Istoriile lui Roderick

Februarie 9, 2009

Giarmata

Filed under: Deva — Roderick @ 12:12 pm

Giarmata, numele unei comune din Timiş, ar putea proveni din numele unei dave dacice, „Germidava” sau „Thermidava”.

Din http://soltdm.com/geo/arts/categs/categs.htm

„Thermidava. Θερμίδαυα, Ptol 2. 16. 7, TSR 202 Dalmatia. Este poate acelaşi cu Γέρματζα (format de la TDM *germ „cald”, coradical cu gr. θερμός). Identificat după poziţia lui, conform coordonatelor lui Ptolemeu, el trebuie să fie acelaşi cu modernul Dhërmiu din Albania, unde sunt ruinele unui oraş antic. Existenţa unui –dava în acel loc are o enormă valoare ştiinţifică, fiind un argument de primă mână în favoarea ipotezei existenţei unei mari enclave dacice în Epirul Nou. Despre caracterul daco-moesian al mai multor toponime din Dardania voi vorbi într-un articol separat.”

De remarcat similitudinea între forma Γέρματζα şi Giarmata.

Din http://ro.wikipedia.org/wiki/Giarmata,_Timi%C5%9F

„Pe teritoriul comunei au fost descoperite urme ale unor aşezări neolitice dar şi materiale de origine daco-romană. În perioada feudală a existat aici un voievodat puternic – voievodatul de Giarmata – care a fost amintit în documente la 1241. Comuna este atestată documentar la 13341335, în registrele papale de zeciuaială, sub numele de Zamor Gormat sau Garmad.”

E posibil ca numele aşezării să fi evoluat din Germidava > Gearmada > Giarmata.

Numele a fost probabil deformat pentru a avea înţeles în maghiară (Temesgyarmat  = „Colonia Timişului”).

Coincidenţa cu numele unei aşezări din Albania nu e o problemă – localităţile sunt suficient de îndepărtate geografic pentru ca numele lor să coincidă fără a fi creat confuzii.

9 comentarii »

  1. Propun înlocuirea neologismelor pe baza gr. „termo” în „germo”. All în favor say „aye” !
    -Aye!

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 9, 2012 @ 7:33 pm | Răspunde

  2. Sau Giarmata ar fi un veritabil maghiarism din gyarmat- colonie. Cred că dacicul germes s-ar fi transformat în *giermos sau *jărmos.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 8, 2012 @ 4:00 pm | Răspunde

    • Chiar tu eşti cu comentariul ăsta ? :)

      Comentariu de Roderick — Mai 8, 2012 @ 10:02 pm | Răspunde

      • „Și tu, Brutus?” :)
        Încerc să fiu și eu cât mai corect. Localitatea în cauză are mai multe denumiri de-a lungul istoriei, iar șansele ca o denumire dacică să se fi păstrat acolo unde nu-i măcar un singur izvor cald sunt slabe. Pe de alt parte localitatea a fost colonizată cu germani în sec.XVIII gonind pe români și a rămas așa până la ultimul mare război. Deci autoritățile puteau renumi satul cu un termen unguresc corespunzător situației.
        Apoi, nu există nici măcar un singur amărât de regionalism care să continue dacicul *germe, deși a avut toate condițiile favorabile.

        Nu zic nici că e total exclusă originea dacică, doar că sunt sceptic în momentul ăsta.Poate mai găsesc alte resurse și revin ca să mă contrazic, dar până atunci: giarmata e un „bashqort-ism” / bozgorism.(am citit undeva că acești turcomani sunt consemnați la granițele Dunărene ale Imp.Bizantin apoi ca avangardă a ungurilor) http://en.wikipedia.org/wiki/Bashkirs
        S-ar putea ca românii să fi ținut minte acest etnonim încă de la primele contacte cu aceste hoarde sălbatice care au intrat în Ardeal.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 9, 2012 @ 8:28 am

      • S. Paliga menţionează „German”= divinitate htoniană la sârbi şi bulgari, o păpuşă mare care este îngropată pe timp de secetă, într-un crâng sau lângă un râu.

        Ar corespunde păpuşii numită „Tatăl Soarelui” la români (vezi obiceiul Caloianului), numai că acesta are ca pereche pe „Muma Ploii”.

        Este PIE *gʷher[e]-, *gʷhrē- „to heat, to burn”, de unde engl. warm, v. ind. ghr̥ṇá- m. `heat, ardour, sunshine’, deci nu e neapărat nevoie ca Thermidava să aibă izvoare termale.

        P.d.a.p., judeţul Timiş este foarte bogat în surse termale (majoritatea neexploatate).

        Comentariu de Roderick — Mai 9, 2012 @ 7:54 pm

      • Paliga mai spune că *gʷher[e]-, *gʷhrē- “to heat, to burn” putea da și NP Gherman.
        Vrea să spună că unele dialecte puteau păstra o serie de consoane aspirate, astfel, în atingere cu „e, i” nu se mai producerea palatalizarea consoanei precedente.

        *Ghermidava, *Ghermania, *ghermai (gr.thermai), Gherman sinonim cu Călin (dacă s-ar referi la adj.călin- căldicel)
        Gherman (Ghiorman) m. sărbătoare băbească la 12 Maiu, cade 5 zile înainte de Ispas: Ghermanul se ține, ca câmpiile să fie ferite de grindină.

        Pentru Giarmata nu-i posibilă transformarea aceasta: Germidava > Gearmada > Giarmata.
        Puteam accepta o diftongare din germe spre *giarmă- la fel ca alb.zjar(foc, fierbinte) și un simplu sufix -ata, care-i foarte bine reprezentat în toponimia noastră, din Banat până în Bucovina de nord: Fundata, Adâncata, Gropata, Lăpușata, etc.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 18, 2014 @ 10:10 pm

  3. Cred că tradiția tracilor cuprindea două personificări, doi patroni ale celor două anotimpuri cunoscute de IE-eni. Unul ar fi „moș Gerilă, preluare a rus. „Ded Moroz (Дед Мороз – bunicul gerului)” ca să evite amintirea zilei de 25 decembrie și pe Moș Crăciun, iar al doilea ar fi acest Gherman (substituire după sf.străromân Gherman) sau mai corect *German.
    http://www.formula-as.ro/2010/950/enigme-16/adevarata-poveste-a-lui-mos-gerila-13254

    Se poate să fi păstrat tradiția cadourilor de Moș Crăciun tot din substratul nostru, la fel ca rușii. Gherman mai joacă rolul Caloianului în unele zone la noi. http://tezaur.cimec.ro/Vizualizare.aspx?IDDomeniu=13&IDFateta=11

    Primul moș putea fi numit la traci exact ca în rusă, datorită coradicalului alb.mardhë (chill, frost, ice) și derivatul masculinizat morth (degerături, ulcerație datorată frigului).
    Moșteniri probabile:
    Marț (Prahova), Marțolea, Marțu, Mărțișor, etc. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mar%C8%9Bolea
    NP Morțun- „sălbatic, furios, îndărătnic” cu suf.adj. „-un” (alte ex: grădun, gorun, slădun; NP: Bociun, Bodun, Borciun, Dobrun, Rădun, Tătun)
    „mîrzác, -ă adj. (sîrb. mrzak, uricĭos). Ban. Lînced. ” cu sufix adjectival -ac. Inițial cred că însemna degerat, apoi doar amorțit, lânced.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 26, 2014 @ 3:06 pm | Răspunde

    • Trebuie să vedem dacă Marțolea și Marț nu erau personalizări ale anotimpului rece.

      E posibil ca verbul a amorți să fie coradical cu alb.mardhë (chill, frost, ice)? După cum am observat, albaneza folosește -dh- atunci când termenul e feminin (sau femenizat) și -th- atunci când e masculin.
      Nu contează genul inițial, se pot interschimba la nevoie. Poate la fel aveau și dacii, de asta le încurcăm.

      Poate fi chiar și latinesc, depinde cum vezi lucrurile. A amorți este dubios de apropiat de verbul lat.marcēre https://en.wiktionary.org/wiki/marceo#Latin
      marceō ‎(present infinitive marcēre, perfect active marcuī); second conjugation, no passive
      I wither, droop, shrink, shrivel.  [quotations ▼]
      I am faint, weak, lazy or languid.

      În schimb morțun „sălbatic, furios, îndărătnic” e cu totul altceva. La fel și acest Marțolea (*marțul ?), un adevărat demon Pan al anticității, un buzguroi. https://en.wikipedia.org/wiki/Pan_(god)
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Mar%C8%9Bolea

      „a face marț” = a termina, a învinge.

      Cred că Marțolea are două direcții în care poate fi analizat dpdv etimologic și semantic. Una ar fi atributul său de demon al fertilității și pentru asta avem *meue-, *(a)mewǝ-, *mwō- ‎(“to move, drive”) conform lat.Mars, vechi Mavors Gradivus, un demon care parcurge ținutul aducând primăvara, fertilitatea pământului. La fel ca Ares și alți demoni similari lui în funcție și atribute. https://en.wiktionary.org/wiki/move#Etymology
      Același radical cred că a contribuit la formarea seriei de cuvinte din rad. *mer- to die, la fel cu verbul eng.to die vine din *dheu- (3) „to pass away, die, become senseless”, coradical cu alb.vdekje (moarte; vdes- to die) și altele. http://www.etymonline.com/index.php?term=die&allowed_in_frame=0

      Probabil și alb. mbarim are același semantism: mișcare – dus – mort . mbarim (end, ending, termination, conclusion, expiration, death)
      Nu-s încă lămurit dacă nu avem cumva o formă conexă verbului bie (fall, beat, strike, cut)

      Sau Marțolea/Mavors din radicalul *h₂meh₁- ‎“to mow, reap” conform cu Hittite ‎(ḫamešḫa, “spring/early summer”, literally “mowing time”)
      lat. Latin metō ‎(“to reap, harvest”); rom.mătrăși (*mătrăci)

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 16, 2016 @ 10:05 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: