Istoriile lui Roderick

Iunie 27, 2008

Moşteniri gotice în spaţiul românesc

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 12:06 pm

O imagine a razboinicilor goţi apare, cred, în mitologia populară.

Într-o legendă a întemeierii Sucevei se povesteste faptul că aşezarea a fost cândva distrusă şi arsă de căpcăuni, fiinţe cu cap de lup şi cu un singur ochi în frunte.

Aceasta descriere corespunde cu cea a războinicilor nordici „ulfhednar”, însoţitorii lui Odin (zeul cu un singur ochi) care purtau o mască de lup. E probabil ca goţii originari din Scandinavia să fi avut asemenea trupe de „ulfhednars”, forţă de şoc care trebuie să-i fi impresionat pe autohtoni.

***

E posibil ca goţii sa fi lasat urme în toponimia zonei Buzăului.

În munţii Ivăneţu exista lacul şi pârâul Gotiş , numit şi Hânsaru (al doilea nume corespunzând numelui unui parau vecin cu Gotiş).

Ambele nume par a avea rezonanţă germanică. La primul aceasta e aproape evidentă ( mai exista oronime şi nume de familie precum Gota, Gotu, Goţiu), deşi ar putea avea alte origini.

Pentru numele Hânsaru există o definiţie exactă, cf. DEX 1998:

HÂNSÁR, hânsari, s.m. Ostaş călare fără leafă (în evul mediu, în Moldova) care era răsplătit din prada luată de la duşmani. – Et. nec.

O etimologie alternativă: ma gândesc la râul Saar din Germania de vest ( desi”sara” însemna apa (curgătoare) şi în limba dacilor: Sargetia, Germisara, conform rădăcinii IE ser-, sar- ‘curgere’; în latină „serum”, în română „zara”, „zer” ).

În germană gans, sanscrita hansa, latina anser„Hânsaru” înseamnă cel mai probabil „apa (rîul, lacul?) cu gâşte. Hans-saar sau Gans-saar.

(Ca o observaţie, mai avem hidronimul Săsar , rîu care trece prin Baia Mare. Numele de familie Săsărman pare tot de origine germanică.)

Hânsaru mai are şi o a treia denumire – Lacul Hoţilor ( să fi fost la început „goţilor” ? ).

Dealtfel, cuvantul „hoţ” e trecut in DEX cu etimologie necunoscuta; o variantă ar fi să provină chiar din „got”.

***

În afara toponimelor ( opiniile prezentate în cazul lor sunt personale), este acceptat ca fiind de origine cel mai probabil gotică cuvantul „nasture” ( element vestimentar care nu apare nici la daci, nici la romani). De asemenea, in zona Bucureşti-Târgovişte „hâj” „pădurice” este germanism vechi ( cf. Sorin Paliga).

***

După unii, numele munţilor Gutâi/Gutin din Maramureş, ca si al huţulilor (cunoscuţi şi ca huţani/gutzani ) ar fi gotic. Totuşi, arheologia nu confirmă ipoteza, adică prezenţa goţilor în Maramureş, din câte ştiu.

Sub acelaşi semn de intrebare rămâne numele cetăţii Hotinului.

11 comentarii »

  1. Din http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html

    „gava(s) ‘county, countryside’ [Goth. gawi ‘county’, pre-Greek gaia, Att. g ‘land, region’].”

    Există multe localităţi cu numele Găvanu, Găvana etc. Mă întreb dacă toate sunt legate de sensul „găvan”- lingură, scobitură sau de sensul sus menţionat.

    Există şi numele de familie Gava.

    Comentariu de roderick — Ianuarie 22, 2009 @ 5:01 pm | Răspunde

  2. Din Dex-online

    „gótă s.f. (reg.) 1. dihanie de speriat copiii. 2. zi de post.”

    Comentariu de roderick — Februarie 13, 2009 @ 4:25 pm | Răspunde

  3. Salut !
    Mai sunt si alte cuvinte de posibila origine germanica:

    Reapan
    Targa
    Teafar
    Tureatca
    Filma
    Gard
    Targa

    Comentariu de Zalmoxel — Septembrie 15, 2009 @ 9:16 pm | Răspunde

  4. Zer și zară nu vin din IE ser- sar- curgere ci dintr-un cuvînt dacic înrudit cu alb. dhaljë-acru, așa cum avem și zarzăre.N-am căutat mai mult dar cred că ar trebui să mai există cel puțin încă două derivate.A șiroi este cuvîntul moștenit din IE sar/ser (Siret).Dacă Sargeția nu era un rîu cu apă ușor alcalină atunci nu ar avea sens o denumire înrudită cu zer/zară.Dar nu exclud să fie și sar-curgere.
    Nu știu dacă are vreo relevanță istorică însă hînsarii pot fi niște mercenari germani la origine, din Liga Hanseatică(?),adică acele celebre burguri germanice de la Marea Baltică care au avut o dezvoltare economică deosebită în Evul Mediu.

    Comentariu de Ioan Albu — Noiembrie 11, 2010 @ 4:02 pm | Răspunde

  5. Am găsit la Constantinescu în Dicț. Onomastic că Hotin ar proveni de la numele Fotin, de tradiție bizantină și calendaristică. S-ar fi propagat cu fon. ucr. , de unde „f” devine „h”. pag.280
    http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb

    La pag.297 discută despre numele cu tema ”Hot-”; multiple etimologii posibile: 1.de la un substantiv dialectal hot – „zbucium”
    2. sl.hotъ- voință : Hote, Hotimir, Hoten.(Herțegovina)
    La ghegi era și tribul hoti, pentru care am mai căutat un înțeles în limba lor fără succes. http://en.wikipedia.org/wiki/Hoti_(tribe)

    Nume românești Hota, Hotan, m-te Hotanul, NP (ard.) Hote, Hotea, Hoten, Hotean, Hotian, etc.

    Să fie dacic conform cu Utidaua și un etnonim (uitensi) și un nume de râu din Moesia (Utus)?

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 7:21 pm | Răspunde

    • interesante paralele între bucium și zbucium, apoi hot (zbucium) și …iar un bucium:
      hot, hoturi, s.n. (reg.) Bucium făcut din coajă de salcie; hurgoi, furnoi, dârlă, drâmboi.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 8:08 pm | Răspunde

    • Am citit greșit!
      Era doar hot- „bucium”, nu zbucium. :) Cred că am văzut ce voiam să văd.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 22, 2014 @ 8:36 pm | Răspunde

  6. (Ne)regula ghicitului:
    Hidronimul Săsar ar putea transpune un derivat dacic din rad. *saus-, *saus-k-, *sus- (dry, to dry) cu sincoparea lui „u”, destul de comună în albaneză.
    Tot la ei are loc disimularea primului „s” într-o africată „ts” (azi ar fi „th”) când sunt două spirante în radicalul respectiv. A doua spirantă dispare mereu, chiar şi atunci când făcea pereche cu o labio-velară sau o palato-velară spirantizată în procesul satemizării.
    Se verifică conform lui Pokorny: alb. thanj (*sausni̯ō) `dry, dessicated’.

    Sau avem un etnonim vechi ce se trage dintr-un patronim cu sufixul -ari, întâlnit prin Moldova. Posibil să păstreaze amintirea unui sas sau a unui român venit din fiefurile saşilor din Ardeal.

    În zona râului Gotiş sunt câteva toponime bizare: Gura Teghii (tegă – pădure?), loc.Tega, râul Bâsca Rozilei (al cărui afluent este Gotiş), Bâsca Mică, loc.Comendău (din comândare?), Nemirtea.

    Sufixul -iş se foloseşte cu o indicaţie destul de clară în română. Indică o mulţine de fitonime (goruniş, păltiniş, etc.). Nu-mi amintesc altceva acum.
    În albaneză am găsit că era un sufix locativ arhaic (-esh pentru sing, eshtă pentru plural) din IE -esio, azi ieşit din uz cu excepţia unei mici arii dialectale. http://books.google.ro/books?id=PBB03bfhnIIC&pg=PA304&lpg=PA304&dq=locativ+suffix+in+albanian&source=bl&ots=-OTTUOZWU7&sig=wj_TMK0_N-XhK2lqZNFVoFiulI0&hl=ro&sa=X&ei=xc16VMD9GoLAPLTzgIAG&ved=0CFAQ6AEwBw#v=onepage&q=locativ%20suffix%20in%20albanian&f=false

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 30, 2014 @ 9:08 am | Răspunde

    • Mai e şi muntele Băsca din Buzău. Să păstreze cumva amintirea unui cuvânt dacic similar alb.bjeshkë (munte, pajişte de munte) şi toate acele cuvinte traco-dacice ce pornesc din Slovacia (munţii Beskizi) şi continuându-se probabil până în Bulgaria şi Grecia în antichitate (azi doar la albanezi se pare).
      Era un citititor (Străsihastru?) al blogului pasionat de aria dialectală a curburii Carpaţilor. Poate ne lămureşte dânsul.
      Bunicii materni erau din Buzău, dar n-am auzit vreodată să folosească ceva similar. Nici nu avem morbul ăsta dacofil când eram mic ca să-i descos puţin când încă mai trăiau.

      Ar mai fi binecunoscutul bască, dar transformarea spre bâscă sau băsca e neobişnuită. Ar însemna că accentul migrează spre ultima silabă.
      báscă (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști; Lîna pe care o poartă o oaĭe.

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 30, 2014 @ 9:26 am | Răspunde

      • Am mai dat acest „link”: http://www.mecanturist.ro/2013/01/21/toponimia-muntilor-buzaului/

        Numele „Gura Teghii” vine de la numele satului de reşedinţă , aşezat la confluenţa pârâului Tega cu râul Bâsca Rozilei (explicaţia denumirii de „bâscă” este oferită de dicţionarul limbii române 1913 și anume – lână de oaie tunsă). Toponimul Tega este considerat într-un articol scris de Gavril Fulgeriş a fi de origine dacă, cu sensul de râpă.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 30, 2014 @ 9:31 am

  7. În dicționarul lui V. Orel, mai multe cuvinte albaneze au originea în ”balkan gothic”.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 30, 2014 @ 6:15 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: