Zeul – Copil

Una din temele care nu s-au discutat aproape deloc, în absenţa dovezilor, este cosmogonia dacică.

Voi reda mai jos una din legendele cosmogonice ale românilor:

„La început, tot cât vedem astăzi pe pământ, era numai apă. De lumină nu se pomenea, Doamne fereşte. Deodată s-a născut Dumnezeu, Sabaot, aşa, din senin, pe o frunză de plămână (buruiană cu foaie lată ce creşte pe fundul apelor stătătoare), şi atunci s-a născut şi soarele deasupra apelor, pe ceri. Ceriul tot acum s-a văzut. O fi fost înainte, n-o fi fost, nu se ştie, că era întunerec.

Prin naşterea soarelui, lumina s-a răspândit pe faţa pământului. Văzând această lumină, Dracul ieşi din fundul unei bălţi, vechea lui moşie, şi se duse pe uscat, se duse până dete de un copil, pe o frunză de plumună, cu care a început a vorbi:
– Ce eşti tu, măi băiete?
– Eu sunt Dumnezeu- Sabaot.
– Dar acela cine este ( arătând soarele).
– Acela este ajutorul meu, soarele”

( culeasă de C. Rădulescu-Codin, Panaghia, Dolj; atestată în Muntenia)

“Plumuna” este numele local al nufărului.

Poate deloc surprinzător, o corespondenţă cu unul din motivele întâlnite în această legendă e întâlnită în mitologia indiană: motivul zeului Vishnu stând pe o floare de lotus:

***

În puţinele reprezentări ale “Marelui Zeu” al geto-dacilor, acesta apare ca un “tânăr imberb”. De asemenea, imberb este şi Cavalerul Trac – şi alţi zei.

( monedă emisă în 2006, redând imaginea de pe coiful de la Băiceni )
( coiful de la Coţofeneşti; o imagine despre care voi mai vorbi)

Dar care va fi fost interpretarea mistică a absenţei bărbii? După părerea mea, tăierea bărbii a avut iniţial rolul unei purificări, unei “întoarceri la vârsta pură”. Zeul fără barbă este un “Zeu-Copil”.

***

Ideea copilăriei ca stadiu fundamental al accederii în Împărăţia lui Dumnezeu apare în Evanghelie:

“Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”

( Marcu , 10, 14-15 )

***

Despre numele Zeului Suprem:

1. O etimologie celtică.
Din http://caeraustralis.com.au/months07/duman.htm

<<Gaulish Dumno- the world
G. Dumnorix – World King:
I. Domhnall; W. Dyfnual
Celtic dubno- world, the deep
I. Domhan OI. Domun
– the Universe, all
I. Domhain OI. Domain deep
W. Dyfr I. Dobhar water
Indo-E: *dheub- the deep>>

Din http://ehl.santafe.edu/cgi-bin/etymology.cgi?single=1&basename=/data/ie/germet&text_number=+++155&root=config

<<Celtic: Gaul dubno-, dumno- `Welt’ (Dubno-r–x)>>
Dacă Dumnorix este Regele Lumii, cum s-ar numi atunci Zeul Lumii?

Dumno-Deuo

2. O etimologie frigiană:

Din
http://www.ieed.nl :

“Phrygian: dum-
Part of speech: f. (?)
Meaning: `religious community’
Attested forms:

acc.sg. ²duman ² B-01.3;
dat.sg. doum(e) 48;
dat.sg.f. of an adjective dumeyay G-01A `belonging to the dum‘ (?)

Contexts: B-01.3 matar kubeleya ibeya ²duman ektetoy `Mother Kybele ibeya (a title) is the mistress of the religious community’ ( Lubotsky 1997: 125; for more details see s.v. kte-);
48. … doum(e) ke oi ou(e)/ban addaket orou/an `and to (the care of) the religious community the “father” has put his (tomb)stone’ ( Lubotsky 1997).”

*

Celui mai important cuvînt din limba noastră i se atribuie o etimologie latină-

Domine Deus.
În ce măsură putem accepta o etimologie autohtonă ? Greu de zis.
E o problemă nu doar de ştiinţă, ci şi de pietate şi credinţă.