Istoriile lui Roderick

August 12, 2008

Apoulon

Filed under: Kogaionon — Roderick @ 1:34 pm

In epoca dacica inclinatia axei Pamantului faţa de planul orbitei era de aproximativ 23 grade 42′, Ptolemeu indicand valoarea de 23 grade 42′.

O înclinaţie de 23 grade spre sud faţă de direcţia est pare să o aibă axa care uneşte, în Munţii Trascăului, Piatra Crăivii ( pe care este cetatea dacică Apulon – vezi de ex http://www.gk.ro/sarmizegetusa/alba_iulia/craiva.htm) cu vârful Colţii Caprei (1212 m) , din apropiere de Întregalde. De pe unul din aceste vârfuri poate fi uşor observat celălalt, distanţa aeriană e de puţin peste 5 km.

Alte directii remarcabile, formate de Piatra Crăivii cu varfuri situate la maximum 8 km distanta aeriana :

– Varful Runcului (878 m) –> Piatra Crăivii – 45 grade N-E

– Dealul Stanii (1111 m) –> Piatra Crăivii – 40 grade N-E -unghi prezentat de axa principala a unor sanctuare din Muntii Orastiei

– Varful Curetului ( 1240 m) –> Piatra Crăivii – 70 grade N-E – de asemenea, in legatura cu axa principala a unor sanctuare din Muntii Orastiei- si cu ziua de 1 Mai

-un vîrf (1064 m) situat la aproximativ 1 km distanţă de Piatra Crăivii se aliniază cu aceasta perfect pe direcţia V-E.
Din păcate încă nu i-am aflat denumirea.

Intreaga zona din jurul Pietrei Crăivii- Apoulon a fost un urias observator astronomic natural, posibil o „scoala astronomica” a dacilor.

Rostul astronomic si desigur religios al Pietrei Crăivii este legat de Soare. Soarele era vazut de pe unele varfuri ca rasarind „din” Piatra Crăivii cu ocazia unor evenimente importante.

Pe unele din varfurile mentionate pot fi plasate sanctuare dacice. Pentru a descuraja braconajul arheologic, trebuie mentionat ca, in toate cazurile, inventarul sanctuarelor dacice s-a dovedit foarte sarac, uneori inexistent.

4 comentarii »

  1. Apoulon sau Apulon ar putea semnifica că avem un genitiv plural acoperind sensul de proprietate colectivă a membrilor tribului apuli. Adică așezarea aparține apulilor, așa cum Arsienon aparține arsietailor. Sper că m-am exprimat corect! :)
    Dacă avem așa ceva putem trage concluzia că IE *ōm devine -on la daci, oarecum asemănător cu transf.lui /m/ final în /n/ la greci. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European_declension

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2013 @ 8:36 pm | Răspunde

    • Posibil să avem iliri pînă în sudul Poloniei de azi (acei arsietai). Acest sufix -etae -etai e popular atît în teritoiul ilir (autariatae) sau de emigrație iliră (al tribalilor), cît și la traci(bisaltai, dentheletai). Să nu fie pur și simplu paralela lui -ates: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Map_of_ancient_Epirus_and_environs.png
      La fel și sufixul -on pentru așezări: la iliri Meteon, Rhion.
      Mă obsedează sufixele în perioada asta. :)

      Comentariu de Sorin5780 — August 1, 2013 @ 7:56 am | Răspunde

  2. Apoulon, Alouta

    Diftongul acela /ou/ era destul de comun în dialectul albanez cham al sulioților: Koungi, Goura (alb.gur „stone”), Mourga (alb.murg „dark, grey”).
    Pentru mine, ca românofon, diftongarea asta și formele asta se traduc astfel: goura (pietroasa), mourga (murga). Nu au sufixul lor adjectival -or, -ur (și al nostru), iar alb.gur și adj.murg (fem.murge) sunt masculine în toskă. Deci ori în dialect au alt gen, ori înseamnă altceva, dar -a este o terminație cu rol identic ca la noi: piatra, casa, mama, etc.
    Pentru a fi complet tabloul amintesc și terminațiile -a, -ë de plural. Poate asta înseamnă, goura =pietrele.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Souliotes#Etymology

    Chiar și numele lor, „souliotes”, vine din traco-albanezul sul = „mountain summit”, „watchpost”, „lookout” , exact în ordinea asta. Pentru un popor de păstori munteni are logică și se aplica cu siguranță și dacilor. Mai au o serie de cuvinte cu semantism identic.
    E posibil să fie coradical cu lat.silva (selbă) și gr.ὕλη ‎(húlē, “wood, timber”) alb. *s (dar în vechime era qe, qi sau qje, qji, cu pronunțarea lor caracteristică a lui q, nu ca-n latină)
    La noi a dat /ce/, /ci/, deci nu mă entuziasmez prea mult cu ideile astea, dar remarc fonetismul și apreciez conservatorism dialectului.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 13, 2016 @ 7:48 am | Răspunde

    • E totuși posibil ca acest diftong care a inspirat întreg articolul să fie inexistent la nivelul de jos al vorbitorilor acestor limbi, „cham” și dacică. Ambele popoare au fost complet ignorante în privința educației clasice, scrise, deci toponimele și cuvintele lor trec prin filtrul grecesc.
      Când grecii vor să spună „turcul” pronunță tourkos cu diftongul ăsta labial, deci nu ne putem baza pe acuratețea transmiterii cuvintelor albaneze dialectale, nici a toponimelor dacice.
      Poate n-ar strica să mă familiarizez un pic cu fonologia limbii grecești. Uit mereu de chestiunea asta deși dau constant peste greacă în lecturile mele.

      Oricum, ceea ce am spus privitor la formele moștenite de dacică rămâne valabil ca principiu. Au avut ca și balticii forme complete, forme zero și altele.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 13, 2016 @ 8:21 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: