Istoriile lui Roderick

Septembrie 22, 2008

Rusca

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 12:01 pm

În ghidul Munţilor Poiana Ruscă, apărut în colecţia „Munţii noştri”, în 1984 , ( o carte bine scrisă) , autorul H. G. Krautner afirma că:

” se pare că toponimia masivului muntos este de origine latină şi derivă din Poiana Rustica.”

Acelaşi autor afirmă originea veche, dacică a pădurenilor, locuitorii platoului din estul masivului.

„La poalele masivului, în depresiunea Haţegului, era aşezată capitala provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O parte din daci se retrăseseră în munţii învecinaţi. Poziţia geografică a aşezării pădurenilor le-a permis, probabil secole de-a rîndul, o izolare parţială faţă de influenţele externe mai tîrzii…”

***

În DEX, însă, „poiana” apare cu etimologie slavă ( polijana ).
„Ruscă” înseamnă rusoaică – dar e foarte puţin probabil ca aceasta să fie semnificaţia numelui localităţii Rusca din masiv.

Avem şi ruscuţa , numele unei flori ( Adonis vernalis) , căruia în DEX i se menţionează etimologie necunoscută.

În latină (probabil în cea populară), ruscus înseamnă brotac.

Din http://starling.rinet.ru/cgi-bin/etymology.cgi?single=1&basename=/data/semham/wchet&text_number=1813&root=config
Proto-IE: *gʷredh- Meaning: toad, frog
Old Greek:
bátrakho-s m., dial. bótrakho-s, brótakho-s, pl. bratákhọ̄s Hsch., bǘrthakos, pl. brǘtikoi (Hes), {bathǘrako-s – not found!} `Frosch’ Germanic: *krad-ōn- f.; *krid-ōn- f.; *krud-(i)ōn- f.
Latin:
bruscus `ranae genus’, ruscus `Kröte’
Russ. meaning: жаба, лягушка
References: WP I 698 f „

Ruscus apare ca gen botanic – vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Ruscus

Ruscus aculeatus ( ghimpele ) – în imagine:

Ce legătură poate fi între aceste plante şi…broască ? Poate culoarea, poate altceva. Sau poate e doar o coincidenţă între denumiri.

***

După cum au remarcat unii , rădăcina „rus” apare şi în limba dacă, în toponimul Rusidava.
Dar bănuiesc că „Rusca” are o altă rădăcină.

***

Mi-am adus aminte de o numărătoare a copiilor la jocul „de v-aţi ascunselea”, atestată în culegeri de folclor şi probabil încă folosită de copii în unele locuri:

”Uni, / Doni, / Trini, / Pani, / Rusca, / Busca, / Godi, / Mani, / Pisirichi, / Pichi!”

Sunt sigur că aceste cuvinte, transmise de la o generaţie de copii la alta, nu îşi au originea în simpla fantezie. E evident, însă, că aceste cuvinte nu pot fi luate nici ca atare, existând de bună seamă confuzii de pronunţie, acumulate de-a lungul secolelor într-o rostire care şi-a pierdut sensul.

Încercând „marea cu degetul”…

În spaniolă şi catalană:
buscar = a căuta

rosca = inel, colac
roscar = a înfăşura ( un fir de aţă )

„rusca, busca” = „dă ocol şi caută” ?

***

O variantă de traducere a secvenţei „Rusca, / Busca, / Godi, / Mani” ar fi:

„Mergi roată/
Caută/
Prinde/
în mână „

În această ipoteză am legat „godi” de radicalul IE ghed- sau ghend- , „a prinde, a apuca”
( englezul „get”), iar „mani” de radicalul man- „mână” .

În ce limbă se va fi spus iniţial această ciudată cimilitură ? Rămâne un mister. E aproape sigur că ea nu este limba în care vorbeau zi de zi copiii care au transmis-o de la o generaţie la alta.

E poate o imitare a unei limbi străine care le apărea fascinantă şi misterioasă.

Ori mai degrabă o „limbă conspirativă”, poate limba pe care o ştiau de acasă, dar nu era vorbită decât acasă…

16 comentarii »

  1. oricum subiectul asta cu limba copiilor e chiar fascinant!

    Comentariu de mandalandala — Mai 8, 2009 @ 9:19 pm | Răspunde

  2. Poate fi un fenomen asemănător cu felul în care copiii din anii 80 numărau: „uan, cius, fri” ( acum tinerele vlăstare ştiu engleza ceva mai bine, parcă din născare; cu româna e mai greu ).

    Este fie limba unor străini influenţi (imitată de copii, cum e cazul „uan, cius, fri”), fie o limbă autohtonă dispărută, din care au rămas doar formule specifice, fie o limbă străină folosită doar în ritualuri ( după cum „chiraleisa” provine din „Kyrie, eleison” ).

    Comentariu de roderick — Mai 9, 2009 @ 12:04 pm | Răspunde

  3. sunt sigura ca limba si jocurile copiilor pot ascunde vechi ritualuri.

    Comentariu de mandalandala — Mai 15, 2009 @ 8:55 am | Răspunde

  4. Copiii sunt mereu fascinati de ceea ce este interzis. E posibil ca jocurile lor sa imite ritualuri religioase candva interzise, apoi disparute

    Comentariu de roderick — Mai 16, 2009 @ 4:09 pm | Răspunde

  5. Fii atent ce-am gasit. http://www.ccm.ro/arh/folclorul_copiilor.htm
    sper sa fie bun linku.
    sanatate.

    Comentariu de mandalandala — Mai 18, 2009 @ 1:38 pm | Răspunde

  6. Lat. „buscus” – padure

    Comentariu de roderick — Mai 25, 2009 @ 11:53 am | Răspunde

  7. Din „Dicţionar de arhaisme şi regionalisme” , Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002 , preluat de DEX online

    rúscă2, rúsce, s.f. (reg.) 1. (animal) cu pete roşii. 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi.

    P.S.

    Dupa I. Duridanov, tracul
    raskus ‘quick, agile, live’ [Old-HighGerman rasc ‘quick’, German rasch ‘the same’, Engl. rash].” ( http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html )

    „Ruscă” – „râpă, drum peste deal” ar putea avea sensul originar de „repeziş” sau „scurtătură”. Se spune deseori despre o pantă de deal că este „repede” sau „iute”.

    Cuvinte germanice înrudit, cf. http://www.ieed.nl :

    „Old High German: reski*, resci*
    Language: ahd.
    Grammar: Adj.
    Translation (German): hitzig, rasch
    Translation (English): quick
    Latin: fervens Gl, (severus) Gl
    Etymology: germ. *wraskwa-, *wraskwaz, Adj., energisch
    Source: Gl (10. Jh.)
    Middle High German: mhd. resche, Adj., schnell, behende, munter, rµhrig, lebhaft”

    „Old High German: resken*, rescen*
    Language: ahd.
    Grammar: sw. V. (1a)?
    Translation (German): pl£tzlich auffangen
    Translation (English): catch suddenly
    Latin: deprehendere Gl
    Etymology: germ. *wraskwjan, sw. V., anregen, anfeuern
    See: s. gi-
    Source: Gl (2. H„lfte 8. Jh.)”

    Acesta ar putea fi în legătură cu numele unei unelte pescăreşti:

    RÉŞCĂ, reşce, s.f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecţionată din plasă şi purtată de pescari în două bărci, folosită la adâncimi mari. – Et. nec.
    Sursa: DEX ’98 ”

    Floarea numită „ruscuţă” ar putea avea o „soră” tot în limbile germanice:
    ‘rush (n.)
    „plant growing in marshy ground,” O.E. resc, earlier risc, from P.Gmc. *rusk- (cf. M.L.G. rusch, M.H.G. rusch, W.Fris. risk). O.Fr. rusche probably is from a Gmc. source. Used for making torches and finger rings, also strewn on floors when visitors arrived; it was attested a type of „something of no value” from c.1300. ‘ ( http://www.etymonline.com )

    Tot din glosarul lui I. Duridanov
    „rus-a (-as, -is) ‘a pit’ or rus- ‘slowly flowing’ [Old-Pruss. PN Russe (a village and a swamp), Lith. rusys (and rúsas) ‘potatoe’s pit; hut’, Latv. rusa ‘pit; or the Litv. rus’eti ‘to flow slowly’]. „

    Comentariu de roderick — Iulie 3, 2009 @ 12:59 pm | Răspunde

  8. Cred că lumea copiilor e plină de mister,dar nu e luată în seamă de adulți fiind considerată de multe ori expresia unei imaginații scăpate din frâu.Roderick,eu țin minte un alt joc al copilăriei în care se număra așa:ian tan tiri bobi dan…remarcați asemănarea cu primele numerale din limba celților cumbri( azi dispărută) Ian Tan Tethera(un doi trei).Bun articolul despre etimologia lui Ruscă;chiar aveam de gând să cumpăr 2 dicționare de arhaisme,acum chiar am să le iau!

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 19, 2009 @ 3:20 pm | Răspunde

  9. Vezi și Rușchița, loc. în jud. CS

    sau „râs”, animal agil care se cațără în copaci

    Comentariu de sabinus — Martie 17, 2010 @ 6:28 pm | Răspunde

    • La Rușchița este și o exploatare de marmură, unde se găsește și marmură de culoare roz

      Marmura cenuşie este bine dezvoltată în partea superioară a carierei şi conţine multe impurităţi: cuarţ, grafit, pirită, magnetit. Nivelul marmurelor albe este prezent în partea centrală a carierei. Pe măsura dezvoltării în grosime marmura devine mai omogenă din punct de vedere coloristic, predominând culoarea alb-lăptoasă. Nivelul marmurelor roz se situează la sud de marmura albă, apărând sub forma unor fâşii şi a unor pulberi fine
      (http://www.produsin.ro/articole/marmura-de-ruschita/)

      Comentariu de sabinus — Mai 21, 2011 @ 1:55 am | Răspunde

  10. RÚSCĂ, rúște, s. f. ~ 2. Oaie cu lâna de culoare roșcată-cenușie. (din rus2) / rúscă2, rúsce, s.f. (reg.) 1. (animal) cu pete roșii. 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi
    „Poiana Ruscă” pentru mine înseamnă că la un moment dat aspectul pădurii era roșcat, poate datorită culorii rugini a toamnei, poate datorită unor pîlcuri de copaci cu coroana roșiatică.După cum precizează și dicționarul, e un cuvînt foarte vechi și răspîndit.
    Broască era considerat un cuvînt autohton la un moment dat și aș fi foarte curios să aflu etimologia sa clară.De menționat că în dialectul ladin al limbii italiene(retro-romanș,friulian..) se spune rusk iar mai la sud rospo.Nu știu dacă mai trebuie să subliniez corelațiile speciale între română și dialectele ladine!
    În bulgară avem brostă-roșu închis.

    Comentariu de Ioan Albu — Noiembrie 28, 2010 @ 11:02 am | Răspunde

    • Broască este posibil să vină de la bruscă, și să arate că broasca este un animal care apare/dispare brusc, care sare brusc.

      …………….

      O altă direcție de analizat este cuvântul drușcă

      DRÚȘCĂ, druște, s. f. (Reg.) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. [Pl. și: drușce] – Ucr. družka.
      Sursa: DLRM

      Comentariu de sabinus — Mai 21, 2011 @ 1:45 am | Răspunde

  11. După N. Iorga, Revelaţii toponimice pentru istoria neştiută a românilor, pag. 10-11, existau „numeroase nume de locuri din aceeaşi regiune care atestă prezenţa, pe vremuri, a unei populaţii slave de nuanţă rusească sau ucraineană: Bloca Ruscă, Rusca Nemţilor, Rusca de la Cazan, Rusca-Duduita, Rusca Oltenilor, Rusca Lungă şi alte ruşti mici”…

    Comentariu de Daniela — Noiembrie 28, 2010 @ 9:11 pm | Răspunde

    • Avem şi rus ( rusă ) = roşu.

      Cf. DER „Rușchiu, s.n. (Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, în loc de ruschiu (cf. ruscea, rușcea), datorită culorii roșietice a unora din aceste locuri, ca și în cazul lui rușeț, foarte folosit ca toponim ” …

      Comentariu de Roderick — Mai 31, 2011 @ 3:12 pm | Răspunde

    • Oricine poate observa că nu-i vorba de un etnonim, ci un regionalism aproape pierdut în limba contemporană.
      ruscă = deal, râpă (cu pământ roșu); drum peste deal sau râpă; despicătură, curmătură.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 12, 2015 @ 7:36 am | Răspunde

  12. Rusca este de origine latină.
    Istoricul roman Titus Livius (ca. 59 î.Hr. – 17 d.Hr.), autor al Ab urbe condita (De la fondarea Romei).
    În această lucrare el scrie că în anul 181 î.C, Marco Pinario Rusca a fost ales pretore în provincia Cerdeña. În plus, la 1100 pe blazonul unei vechi familii de conți italieni din Como, pe nume Rusconi, apar trei frunze de Ruscus aculeatus.

    Comentariu de Lina — August 7, 2016 @ 3:51 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: