Istoriile lui Roderick

decembrie 20, 2008

Musaios şi Buzău

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:29 am

E posibil ca rîul Musaios – în apele căruia a fost martirizat Sfîntul Sava gotul – să nu fie Buzăul, ci alt rîu aflat nu departe, Călmăţuiul.

Numele Musaios îşi are un corespondent belgian – Meuse/  Maas. Numele înseamnă  la origine „mlăştinos”, „murdar” .

Din http://www.ieed.nl

„Proto-Celtic: *musso- ‘dirty’ [Adjective]

Old Irish: mosach [o]

Middle Welsh: mws ‘stinky, smelly’

Middle Breton: mous ‘litter, garbage’

Cornish: mousak, mosek ‘smelly’

Proto-Indo-European: *mewd-

Page in Pokorny: 742

IE cognates: my´sos ‘filth’

Notes: The forms attested actually presuppose both *musso- and *mussako-, cp. also OBret. admosoi gl. inrogauerit maculam and OIr. mosar ‘dirt’.

References: LEIA M-65, GPC III: 2512, DGVB 54.”

Un sens foarte asemănător îl are o rădăcină proto-slavă:

„Proto-Slavic form: ka?lú

Grammatical information: m. o Accent paradigm: c
Proto-Slavic meaning:
`dirt’
Page in Truba‰ev:
IX 127-129
Old Church Slavic:
kalú (Supr.) `dirt, mud’ [m o]
Russian: kal `faeces, excrement’ [m o]
Czech:
kal `dirt, muddy water, puddle, sediment’ [m o]
Polish:
kaš `dirt, puddle, excrement’ [m o]
Serbo-Croatian:
ka?l `dirt, mud, puddle’ [m o]; C¹ak. ka?l (Orbanic´i) `small pond (rainwater cistern) near a village’ [m o]
Slovene: ka?š `mud in a puddle, dregs, puddle’ [m o]
Bulgarian: kal `mud, dirt, dregs’ [m o]
Indo-European reconstruction: kºeh2l-o-??
Other cognates:
Gk. phlÒj `clay, earth, mud, mire’ [f]; Dor. pa?lÒj `clay, earth, mud, mire’ [f]

Din „kal”-„murdărie, mlaştină”  derivă, cred, numele Călmăţuiului -slav sau, după unii, cuman. E posibil ca acesta să fie exact traducerea  lui „Musaios”.

Reclame

22 comentarii »

  1. Aspecte
    Raul Calmatui izvoraste din zona mlastinoasa a comunelor Stalpu, Costesti , Tintesti ( commune din zona de campie a judetului). In celebra Scrisoare a Bisericii din Gothia catre Biserica din Capadocia se spune ca Sava Gotul a fost inecat intr-o apa curgatoare legat de o barna . Pana sa fie prins de ostenii lui Athanaric a trecut prin paduri arse ca sa ajunga la o cetate. In perioada martiriului despre care vorbim, crestinii fiind prigoniti se retrageau in locuri mai ferite. Memoria colectiva spune ca satele Muscelul Caramanesti si Scaieni ( de langa rupestre) , in acele vremuri formau un singur sat. In timp – cearta dintre sfintii calugari pe padurea Samaru a divizat satele , padurea a fost trecuta prin foc si sabie ( zice un inscris – ev. Mediu) . (Noile nume ale satelor sunt dacice !). Catune : Camboru si Matzara. In zona – numele Sava este purtat ca nume de familie; neamul Sava este foarte numeros ! Martiri ai crestinismului : in Dobrogea si in zona rupestrelor ( la Martire – o zapodie).
    Este adevarat : apele Buzaului ( in zona de munte ) si mlastina ?! La Valea Lupului ( langa Patarlagele ) unde se crede ca a fost scufundat Sava – exista o stolna ( o groapa in albia raului care se umple-goleste cand apele sunt vijelioase). La Pietroasele , Nucu, Alunis, La Berca , in lurul anului 300 d. Ch. – sigur locuiau oameni.
    Se crede ca Athanaric avea capitala la Pietroasele ( Odobescu a sapat acolo !), iar unul din capitanii lui a daruit unei femei un munte , o zapodie si trei lacuri ( unul facut artificial cu munca prizonierilor) : Varful Gosei ( cu sedila), Gosa – zapodia, Lacurile Gosei. Peste aceste plaiuri ar fi trecut Sf. Sava. Se crede ! Sa fie bine !

    Comentariu de Grigore Rotaru Delacamboru — ianuarie 20, 2009 @ 10:30 pm | Răspunde

  2. aveam o colega de faculta prin 98 care e din piatra neamt. cand zicea de ea ca e muradara zicea ‘is mazaca tata (toata)’. no, ce zici?

    Comentariu de mandalandala — aprilie 28, 2009 @ 8:40 pm | Răspunde

  3. Avem verbul „a mozoli” – despre care insa Dex zice ca vine din maghiara.

    Din dictionarul lui Cioranescu:
    ” mozolí (mozolésc, mozolít), vb. – 1. A molfăi, a morfoli. – 2. A mînji. Creaţie expresivă, după cum o demonstrează suf. său -li şi semnificaţia sa. Der. din mag. majzolni (Cihac, II, 205), din ceh. mozoliti „a obosi” (Şeineanu, Dict.), din rut. mozoljuvati (Candrea) sau din rus. mazólitĭ „a produce bătături” (Scriban) nu convinge. Probabil că la aceeaşi rădăcină expresivă se referă mozoc (var. mosoc, mozac), s.m. (cîine; mucos, copil; persoană bosumflată), format ca motoc din mot- sau moţoc din moţ (după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din rus. mosĭka „cîine”; pentru Densusianu, GS, IV, 388, e legat de alb. madh „mare”). Cf. mozomaină, s.f. (Banat, pocitanie) şi probabil mosoi, vb. (Trans., a molfăi, a rasoli). ”

    Mai sunt in jud. Arges localitatile Mozacu, Mozaceni ( nume mai nou, probabil sat intemeiat de oameni veniti din Mozacu ).

    Comentariu de roderick — aprilie 28, 2009 @ 9:48 pm | Răspunde

  4. din http://www.indoeuropean.nl
    Proto-Celtic: *musso- ‘dirty’ [Adjective]

    Old Irish: mosach [o]

    Middle Welsh: mws ‘stinky, smelly’

    Middle Breton: mous ‘litter, garbage’

    Cornish: mousak, mosek ‘smelly’

    Proto-Indo-European: *mewd-

    Page in Pokorny: 742

    IE cognates: my´sos ‘filth’

    Notes: The forms attested actually presuppose both *musso- and *mussako-, cp. also OBret. admosoi gl. inrogauerit maculam and OIr. mosar ‘dirt’.

    Comentariu de mandalandala — mai 15, 2009 @ 9:17 am | Răspunde

  5. Dirtiness: own it, love it, have it all around me right now. :)
    S-ar putea să deținem încă un cuvânt dacic în acest sens: scârnă(scârnav) http://dexonline.ro/definitie/sc%C3%A2rn%C4%83
    Proto-IE: *s[e]k-
    Meaning: faeces
    Hittite: sakar, gen. saknas `Kot, Excrement’
    Old Indian: ava-, apa-skara- m. `faeces, ordure’
    Old Greek: skō̂r, gen. skatós n. `Kot, Exkrement’
    Germanic: *sk-ar-n-a- n. dung, filth
    În graiul megl.scrămă- urdoare(*lat.excrementum?)

    Musaios și Buzău, cum am mai comentat, ar putea fi o greșeală de copist; în caz că nu e, alb. ar putea veni în ajutor: mut = căcat, rahat (cuv.vulgar); feçe (standard), kakë (mai puțin vulgar)
    Proto-IE: *(s)mū-
    Meaning: to soil
    Poate avem de aici și rom.muzgurit, muscuros, sau Proto-IE: *(s)mut-
    Meaning: dark, dirty
    Armenian: muth dunkel; Dunkelheit, Nebel, mthar dunkel
    Germanic: *mut-ōn- f., *mudd=, *smudd=
    Celtic: OIr mothar `dunkel’, Ir mothar `a woody swamp’

    Comentariu de Ioan Albu — mai 13, 2012 @ 8:44 am | Răspunde

    • Cred că în dialectele tracice aveau un nominativ *mosk (murdărie, pată) cu sufixul de agent -sk. Mi se pare prostească ideea derivării acelui muscur, un adjectiv foarte precis în sensuri, din lat.musca.

      Vezi la pag.179 sensurile aromâne ale adj. muscur: file:///C:/Users/Sorin/Downloads/BCUCLUJ_FP_279430_1922-1923_003.pdf

      ”murdar la față” , ”copil muscur” și ”(oaie) care are pete de culaore neagră pe botul de culoare deschisă”.
      Nu cred că se intuiește faptul că -ur este în fapt un afix adjectival autohton, deci la ce bun două sau chiar trei afixe (vezi muscuros)… decât dacă nu cumva primul este sufix de agent.

      Comentariu de Sorin5780 — august 7, 2017 @ 8:10 am | Răspunde

      • Regionalisme Ardeal: reg.piscoș (murdar), moscoș (și mai murdar).

        Comentariu de Sorin5780 — februarie 13, 2018 @ 12:53 pm | Răspunde

  6. MẤZGĂ s.f. 1. Noroi moale, lipicios și alunecos. 2. Pojghiță moale, cleioasă ori unsuroasă care se formează pe suprafața unor alimente sau pe pereții vaselor în care au stat anumite alimente. 3. Strat de alge, de mușchi etc. care acoperă pietrele, rocile expuse la umezeală. 4. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor (aflată sub coajă). – Din sl. mĕzga. bg. măzga (dex 98)

    MÚSCĂ, muște, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului (dex 98) – numele insectei vine de la faptul că se așează mereu pe ceva murdar (fecale) MUHA

    musacá (musacále), s.f. – Mîncare de vinete cu carne tocată. Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin) (DER) – seamănă cu o materie moale și vâscoasă

    Comentariu de sabinus — mai 13, 2012 @ 6:20 pm | Răspunde

  7. http://www.carpati.org/cultural/legenda_r%C3%A2ului_buz%C4%83u/600/
    Zizin-împărat pare un nume foarte bizar pentru română, poate e dacic. În zona Buzăului cred că era cetatea Zusidava, poate chiar capitala acestui regișor (*redza) de legendă peste un neam traco-dacic.

    La fel și Buzăul, o fi avut un sens de tulbure în dacică.

    Comentariu de Sorin5780 — martie 12, 2013 @ 2:49 pm | Răspunde

  8. ”buzăĭél n., pl. e (dim. d. numele rîuluĭ Buzăŭ). Munt. Est. Mlaștină rămasă după ploaĭe (bulhac). ” (Scriban, dexonline.ro)

    Nu e din numele râului Buzău, cum se afirmă. Diminutivarea aceasta are loc în numele brațelor secundare ale unui râu (care ocolesc un ostrov), cf. Dunărice, Sirețel, nu în denumirea unei bălți cu apă de ploaie.

    ”bozăí, vb. IV refl. (reg.) a prinde mucigai, a se acri, a se strica.” (DAR)

    ”bozăĭésc v. intr. (d. boz 2?). Trans. Buc. Mucezesc (vorbind de băuturi fermentate).” (Scriban)

    Comentariu de Roderick — aprilie 20, 2013 @ 8:40 am | Răspunde

    • buzinë (swamp) pag.54
      https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf

      Știm că alb.[z] provine ori din (1) palatalizarea lui [d] înaintea lui [i] ori (2) *gʷ înainte de [i] sau [e]. Exemple:
      1. zanë (zână; Lat. Diana), zonjë, zot (*djo-nja, *djo-tos, IE *dyḗws “heaven, sky”)
      2. zonjë, zot (doamnă, domn; *gʷénh₂s “woman”), zjarr, zjarm (foc; *gʷʰer- “hot, warm”), zezë (negru, murdar; *gʷēdh- ”a.k. of mock”, rom.goz), zorrë (=intestin; *gʷer- ”swallow”), zë (=take, hold, ocuppy, catch, etc., *gʷhedh- ”to keep, to seize”, sanscr.gádhya- `to be seized or gained as booty’, rom. gădărai)

      Comentariu de Sorin5780 — mai 30, 2018 @ 5:15 am | Răspunde

      • zulë (shout, glory), zulmë (glory), zë (sound, voice, vote), PIE *g⁽ʷ⁾ew(H)- or *g⁽ʷ⁾ew(h₂)- ”call, invoke”, *gʷet- ”to say”
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/gewH-

        Cunoscând foarte bine transformările fonetice albaneze putem reconstitui cuvinte geto-dacice necunoscute până acum și să facem conexiunile logice. Am încercat de vreo două ori, găsind printr-un noroc chior corespondenții dacici.

        Să luăm acest zulë (*zjulë) ca exemplu; oare în graiul dacilor nu era *giulă și NP Giulea, Giulești (Gelupara, Geloupara)? Cunosc foarte bine motivele pentru care ipoteza asta ar fi puțin probabilă, dar și așa nu cunoaștem foarte multe despre istoria numelor dacice din Română.

        Giarmata s-a propus deja ca traducându-se ”Izvoarele termale” (un plural dacic definit), dacă-mi aduc bine aminte și trebuie să recunosc că are sens, deși nu credeam asta inițial.
        Zezë ar avea un *giadă sau gează/*jază (negru, *gedja) la nordul Dunării, deși culoarea este foarte bine reprezentată printre cuvintele autohtone. Chiar nu mai era nevoie de încă unul.

        Comentariu de Sorin5780 — mai 30, 2018 @ 7:23 am | Răspunde

    • Posibil să avem și niște denumiri turcomane în zonă (Buzău, Cașoca, Cașauca). Erau niște căciuli de blană cenușii ale basarabenilor, parcă *boaze le spunea, și cineva m-a corectat spunând că e adj.turcesc:
      https://en.wiktionary.org/wiki/boz#Etymology_4

      Vezi și această încurcătură între buză și acel adjectiv:
      buzuríe sf [At: VÎRCOL, V. / Pl: ~ii / E: nct] 1 Oaie cu buza neagră. 2 Buzurică.

      a se bozăi este iar identic cu un turcism boza (băutură fermentată), din pers.buze.
      https://en.wiktionary.org/wiki/boza#Etymology

      Posibil ca pe undeva să se fi intersectat și cu ceva dacisme locale, doar avem numeroase derivate din morfemul acesta *bew- (“to blow, inflate, swell”). Cine știe, poate chiar în domeniul băuturilor fermentate.
      https://en.wiktionary.org/wiki/بوزه#Persian
      https://hroderic.wordpress.com/2009/07/02/berea-getica/

      buzë, buzinë (swamp) ar trebui să vină din același radical.

      E o cascadă Cașoca în Buzău care n-ar o explicație. Altă aluzie turcească n-am afară de cea dată de lingviștii noștrii cu târla turcomană (*caș-), dar mă gândeam, poate avem un latinism pierdut, cassius, cassus, evoluat ca în neolog. cassie. Cu siguranță ar fi devenit cașă la noi, dus probabil de Românii care se retrag spre munte de pe câmpia Dunării sau chiar din Dobrogea(după sec.VI d.Hr.).

      După epoca tulbure a migrațiilor apar numeroase toponime turcomane la noi, inclusiv câteva vaduri pe Nistru și de-a lungul Dunării de jos.
      tc. geçit (vad, trecere):
      https://en.wiktionary.org/wiki/geçit#German
      https://en.wiktionary.org/wiki/ge%C3%A7

      Tighine-cheaciou (Tighina): https://tighinaromaneasca.wordpress.com/2011/10/14/sa-ne-cunoastem-radacinile-tighina-1/

      Brăila-Ghecet (vechi vaduri ale oilor) http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_1/20_duciu.pdf

      Bine c-am mai șters din toponimia asta străină și sterilă. Când citesc cum se lăudau istorici și geografii cu faptul că n-am schimbat denumirile multor locuri din țara asta (ca alții) mă cuprindea așa un sentiment de greață. Păi nu le-am schimbat pentru că suntem proști, n-avem un merit deosebit din asta. Când au ocupat străinii locurile astea n-au pregetat să le redenumească imediat.
      Cui se adreasează denumirile astea până la urmă? Cine trebuie să le înțeleagă, eu sau străinul?

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 4, 2018 @ 9:20 am | Răspunde

  9. Am găsit ceva care lămurește problema. Buzăul și Călmățuiul au fost cândva același râu.

    ”CĂLMĂȚUI 1. Rîu afluent stg. al Dunării; 145 km. Considerat o veche albie a Buzăului. Izv. la V de municipiul Buzău și străbate Bărăganul de la V la E. Se mai numește C. brăilean. 2. Rîu afl. stg. al Dunării, prin intermediul bălții Suhaia; 134 km. Izv. din C. Boianului. Are curs intermitent, secînd în perioadele secetoase. Se mai numește C. teleormănean.” (DE, dexonline.ro)

    Comentariu de Roderick — iunie 11, 2015 @ 6:27 am | Răspunde

  10. M-am întrebat uneori, foarte probabil și alții înaintea mea, dacă nu cumva cotinii ăia de la curbura Carpaților nu se întindeau de-a lungul unor râuri din zonă până la Dunăre unde făceau joncțiunea cu britolagii și alții. Dacă este cazul și au fost asimilați târziu, abia înainte de Hristos, trebuie să fi lăsat un lexic, niște denumiri celtice în zona Munteniei. Musaios s-ar califica cu siguranță, dar avem acea precizare că ar fi o transcriere greacă a numelui Buzău.

    Curios destin au avut și celții ăștia. Odinioară ocupau vaste întinderi din Europa și ajunseseră și-n Asia Mică. Apoi au dispărut aproape complet din Europa continentală. Ce s-a întâmplat? E vreo teorie mai cuprinzătoare? Să fi fost de vină ocuparea și asimilarea celților dintr-un centru important cum este Galia (Franța), iar celelalte insule de celtism să fi cedat și ele asimilării lipsite de legătura organică cu centrul?
    Am urmărit acum câteva luni un documentar despre economia și legăturile comerciale vaste ale celților. Într-un fel, cred că multe colonii de celți erau iradieri susținute politic și economic de prospectul unui câștig comercial sau exploatarea unor resurse. La fel s-au dezvoltat grecii antici sau romanii. De ce ar fi altfel pentru celți?

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 11, 2015 @ 8:07 am | Răspunde

    • Celții au ieșit destul de devreme din ”jocurile de putere”, dar influența lor culturală e foarte, foarte mare peste secole, chiar și acum. Inconștientul colectiv al europenilor este în bună parte ”celtizat”.

      Comentariu de Roderick — iunie 11, 2015 @ 11:25 am | Răspunde

  11. Dacă Musaios este o denumire autentic dacică, mă gândesc că forma tracică era *Musai(a) sau Muzai(a) (-os este un nominativ grec). Un cititor a dat un adj. măzac (murdar), mai e și top. Valea Mozacului unde circula un entopic foarte ciudat, muzan.

    Este o legendă despre Petru Ciobanul și nevasta lui, doamna Chiajna, care în legenda locului ar fi fost o ..*ială (?) De obicei nu folosim singularul și sună bizar.

    ”Pe vremea aceea, un tânăr boier înalt şi fălos, cum nu găseai flăcău ca el nici în şapte sate, tot
    abătându-se cu turmele pe-aici, şi-a aşezat stână-ntr-un muzan. Dar n-a fost pocit; se vede treaba că şi ielele s-au îndrăgostit de el. Aşa s-a şi-ntâmplat, că una din iele l-a plăcut aşa de tare, că i-a devenit nevastă; s-a făcut muiere, din zână. […] Se vede treaba că ielele ălelalte, care au rămas tot iele, părăsiseră muzanul lor de când ciobanul ii cotropise cu stana; altfel n-o învingeau, c-o ajutau pe zâna regină.”
    pag.99: file:///C:/Users/Sorin/Downloads/Argesis-10-Studii-si-comunicari-Muzeul-Judetean-Arges-2001.pdf

    Povestea este probabil mai veche decât episodul bătăliei, iar personajele s-au suprapus, dar eu înțeleg acel ”muzan” ca loc predilect al ielelor.
    Nu cred că e vorba de vechile muze, dar poate fi un termen dacic înrudit cu Musaios, adică noiane (câmpie inundată) unde-și aveau sălajul ielele.

    În popor se zice că-ți pot provoca paralizie, reumatizm (malcaviță), deci e posibil ca la origine să fie nimfele apelor.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 25, 2017 @ 1:43 pm | Răspunde

  12. S-a discutat în trecut despre acel sufix -ui atașate la numele de râuri din estului țării ca fiind o moștenire turcomană. Poate e doar o coincidență, dar în limbile celtice insulare au acest Wy, Uy pentru câteva nume de râuri, inclusiv galezul gwy (râu). În compoziții g- cade.

    pag.24: https://books.google.ro/books?id=I89aAAAAcAAJ&pg=PA32&lpg=PA32&dq=novantes+tribe&source=bl&ots=9d3R_zKqXo&sig=ud0tCQhg44ar-pawUg6dw2lktcw&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwixvbnJ347bAhWLbZoKHZY6D7sQ6AEIMTAC#v=onepage&q&f=true

    Nu poți face abstracție nici de alb.ujë (apă) drept coradical probabil al acelor celtisme, la fel cum m-am gândit probabil că acesta putea forma acele numiri de ape răsăritene.
    Se pune întrebarea, oare avem straturi lingvistice dialectale între Carpații ocupați de carpi, *cauconi și *costoboci unde predomina term. -ris, apoi urma o terminație *-uie pe malurile Prutului și spre Nistru.
    Evident nu putem atesta pentru o asemenea ipoteză, nici nu putem dovedi că britonicul wy este coradical cu alb.ujë.
    Eu cred că sunt legate etimologic de sufixul -ava (-awa), atașat numelor de râuri balto-slavice și românești (dublă origine aș zice, tracică și slavică). Vezi și breton aven (râu).

    Sunt multe asocieri interesante între cuvinte celtice și albaneze: pe aceiași pagină, lli (flux, flood, stream) = alb.li (smallpox/vărsat de vânt), galic tuile (a flood) = lat.tullis, rom.tulbină, irl. și britonic -uir, -ur, -wyr (d.râuri = fresh, pure) = alb.i ri (fresh, new), etc.
    prefixul galic mam- care însemna munte (probabil legat etim.de Lat.mons și rom. momâie)

    Mă gândeam citind cartea asta dacă nu cumva Lat.cella putea da la noi acel aciua după sensul avut probabil în epoca prigonirii cultului creștin. Știu că lingviștii au dat etimologia asta, dar s-au gândit că vine din lexicul creștin?
    La scoțienii apare în toponimie drept Cil sau Kill (cell; chapel, church), împrumut latin. La fel și la noi, probabil am moștenit tradiția ascunderii în catacombele Romei din primele secole, iar când au venit la Dunăre și chiar în timpul marilor migrații, creștinii obișnuiau să se retragă în munte și să sape peșteri și văgăuni unde se adăposteau și găseau refugiu.
    Complexul de la Casian se retrage în Buzău la munte, unde avem până târziu în evul mediu un complex monahal.
    Nu resping, desigur, nici o convergență daco-romană fortuită.

    Comentariu de Sorin5780 — mai 18, 2018 @ 1:06 pm | Răspunde

    • Cea mai ciudată transformare fonetică din câte există este acest /u/ sau /v/ pentru latin /ll/ și dac. /n/. Înțeleg ideea de a face dispărut un /ll/ prin accent, dar altele sunt mai puțin clare: piuă/pivă (lat. *pilla???), părâu (tosk.përrua, pl.përronj)

      Cred că în anumite cazuri avem /u/ pentru un mai vechi /n/ și am dat câteva exemple, unele necunoscute și regionale.
      Vezi și acest piuă (var. pivă).
      PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.

      Sensul ăsta e clar legat de alb.pi (a bea) și un sufix traco-ilir de agent -va, conform celui baltic. Celălalt sens, cel de dârstă, cred că se deosebește iar net de orice am fi moștenit din acel ipotetic *pilla. De fapt e pīla (mojar; *peyla, apoi pīla), complet diferit de piua noastră.

      Cred că aici trebuie văzut ce-i cu această terminație verbală -s: *peys- (“to crush”). Este cumva originalul PIE pentru verbe iterative, iar tema este doar *pey-? În acest caz ar fi perfect logică păstrarea unui Latin pīla (mojar) și unui dacic pivă.

      Mă întreb dacă toate aceste exemple dr. pivă, măduvă/măduă, etc. nu sunt cazuri de adaptare la tiparul derivativ dacic. Nu zic că toate exemplele ar fi și dacice, dar sunt multe necunoscute aici, iar Dex-ul
      n-ar trebui s[ accepte fără rezerve orice etimologie latinizantă.

      Cum poate cineva trece peste așa logică: piuă – adăpătoare? S-a transformat vreodată mojarul în adăpătoare? Dar arom. mãduã (var.mãduuã, miduã, miduuã, minduã)? Și tracii aveau *médʰyos (“between”), iar Latinii atestă pentru o terminație -ua sau -ūa prin acel Lat. /v/ antic, care nu dispare pur și simplu, așa cum cred lingviștii, ci se transferă daco-românilor, care regional îl vor folosi pentru a forma noi cuvinte. (Dacia) Malua/*Malūa, Moldua (molduani), Ilișua, Aciua (azi Vârfurile), astea nu-s simple accidente, ci derivate dacice pierdute ca sens.

      aușel nu-i Latin, ci dacic, din celași radical ca Lat.avis. Auș este iar posibil a fi autohton, nu din Lat.avus.
      Deși nu mai facem distincția între vocale lungi și scurte azi, cred că nici dacii nu trecuseră de faza asta privitor la /u/ și /ū/ în anumite poziții din interiorul cuvintelor.

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 16, 2018 @ 9:59 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: