să fie Scorilo un corespondent al lui Hefaistos/Vulcan , un zeu-faur? O mare fierărie dacică a fost descoperită chiar în apropierea Sarmizegetusei.

Scorilo- un zeu al focului teluric sau un atribut al acestui zeu.

***
Un nume atribuit zeului-faur al geţilor a fost Dabatopienos –

„Este însă neîndoielnic că geto-dacii încă de timpuriu aveau un zeu al soarelui, aparte de Marele Zeu, în atributele căruia intrau şi elementele urano-solare.
Zeul sănătăţii de genul lui Aesculap se pare că a purtat numele de Darzos (Derzelas, Derzis) dacă nu este cumva vorba de un epitet şi nu de însuşi numele zeului. Aceeaşi este situaţia şi în cazul unei alte divinităţi, Debatopeios (Dabatopienos) corespunzând lui Hefaistos din mitologia greacă, menţionat în inscripţii greceşti. Chiar dacă numele nu sunt cele reale, cert rămâne faptul că geto-dacii venerau o divinitate ocrotitoare a sănătăţii şi una de genul lui Hefaistos.” ( I. H. Crişan) –vezi http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=89

Inscripţiile sunt greceşti, iar zeul este al geţilor, poate chiar al tracilor; e posibil ca în Dacia transilvană numele să fi fost…Scorilo.

46 comentarii »

  1. A apărut un studiu al d-lui Olteanu despre subiectul în cauză. Când am redactat articolul din blog, studiul nu era prezent pe site-ul domniei sale. Îl recomand, prin urmare
    http://soltdm.com/langtdm/thes/s/Scoris.htm
    urmând eventual să aduc revizuiri opiniilor mele sub forma unui alt articol.

    Citez din studiu :

    „O serie de alte câteva nume ar putea fi înrudite cu Scoris, dar nici regiunea atestării şi nici forma lor nu prezintă garanţii că lucrurile stau astfel.

    •§13.BCH 1902:248.3 la Delphi: …]στράτου Σκοριτιων

    •§14.AE (1936) Chr., 17,9: Berge (Odomantike, Macedonia, azi Neos Skopos): Γούρας Σκόρου, de la un nominativ Σκορος, poate înrudit cu Σκωρις.

    •§15.IGB 3.1.1090 la Pazardžik(Plovdiv): Βειθυς Αυλουζενεος κ[αὶ..]ακετης Ἀσκανίου καὶ Σκωρια[νὸς κα]ὶ Σαδαλας εὐχήν. Aici găsim un alt derivat, probabil Σκωρια[νὸς. Acest ultim nume, Σκωριανὸς, este aproape sigur creat de la gr.σκωρία „spumă de metal” (cuvânt împrumutat în lat. scoria, de unde a fost moştenit în rom. zgură).”

    Comentariu de roderick — Mai 17, 2008 @ 2:19 am | Răspunde

  2. Cuvântul „prunc” e trecut în DEX cu etimologie necunoscută. În alte surse apare cu originea probabilă în lat. „puerunculus”.

    Dacă „per” ar însemna într-adevăr fiu în limba dacă sau tracă, să fie „prunc” un derivat din „puer” sau din „per” ?

    Comentariu de roderick — Mai 25, 2008 @ 12:29 pm | Răspunde

    • Cred că latina a preluat PUER/PUERUNCULUS dintr-o limbă balcanică(poate iliră)dar cea mai interesantă moștenire dacică mi se pare PORODIȚĂ http://dexonline.ro/definitie/porodiță mai ales că-n albaneză DHATA SAU DHETA înseamnă așezare.

      Comentariu de Ioan Albu — Iulie 15, 2010 @ 3:56 pm | Răspunde

  3. Din articolul d-lui S. Olteanu, http://soltdm.com/langtdm/thes/d/DPS.html#_ednref27:

    „Cât despre cuvântul per, este cert că el exista în onomastica tracă, având sensul ‘fiu’, chiar dacă el este atestat doar ca formant secund în compuşi (Detschew Sprr. 362 şi 374). Este semnificativ faptul că el nu apare (cu excepţia lui Ziper/Ζιπερ, v. mai jos) decât în variante dacice sau latine-dacizante ale unor nume TDM şi el se opunea formei trace –poris: Epta-per (CIL 16 dipl. 83, lg. Târnovo; Detschew Sprr. 168; tr. Επτα-πορις), Olu-per (CIL 13.8304 Köln; Detschew Sprr. 341; tr. Αυλου-πορις); Reci-per (CIL 5.8447 la Aquileia; Detschew Sprr. 391; tr.Ρεκου-πορις[30]); Seici-per (CIL 3.7477 la Durostorum[31]; Detschew Sprr. 428); poate şi Ziper (CIL 6.32610[32]; Detschew Sprr. 190)
    Astfel, ambele nume din inscripţia noastră pot fi forme flexionate trace, ceea ce ne permite să vedem în Decebalus per Scorilo transcrierea cu litere latine (eventual uşor adaptată fonetic) a unei scurte sintagme dace însemnând Decebalus fiul lui Scorilus, aşa cum propusese C. Daicoviciu.”

    Dacă există numele Eptaper, Oluper, Reciper, Seiciper, Ziper – atunci „fiul lui Scorilo” ar fi , cred, „Scoriloper”, nu „per Scorilo”.

    „PerScorilo” ar putea însemna „Scorilo fiul”, „Scorilo copilul”.

    Comentariu de roderick — Decembrie 20, 2008 @ 10:48 pm | Răspunde

    • Mi se pare că dl.Olteanu are mare dreptate asupra traducerii sale,i-am citit blogul.Am mai citit pe undeva cum cineva făcea traducerea numelui de familie maghiarizată Dragfy drept Drag-fiu(cam aceeași formulare ca cele tracice și dace deși aici cred că e influența maghiară care folosește mult sufixarea numelor)Decebalus e clar un supra-nume,o poreclă..obicei prezent și azi,e clar de sorginte IE.Să nu uităm ceva tradițional la popoarele din urmă,numele de familie a apărut relativ recent( numele de fam.era tribal,geografic) la români,dacă ții minte,formularea cea mai frecventă era ceva de genul Ioan a lui Petre,Ioan fiul lui Petre pentru un nume complet,care să deosebească subiectul față de alții cu nume similare-exact ca formularea semiticilor Amir Ben Mohamad,Ben Hur(faimosul roman și film)etc..

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 19, 2009 @ 6:27 pm | Răspunde

  4. Scorila – localitate în judeţul Mehedinţi
    Piatra Scorilei -un vîrf în Muntele Mic-Ţarcu. Scorila e un pîrîu care curge în apropierea vîrfului.

    Scorota- rîu în Munţii Retezat, izvorînd dintr-o zonă carstică. ( Scorota coradical cu scorbură ? )

    În dicţionarul lui Duridanov

    „skaras (-is) ‘quick’ [Old-Bulg. skor, Russ. skorj ‘quick’, etc. (Proto-Slavic *skar)]. ”
    „skarsas ‘transverse, slanting’ [the Greek en-kársios, epi-kársis ‘curved, bent, transverse’, Lith. skesas ‘transverse, oblique]. ”

    Scorilo – „cel iute”, Scorila -„repedea” ?

    Mai avem

    per ‘boy, son’ [Lat. puer ‘child, boy, son’].”

    per(u)- ‘a rock’ [Hett. peruna- ‘a rock’, Old-Ind. párvata- ‘mountain’]”
    Probabil că vîrful Puru din Munţii Latoriţei are ceva de-a face cu ultimul.

    Comentariu de roderick — Ianuarie 29, 2009 @ 9:35 pm | Răspunde

    • În mitologia potopului grecesc, Deucalion aruncă pietre peste umăr care devin PATRIS , oameni…dacă au căzut cîteva fire de praf și-n Deltă, n-au devenit PRUNDIȘ(PER-UNDĂ)? :)

      Comentariu de Ioan — Martie 19, 2011 @ 6:39 pm | Răspunde

    • > Piatra Scorilei -un vîrf în Muntele Mic-Ţarcu

      Păi dacă per înseamnă piatră sau are legătură cu acest cuvânt, atunci Per Scorilo ar însemna „Piatra Scorilei”, și s-ar referi la acest vârf din Munții Țarcului

      Decebalus Per Scorilo = Decebalus din / în Piatra Scorilei

      Comentariu de sabinus — Martie 27, 2011 @ 11:45 am | Răspunde

      • Prundiș este per – undiș, adică „piatra din undă”, din apa care curge repede

        Comentariu de sabinus — Martie 27, 2011 @ 11:46 am

    • Avem despre o apă mică care dispare repede: a se scurge

      Comentariu de sabinus — Septembrie 3, 2011 @ 9:33 am | Răspunde

  5. Am citit o varianta a textului sus amintit despartita astfel: ‘Decebal us per scorilo’, talmacita astfel: ‘facut pentru Casa lui Decebal’
    Decebal=Decebal
    us= hus, house (casa) (din limba gotilor)
    per=pentru
    scorilo=facut, scornit, scobit asa ceva
    de exemplu, daca era facut ‘pentru Casa lui Dura’ ar fi sunat ‘Durasusperscorilo’
    Ce parere ai de onomatopeitatea, daca exista cuvantul asta, limbii noastre? asta apropo de particula ‘sc’…
    ex:
    scobit, scris, scurmat,scaun,scorbura, ascutit, scara,a scapa… toate mi se par legate de sunetul pe care il poti face, sa zicem, cu o unealta oarecare in materia numita lemn.

    Comentariu de mandalandala — Mai 14, 2009 @ 3:29 pm | Răspunde

  6. Dacă planta aceea (scorușul) are vreo legătură cu răd. ce a dat zgura înseamnă că se traduce prin ..arsă de soare, scorojită(poate fi de asemenea un nume expresiv pentru înălțimile la care se găsește..scărușă din scăriță/scară). Avem un derivat în scorușele gătite prin nordul țării și înseamnă plăcinte, uscățele sau orice fel de aluat cu umplutură care se SCOROJEȘTE pe foc.
    Scornici s. m. (friganea, mămăligă prăjită, pîine prăjită în ulei)
    scăușá, scăușéz, vb. I (înv.) 1. a (se) usca, a (se) zvânta. 2. (fig.) a (se) păcăli, a (se) înșela
    SCOÁCE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega si a-l transforma în brânză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.
    scoáre s. f. – (Trans.) Zgură
    După cum vezi, avem două forme dialectale, N-V și S-E. Nu cred că am moștenit vreuna din latină deși se suprapun la perfecție în unele cazuri. Ar fi mai înțelept a se propune noi teorii care să includă toate cuvintele, chiar și multe regionalisme, pentru că spun mult mai multe despre vechimea limbii decît cuvintele periate și cosmetizate ale limbii literare.Unde mai pui că ar putea fi sursa unor neologisme perfecte.
    Decă avem scoace, scorușe și a (se) scoroji, scoară și zgură, apoi finalul scrum(scrumb)..hei, oare scrumbia poate fi de origine dacică? Un sinonim al său e aringă(TRANS.) ceea ce poate fi din mai vechiul arină/ariniș (nisip) numire datorată obiceiului acestui pește de a adăsta mai mult în nisipul malului, unde-și depune ouăle și vînează alți pești mici.Nu uitați că scum era scrumb odată și semnifică mereu ceva pisat, mărunt, zgrunțos ca ..nisipul.
    Cu asta am pus cireașa pe tortul comentariului meu..tracii erau pescari în deltă. :)

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 7, 2011 @ 12:23 pm | Răspunde

  7. La gogoși uscate li se mai spune și acum SCOVERGI în Moldova

    Tot așa, în Bucovina se folosește termenul de lapte SCOPT (de la a scoace)

    Și termenul de SCROB, ou bătut și apoi prăjit (ars pe dedesubt, și grunjos pe deasupra) are legătură cu scrumb (scrum)

    Comentariu de sabinus — Martie 20, 2011 @ 11:58 am | Răspunde

    • Sînt familiarizat cu toate aceste „ delicii ” ! Pe linie maternă am experimentat gastronomia moldovenească iar pe cealaltă tot ce-i mai ardelenesc..apoi în orașul meu e și o tradiție de produse orientale.Și acum îmi lasă gura apă amintindu-mi de copilărie.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 20, 2011 @ 12:27 pm | Răspunde

  8. Știu că interpretai odată numele dacilor prin „ sălbaticii ” (dacă nu, am citit-o în altă parte, scuze!) și țin să-ți amintesc că termenul nu e străin de graiurile noastre: dîcă – furie, mînie(în Trans. rar bîzdîc) DER dîcos adj.- furios, violent
    – DÂCĂ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.
    – dojení (-nésc, -ít), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).
    Sînt sigurul care nu vede nici o legătură cu verbele slave de mai sus (dozeno-a lua și gnati-a urmări)?

    Eu zic așa, dacă DECEBAL era un supranume trebuie tradus prin „ balaurul furios” și eventual ”„ balurul care răzbună/dojenește/mustră” . Știu că pare fantezist, ai voie să zîmbești un pic, dar fă un pic din „magia” ta de prestidigitație virtuală ca să te convingi că e un sîmbure de adevăr aici.

    Repet, nu cred că „bal” semnifica chiar rege, ci era mai mult un simbol totemic al regalității..poate o formulare de respect, așa cum avem cuconi(din cocori); curios cum păsările acestea erau venerate în Balcani și Asia Mică, iar troienii erau asemănați în Iliada cu aceștia.Poate erau un simbol al vieții îndelungate(trăiesc 70 ani) deoarece sinonimul său, GRUS, prezent doar în Banat azi, a dat gheros(greacă) și gruia(alb.femeie bătrînă), la iliri grai , crai la români etc.
    Grui și cocor sînt onomatopeice dar larg răspîndite.
    Așa văd eu pe balus, sinonim luit cucon, deoarece dialectal probabil, funcția de rege la daco-traci avea denumiri distincte: prima era rezos, apoi grai sau crai(cu semnificație de cel înalt), balus la daci pentru puternic și probabil că cocon cînd vroiai să-i ureze „ viață lungă, măria ta! ” :)

    Sălbatic în diverse limbi: dziki (pol.), dikiĭ (ucr.), div(bulg.), divlji, dziki(bielorus), volně zijici(cehă), divlji(croată), ágrio̱n(gr.), egër(alb.), fiáin(ir.), fera(lat).
    Cînd spunea Hajdeu că fondul nostru prelatin se va răzvrăti cu furie distrugătore(nu-i citatul corect) nu știa cîtă dreptatea avea :)))

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 11:17 am | Răspunde

    • Dacă cauți termen por=piatră consultă „goagăl translate” , e superb!
      Eu zic că piatră e dacic iar praf era inițial piatră măruntă care corespunde lui prunc.Deci PATRIS=piatră iar PRUNC=praf :)
      Apropo de lera (piatră în tracă) în armeană lerrnayin înseamnă munte.

      http://translate.google.ro/translate_t?hl=ro&q=дикий&um=1&ie=UTF-8&sl=ru&tl=en&sa=X&ei=ZyWLTc3nAciRswb3utSMCg&ved=0CBYQrgYwAA#ro|hy|munte

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 11:24 am | Răspunde

      • rarău e rotacizarea lui LERA conform alb.?

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 11:26 am

    • N-ar fi amuzant ca ZRAYKA(foarte probabil DZRAIKA și apoi abia Zraika, după cum se vede clar în limbile slave; deja dovedit de specialiști) aia a lui Sorin Olteanu să fie de fapt țara celor„ furioși, sălbătici ” ? Și la noi a funcționat o lungă perioadă folosirea africatelor în graiuri dar azi s-a mai domolit prin consolidarea limbii literare..ceea ce nu funcționa pentru traco-daci.
      Altfel nu-mi explic cum avem DRAC, DÎCOS, DRĂCOS, DRAGON, DRAKKER(apropo) și toate celelalte. Sînt conștient că drac e scos de specialiști dintr-un radical IE pentru „ a privi ” cu insistență ( http://www.etymonline.com/index.php?search=dragon&searchmode=none ) dar la origine, traducerea biblică era pentru Tannin,”a great sea-monster”; deci logica dictează ceva!
      N-ar fi amuzant ca ostracizarea etnonimului dac / trac să aibe legătură cu creștinismul? N-ar fi logic ca tracii și dacii să se numească după denumirea rîurilor pe care stau(ca și în medieval) iar ca numirea ce-i învăluiește pe toți să vină de la însăși termenul pentru apă..ODRYZOS IDRYZOS DRYZOS dar cu o pronunțare ce începe cu o africată, fapt ce a forțat numirea de către greci cu TH inițial( THRAkOS, THRACIA), neavînd o literă pentru DZ?

      TAKE THAT, YOU…..S.Olteanu!
      Uite așa se explică și alternanța DRAG/DRAC și Dragobete, Dochia etc.Ții minte BUȘ-BRUȘ? hahahahah? ha?
      Observ o chestiune, se găsește în Balcanii noștri cîte un balaur pentru fiecare element natural: zmeul din pământ, balaur din albul cerului(adj.bala, culoare și putere) și drakul din „ apă”(?)( hydros- idros, odrizi, urdă-urdori..dacic ud sau udros etc).
      Ambivalența cu care tratează românii răul(conf.grecilor antici, zeflemeau dacilor/tracilor era legendară..se scriau piese de teatru cu tema asta) plus conservatorismul nostru(privește Naiba-Nebeleizis-nabha(sansc.cer),neba(cer,sl.)și nebula (lat.) apoi SARSAILĂ-XERSES conf.cu o teorie izolată, de I.COJA)
      :) Ce le mai comit! Aștept aplauze, o diplomă și pîine cu sare!

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 1:17 pm | Răspunde

      • Pentru „naiba” şi alţi bălauri vezi aici – https://hroderic.wordpress.com/2010/01/05/balauri/
        Eu sunt şi mai tare. Nu vreu diplomă, citez din mine însumi:

        „Poate că e vorba de vechi divinităţi considerate mai apoi malefice , diabolice, în momentul convertirii la o nouă religie. Astfel “draco” , stindardul dacic, a devenit “dracul”. Un alt indiciu poate fi dat de PIE *noib(h)- “bun, sacru”, care a dat persanul “naiba” ( “bun” ), celtul “noib” (“sfânt”). „

        Comentariu de Roderick — Martie 24, 2011 @ 6:49 pm

      • Faza cu „b” intervocalic care cade sau nu cade din cuvintele din substrat e disputată.

        Să zicem că dispare.
        Dacă din „nubilus” iese nuor – nour – nor, ce va fi ieşit din „Gebeleizis” aka „Zebeleizis”?
        În această ipoteză, nu e exclus chiar ca „zări” ( = văzduh, slava cerului ) să aibă a face cu numele zeului get.

        Comentariu de Roderick — Martie 24, 2011 @ 6:56 pm

      • În limbile europene, nebula are mereu sens de întunecat, cețos, deci mă îndoiesc că ar fi considerat pozitiv.Totuși nimbul e pozitiv, deci poate fi vorba aici ceva de genul bun – nebun, tipic – atipic.
        Nu știm ce aveau dacii exact, însă tracii aveau NIVA(nea), deci pot presupune un compus NO-UR..zăpadă în tăria cerului(AR-înalt) sau zăpada a percutat în mintea unora NOUR, un adjectiv pentru cer închis.
        De ex. negura are o posibilă explicație în lit. SNIEGAS(ZĂPADĂ) iar snagă și sensul de șarpe(nagă? najă?) sînt personificările sale.

        Gebeleizis conține BELEI, așă că poate chiar să fie un simplu compus cu prefixul ge- și balaur, la fel ca-n următorul ex. pentru „mad” : http://www.etymonline.com/index.php?search=mad&searchmode=none .
        Dacă mă mai screm un pic la mansardă pot să cred că particula inițială GE semnifica pămînt, deci balaurul era chtonian..pe cînd Zibelthurdos conține ZI de la lumină, ziuă. Să nu uităm că multe nume trace aveau un THIA, ZIA, DIO la început , PERSCORILO…?(?)

        Așa rezolvăm și misterul lui zibel / gebel pentru traci, daci și baltici! Totuși, nu încetez să mă întreb dacă ZBOR nu e urmașul acelui zeu tracic de la sud cu rotacizarea finală a lui L. S-ar explica minunat și foarte simplu și verbul a vorbi din arom., zburim (dar nu din sl.sobor).
        Apropo, știm care era termenul tracic pt. zbor(lat . volare volus)? Nu cumva are legătură cu BALĂ?

        Ex: „ scr. blavor, irl. Balor, Balar, Bolar, regele morţilor sau al lumii subpământene, reprezentat ca un ciclop, ucis de Zeul Soare Lugh/Lugos, irl. Bile, velş Beli, regele morţilor, gr. Belleros, rege ucis de eroul Belerofon („Ucigătorul lui Beleros”)”

        Depinde mult percepția umană a acelor vremuri..dacă balaurul e stăpînit de magi/șamani se poate transforma într-o forță pozitivă.

        Legat de zraika și traducerea sa în draci – violenți, sălbatici, ce zici? Are viață teoria?

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 11:25 pm

      • Avem unul-două cuvinte cu sens clar meteorologic :) zbelthurdian

        „ZBÂRGÓI s.n. (Mold.; Despre vreme) Înrăutățire. (din zbâr; cf. zbârgi)”

        „ZBÂRGÍ, pers. 3 zbârgéște, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbâr)” ( DER )

        Comentariu de Roderick — Martie 28, 2011 @ 2:27 pm

  9. Dacia ar putea și ea să vină de la un rad. pentru apă.
    Dacă ud/urdros însemna rîu pentru unii (alții foloseau upa), s-au numit simplu „cei de pe rîuri. rîureni” .Avem un trib mic emigrat din nord și foarte sălbatic, care se numeau DII. De ce să nu punem un sufix -iKA pentru ..teritoriul cutărui trib, și avem dakoi(sg.daka și pl. deki ca în albaneză?).Uite așa obținem ausdecen.
    Nici măcar nu-i neapărat nevoie să demonstrăm DACIA sau Dakia(cu chi).
    Nu-i amuzant: daci = dîcos și daci = uda-ci,da-ci apoi rumîni = rîu și man(om) și răii? :)

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 2:03 pm | Răspunde

  10. Mi se pare haios un pic o chestiune, numai în limba noastră găsești drag vs. drac, Rai vs.răi/răutate etc.
    Apropo, am un cuvînt ciudat de analizat pentru tine: dușman. În albaneză dhunshëm înseamnă violent dar la fel de bine dash e berbec.
    Dacă facem un mic exercițiu de imaginație, DUȘA sau DAȘU, acel miel al nostru dat la botez de nași prin..1880 toamna, ar putea avea un precursor „ berbec violent ” ..deci DUȘMAN e „umanul” încornorat, „ ză man” violent ca un berbec. Cam ca ortoman, capsoman, piftieman, plugman

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 11:50 pm | Răspunde

    • Totuși dușaș înseamnă noroc, șansă, deci pe undeva e o contradicție..

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 24, 2011 @ 11:54 pm | Răspunde

    • DÚNĂRE s. f. (Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă. ◊ Expr. A crește dunăre = a crește peste măsură. Dunăre de mânios sau mânios dunăre = foarte mânios sau supărat. A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare. – Din n. pr. Dunăre

      IE da- to flow, rapid, violent, undisciplinated

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 25, 2011 @ 5:13 pm | Răspunde

    • Uneori, pentru a găsii cuvinte dacice, ne orientăm și după faptul că se găsesc corespondenți în albaneză. Capsoman are un asemenea specimen, numai că se potrivește doar fonetic: alb.kaps (constipatipated, costive). În Dex nu specifică decât sensul „încăpățânat”.

      Eu mă gândeam la adj.captios din lat.captiōsus, dar poate fi acesta doar vag asemănător. Oare sunt coradicale cu verbul alb.kap (grap, catch, grip) : kaptja
      De observat că pentru alb.kaps n-a avut loc transformarea *ps – f, deci, atunci când aceasta era generalizată, nu exista acest *ps, ci era *pț.

      Comentariu de Sorin5780 — August 4, 2016 @ 7:59 am | Răspunde

  11. Evrika: http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0044.html
    Atît, asta-i tot! :)

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 3, 2011 @ 7:13 am | Răspunde

  12. Dacă se elimină prima literă S a cuvântului avem CORILO. Numele rezultat ne duce cu gândul la Kurile (jap.), gorilă, dar și gora/gorîi (rus.). Într-o traducere foarte generoasă ar însemna „omul coborât din munți”

    Scorilo – Scoborilo – „Cel care se scoboară”

    Corilo poate fi cu.rilo, adică „cu rila”, vezi munții Rila (bulg.)

    Comentariu de sabinus — Septembrie 3, 2011 @ 9:39 am | Răspunde

  13. perscorilo ar putea însemna „foarte războinic” sau „prea războinic”. În lit. Karo – război și karys – războinic, iar în let. karš și respectiv kareivis.
    În română avem încăierare (încăiera – a pedepsi, încăierătură) și caier; pentre ambele s-au încercat mai multe explicații, niciuna valabilă. Totuși, s-ar putea să fi descoperit originea numelui lui Galerius.
    Anyhow, se pare că la nivel popular se asemăna războiul cu binecunoscutul ansamblu de țesut haine, de ce nu și caierul?

    Altă chestiune ar fi despărțirea în pers-corilo, de unde primul formant (pers) ar fi un adj. înrudit cu avestanul pourusa și kurdul pîr- old, persanul pir- old man, skt.palita- gray, let. peleks (pele-șoarece = rom.paruș reg.șoarece, popândău), gr.polios- gray și alb.plak-old man etc etc toate vin din răd. pel- gray și automat „om bătrân”.
    Al doilea compus rămâne războinic..deci am avea „bătrânul războinic” sau „veneraabilul războinic”

    M-am amuzat și eu un pic..sper că v-am dat câteva idei! :)
    PS: harță și celelalte derivate ar putea fi și ele doar variabile mai noi sau din grai.

    Comentariu de Ioan — Septembrie 10, 2011 @ 10:00 am | Răspunde

    • Sintagma leu paraleu o însemna leu, „foarte” leu?

      Comentariu de Ioan — Septembrie 10, 2011 @ 11:21 am | Răspunde

  14. „Perscorilo” ar putea fi un cuvînt compus dacic care însemna „ofrandă” și s-ar descompune astfel: „prin foc” sau „pre foc”.Dacă ar fi fost vasul făurit imediat după sfîrșitul lui Decebal m-aș gîndi că mesajul scris însemna un fel de zeificare, nemurie prin foc. Poate legat de religia lor uranică.
    Avem azi „prescura” bisericească, care, potrivit Dex-ului vine prin sl. din greacă (prosphora.. http://en.wiktionary.org/wiki/prosphora). Mie, unul, mi-ar plăcea să asociez prescura cu un termen necunoscut dacic(cum explicam mai sus).

    Comentariu de Ioan Albu — Noiembrie 27, 2011 @ 10:02 am | Răspunde

  15. Antroponimia traco-iliră e cea mai numeroasă sursă de cuvinte vechi la care avem acces.Ce ar fi să căutăm cîteva explicații pentru ele țînînd seama de tradiția medievală românească și albaneză. De ex. e o familie care a completat un epitaf în care sînt toți membrii familiei.Soția se numea Annama,mamă lui Quintus și Anculata, nume romane..cel puțin primul e sigur!
    O fiică Matonis și soțul Scorilo decedat,în numele căruia era completat textul de aducere aminte.
    Acesta era un libert de 39 ani, stabilit în Panonia, unde probabil că se găsea încă părți ale ilirilor și celților, deoarece prin limba albaneză pot da niște sensuri unora din numele menționate.
    Annama s-ar traduce prin albaneză drept „mamă” alb.nënë
    Matonis ar fi „sora” – alb.motër. lit.motinas(mamă).Confuzia asta între soră și mamă e logică pentru o limbă arhaică ca albaneza deoarece păstrează denominarea din ie mehtre- mătușă,mother’s sister la fel ca vechiul eng.modrige http://en.wiktionary.org/wiki/modrige#Old_English
    http://en.wiktionary.org/wiki/mot%C3%ABr
    Probabil că această Matonis s-a născut după frații ei,altfel numele ei n-ar fi avut sens.Dacă era mai mare, primul copil, atunci termenul gr.mitera- 1.mamă 2.something that is the greatest of its kind , ar avea sens corelat cu matahală și lat.„mătorit” /matur http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BC%CE%B7%CF%84%CE%AD%CF%81%CE%B1
    http://en.wiktionary.org/wiki/maturus
    Înclin spre aceasta din urmă deoarece mă îndoiesc că alb.moter și-a schimbat prea mult forma din antichitate.
    În catalană la mamă vitregă se spune madrastras și tată vitreg padrastro..adică exact cum păstram noi din latină fiastru. Mă întreb dacă n-am pierdut corespondenții catalani la o dată neprecizată în trecut? Or fi fost înlocuiți de slavă cu maștehă și bg.bașto?

    ANNAMA s-ar traduce și „fără nume” dacă ținem cont de Duridanov http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_6.html :)
    Termenul alb.turc și ung.pentru mamă se suprapun, dar în finlandeză și estoniană sînt diferiți de ung.
    S-ar putea ca PIE să fi avut o diferențiere strictă pentru toți membri unei familii extinse.În eng.veche era un aem-maternal uncle(PG *auhaimaz) și faedera – paternal uncle http://en.wiktionary.org/wiki/uncle

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 19, 2012 @ 11:05 am | Răspunde

    • Quintus o fi însemnat al cincilea dar nu prea are sens aici, omul n-avea decît trei copii.E posibil zic eu ca unele asemenea nume, deși au aparența unor nume romane, tracii să fi înțeles kentas- a child,offspring, descendant(Duridanov). Un fel de perpetuare a unui înțeles din limba lor cu o haină romană.
      Celălalt fiu, Anculata e un nume foarte prostesc dacă vine din lat.angulo..nu înțeleg rostul și sensul acestui nume!
      Duridanov spune că exista și un tracicul ang- curved,twisting..să fie acest Anculata născut cu o diformitate congenitală?
      Vreau să mai clarificăm ceva legat de cuvintele prezentate de Duridanov. E prezent de două trei ori acest „ph” în aphus- (rîu,izvor) romphaia- (o armă tracică); trebuie citit ca în cuvintele de origine greacă cu „ph” sau separat ,h fiind parte dintr-un sufix tracic?
      În alb. „p” din antichitate e uneori „f” azi, așa cum s-a întîmplat în engleză prin transformările suferite din IE. O fi asta o influență gotică? S-au stabilit ceva germanici în Balcani și Bosnia/Croația la un moment dat.

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 21, 2012 @ 10:45 pm | Răspunde

  16. Poți să-mi dai și mie link-ul cu acest vechi lat.scurra “om cinstit, curat spiritual, si invatat”?
    Eu n-am găsit decît sensurile astea puțin măgulitoare: „un leneş, o haimana” sau „elegant man about town, dandy, rake”
    Originea latină a adj.curat cam scîrțîie .Cred că e doar un derivat din IE kura- foc, iar dacă scorilo însemna curat, cinstit și altele nu venea decît din răd.asta.
    E un pic bizar că și forma lat.moștenită ÎNCĂRÍ (vb. v. încălzi, muia; arhaic „încăreaște”) din lat.incalesco, ajunge să semene, să se apropie mai mult de IE kure ca formă .

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 24, 2012 @ 7:24 pm | Răspunde

    • http://en.wiktionary.org/wiki/pure#English
      „ Middle English skere (“pure, sheer, clear”) (from Old English scǣre and Old Norse skǣr), Middle English schir (“clear, pure”) (from Old English scīr)”
      Decebalus per scorilo ar putea păstra cea mai veche vocabulă cultică a lb.române:
      SCURÁ vb. v. izbăvi, mântui, purifica, răscumpăra, salva.

      Comentariu de sorin5780 — Iulie 11, 2012 @ 12:09 pm | Răspunde

      • Un epitet tracic, tot cultic, Pyrmerulas s-ar putea traduce „focul faimos” (merulas ar fi un epitet curat tracic comparativ cu următoarele http://en.wiktionary.org/wiki/m%C3%A6re#Old_English
        la fel și toate terminațiile numelor în mer sau mar din lumea tracilor, adică faimos pentru ceva ce se relevă în prima temă a numelor compuse.

        Comentariu de sorin5780 — Iulie 11, 2012 @ 12:17 pm

      • Cum ? nu vine din lat. excurare ( engl. scour ) ? :)

        Comentariu de Roderick — Iulie 11, 2012 @ 12:23 pm

      • S-ar putea ca nici scour să nu vină din lat.excurare; doar au proto-germ. *skūri-z, *skūra-z, *skūrō, *skauriōn, *skiura-z, *skiurōn- „shower”

        „Old English: scūr (scēor, skyūr), -es m., -e f. (?) `shower, storm of rain, snow, hail, etc.’, scūra (~ -e), -an m. (~ f.) `id.’
        English: shower”

        PS: Proto-Germanic: *skīri-, *skeiri-, *skairia-
        Meaning: clear, hell, bright

        Comentariu de sorin5780 — Iulie 11, 2012 @ 12:41 pm

  17. OBSCÚR, -Ă, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Fig. Nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles. 3. Fig. Necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus.
    Sursa: DEX ’98 (1998)

    SCURO (it.) = întunecat; întuneric

    Comentariu de sabinus — Iulie 13, 2012 @ 5:00 am | Răspunde

  18. Crezi că „-o” din Scorilo ar putea ascunde de fapt vocala ă din română și albaneză? Poate chiar sufixul -la atît de productiv între numele tracice și română ar putea fi încă de atunci sub forma „-lă”.

    Comentariu de sorin5780 — Iulie 17, 2012 @ 5:40 pm | Răspunde

  19. Citind câteva postări ale acelui momârlan, Marcu Jura, mi-a rămas în minte următoarea definiție:
    DECEBĂLUIRE: o veche expresie folosită în Ţinutul Momârlanilor pentru a exprima ideea de întremare, refacere în urma unor afecţiuni la care tratamentele convenţionale nu dau rezultate.(ceva aproape magic și miraculos?)

    N-am găsit mai nimic care să ateste existența acestui cuvânt în altă parte.Inițial am crezut c-o fi ceva inventat local sau o fantezie dacomană, dar acum caut, poate o fi ceva autentic. Așa cum presupuneam că numele lui Decebal conține un derivat din IE *bal- puternic, poate și acest cuvânt decebăluire are la fel. Dar ce ar fi acest dece-?
    M-am gândit la o idee, c-ar fi vb.a cebălui(ciobălui) cu sufix „des-” http://dexonline.ro/definitie/ceb%C4%83luire
    cebálă f., pl. e. Trans. Ban. Olt. Om orĭ lucru cebăluit (neîntreg).
    Etimologia maghiară a vb. îmi pare puțin fantezistă. Judecați pentru voi: csábít- lure, alurement; csábít- to lure, entice, tempt; csábul- to fall into temptation.

    Probabil var.ciopățesc (ciopârțesc, ciopăvi, ciumpăvi, ciopată-ciopârtă, ciopârtac etc.) e coradical. Știm cum se confundă p și b în substrat (probabil din sufixul IE -bho).

    Am să mai caut pe site-ul cu radicali IE, dar e interesant că Decebalus per Scorilo ar putea conține o urare de întremare (Întremare pentru Scorilo, sau cum s-ar spune acum sute de ani „întremare/sănătate pre Scorilă” ), cum ar fi nordicul „Să fii digan!”

    IE *bal- a dat și bālá-ḥ- copil, fată, băiat. Să nu fie tot de aici și băiat (*băliatus?)
    Ar fi minunat să avem supranumele lui Diu(r)paneus încă viu prin această vocabulă. Țigănesc sunt sigur că nu-i! :)

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 27, 2013 @ 8:44 am | Răspunde

    • Ideea e bună, chiar există cuvântul ”descebălui”, prin zona Sibiului.

      Comentariu de Roderick — Iunie 14, 2013 @ 9:22 pm | Răspunde

    • Pentru verbul a (se) întrema cred că există un derivat: „trămălău – supă groasă care tinde să devină pastă.”

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 2, 2014 @ 12:12 pm | Răspunde

      • ștram, -ă, adj. (reg.; despre persoane) 1. voinic, viguros; frumos. 2. isteț, dezghețat; deștept. 3. aspru, sever.

        Ar putea fi coradical cu alb. trim https://en.wiktionary.org/wiki/trim#Etymology_2
        dar radicalul nu cred că e atribuit corect.
        merge *stere-, *strē- strong, steady

        Tot despre un radical *ter- mai discutam odată pentru reg. tărâmb (interval de timp) și tărâm (se mai pronunță regional și tărâmb) . Cred că am mai găsit un derivat: tereu (Olt,Munt.) = 1. desiș; 2. întindere foarte mare de teren sau de apă.
        *ster- to widen, to scatter

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 11, 2015 @ 5:55 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: