Istoriile lui Roderick

Iunie 27, 2008

Moşteniri gotice în spaţiul românesc

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 12:06 pm

O imagine a razboinicilor goţi apare, cred, în mitologia populară.

Într-o legendă a întemeierii Sucevei se povesteste faptul că aşezarea a fost cândva distrusă şi arsă de căpcăuni, fiinţe cu cap de lup şi cu un singur ochi în frunte.

Aceasta descriere corespunde cu cea a războinicilor nordici „ulfhednar”, însoţitorii lui Odin (zeul cu un singur ochi) care purtau o mască de lup. E probabil ca goţii originari din Scandinavia să fi avut asemenea trupe de „ulfhednars”, forţă de şoc care trebuie să-i fi impresionat pe autohtoni.

***

E posibil ca goţii sa fi lasat urme în toponimia zonei Buzăului.

În munţii Ivăneţu exista lacul şi pârâul Gotiş , numit şi Hânsaru (al doilea nume corespunzând numelui unui parau vecin cu Gotiş).

Ambele nume par a avea rezonanţă germanică. La primul aceasta e aproape evidentă ( mai exista oronime şi nume de familie precum Gota, Gotu, Goţiu), deşi ar putea avea alte origini.

Pentru numele Hânsaru există o definiţie exactă, cf. DEX 1998:

HÂNSÁR, hânsari, s.m. Ostaş călare fără leafă (în evul mediu, în Moldova) care era răsplătit din prada luată de la duşmani. – Et. nec.

O etimologie alternativă: ma gândesc la râul Saar din Germania de vest ( desi”sara” însemna apa (curgătoare) şi în limba dacilor: Sargetia, Germisara, conform rădăcinii IE ser-, sar- ‘curgere’; în latină „serum”, în română „zara”, „zer” ).

În germană gans, sanscrita hansa, latina anser„Hânsaru” înseamnă cel mai probabil „apa (rîul, lacul?) cu gâşte. Hans-saar sau Gans-saar.

(Ca o observaţie, mai avem hidronimul Săsar , rîu care trece prin Baia Mare. Numele de familie Săsărman pare tot de origine germanică.)

Hânsaru mai are şi o a treia denumire – Lacul Hoţilor ( să fi fost la început „goţilor” ? ).

Dealtfel, cuvantul „hoţ” e trecut in DEX cu etimologie necunoscuta; o variantă ar fi să provină chiar din „got”.

***

În afara toponimelor ( opiniile prezentate în cazul lor sunt personale), este acceptat ca fiind de origine cel mai probabil gotică cuvantul „nasture” ( element vestimentar care nu apare nici la daci, nici la romani). De asemenea, in zona Bucureşti-Târgovişte „hâj” „pădurice” este germanism vechi ( cf. Sorin Paliga).

***

După unii, numele munţilor Gutâi/Gutin din Maramureş, ca si al huţulilor (cunoscuţi şi ca huţani/gutzani ) ar fi gotic. Totuşi, arheologia nu confirmă ipoteza, adică prezenţa goţilor în Maramureş, din câte ştiu.

Sub acelaşi semn de intrebare rămâne numele cetăţii Hotinului.

Anunțuri

16 comentarii »

  1. Din http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html

    „gava(s) ‘county, countryside’ [Goth. gawi ‘county’, pre-Greek gaia, Att. g ‘land, region’].”

    Există multe localităţi cu numele Găvanu, Găvana etc. Mă întreb dacă toate sunt legate de sensul „găvan”- lingură, scobitură sau de sensul sus menţionat.

    Există şi numele de familie Gava.

    Comentariu de roderick — Ianuarie 22, 2009 @ 5:01 pm | Răspunde

  2. Din Dex-online

    „gótă s.f. (reg.) 1. dihanie de speriat copiii. 2. zi de post.”

    Comentariu de roderick — Februarie 13, 2009 @ 4:25 pm | Răspunde

  3. Salut !
    Mai sunt si alte cuvinte de posibila origine germanica:

    Reapan
    Targa
    Teafar
    Tureatca
    Filma
    Gard
    Targa

    Comentariu de Zalmoxel — Septembrie 15, 2009 @ 9:16 pm | Răspunde

  4. Zer și zară nu vin din IE ser- sar- curgere ci dintr-un cuvînt dacic înrudit cu alb. dhaljë-acru, așa cum avem și zarzăre.N-am căutat mai mult dar cred că ar trebui să mai există cel puțin încă două derivate.A șiroi este cuvîntul moștenit din IE sar/ser (Siret).Dacă Sargeția nu era un rîu cu apă ușor alcalină atunci nu ar avea sens o denumire înrudită cu zer/zară.Dar nu exclud să fie și sar-curgere.
    Nu știu dacă are vreo relevanță istorică însă hînsarii pot fi niște mercenari germani la origine, din Liga Hanseatică(?),adică acele celebre burguri germanice de la Marea Baltică care au avut o dezvoltare economică deosebită în Evul Mediu.

    Comentariu de Ioan Albu — Noiembrie 11, 2010 @ 4:02 pm | Răspunde

  5. Am găsit la Constantinescu în Dicț. Onomastic că Hotin ar proveni de la numele Fotin, de tradiție bizantină și calendaristică. S-ar fi propagat cu fon. ucr. , de unde „f” devine „h”. pag.280
    http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb

    La pag.297 discută despre numele cu tema ”Hot-”; multiple etimologii posibile: 1.de la un substantiv dialectal hot – „zbucium”
    2. sl.hotъ- voință : Hote, Hotimir, Hoten.(Herțegovina)
    La ghegi era și tribul hoti, pentru care am mai căutat un înțeles în limba lor fără succes. http://en.wikipedia.org/wiki/Hoti_(tribe)

    Nume românești Hota, Hotan, m-te Hotanul, NP (ard.) Hote, Hotea, Hoten, Hotean, Hotian, etc.

    Să fie dacic conform cu Utidaua și un etnonim (uitensi) și un nume de râu din Moesia (Utus)?

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 7:21 pm | Răspunde

    • interesante paralele între bucium și zbucium, apoi hot (zbucium) și …iar un bucium:
      hot, hoturi, s.n. (reg.) Bucium făcut din coajă de salcie; hurgoi, furnoi, dârlă, drâmboi.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 8:08 pm | Răspunde

    • Am citit greșit!
      Era doar hot- „bucium”, nu zbucium. :) Cred că am văzut ce voiam să văd.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 8:36 pm | Răspunde

    • Trei chestiuni. Prima este vorba de rom. și arom.bigă (piatră), bicaz/bicaș (*bigaș), bigor (izvor carstic)…germ.bach (părău), rom.*bahnă, adv.bugăt? S-a dat un radical până acum?
      IE *bʰeg- (“to smash, break”).

      Nu am o istorie a Hotinului, ar fi interesant de aflat dincolo de presupunerile lui Constantinescu sau ale altora. Totuși, dacă hot semnifica pociumb, am putea imagina ceva similar semantizării acestuia din Banat. Cred că și la germanici era ceva similar. Fiecare țăruș înfipt într-un sat (câmp), loc al unei viitoare case cu toate acareturile sale, lua numele moșului, întemeietorului. Deci, dacă am avea un hot, derivatul său era Hotin.

      Dacă Klepidava este viitorul Hotin, ne putem imagina mai multe sinonime geto-dacice pentru vultur, așa cum avem pentru fiecare pasăre, domestică sau de pradă, zburătoare sau nu. Vezi alb.hutë, hutin (=vultur, bufniță, șorliță) și vechile noastre hută, huture, uture.
      hot, hoturi, s.n. (reg.) Bucium făcut din coajă de salcie; hurgoi, furnoi, dârlă, drâmboi.

      Acesta cred că poate fi onomatopeic, dar verbul ”se hută” (germ.hutan= to swing) este consemnat în Bucovina, la păstori. Putea da un arh.*hută (bufniță) în nord.

      PS: Middle Low German beshêt, beskēt, meaning watershed.[1] = bg. vododel (apă – parte), alb.ujën-darëse, let.ūdenskritums, lit.takoskyra

      Are vreun link ca să vedem radicalul IE? Nu cumva e tot primul din capul comentariului? Dacă bjeshkë și rom.bâscă sunt coradicale, forma asta polisemantică ar putea respecta un radical mai întins spre nord.. dacă nu cumva și acolo vine din regiunea tracică. Verbul alb.biej, bie (fall, beat, strike) ar trebui să fie coradical, măcar în parte, cu reg.bui (*bunj?
      buiac, buied, buiestru). Vezi și acel verb, foarte rar, a buti (a se revărsa), probabil din rad.(bhu- to grow, swell) și *bhu- to hit (ilir.Boius, sl.*vojьna =război, a se bura =lupta).
      https://dexonline.ro/definitie/bui

      Vezi și *dhAil- (part, watershed), coradical probabil cu sl.del (rom.deal), celt.dal (parte) și alb.ndaj (tăia, divide, separa, *deh₂-). Cred că pricep gândul care dă acest concept:
      https://en.wiktionary.org/wiki/watershed
      https://en.wikipedia.org/wiki/Beskids#Etymology

      S-ar putea ca în trecut să fi avut și bigă (latinesc sau tracic) și un traco-ilir bâscă.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 27, 2018 @ 3:18 pm | Răspunde

  6. (Ne)regula ghicitului:
    Hidronimul Săsar ar putea transpune un derivat dacic din rad. *saus-, *saus-k-, *sus- (dry, to dry) cu sincoparea lui „u”, destul de comună în albaneză.
    Tot la ei are loc disimularea primului „s” într-o africată „ts” (azi ar fi „th”) când sunt două spirante în radicalul respectiv. A doua spirantă dispare mereu, chiar şi atunci când făcea pereche cu o labio-velară sau o palato-velară spirantizată în procesul satemizării.
    Se verifică conform lui Pokorny: alb. thanj (*sausni̯ō) `dry, dessicated’.

    Sau avem un etnonim vechi ce se trage dintr-un patronim cu sufixul -ari, întâlnit prin Moldova. Posibil să păstreaze amintirea unui sas sau a unui român venit din fiefurile saşilor din Ardeal.

    În zona râului Gotiş sunt câteva toponime bizare: Gura Teghii (tegă – pădure?), loc.Tega, râul Bâsca Rozilei (al cărui afluent este Gotiş), Bâsca Mică, loc.Comendău (din comândare?), Nemirtea.

    Sufixul -iş se foloseşte cu o indicaţie destul de clară în română. Indică o mulţine de fitonime (goruniş, păltiniş, etc.). Nu-mi amintesc altceva acum.
    În albaneză am găsit că era un sufix locativ arhaic (-esh pentru sing, eshtă pentru plural) din IE -esio, azi ieşit din uz cu excepţia unei mici arii dialectale. http://books.google.ro/books?id=PBB03bfhnIIC&pg=PA304&lpg=PA304&dq=locativ+suffix+in+albanian&source=bl&ots=-OTTUOZWU7&sig=wj_TMK0_N-XhK2lqZNFVoFiulI0&hl=ro&sa=X&ei=xc16VMD9GoLAPLTzgIAG&ved=0CFAQ6AEwBw#v=onepage&q=locativ%20suffix%20in%20albanian&f=false

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 30, 2014 @ 9:08 am | Răspunde

    • Mai e şi muntele Băsca din Buzău. Să păstreze cumva amintirea unui cuvânt dacic similar alb.bjeshkë (munte, pajişte de munte) şi toate acele cuvinte traco-dacice ce pornesc din Slovacia (munţii Beskizi) şi continuându-se probabil până în Bulgaria şi Grecia în antichitate (azi doar la albanezi se pare).
      Era un citititor (Străsihastru?) al blogului pasionat de aria dialectală a curburii Carpaţilor. Poate ne lămureşte dânsul.
      Bunicii materni erau din Buzău, dar n-am auzit vreodată să folosească ceva similar. Nici nu avem morbul ăsta dacofil când eram mic ca să-i descos puţin când încă mai trăiau.

      Ar mai fi binecunoscutul bască, dar transformarea spre bâscă sau băsca e neobişnuită. Ar însemna că accentul migrează spre ultima silabă.
      báscă (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști; Lîna pe care o poartă o oaĭe.

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 30, 2014 @ 9:26 am | Răspunde

  7. În dicționarul lui V. Orel, mai multe cuvinte albaneze au originea în ”balkan gothic”.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 30, 2014 @ 6:15 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: