Istoriile lui Roderick

iunie 28, 2008

Împăratul şi Rumânii

Filed under: Historia — Roderick @ 11:52 pm

De ce în toate basmele româneşti autoritatea politică de nivel ultim este Împăratul? Şi nu doar atât: de ce nu există regi, voievozi ori domnitori în basme ?

În conştiinţa românească, conducătorul justificat la nivel ontologic se numeşte Împărat. Restul conducătorilor sunt conjuncturali, inexistenţi la nivel mitic.

Există împărăţii terestre şi Împărăţia Cerurilor.

Românii s-au născut într-o Împărăţie şi în sufletul lor nu au recunoscut o altă formă ulterioară de autoritate.

***

Dan Botta îi numea pe români „poporul tradiţiei imperiale”. Tot el insistă asupra perpetuării formelor tracice în cultura românească – şi a spaţiului balcanic. Însă, după el, dacismul românilor este inexistent sau nesemnificativ, dizolvat în tracism.

Eu cred însă că tocmai o parte a dacilor a susţinut activ Imperiul Roman, mai activ decât au făcut-o tracii sudici. Proeminenţa figurii Împăratului în tradiţia românească este datorată dacilor , cei care au dat Imperiului un stindard de luptă, care au participat cu trupe în armata romană, care au apărat în cele din urmă provincia Dacia împotriva atacurilor din exterior, chiar dacă ele erau datorate uneori dacilor liberi.

Dealtfel, lupte între triburile dacice au existat mereu şi înaintea formării provinciei Dacia. Era normal ca dacii din interiorul provinciei să urmărească păstrarea vechilor teritorii ale clanurilor lor, aproape sigur consfinţite prin legea romană în cazul acelor tarabostes care s-au supus de bună voie Împăratului ( situaţii reprezentate simbolic pe Columnă).

O inscripţie în Tropaeum Traiani îl menţionează pe locuitorul Daizus Comozoi „ucis de către costoboci” [anul 170]. Acesta poate fi un exemplu al unui locuitor dac de rang înalt (tarabostes), devenit „roman” şi desigur luptând – alături de vechii supuşi ai familiei sale, „comati” – împotriva costobocilor de neam dacic care au invadat vechiul teritoriu al clanului său.

Denumirea de „Sarmizegetusa” dată Ulpiei Traiana în timpul lui Hadrian, este revelatoare pentru aceste raporturi daco-romane. Această redenumire a fost pentru daci un fapt pozitiv, nu un motiv de indignare că numele Cetăţii lor sfinte i-a fost dat unui oraş roman.

Sabia încovoiată a dacilor apare pe monedele romane din secolele II – III, semn că dacii participau activ la apărarea provinciei. Semn că dacii deveniseră „imperiali”, raportându-se la Împărat ca autoritate simbolică.

Această autoritate imperială simbolică e transpusă în basmele românilor.

Împăratul este cel mai mare conducător care i-a condus cândva pe români; prestigiul lui se substituie şi îl depăşeşte pe cel al vechiului basileu dac; împăratul şi-a asumat Sarmizegetusa, schimbându-i chiar locaţia – încă vie în memoria dacilor de atunci.

Prin aceasta o parte a dacilor îşi asumă ideea Imperiului şi se pot numi „romani” şi „popor al tradiţiei imperiale”. Dacă românii sunt un astfel de popor, sunt datorită opţiunii unor daci.

***

Până în anul părăsirii Daciei de către administraţia imperială, coloniştii romani – locuitori majoritari ai centrelor urbane – se găseau evident într-o situaţie de superioritate faţă de autohtoni.

Viaţa urmaşilor coloniştilor continuă, atestată arheologic, în vechile oraşe – evident, în forme mai rurale- până la invazia hunilor, când în toate acestea ( cu excepţia lui Apulum ) apare un strat de cenuşă. Atunci, sau poate mai devreme, autohtonii ( acum romanizaţi) redevin cei care trasează destinul poporului român. Sunt cei care pot fi numiţi „daci imperiali” sau „romano-daci” pentru că ei vor perpetua amintirea Împăratului şi Împărăţiei, vremea de stabilitate şi prosperitate mitică la care s-au raportat veacuri de-a rândul.

Din Imperiul Roman soseau în Dacia şi zvonurile – în grai latin – ale Împărăţiei Cereşti.

Sfântul Nicetas de Remesiana e descris ca un „teolog de factură occidentală”.

„Si alearga la tine si getii si dacii din ambele provincii care traiesc la mijloc si chiar dacul pileat de la marginea fluviului bogat in multe vite. In regiunea tacuta a lumii, barbarii invata de la tine sa faca sa rasune in inima romana numele lui Christos si sa traiasca in cinste si pace linistita” ( Paulinus din Nola )

Din nou pileatii, daci liberi la acea dată, apar ca vector al romanizării – de aceasta dată creştină.

Nu toţi dacii liberi au suferit o romanizare nemijlocită; unii din ei s-au amestecat probabil şi în masa altor popoare. O dovadă pentru asta ar fi teoria (pe care nu o susţin, dar nici nu o exclud) că numele Oltului provine în limba română prin intermediar slav, urmând filiera dacă> slavă > română. Dacii romanizaţi şi-au impus în cele din urmă limba şi cultura in detrimentul celor neromanizaţi mai ales datorită numărului mare al populaţiei – care a trăit peste un secol şi jumătate la adăpostul armatelor imperiale, spre deosebire de dacii liberi, hărţuiţi mereu şi siliţi să-şi părăsească vetrele de către migratori. Această superioritate numerică ( dar şi a civilizaţiei) a existat dealtfel şi în epoca dacică.

***

Dacă Împăratul e conducătorul în spaţiul mitic românesc, nu e mai puţin adevărat faptul că există strate mai adânci în conştiinţa noastră colectivă. Noi suntem acelaşi popor ca şi strămoşii noştri care au trăit în Imperiu. Putem să conturăm destinul viitor al neamului, aşa cum au făcut-o şi ei. Rădăcinile noastre trec dincolo de identitatea imperială, care e doar unul din stratele ancestrale vizibile .

Poate că e vremea să se ridice un lăstar dintr-o rădăcină mai adâncă.

25 comentarii »

  1. P.S. Dintr-un basm, nu mai ştiu care, dar…voi reveni, ţin minte cuvintele:
    ” Pe vremea aceea fiecare sat avea împăratul lui”…

    Comentariu de roderick — iunie 29, 2008 @ 12:38 am | Răspunde

  2. Exista o discutie in bibliografia lingvistica cu privire la mostenirea lui „imparat” din lat. imperator, respectiv continuarea aceluiasi cuvant latinesc in albanezul mbret. De ce doar romana si albaneza il au pe „imparat”, in vreme ce limbile romanice occidentale il au, toate pe „rex”, pe care noi nu l-am continuat?
    Explicatia data este aceea ca noi am fost in sfera de influenta a Rasaritului, unde s-a perpetuat structura imperiala, in vreme ce occidentul a incetat a mai fi „imperial” dupa secolul V, cunoscand doar regalitatea.
    Ma gandesc totusi ca imparatul din basme poate reprezenta o imagine mult mai veche…

    Comentariu de dacica — decembrie 7, 2009 @ 2:57 pm | Răspunde

  3. Mă simt onorat de prezenţa dumneavoastră aici :)

    M-am gândit cândva că numele titlului de rege dac s-ar fi putut păstra cumva în acel nume ciudat al „craiului şerpilor” din basme – „Vizor”.
    Poate şi în „Besarab”.

    Iarăşi, „jupân” e admis până şi de Ciorănescu ca având o posibilă origine dacică.
    Iniţiala acestui cuvânt ar putea să apară înscrisă chiar pe zidurile dacice – https://hroderic.wordpress.com/?s=jup%C3%A2n

    Comentariu de Roderick — decembrie 7, 2009 @ 3:27 pm | Răspunde

  4. Era o perioadă în care îmi imaginam că tribul albocensilor vor pune bazele albanezilor de mai târziu ca elită politică și militară care asimilează o populație locală amestecată (iliri, brigi și dorieni).
    Era un istoric care consemnează deportarea acestui trib în interiorul imperiului și am pus informația asta aici, pe undeva. Nu-mi aduc aminte dacă măsura era menită să slăbească riposta dacilor de după bătălia din 101-102 sau era o măsură punitivă de după anul 106.

    Dar să-i lase să se urce în munții Bosniei și Muntenegrului, ieșind oarecum de sub controlul taxator al Romanilor, nu prea are sens. Cred că acele triburi care opuneau cea mai mare opoziție erau dispersate. Nu aveau dreptul să-și formeze o strategie etnică.

    Îmi imaginam că Romanii încercau să slăbească rezistența triburilor nord-tracice deportând pe cei mai acerbi și mai puternici opozanți după cucerire.
    Întrebarea este dacă recrutezi indiscriminat din triburile care ți-au fost cei mai mari dușmani riscând să fi trădat pe viitor sau recrutezi din aceia care s-au supus înainte de asediul final? Pe primii e logic să-i îndepărtezi de locurile natale și să eviți viitoare revolte, iar din cei care se supun (adică trădează) recrutezi trupe în ideea de a-i fideliza cumva prin serviciul militar. În același timp subminezi și mai mult contribuția populației active băștinașe la întemeierea noii provincii, punând peregrinii și trădătorii peste masa băștinașilor.

    Cezar spunea că iubește trădarea, dar urăște pe trădători. La fel și cu acești ”idioți utili”, care mai târziu vor continua probabil tradiția imperială, alături de toți străinii romanofoni aduși, a căror bunăstare și stăpânire a pământului și resurselor depindea strâns de imperiu.
    E bună într-un fel uitarea care se așterne după evenimente din astea catastrofale. Fără nu văd cum de s-ar mai putea întemeia noi popoare și noi organizații statale pe spatele celor cuceriți.

    Romanizarea Dacilor după aceste măsuri despotice nu va mai întâmpina piedici majore, în ciuda revoltelor din interior și invaziilor din exterior, deci cred că pe lângă colonizarea masivă cu cetățeni romani, deportarea forțată a unor daci a asigurat dezideratul de a pacifica pe vechii stăpâni ai pământului, rămași în urmă, dar desmoșteniți. Vor distruge cultura autohtonă și limba tracică, fie că au făcut-o intenționat sau nu Romanii.

    Istoria daco-romanilor de mai târziu este oarecum asemănătoare cu istoria samaritenilor; după ce o parte masivă a celor 10 triburi este deportată, cei rămași se vor amesteca cu cei colonizați în zonă, obținând o populație nouă, semitică pentru că elementele aduse erau tot semiți, dar nu evreiască.

    Comentariu de Sorin5780 — septembrie 10, 2018 @ 12:33 pm | Răspunde

    • Istorici ai noștri erau și sunt de părere că strămoșii românilor vorbeau doar latina populară, cuvintele zise ”de substrat” fiind de fapt împrumuturi dintr-un idiom tracic (eventual ”proto-albaneza”), așa cum în engleza americană există cuvinte amerindiene (skunk, toboggan, catalpa, hickory, moccasin ș.a.), fără ca majoritatea americanilor de azi să fi vorbit vreodată o limbă amerindiană.

      Comentariu de Roderick — octombrie 10, 2018 @ 5:25 am | Răspunde

      • Nu există termeni de comparație între formarea noastră ca popor și a americanilor. Amerindienii n-au intrat în componența noului popor american, n-au avut un număr semnificativ sau o cultură cât de cât comparabilă cu a coloniștilor anglofoni pentru a conta. Au fost băgați în rezervații și au rămas astfel până azi.

        Dacii au fost în mare parte excluși social și politic în secolul II d.Hr., dar destul de numeroși în armată, agricultură, anumite așezări sătești și urbane (mici). Treptat se vor integra social și vor pierde identitatea lor tracică.
        Trădătorii care vor înclina mai repede balanța victoriei de partea Romanilor vor primi un statut privilegiat și se vor asimila cel mai repede. Probabil nici nu se vor distinge de Romani când cetățenia va fi acordată restului etnicilor Daci din provincie, care n-au primit-o deja prin serviciul militar.

        Cred că o lungă perioadă de timp a existat un bilingvism daco-latin în provincie și chiar mult după 275. Eu cred că puteau supraviețui într-o semi-autarhie chiar și-n Dacia ocupată, dar probabil că și aceia întârziați în procesul formării noastre vor fi în netă minoritate față de latinofoni și vor renunța treptat, asimilându-se într-un final.
        Dacii din afara provinciei sunt alt borș. Datorită faptului că nu se consolidează pe teritoriul lor și se lasă antrenați împotriva imperiului, vor sucomba treptat în fața altor barbari mai puternici (sau a imperiului: cazul carpilor) și în final se vor romaniza toți.
        Eu zic că n-au știut să se guverneze și să se țină uniți. Personaje remarcabile precum Buirebistas sau Arminius nu se nasc atât de des, iar procesul unirii triburilor nu se făcea în lipsa unui pericol extern resimțit de o majoritate absolută.

        Printre coloniști vor fi numeroși aceia care vorbeau doar limba romană, dar pe alocuri, Dacii vor fi destul de numeroși ca să ne lase cuvinte, niște tipare mentale și numeroase credințe tracice. Ba chiar și afixe dacice.
        Fără o perioadă lungă de bilingvism n-am mai fi avut nimic de la Daci, iar blogul ăsta ar fi fost, cine știe, poate dedicat poeziei.
        https://ioncoja.ro/romanitatea-romanilor-subiect-de-disputa/

        Comentariu de Sorin5780 — octombrie 10, 2018 @ 7:30 am | Răspunde

        • Chestiunea este controversată.
          Spre deosebire de S.U.A., în Mexicul vecin, de exemplu, autohtonii au un aport genetic și cultural foarte însemnat. Au fost, desigur, pe o treaptă superioară de civilizație, dar și mult mai numeroși decât în Statele Unite. Argentina este de asemenea săracă în ”sânge” autohton față de vecinele Chile și Bolivia.

          Articolul lui Ion Coja înclină evident balanța spre latinitatea structurală a românilor. Rămâne de văzut, eu sunt de cealaltă parte a baricadei.

          Comentariu de Roderick — octombrie 10, 2018 @ 6:24 pm | Răspunde

          • Atitudinea anglo-saxonilor față de indigeni era total diferită față de cea a spaniolilor și portughezilor. S-a văzut până la urmă care mentalitate aduce succesul, dar azi pare că se inversează trendul. Ar putea fi de vină și dezechilibrul hormonal.
            http://www.rooshv.com/the-decline-in-testosterone-is-destroying-the-basis-of-masculinity

            Cred că astfel se explică multe și la noi. Avem mulți oameni pasivi și apatici, foarte feminini.

            Comentariu de Sorin5780 — octombrie 10, 2018 @ 7:37 pm

          • Lasă că Oiropa e deja plină de testosteron din Orientul Mijlociu, de unde vine și Roosh V ăla :)

            Comentariu de Roderick — octombrie 10, 2018 @ 8:53 pm

  5. „Interim Daci nuntios in omnes partes dimiserunt et paucitatem nostrorum militum suis praedicaverunt ac in aeternum sui liberandi facultas daretur. Deinique magna moltitudine peditatus coacta ad castra Romanorum apud Apulum venerunt. Prima luce productis copiis, duplicem aciem ordinavi et consilium hostium expectavi”.

    Adică:
    „Între timp dacii trimiseră mesageri în toate părțile și anunțară inconsistența trupelor noastre și că li se oferea ocazia de a se elibera pentru totdeauna. Și astfel, după ce au adunat o mare mulțime de trupe de infanterie, se îndreptară spre tabăra romanilor, în apropiere de Apulum. În zorii zilei, după ce am adunat trupele, le-am dispus în două rânduri și am așteptat inițiativa inamicului”.
    http://clujaxio.ro/2019/10/10/de-bello-dacico/

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 3, 2019 @ 10:22 pm | Răspunde

    • Dacă e autentic, e în favoarea ipotezei că bătălia finală a avut loc la Apoulon/ Piatra Crăivii.

      Comentariu de Roderick — noiembrie 4, 2019 @ 6:16 am | Răspunde

      • Ar trebui să folosim originalul grecesc între ghilimele, transcrierea fonetică, dar și cum se citea la momentul atestării. Mulți nu cunosc fonologia limbii grecești și vor citi greșit ”Apoulon” (”at face value”), ca-n Română.

        https://www.dacoromania-alba.ro/nr22/apoulon.htm

        Proto-IE: *kerw- ”deer, ox, cow (goat?)”, *kerw-o-, “having horns.”
        Ar fi amuzant ca Appulii să aibă totemul lor o capră, un țap sau un muflon când etnonimul Dac l-am asemănat cu Alb.dak din fantezie.
        dak m (indefinite plural daqe, definite singular daku, definite plural daqet) =big ram
        dak m. lamb (Elbasan); -o, -ja f. pet lamb; -ol, adj. =trim

        https://hroderic.wordpress.com/2009/12/02/crai/
        Dacă ar fi vreun dacic *crai, eu mi-aș imagina un gen.pl. tipic albanezei, *craive (al caprelor).

        Altă idee ar fi să avem un termen dacic pentru luptă, pumnă, *craiva, dacă tot am găsit citatul de mai sus. Poate este coradical cu acel reg. crunt (învingător), a cărui explicație etimologică nu cred c-a fost dată vreodată și nici nu-mi amintesc unde l-am găsit (la N.Costin, Scrieri, cumva!?). L-am pus aici pe blog, în caz că-i preromanic.
        Nu cred să aibă legătura cu adj.crunt (Lat.cruentus) sau reg.a crunta ”a (se) însângera”. Ba chiar cred că verbul a se crunta (încrunta) n-are legătură cu termenii latini moșteniți, ci doar se confundă fonetic, iar lingviștii l-au așezat în rând.

        *Craiva poate fi formată la fel ca Eng.war din ”Proto-Germanic *werrō (“mixture, mix-up, confusion, turmoil” < *wers- “to mix up, confuse, beat, thresh”)” cf. unui morfem *ker-, *kre- (vezi *krei-wos- ”left, curved”)
        Lat.circus (cearcăn), gr.krikos/kirkos, rom.scârlă (*krela, =alb.krel).

        Lat.lucta, lūctor (”I struggle, wrestle, fight”) din *lewg- (“bend, twist”).

        Coincidență cu stilul de luptă Krav-Maga, Hebrew קרב מגע‎ (k'ráv-magá), “contact combat”. https://en.wiktionary.org/wiki/Krav_Maga#English
        Mă gândesc și la etimologia etnonimului Moessī, discutat anul trecut, specialiști într-un stil de luptă nici măcar vag similar, dar am putea spune ”close contact”. Dacă e vreun grup care să fi influențat agregarea Dacilor într-un regat pornit spre recucerirea Ardealului dela Celți, atunci m-aș gândi la Moessi, nu la un conglomerat celto-tracic (grupul Padea-blabla).

        Ca o concluzie, sunt infime șansele să avem un dacism mai sus.

        Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 4, 2019 @ 9:38 am | Răspunde

        • Aș fi curios care e prima atestare a etnonimului ”dac”. Dacii -în sens restrâns- au fost, destul de probabil, după cum spuneai și tu, acel trib cu capitala la Dacidava/Docidava, în nord-vestul Daciei traiane, așa cum burii își vor fi avut capitala la Buridava.
          Așadar romanii trebuie să fi auzit despre ”daci” prin intermediul unor popoare din câmpia panonică (!), nu de la tracii din sud.

          Dacă dacii ”migratori” ar fi venit de la sud de Dunăre, ar fi trecut cu tot cu numele tribal, după cum goții rămân goți din Scandinavia până în Spania. Dar există ceva asemănător cu Dokidava la sud de Dunăre??
          Există acel foarte interesant Dausdava (”în interiorul Moesiei, între Danubius şi Haemus, prin regiunea dintre Nicopolis şi Abrittus” -S. Olteanu), dar de la daos la dacus evoluția fonetică e totuși implauzibilă.

          Comentariu de Roderick — noiembrie 5, 2019 @ 9:39 pm | Răspunde

          • Cred că l-am citat pe Vasile Pârvan (Dacii la Troia) și e posibil ca aceștia să fi acumulat bogăție și putere prin exploatarea aurul din Apuseni, erau probabil buni fierari și erau protejați de munți. Cei mai buni infanteriști din istorie au fost mereu muntenii: Helvetii antici, Elvețienii medievali, Agrianii, Dacii, etc.
            Mai e un articol care observa că vestimentația feminină din Crișana apare și pe columnă, deci ar putea fi o ”modă” dusă mai spre est odată cu impunerea supremației dacice asupra Celților. La fel și căciula sau moțul de sub ea (dacă aveau așa ceva). Când spunem mai cu moț, cred că facem apel la o modă antică, legendară. Am citat și amintirea steagului dacic într-o vorbă românească veche.

            Astea fiind spuse, nu pot să nu mă întreb de ce avem Docidava/Dacidava? Sunt sigur că genitivul singular și plural aveau terminații diferite, la fel ca-n toate limbile IE. Docidava/Dokidava ar trebui să însemne ”dava Dacilor”, nu ”dava Dacului”. Idem pentru Dokirana (sau *Dokirava cf. Arom.rauă și Alb.ravë). https://sq.wiktionary.org/wiki/ravë
            Sau poate nu e etnonimul nostru, ci altceva

            ”Într’adevar, găsim aci, în Bithinia, chiar pe țărmul mării, o localitate Dakiviza, al cărei nume amintește pe Dacii imigrați acolo.” Istoria Românilor, C.G.Giurescu, pag.42

            Nu știm dacă există vreun etnonim geto-dacic atestat prin intermediul unui oiconim. Am rezerve și privitor la Burri – Buridava.
            Dacă o parte însemnată a geto-dacilor vestici își iau supranumele de Daci (Dacai), mai era nevoie să sublinieze acest lucru printr-un oiconim? Poate dacă ieșeau din spațiul lor etnic spre Balto-slavi și spre Germani țineau să amintească acest lucru (Getidava?), după cum probabil fac Sithonii cu top.Sitoenta, aduși să apere Aegyssus de atacurile Geților conform lui Ovidius Publius Nasō.

            Alb. adj.”doq, untamed (Cal.) M., -e f.”

            Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 6, 2019 @ 9:35 pm

  6. ”Dakiviza” (sau *Dāki-viza) ar putea fi un termen interesant, dar, ca atâtea ”tracisme”, are parte de foarte puțină examinare. Nu știu dacă se referă la Daci, deși sunt câteva triburi din teritoriul României care emigrează spre Asia Mică. Ar însemna că etnonimul este unul foarte, foarte vechi.

    Pentru ”viza” mă gândesc la un coradical al Alb.udhë ”way, road”, conform informațiilor cunoscute: Ioannis IV este orbit și ținut captiv în fortăreață de pe drumul dintre Chalcedon și Nikomedia. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Anatolian_Metropolises_1880.svg

    ”Prokopios then goes on to complain that when Justinian closed the station at Dakiviza, on the road from Chalcedon to Nikomedeia, he compelled those traveling from Constantinople to Bithynia to make
    their way by sea, [..]” http://republiquedemacedoine.org/rdm/images/documents/2002-The-Economic-History-of-Byzantium.pdf

    Bănuiesc că porțiunea asta a fost pentru multe sute de ani folosită pentru invazii terestre de către traci sau roiri atunci când ”Europa” (cu sens restrâns) nu mai era încăpătoare, dar mă întreb dacă nu cumva avea și o anume faimă trans-etnică. Vezi ”Drumul Robilor” din estul României, peste Nistru și spre Ucraina răsăriteană. Din timpuri imemoriale au loc atacuri de grabu (jaf) asupra animalelor și oamenilor din Moldova și Muntenia (sau *Carpia și *Geția).
    Dacă Bosforul este un indiciu (Βόσπορος /Bósporos/ m.: boós, “vacă” + póros, “coridor”), poate și *viza era un coridor (sau drum) pentru o vacă mitologică. Eu n-am găsit pentru ”dak” decât sensul albanez, ”big ram”.

    Doar pe baza corespondențelor fonetice, amintesc și Alb.vidh (ulm). https://en.wiktionary.org/wiki/vidh#Albanian
    Proto-IE: *wi(n)g’- ”elm”: Kurd viz ”ulm”, Alb.vidh.

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 20, 2019 @ 8:06 pm | Răspunde

    • Nu o fi vreo variantă locală a dacicului -uissa ( Patauissa )?
      De ce nu u̯eik̂- ” house, settling” ?

      Comentariu de Roderick — noiembrie 20, 2019 @ 8:40 pm | Răspunde

      • Doar transpunerile latine le pot bănui că ascund un /z/ sau /ʣ/ tracic și exemplele sunt la îndemână. Le-ai observat și tu. Cum îi zicea Olteanu, hiperurbanism?
        Fiind în partea grecească, nu cred că aceștia ar fi confundat /s/ și /z/. Chiar mă întrebam recent dacă nu cumva ‘s’ din Carsium nu-i alt /z/ sau /ʣ/ (am dat un link, nu-i ideea mea), dar îmi amintesc că același Olteanu amintea o altă convenție fonetică: /si/ care nota sunetul /ʃ/. Am putea avea un *Carșum.

        Nu știu ce însemna Dakiviza, nici dacă exista vreo *viʦa sau *visa, dar pare o stație pe un drum foarte circulat. Mă întreb dacă are vreun sens ”drumul lupilor”, adică o metaforă pentru acele multiple invazii asupra bogatelor colonii ioniene sau a celor mai din interior, lupul fiind un carnasier prin excelență și un simbol în acest sens.
        Prima mare invazie, intrată în legendă, este chiar cea a Troiei ”traco-luwiene”.

        Vezi și Alb.vis ”place, land, country”, considerat a fi un coradical, dar cred că-i alt radical ( vë ”a pune, a așeza”, tosc vënt ‘place’ – gheg vend). ‘s’-ul lor are o explicație foarte clară.

        Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 20, 2019 @ 9:27 pm | Răspunde

        • Mă întreb dacă are vreun sens să se traducă ”drumul/calea apusului” pentru bithini. Cred c-am mai clocit odată ideea asta, ca dacus (*dacas) să însemne ”apusean”, iar getas ”răsăritean” și m-am gândit că româna noastră reflectă în parte și tiparul cultural și mental tracic al triburilor autohtone asimilate de romani.

          Am amintit în trecut verbul regional ”a se da” (a se așeza) considerând pe daci ”vătrași”, pe când getas (transhumantul, seminomadul) din *gʷem(-tas) “to go, to come, to step”, dar optica poate fi schimbată să reflecte ”apusul” (< a pune, lat. appōnere) conform unui neatestat *dak- (participiu daco-ossetin), iar -i, din Dakiviza, ar indica un locativ dacă *viza nu semnifică ”cale, drum” (ci o ”fortăreață”) și un genitiv dacă semnifică ”drum”.

          Pentru răsărit am în vedere alb.lindje (idem; lind dielli "the sun rises") ca tipar mental, iar ca verb îl compar cu let. dzimt (to be born) din radicalul de mai sus. Albanismul are o explicație etimologică neclară pentru mine, fiind comparat cu eng.lēodan (a crește) prin PIE *lewdʰ- (“to grow”), dar nu cred că va da sensul ”to bare” al alb.lind. Explică totuși acel ”lind dielli”.
          http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=2351&root=config

          Și verbul leton are hibele lui.
          https://en.wiktionary.org/wiki/dzimt#Latvian
          https://en.wiktionary.org/wiki/lindje

          Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 22, 2019 @ 8:33 pm | Răspunde

          • https://indo-european.eu/2018/05/immigration-and-transhumance-in-the-early-bronze-age-carpathian-basin/

            Să fie asta harta formării nucleelor dacic și getic? Ne-am gândit toți că Dunărea era o rută de intrare în Europa centrală, dar îmi imaginam că trecătorile spre Ardeal ar fi fost mai la îndemână pentru tracii nordici decât să ocolească România de azi spre Câmpia Tisei și să urce în munții Apuseni. Faptul că prin transhumanța lor ajung și-n satul Őrhalom arată parcursul de milenii al dacilor spre Slovacia-nordul Ungariei și înapoi.

            Mai face o observație despre legătura celor din cultura Livezile cu balto-slavii, ceea ce poate fi corect. Dacă tracii și aceștia au format un macro-grup, cu siguranță unii se varsă spre Câmpia Română, iar balto-slavii se opresc pe Nipru în jurul Kievului, de unde balții se mută mai spre nord.

            Mai era un articol care discuta despre haplorupul I2a1 al culturii Cucuteni, care se îndreaptă spre nord și nord-est în Ucraina datorită avansului indo-europenilor (anatolieni, traci, greci) spre Dunăre.

            Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 24, 2019 @ 9:11 pm

    • Strabo notes that „a little above the sea” in Chalcedonia lies „the fountain Azaritia (Ἀζαριτία), which contains small crocodiles”. https://en.wikipedia.org/wiki/Chalcedon

      Probabil e coradical cu sl.iezer dar mă gândesc și la crocodilii ăia, trebuie să fi avut un nume tracic. https://de.wikisource.org/wiki/RE:Azaritia

      Una din metodele mele preferate de formare a unor noi cuvinte sunt decalcurile după cuvinte străine atât timp cât sună bine, natural.
      https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CF%81%CE%BF%CE%BA%CF%8C%CE%B4%CE%B5%CE%B9%CE%BB%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek

      Nu știu dacă Azaritia cuprinde Alb. zall ”pietriş, prundiş de rîu, galeţi”, adică un decalc tracic după crocodil, dar pentru κρόκη (krókē, “pebbles”) am propus un coradical dacic – posibil – *sarkā, *sargā cf. hidronimului Sargetia.
      Vezi și Scr. śarkara- m., śárkarā f. `pebble, gravel, ground or candied sugar’
      https://hroderic.wordpress.com/2008/06/18/in-lumea-calcarelor/

      Probabil și Arom.sărmă (fărâmă =Alb.thërrime) este un coradical. Adică coradical al termenului inventat de mine.

      Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 20, 2019 @ 8:42 pm | Răspunde

      • Crocodilii de acolo erau probabil o specie endemică relictă, atinsă de nanism. Sau poate nici nu erau crocodili, ci vreo creatură asemănătoare.

        Aș înclina către un nume local pre-IE.

        Ar fi interesant ca explicație PIE ĝher-6 ”short, small” (dar unde erau cei mari?).
        ĝher- ”rigid”, ori ĝher-2 ”to scratch, scrape” – de asemenea, puțin probabil. Ultimul ar putea fi legat semantic de pielea crăpată a crocodilului.

        Comentariu de Roderick — noiembrie 20, 2019 @ 10:10 pm | Răspunde

    • Încă una: (pag.111) ”[..] Byzia Viza, the citadel of Tereus, king of Thrace, capital of the Astæ.” https://books.google.ro/books?id=X1iwAuAJSOcC&pg=PA107&lpg=PA107&dq=asiatic+mysi&source=bl&ots=RJrL9HNfHr&sig=ACfU3U0TKT1AUTUBKXgjywn-PcGFX9rkzg&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwi1r5y3wZriAhVOJZoKHXj_BRQQ6AEwCnoECAEQAQ#v=onepage&q&f=true

      Poate n-are nicio legătură, dar bănuiesc că ”Byzia” era Βυζια în grecește (a nu se înțelege ”țâțe”, căci vorbim de un tracism), iar cum beta devine o fricativă sonoră /v/, probabil și Dakiviza trece printr-o transformare similară (numai în grecește). Deci putem avea de-a face cu un tr. *biza din *būza (sau *būdja), care putea însemna ceva concret, evident doar dacă te uiți la conformația geografică a celor două locuri.
      Posibil să fie aceiași temă în oiconimul Byzantium/Βῡζᾰ́ντῐον (Būzántion), deși mă îndoiesc.

      ”From Βῡ́ζᾱς (Bū́zās, “Byzas”) +‎ -ῐον (-ion), the city’s legendary founder.” https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%92%CF%85%CE%B6%CE%AC%CE%BD%CF%84%CE%B9%CE%BF%CE%BD#Ancient_Greek

      Numelui ăsta i-a fost atribuit rad. *bʰuǵ-, *bʰūǵ- ”buck, he-goat”. Ce șanse sunt să avem și prin Dakiviza ceva ce ține de vite reale sau mitologice (cf. lat. Bosphorus, gr. Βόσπορος-Bósporos).

      Apropo, Bosforul cimerian a fost tălmăcit prin bous sau buzō « a strânge » și poros « trecere », deci nu-i nevoie să
      apelăm la mitologie, iar Dakiviza e un pic mai departe de strâmtoarea Bosfor. De fapt între Bosphoros și Bosporos e o diferență.
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Taurida

      Unde-i gr. ”bous sau buzō”? Să fie tracic sau măcar traco-grec? Poate *biza să însemne strunguț (de mare)?

      Proto-IE: *bhēg(‘)h-
      Meaning: to press, to compel http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+206&root=config

      Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 23, 2019 @ 10:54 am | Răspunde

      • Dacă lat.sinus mai are sensul de ”golf”, nu cumva și un tracic *biʣi(s), cf. gr. βυζί (vyzí ”țâțâ”) se metamorfozează similar? https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B2%CF%85%CE%B6%CE%B9%CE%AC

        Este clar că grecismul este împrumutat dintr-un dialect tracic sau iliric. Numai acestea puteau scoate /b/ din *bʰ (*bheu-ə- “to swell, bend, curve”).
        https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B2%CF%85%CE%B6%CE%AF#Greek

        *bʰew-g(’)ʰ- + -kos, cf. celticului bucca (lat.bucca), sau *bū-(tonic) + suf.dim. -(e)ză?

        Byzantine Greek βυζίον (buzíon) cred că este un diminutiv, dacă nu-i paralela lat. -ium. https://en.wiktionary.org/wiki/-ium#Etymology_2
        M-am întrebat dacă exista și un tracic *-yo- cu același rol, dar ”Byzia” poate avea un art.hotărât -a, dacă nominativul se termina în -i sau -e. Am dat un exemplu sau două din dialectul gheg de curând.

        Bănuiesc că termenul respectiv era o formație colectivă oricum, deci -e sau -i (two boobies, baby!) Așa îmi explic și gr. βυζί (vyzí), deși mă întreb de ce nu au *vyzis, conform terminației lor moționale (feminizante).

        Nu mai știu de unde provine gr. -ion sau -iōn (diminutival). Presupun că este PIE *-yos(s), *-yōs (eng.-er, lat. -ior) pentru gradul comparativ al adjectivelor, dar mai apare -ī́ōn ca sufix posesiv.
        https://en.wiktionary.org/wiki/-%CE%AF%CF%89%CE%BD#Ancient_Greek

        În locul Bizanțului era o așezare Lygos în tracică (thyni/bythini) înainte să se așeze grecii din Megara acolo, lângă Semistra (sat pescăresc). https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Istanbul#Lygos

        Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 23, 2019 @ 5:00 pm | Răspunde

        • a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție
          https://dexonline.ro/definitie/b%C3%A2z%C4%83

          Nu cred că bâză înseamă ”piept”, ci probabil era un eufemism pentru mustață, dar dacă un tracic *biză s-ar fi păstrat până azi tot /bâză/ ar fi sunat. (sân din sinus)

          Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 23, 2019 @ 5:24 pm | Răspunde

  7. Cred c-o să transform spațiul ăsta într-un ”think-tank” numai despre top.Dakiviza, pentru că mă am o idee.

    Mai demult am comentat despre câteva câteva elemente scitice (ossetine): ”Φόρος Tanais, Книпович, Танаис, No. 388 (228 A. D.): ~ Ossetian fur ‘Hammel’ (=mutton, castrated ram)- (Miller, Осетинские этюды III, 80). The Ossetian word is, however, of unknown origin, so that it is probably more correct to assume, with Vasmer, that this name, too, is the short form of a compound containing the word */wr which corresponds to Old Iranian *paru- ‘viel’, (see Vasmer, op. cit., 55).”
    pag.84
    http://acta.bibl.u-szeged.hu/4184/1/antiqua_013_001-131.pdf

    L-am comparat cu un apelativ antic, din Asia Mică cred, Saraparai (=head cutters). Este clar că sunt mai multe derivate ale acelei teme, dar eu vreau să înțeleg dacă nu cumva Dakiviza (*Dakibyza) se traduce ”golful batalului” și era un punct de unde se exporta așa ceva. Știrea de ieri cu vasul eșuat și plin cu 15000 de oi m-a inspirat un pic. Bănuiesc că pe lână cereale, miere și altele, se mai exporta și ”păcure” (turmă de oi) din spațiul tracic.

    Nu știu dacă se exportau și batali, dar fiind pe malul mării trebuie să fi fost un loc unde se îmbarca câte ceva din interiorul Bitiniei pentru Grecia, iar creșterea oilor și caprelor este o ocupație milenară în Anatolia. Turcii care vin cu tradiția păstoritului vor produce un adevărat măcel în interiorul acestui teritoriu pentru a-l elibera de agricultori (pentru pășunat), oarecum similar cu genocidul galilor în Franța, a dacilor în Dacia.

    Φόρος ar trebui să fie un vad anume, probabil de numire iranică (și corad. cu gr. poros), fără legătură cu oss. fur (*paru ”batal”).

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 26, 2019 @ 7:23 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns la roderick Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: