Istoriile lui Roderick

Mai 17, 2008

Romanizare

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:33 am

„…ţara asta Muntenească numeind, cum îi zic mai mulţi aşa; că Rumânească numai lăcuitorii ei o chiamă, şi doar unii den ardelenii rumâni, pentru că şi aceia şi ceştea numai cînd să întreabă, ce iaste? Ei răspund: rumâni; iar moldovenii se osebesc de răspund: moldovani, săvai că şi ei sînt de un neam şi de un rod cu ceştea…”

( Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Ţării Rumâneşti )

***

Se vor fi numit rumâni urmaşii comunităţilor create în Dacia Romană în jurul unui nucleu roman. În ce măsură au contribuit coloniştii sau deportaţii romani la aceste comunităţi e greu de estimat (părerea mea e că au reprezentat o minoritate, o clasă superioară). Având avantajul politic, aceste comunităţi autohtone au prosperat şi e foarte probabil ca dacii romanizaţi să fi ajuns astfel, în mod natural, mai numeroşi decât cei din vechile aşezări dacice.

Acest fenomen se repetă în toate epocile: populaţia autohtonă ajunge să prospere şi să devină numeroasă în centrele fondate de poporul dominant. Din acest motiv, de exemplu, cele mai multe denumiri de localităţi din România au origine slavă.

Dacii romanizaţi s-au numit pe ei înşişi „romani”. Au existat însă, în Dacia liberă şi foarte probabil şi în cea romană, triburi sau comunităţi de daci care nu s-au numit niciodată pe ei înşişi „romani” .

Scoţienii de azi vorbesc engleza, dar nu se consideră englezi. În mod similar au existat triburi dacice vorbitoare de „limba romanilor”, fără ca ele să se considere „romani”.
Acestea au preluat doar limba romanilor – rumânească – rămânând conştienţi de identitatea etnică dintre ei şi dacii romanizaţi . Aşa încât temeiul unităţii de neam a românilor este dacic, nu roman.

Un vector foarte important al romanizării trebuie să fi fost nobilimea dacă romanizată, tarabostes clientelari cărora li se consfinţeau drepturile prin legea romană.

Nobilimea „convertită” reprezintă calea clasică a oricărei deznaţionalizări. În cazul dacilor liberi, e foarte probabil să fi fost singura cale de romanizare.

2 comentarii »

  1. Romanitatea a fost, pentru strămoşii noştri care şi-au asumat-o, o formă de participare (la un imperiu) , nu un sentiment originar. Românii au fost „romani” doar din punct de vedere politic şi lingvistic.

    Dar sentimentul apartenenţei la origini a fost şi a rămas pentru majoritatea românilor, dacă nu pentru toţi, o trăire dacică.

    Formele romanităţii au fost asumate şi integrate în dacism: romanitatea noastră este ceea ce au luat dacii din romanitate.

    Ne exprimăm în formele create de daci după acele părţi din modelul roman pe care le-au acceptat.
    Un fluture care seamănă cu o frunză, pentru că i-a adoptat modelul, e totuşi fluture. Şi va evolua ca fluture, nu ca frunză.

    La fel noi, Românii, vom supravieţui şi vom evolua ca Daci; pentru că suntem Daci.

    Comentariu de roderick — Septembrie 21, 2008 @ 12:13 am | Răspunde

  2. Romanizarea e ceva indiscutabil adevărat dar rămâne de văzut și măsura contribuției tracice la formarea noastră.Încă nu e clar cum s-au separat limbile IE în grupurile cunoscute deja sau cât de divergente erau aceste idiomuri în antichitate..e posibil ca tracica și latina să fi format un grup mai omogen decât se crede azi când Roma se construia.Normal,pot să spun orice atât cât nimeni nu cunoaște limba balcanică originală,nu? :))

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 19, 2009 @ 3:57 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: