Istoriile lui Roderick

August 12, 2008

Apoulon

Filed under: Kogaionon — Roderick @ 1:34 pm

In epoca dacica inclinatia axei Pamantului faţa de planul orbitei era de aproximativ 23 grade 42′, Ptolemeu indicand valoarea de 23 grade 42′.

O înclinaţie de 23 grade spre sud faţă de direcţia est pare să o aibă axa care uneşte, în Munţii Trascăului, Piatra Crăivii ( pe care este cetatea dacică Apulon – vezi de ex http://www.gk.ro/sarmizegetusa/alba_iulia/craiva.htm) cu vârful Colţii Caprei (1212 m) , din apropiere de Întregalde. De pe unul din aceste vârfuri poate fi uşor observat celălalt, distanţa aeriană e de puţin peste 5 km.

Alte directii remarcabile, formate de Piatra Crăivii cu varfuri situate la maximum 8 km distanta aeriana :

– Varful Runcului (878 m) –> Piatra Crăivii – 45 grade N-E

– Dealul Stanii (1111 m) –> Piatra Crăivii – 40 grade N-E -unghi prezentat de axa principala a unor sanctuare din Muntii Orastiei

– Varful Curetului ( 1240 m) –> Piatra Crăivii – 70 grade N-E – de asemenea, in legatura cu axa principala a unor sanctuare din Muntii Orastiei- si cu ziua de 1 Mai

-un vîrf (1064 m) situat la aproximativ 1 km distanţă de Piatra Crăivii se aliniază cu aceasta perfect pe direcţia V-E.
Din păcate încă nu i-am aflat denumirea.

Intreaga zona din jurul Pietrei Crăivii- Apoulon a fost un urias observator astronomic natural, posibil o „scoala astronomica” a dacilor.

Rostul astronomic si desigur religios al Pietrei Crăivii este legat de Soare. Soarele era vazut de pe unele varfuri ca rasarind „din” Piatra Crăivii cu ocazia unor evenimente importante.

Pe unele din varfurile mentionate pot fi plasate sanctuare dacice. Pentru a descuraja braconajul arheologic, trebuie mentionat ca, in toate cazurile, inventarul sanctuarelor dacice s-a dovedit foarte sarac, uneori inexistent.

Anunțuri

9 comentarii »

  1. Apoulon sau Apulon ar putea semnifica că avem un genitiv plural acoperind sensul de proprietate colectivă a membrilor tribului apuli. Adică așezarea aparține apulilor, așa cum Arsienon aparține arsietailor. Sper că m-am exprimat corect! :)
    Dacă avem așa ceva putem trage concluzia că IE *ōm devine -on la daci, oarecum asemănător cu transf.lui /m/ final în /n/ la greci. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European_declension

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2013 @ 8:36 pm | Răspunde

    • Posibil să avem iliri pînă în sudul Poloniei de azi (acei arsietai). Acest sufix -etae -etai e popular atît în teritoiul ilir (autariatae) sau de emigrație iliră (al tribalilor), cît și la traci(bisaltai, dentheletai). Să nu fie pur și simplu paralela lui -ates: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Map_of_ancient_Epirus_and_environs.png
      La fel și sufixul -on pentru așezări: la iliri Meteon, Rhion.
      Mă obsedează sufixele în perioada asta. :)

      Comentariu de Sorin5780 — August 1, 2013 @ 7:56 am | Răspunde

    • alb.apull, adj. pl.apuj : soft, tender (Cal.) M. https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf

      Presupun că tracica avea, la fel ca lb.greacă și cele arice, un prefix a- care neagă înțelesul temei. Ex: axios (negru), Axiopa. Oare alb. apull este inversul adj. nostru poaleș?
      Dă un nou sens popularului…pulă. :)

      poáleș, -ă, adj. (reg.; despre oameni și animale) mare, gras, voinic. DAR 2002

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 28, 2016 @ 10:52 pm | Răspunde

      • Probabil că alb.apull e coradical cu lat.simplex (sim – plicare- to fold) și gr.haplos (ha- one – ploos- fold).

        Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 28, 2016 @ 11:00 pm

      • polleō, pollēre ”to be strong, be powerful, flourish, thrive, be able, prevail, avail” (latinlexicon.org) > poaleș?

        Comentariu de Roderick — Decembrie 28, 2016 @ 11:02 pm

    • E posibil ca formele *appulae și appiaria, așa cum am intuit mai demult, să fie importante dpdv fonetic și etimologic. Am putea avea, nu un prefix verbal *ab-/-ap- ”from”, (deși cred că ar putea fi chiar asta) ci chiar un verb tracic. Mă gândesc la alb. jap/yap- (proto-alb.apa- < PIE *ap- ''to seize''), unde j și y sunt doar niște umpluturi ("hiatus filler''):
      ''Standard Albanian: Mançe et al. 2005: 172; Koçi & Skendi 1950: 153; Mann 1948: 9; Mann 1957: 156. In [Orel 1998: 157], derived from Proto-Albanian *apa (y- is explained as filling hiatus; cf. the historic spelling {ap ~ jap} in [Mann 1948] and [Mann 1957]), further from
      Indo-European *ap- 'to seize', although the semantic conversion is odd.'' http://starling.rinet.ru/new100/alb.pdf

      Semantismul său nu-i ciudat deloc, ba chiar destul de regulat conform celor mai mulți lingviști. Sunt numeroase exemplele, ba chiar era un articol special pentru această ambivalență semantică în toate dialectele PIE.

      Nu-i neapărat nevoie ca dialectele dacice să fi avut același semantism ca-n alb.jap. Poate era sensul clasic din celelalte limbi, cf. verbului a apuca: https://en.wiktionary.org/wiki/apiscor
      https://en.wiktionary.org/wiki/hap#Etymologyapă

      Rămâne de văzut ce ar putea însemna tema secundă.

      Vreau să discut puțin și despre acel y/j (= hiatus filler). Dacă ar fi numai protetic ar fi ceva, dar eu îmi amintesc de un reg. bizar pe care nu-l puteam plasa nicăieri, sub niciun radical evident (la acea oră).
      primul comentariu: https://hroderic.wordpress.com/2014/04/29/presana/
      Inițial l-am plasat sub alb.apë- father, eldest brother, cuvânt cu foarte multe coradicale probabile în limbi de toate originile, dar acum mă gândesc că-s două cuvinte care se confundă aici să ne dea un relict geto-dacic. Unul ar fi chiar acest rad. *ep-, *ap- "grasp, seize", altul ar fi acest proto-alb.*apa, care poate fi semitic la origine ….. sau PIE. Vom vedea!
      https://en.wiktionary.org/wiki/ap#Etymology_2
      https://en.wiktionary.org/wiki/ap%C3%AB

      Dacă acest iapă pornește de la un verb ''a *epa'' (=a apuca; a primi; grasp, seize, get, etc.), transformarea sa într-un substantiv ar fi chiar acest iapă. Exemplu concludent: a esca (arh. pentru vb. a isca) devine iască.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 1, 2017 @ 10:46 am | Răspunde

  2. Apoulon, Alouta

    Diftongul acela /ou/ era destul de comun în dialectul albanez cham al sulioților: Koungi, Goura (alb.gur „stone”), Mourga (alb.murg „dark, grey”).
    Pentru mine, ca românofon, diftongarea asta și formele asta se traduc astfel: goura (pietroasa), mourga (murga). Nu au sufixul lor adjectival -or, -ur (și al nostru), iar alb.gur și adj.murg (fem.murge) sunt masculine în toskă. Deci ori în dialect au alt gen, ori înseamnă altceva, dar -a este o terminație cu rol identic ca la noi: piatra, casa, mama, etc.
    Pentru a fi complet tabloul amintesc și terminațiile -a, -ë de plural. Poate asta înseamnă, goura =pietrele.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Souliotes#Etymology

    Chiar și numele lor, „souliotes”, vine din traco-albanezul sul = „mountain summit”, „watchpost”, „lookout” , exact în ordinea asta. Pentru un popor de păstori munteni are logică și se aplica cu siguranță și dacilor. Mai au o serie de cuvinte cu semantism identic.
    E posibil să fie coradical cu lat.silva (selbă) și gr.ὕλη ‎(húlē, “wood, timber”) alb. *s (dar în vechime era qe, qi sau qje, qji, cu pronunțarea lor caracteristică a lui q, nu ca-n latină)
    La noi a dat /ce/, /ci/, deci nu mă entuziasmez prea mult cu ideile astea, dar remarc fonetismul și apreciez conservatorism dialectului.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 13, 2016 @ 7:48 am | Răspunde

    • E totuși posibil ca acest diftong care a inspirat întreg articolul să fie inexistent la nivelul de jos al vorbitorilor acestor limbi, „cham” și dacică. Ambele popoare au fost complet ignorante în privința educației clasice, scrise, deci toponimele și cuvintele lor trec prin filtrul grecesc.
      Când grecii vor să spună „turcul” pronunță tourkos cu diftongul ăsta labial, deci nu ne putem baza pe acuratețea transmiterii cuvintelor albaneze dialectale, nici a toponimelor dacice.
      Poate n-ar strica să mă familiarizez un pic cu fonologia limbii grecești. Uit mereu de chestiunea asta deși dau constant peste greacă în lecturile mele.

      Oricum, ceea ce am spus privitor la formele moștenite de dacică rămâne valabil ca principiu. Au avut ca și balticii forme complete, forme zero și altele.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 13, 2016 @ 8:21 am | Răspunde

  3. http://www.dacoromania-alba.ro/nr25/va_amintim.htm
    http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=760&Itemid=281

    Tharmis ar putea fi o convenție grecească pentru un termen dacic care începe cu o africată. Poate chiar cel care intră în compoziția denumirii capitalei dacice, care e notată cu s- Sarmizegetusa.

    Am mai întâlnit ipoteza asta a regelui tribal Syrmos, și cred că cineva, (poate chiar eu însumi) l-a legat de arom.sârmi (a mâna); doar și pentru semantism sau doar pentru că seamănă și tot ar fi un motiv întemeiat să le comparăm.

    În fine, Tharmis ar putea fi numele original, iar Appulom să fie designația, să arate apartenența la tribul appulilor. Combinate, Tharmis Appulom ar fi (cetatea) conducătoare a appulilor, adică capitala appulilor în limbaj mai clar.
    comentariile dela 4 în jos: https://hroderic.wordpress.com/2013/04/23/de-ce-este-testoasa-broasca/

    Apropo de arom.sirmiia (marfă), mai demult mă întrebam de proveniența unui termen stuacă din limbajului unor Români din Tribalia. https://hroderic.wordpress.com/2011/04/08/namaie/

    Se pare că e bulgar și sb.croat (stoka – cattle; IE *tekʷ- „to flow, to run”; alb. tëk (izvor), shtekoj (to set out, take to the road), rom.teacăr, tachina(plantă), zătoc, poate toancă dintr-un articol mai vechi, acum și stuacă. E slavic sau e coradical celorlalte? Ci siguranță avem o familie lexicală extinsă, pre-slavică, din acest radical. https://hroderic.wordpress.com/2014/09/02/toancele/
    https://en.wiktionary.org/wiki/%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%BA%D0%B0

    Dar interesant pentru discuția mea din comentariu, e că avem același concept de marfă, de avere …mobilă. Nu discutam eu despre astea mereu? O societate semi-pastorală, ca cea dacică, trebuia să-și procure astfel de cuvinte cu evoluție semantică caracteristică. Acum să vedem ce „mișcare” cuprinde alb.pasuri cu var.mai vechi pasë și pata. Proto-Albanian *patśiā < IE *poti-o- 'to be in possession of something' https://en.wiktionary.org/wiki/pas%C3%AB#Albanian

    Avem un verb arh.a o împături/împătri- a fugi, (a ieși la larg ziceau unii lingviștii,alți spuneau pe patru picioare, adică fuga pe cal), cuvânt viu în meglenă și aromână.

    https://en.wiktionary.org/wiki/%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%BA#Russian

    Ca să vezi că nu-i nimic simplu, alb.gjedh ar putea fi coradical cu reg.gădărai. Prin urmare sensul ar fi nu de avere mobilă, ci de jaf, o metodă preaplăcută anticilor de a acapara averi. Chiar și acel sirmiia ar putea fi explicat astfel; dacă Russu era conștient de existența sa, l-ar fi pus lângă alb.ther. Dar iată că au verbul a sârmi, ceea ce pentru mine nu-i clară filiația spre ther.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 17, 2017 @ 9:43 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: