Istoriile lui Roderick

Iunie 18, 2008

In lumea calcarelor

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 11:06 am

Cf DEX,  zur (zor) – interj. – cuvânt care redă zornăitul metalelor sau sunetul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici.

Cine merge în Cheile Turzii poate urca pe Zuruşul Lung, pantă cu grohotiş şi pietriş. Acesta e destul de stabil şi nu zornăie, nici nu zuruie sub pas.

În limba albaneză, zall = pietriş, prundiş de rîu, galeţi.

Aceasta mă face să cred că „zur” sau „zor” provin dintr-un cuvânt însemnând pietriş, iar sensul onomatopeic nu este primar, ci suprapus. 

***

 In legatura cu numele Carsium, Carsidava:

Cuvantul specialistului poate fi aflat intr-un studiu al d-lui Sorin Olteanu (http://soltdm.com/langtdm/thes/ckq/carsium.htm), din care citez:
–> „Pentru unele din aceste nume, în special nordice, cum este şi Carsium, nu este exclusă originea celtică, aşa cum credea şi Beševliev (Kastell. 147 nr.10: celticul pre-indo-european car(r)a ‘piatră’, cf. Dauzat Top. 81-90 şi Li. 209 (v. Carso [Dauzat Top. 87], Carrodunum [Dottin Manuel 427], Mayer AI 180); v. şi McBain, care vorbeşte de câteva ori de un rad. pCelt *kars- [3]). Dacă pentru unele din numele traco-dace (cum este Karsimaros, v.mai sus, ori Καῤῥόδουνον de la Ptol.) această origine este certă pentru altele, între care şi Carsium, cred că există o explicaţie şi mai bună. Ea constă într-un cuvânt iranic (avestic) cu care Dečev compară formantul Kerso-(Kersi-) din numele Kerso(Kerse)bleptes, anume karšogor, germ. Acker (Sprachr. 241-242). Este deci o bună posibilitate ca toponimul Carsium (care transcrie un /*Karšo/) să fie scitic (sarmatic?) la origine, lucru deloc de mirare, dată fiind regiunea în care ne aflăm.”

„Dificultăţi ridică acel H- iniţial. Poghirc consideră că el exista chiar în numele antic, dar că este normal să fi fost transcris în latină [şi greacă] prin C-, într-o vreme când sunetul [h] dispăruse din pronunţie. Cât despre legătura cu rom. hârşie ‘blană creaţă de miel’, despre care nu avem mai multe detalii, nu există nici un indiciu, în afară de asemănarea fonetică.”

Avem insa si cuvantul cârşie, insemnand inaltime calcaroasa, cu versanti stancosi, abrupti, iar in trecut (daca imi aduc bine aminte) si stanca in mijlocul Dunarii. Aceasta ar corespunde cu geografia Harşovei.

Cârşie ar putea fi legat (banuiesc) si de Caraş, ori de „carst”.

Cat de plauzibila este legatura Carsium-cârşie ? Dar originea lui cârşie in „Carsium” ?

***

(Evident, aceasta ipoteza contrazice o ipoteza…proprie, care pune in legatura ( de radacina comuna) „Carsium” si „Horezu” -cu sensul de forma de relief joasa)

10 comentarii »

  1. cârhói, cârhoáie, s.n. (reg.) ridicătură de piatră; corhană.

    Comentariu de Ioan Albu — August 28, 2011 @ 10:32 am | Răspunde

    • Mi-a venit în minte verbul a corhăni (referitor la lemne). L-am căutat în dicționar și iată ce am găsit

      corhánă (-ne), s.f. – Povîrniș, pantă abruptă. – Var. corhă (Trans.), corhăneală (Trans. de Sud), corho(do)l (Trans.). Rut. kurhan (Scriban), caz în care ar fi dublet al lui gorgan. După Cihac, II, 493, ar fi cuvînt înrudit cu mag. korha „putred”, korhány „pămînt vegetal”, etimon ce ar fi potrivit și pentru corhan (var. torhan), s.m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt mediul preferat al acestor insecte. – Der. corhănos, adj. (înclinat); corhăni, vb. (a împinge buștenii pe coastă în jos).
      Sursa : etimologic

      Comentariu de sabinus — August 28, 2011 @ 7:03 pm | Răspunde

  2. Zarul este o piatră mică cubică care se dă de-a dura (zurul se dă de-a dura/zura/dzura), cu mici însemne pe el

    Zurgălăii sunt zur și gălăii, adică gălăii / galeții care sunt zuri (adică care se dau de-a dura). Zurgălăii imită zgomotul unor pietricele (unor galeți) care se dau de-a dura (se rostogolesc)

    Comentariu de sabinus — August 28, 2011 @ 7:08 pm | Răspunde

  3. Kerso-bleptes și Carsium
    Dacă sînt iranice, atunci avem de-a face cu un adjectiv: osetinul xorz „good” și Rus. xorošo “well”.
    x era „ch” în antichitate și h azi.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 29, 2012 @ 6:56 pm | Răspunde

  4. A zurui = a hurui (pentru z=h)

    HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.

    Comentariu de sabinus — Iulie 31, 2012 @ 9:49 am | Răspunde

  5. Nu știu dacă „cârșie” e sîrbesc sau dacic, dar în alb. au și azi un karsh- zonă stîncoasă (pl. kersh) din proto-alb.*kar-usa din IE *(s)ker- a tăia.
    Variabilă kërshë (sb.cr.krš).
    Carsium > *Karsiom sau Karsion, poate o construcție similară lui Kogaionon (un participiu reconstituit *Kogaionom) și Apoulon.
    Mai avem și acel Dassius legat de „daș” și alb.dash (*dausa); astfel se profilează o concluzie, în primele secole ale mileniului întîi, sincoparea lui „u” era completă.

    Mă întreb de ce mai era nevoie de karmë (> karpnā) și karpë (rocă) în același timp! Eu cred că alb.și dacica aveau un verb *karp(oi) – „a tăia” (a scrijeli cf.cu „a scărpui”) la care au adăugat sufixul IE -nos (mereu se atașează verbelor formînd adj.verbale), care, din nu știu care motive, se transformă în -nas sau „nā” (slavic *-nъ, germ. -anaz ) cum avem în reconstituiri. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/-n%C3%B3s Forma probabil un participiu.
    Cred că orice reconstituire a unui verb dacic *karpoi (lit.kirpti) nu se poate face fără a lua în considerare accentul care cade pe sufixul verbal și astfel avem o vocală scurt㠔㔠în locul lui ”a”, deci *kărpoí. Substantivul ar fi *karpa(s) sau *karpā, cum ar trebui să fie în proto-alb., cu accentul pe prima silabă.
    Tipul acesta de sufixare *karpnā” nu e unic în albaneză. Eu îmi amintesc cel puțin patru astfel de sufixări.
    Cît de stabilă ar fi fost în română o asemenea sufixare? Am cerut părerea cuiva despre adv.bocnă, dacă se poate lega etimologic de adj. alb.bakull (robust, viguros) și a.gr.phakelis (bunch), dar nu mi-a răspuns.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 3, 2013 @ 9:49 pm | Răspunde

  6. Despre alb.zall și o explicație pentru numele localității și comitatul Zala (Zelice, Sala ungurilor și altele) la pag.164: http://en.calameo.com/read/000827433df961b02455c
    Poate fi un cuvânt daco-albanez.

    Nu cred că alb.zall provine din radicalul *psabh- „sand, gravel”. Regula lor de transformare e aceasta: IE *ps devine *f. Dacă s-ar fi pierdut *p inițial înainte de generalizarea transformării respective, *s ar fi devenit o palatală *ș, nu [z].
    S-ar putea să avem un sens de „neted” care descria piatra de râu, apoi trece și denumește acest tip de pietriș. Acest radical se potrivește de minune: http://en.wiktionary.org/wiki/gl%C3%A6d

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=+++391&root=config
    http://www.etymonline.com/index.php?term=glad&allowed_in_frame=0

    Diferă cele două etimoane. În primul link de pe Wiktionary se dă o consoană palatală ( *g̑ʰel- ”to shine”), în celelalte nu.

    Comentariu de Sorin5780 — August 31, 2014 @ 2:47 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: