Istoriile lui Roderick

Februarie 17, 2009

Din Carpaţi

Filed under: Kogaionon,Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:28 am

Cîţiva munţi şi hăţişurile prin care m-au purtat.

 

I.

Formantul „-rău” este întîlnit la oronime precum Rarău sau Tărtărău, poate şi Durău. E posibil ca el să corespundă unui cuvînt autohton desemnînd „munte” sau „înălţime”, coradical cu grecescul „oros”. E posibil ca acesta să fie prezent şi în „Uroi”.

Locurile stîncoase din munţi sunt numite de ciobani „răutăţi”.
Sensul originar al acestor „răutăţi” era, cred, chiar acesta: de locuri cu stînci. Cuvîntul a fost substituit de un omonim: „rău” ca opusul lui „bun”.

Durău –  ( Bîtca Durău  din Cealhău): Deu-oros – „muntele zeului”, „muntele divin”
Numele ( care aparţine însă şi pîrîului Durău ) e însă foarte asemănător cu cel al rîului iberic Duero ( Douro ), avînd – posibil- o altă origine decît cea menţionată.
O altă variantă ar fi ca numele să fie legat de „dur”, „Duras” , „duroj” din albaneză.

Tărtărău poate însemna „Piscul Ocolit” – denumire care se regăseşte ca atare în munţii Bucegi.

Un alt oronim frecvent în Carpaţi este Tătaru. La origine bănuiesc că numele nu are legătură cu poporul tătar. Regăsim acelaşi nume în „Tatra”.

Originea acestor nume poate fi pre-indo-europeană. Căutînd etimologia pentru…”tartru” am găsit:

„bitartrate of potash” (a deposit left during fermentation), c.1386, from O.Fr. tartre, from M.L. tartarum, from late Gk. tartaron „tartar encrusting the sides of casks,” perhaps of Semitic origin. The meaning „encrustation on teeth” (calcium phosphate) is first recorded 1806.” (http://www.etymonline.com/index.php?term=tartar)

 

-Rarău

Dacă „Ara-abon” înseamnă „rîul sălbatic, furios” ( cf.   http://en.wikipedia.org/wiki/Proto-Indo-European_to_Dacian_sound_changes ), Rarău ar putea însemna „muntele sălbatic”.

 

***

Nu pot să nu remarc cel puţin aparenta similitudine dintre „Rarău” şi „Ararat”.

 

***

Două observaţii importante ale d-lui Eugen Rău:

rarău este o specie de uliu ( sursa – dexonline )

rera înseamnă „pietre” în iliră ( http://www.illyrians.org/pontic.html )

 

Din dicţionarul trac al lui I. Duridanov (http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html )

rerastones, stony ground’ (from an earlier *lera) [Alb. lerë, -a ‘stones, fallen stones’]”

 

Singura problemă ar fi că acest „earlier *lera” apare ca atare în albaneză şi ca toponim în română – Lera (o „pereche” există în Albania: Lerë) , Lereşti.
Dar aceasta nu exclude posibilitatea rotacizării lui „R” iniţial – în aria geografică Maramureş – Bucovina.

 

În legătură cu prima observaţie: oare cum ar suna „Oroles” sau „Roles” azi, în română ? E posibil ca  să devină „rarău”  ( după regula „l intervocalic devine r”) ?

În munţii Rarău există relieful numit „Piatra Şoimului”.

Radicalul IE „or” înseamnă chiar pasăre de pradă, fapt care, coroborat cu ipoteza „-rău”=piatră ne conduce la „Rarău”- „Piatra Şoimului ( acvilei, vulturului ? )

Un nume căruia nu îi ştiu sensul, nici originea, este Rareş.
Legătura cu „Roles”-„Oroles” poate fi o exagerare, dar…cine poate fi 100% sigur ?

 

***

Un personaj din basmele românilor este „Rora cea frumoasă” – un fel de Ileana Cosînzeana.

Din S.Paliga, „Mitologia tracilor”, p. 53:

Rora trebuie pus în legătură cu rouă din lat. ros, roris. Evoluţia fonetică firească ar fi cea din Rora, nu cea din rouă. ”

Poate că o „cheie” a numelui Rarăului e dată de legendele care au circulat în legătură cu el.
De multe ori însă acestea oferă doar etimologii populare irelevante.

O legendă despre Rarău îl leagă de numele lui Petru Rareş:

„Documentele vremii atestă că la 1541, voievodul Petru Rareş, aflându-se în trecere pe aici cu domniţa Ruxandra şi încântat de farmecul peisajului, a hotărât să ctitorească lăcaş de rugăciune şi meditaţie, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase împotriva hoardelor năvălitoare ale tătarilor.
Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat mai sus in munte sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor , dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului ,,Rarau” (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite ,,Pietrele Doamnei”.  ”
( http://www.ascorarad.ro/?p=149 )

Aceste „Pietre ale Doamnei” – cel mai remarcabil relief de pe Rarău –

pot indica o legătură cu „zîna” Rora.

E posibil ca aceste stînci să fi fost obiectul unui vechi cult litolatric al unei zeităţi feminine.

 

-Uroi

Există rădăcina IE aiw-

Din http://www.bartleby.com/61/IEroots.html

Also ayu-. Vital force, life, long life, eternity”

Uroi ar putea însemna la origine „muntele vieţii” – „ayu” -oros.

Sau, poate, „muntele” – pur şi simplu.

 

________________________________________________

 

 

II. Puru

Un fapt oarecum interesant e acela că, în majoritatea cazurilor, numele unui vîrf din Carpaţi coincide cu cel al pîrîului care izvorăşte de sub el sau curge prin preajma lui. Veţi constata asta dacă studiaţi orice hartă montană din România.

Este şi cazul muntelui şi rîului Kogaionon în perioada dacică.

Presupunerea naturală este că numele a fost conferit iniţial muntelui – impunător şi vizibil de la distanţă – iar cursul de apă ( subţire şi neînsemnat la origine ) a preluat numele vîrfului de sub care izvorăşte.

În vechime, însă, această coincidenţă de nume trebuie să fi însemnat şi o identificare mistică între munte şi rîu. Avînd acelaşi nume, muntele şi rîul erau acelaşi zeu.

***

Coincidenţa de nume apare şi în cazul pîrîului şi vîrfului Puru din Munţii Latoriţei.

Mai există un afluent Puru al rîului Vaser, din Maramureş.

În română şi albaneză există cuvintele pîrîu , respectiv përrua.

(În engleză verbul „to pour” pare a fi de dată mai recentă, un împrumut a cărui origine este latina:

pour c.1300, perhaps from O.Fr. (Flanders dialect) purer „to sift (grain), pour out (water),” from L. purare „to purify,” from purus „pure” (see pure). Replaced O.E. geotan. ”  ( http://www.etymonline.com/index.php?term=pour )” )

În sanscrită, „pîrîu” este pravaaha.

Numele Puru -dacă este vechi autohton, cum cred că este- nu poate însemna, simplu, „pîrîul” , întrucît acesta din urmă e un cuvînt autohton moştenit în această formă.

 

***

 

E posibil ca numele Puru să provină direct din corespondentul dacic al tracului per(u):

perboy, son’ [Lat. puer ‘child, boy, son’].

per(u)-a rock’ [Hett. peruna- ‘a rock’, Old-Ind. párvata– ‘mountain’].”

(http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html)

 

Dacă în limba dacă numele corespunzînd lui „piatră” era „par” ( cu a lung ), e posibil să se fi transformat în „pur”, după cum „Maris” a devenit „Mureş”.

În tracă „per” – „copil, fiu” e întîlnit şi sub forma „por” ( „Mucapor” ).

 

Totuşi, „per” – piatră, munte pare să se fi păstrat în numele „Parîng”.

Din http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html

„ang- curved, twisting’ [Old-Ind. ancati ‘a curve’, Greek ankos ‘valley, abyss’].”

Per – ang > Parîng ( plauzibil ). Să însemne „muntele încovoiat” ( Vîrful Cîrja ? ) , „muntele scobit” sau „valea din munte” ?

Prezenţa numelui Parîngului într-o zonă atît de apropiată de Puru dovedeşte că acesta din urmă provine din altă rădăcină decît cel dintîi.

 

***

Există radicalul IE

peu „To purify, cleanse.  (Pokorny 1. peu- 827.) ” (http://www.bartleby.com/61/roots/IE407.html)

 

În Munţii Poiana Ruscă există Vîrful Curatului. Probabil sensul nu se referă la natura spirituală a „curăţeniei”, ci la „curătură” – loc despădurit în munte, poiană.

„Puru” ar putea însemna fie „pur, sacru” , fie „despădurit, golaş”.

Nu e exclusă nici o compunere pu + ru: „rîul curat”, „rîul alb”.

O altă posibilitate este ca numele Puru să reprezinte chiar evoluţia fonetică a lui „Apoulon”.

De asemenea, numele pîrîului Puru poate avea legătură cu „Prut”, „Pyretos”- „Porata”.

 

***

Din nou o observaţie a d-lui Eugen Rău – Puru are legătură cu ideea de foc. Acestei remarci i-am găsit o confirmare:

Din S.Paliga, „Mitologia tracilor”, p.52: „pururi este forma de plural a formei *pur „foc”, nepăstrată ca atare. ” Iată însă că s-ar putea să se fi păstrat în numele vîrfului Puru.

Poate că e legat de „focul viu” aprins la stînă prin frecarea a două lemne.

(Un fapt interesant: stînele de la Puru erau conduse doar de către femei.)

 

Totuşi în română, pentru a desemna focul, este mai des întîlnit formantul „pîr” : a pîrli, a se pîrgui, pîrdalnic. Poate că prin filieră slavă, deşi nu cred.
„A pîrli” are corespondent în bulgară şi sîrbă, dar nu înseamnă neapărat că e un împrumut: poate fi un cuvînt tracic.

Pe de altă parte întîlnim „pur” în limba tracă şi în legătură cu apa:
*purdaswampy, damp place’ [Latv. purdui ‘a snivel’, Greek pardakos ‘damp, wet’].”   ( cf. I. Duridanov )

 

Se pare că numele Puru e într-o strînsă legătură cu apa numită aşa: există şaua Izvoru Purului.
Poate că „pururea” e legat şi de ideea de curgere: focul mistuia rămăşiţele pămînteşti.
Dar aceste rămăşiţe, după ardere, erau uneori aruncate în ape ( „Apa Sîmbetei ” ).

În sanscrită

 

puura = inundaţie
puurNa – plin, complet

pura , puri – oraş ( vezi tracul para )

puraa – demult
puras – în faţă ( corespondentul în albaneză este pare¨  ). „Puru”- faţa muntelui ?
puurva – la răsărit de ; precedent

(http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&tinput=puur&country_ID=&trans=Translate&direction=AU  )

 

pravaaha – curent, pîrîu
pravahati – a curge

(http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&tinput=pravaaha&country_ID=&trans=Translate&direction=AU)

 

***

 

La vest de vîrful Puru, în munţii Latoriţei, este vîrful Bora.

 

Din lexiconul lui Duridanov ( http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html )

bur, buris (boris) ‘man’ [Alb. burrë ‘man’]. ”

Formantul este prezent în numele „Burebista”.

 

Stînele de la Puru aparţineau femeilor; e probabil o tradiţie ancestrală. E posibil ca numele „Puru” să reflecte cumva acest fapt?

Rădăcina IE per a dat în latină pr, de unde „pereche”. Poate că un cuvînt coradical cu „pereche” va fi însemnat „soţie”.

 

***

Tot din lexiconul lui Duridanov

„pura-maize, spelt’ [Greek pyrós ‘maize’, Lith. prai ‘winter maize’, Church Slavic piro ‘spelt’].”

 

E posibil deci ca „Puru” să fie un vechi cuvînt pentru…mămăligă, produs consumat dintotdeauna la stînă.

O altă posibilitate ar fi ca numele să desemneze o iarbă, o graminee montană care creştea pe vîrf.

 

___________________________________________________________________

 

 

III. Gotu

 

Un vîrf cu numele Gotu este prezent ( cel puţin ) în Munţii Orăştiei şi în Munţii Ivăneţu ( din zona Buzăului ).

Mai există Vîrful Goata ( în Munţii Lotrului ), precum şi Munţii Gutîiului – un nume probabil sinonim cu „Gotu”.

Cîteva corespondenţe posibile cu acest oronim:

 

1. Numele ghat semnifică, în India, treptele care coboară spre un rîu:

 

„As used in many parts of South Asia, the term ghat refers to a series of steps leading down to a body of water.” ( http://en.wikipedia.org/wiki/Ghats )

Termenul e prezent în hindi, bengali, dar şi în sanscrită:

ghatta– m. collision ; escalier qui descend  vers la rivière, vers un étang ou réservoir

d’eau. ”

(sursa:http://www.archive.org/stream/dictionnairesans00stchuoft/dictionnairesans00stchuoft_djvu.txt)

Din acest „ghatta” poate proveni numele lanţurilor muntoase care flachează India: Gaţii de Est şi Gaţii de Vest.

 

Un fapt interesant descris pe blogul d-lui Grigore Rotaru, un bun cunoscător al zonei Buzăului (http://strasihastrii.blogspot.com/):

” geto-dacii retezau varful cate unui munte, daca nu – unui deal, formau platoul , pardoseau cu lespezi ( unele primeau semne – dar fatza cu semne se fixa spre pamant). In zona rupestrelor buzoiene acest diametru de 7,1 m a fost regasit in trei locuri: Varful Ivoiului ( langa Varful Gosei) si Varful Gotilor (fara dubii!) si pe platoul de langa biserica-Alunis (cele sapte trepte !).”

 

Numele „Gotu” ar putea însemna „Scara” ( oronim întîlnit ca atare în Munţii Făgăraşului ).

Tot din en.wikipedia.org/wiki/Ghats:

„there are also specific ‘Shamshan ghats’ or ‘cremation ghats’ where bodies are cremated waterside, allowing ashes to be washed away by rivers.”

Se poate specula faptul că ritualuri asemănătoare se derulau în epoca dacică; poate chiar în preajma vîrfurilor numite „Gotu”.

 

2. Tot în India, ghat mai înseamnă trecătoare montană.

„In Marathi, ghat is a term for a difficult passage over a mountain”  (http://en.wikipedia.org/wiki/Ghats )

Despre originea englezului „gate”, cf. http://www.etymonline.com/index.php?term=gate:

„O.E. gæt (pl. geatu) „opening, passage,” from P.Gmc. *gatan (cf. O.N., O.S., O.Fris., Du. gat „an opening”), of unknown origin. ”

În Munţii Gutîiului există Pasul Gutîi. Numele Gutîi e uneori substituit de „Gutin”, mai asemănător protogermanului „gatan”.

Vîrful Gotu/Goata ar putea să marcheze o trecătoare ori un loc important de tranzit.

 

3. În albaneză gotë înseamnă cană, ceaşcă, pahar ;  gotull înseamnă „estuar”.

 

În sanscrită

ghata– m. pot, cruche, iarre ; fig. iête.”

(cf. http://www.archive.org/stream/dictionnairesans00stchuoft/dictionnairesans00stchuoft_djvu.txt)

E posibil ca „gotu”-„goata” să desemneze o zonă asemănătoare unei „căni” , poate o calderă ( Munţii Gutîiului sunt de origine vulcanică ) .

Sau, poate, forma vîrfurilor e asemănătoare unui chiup dacic.

 

4. Din dex-online.ro

gótă s.f. (reg.) 1. dihanie de speriat copiii. 2. zi de post.
Sursa: DAR  ” ( Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002 )

Poate că „gota” era o fiinţă mitologică al cărei nume s-a păstrat în cîteva toponime.Lîngă Vîrful Gotu din Munţii Orăştiei există un toponim cu rezonanţă mitologică: „Culmea Balelor”.

Nu e cu totul exclus ca acest „gotă” să-i reprezinte chiar pe goţi . Poate că în vechime goţii chiar luau copii pentru a-i transforma în sclavi, rolul lor de „baubau” („dihanie de speriat copiii”) fiind îndreptăţit.

5. În limbile slave:

Proto-Slavic form: kotú II

Grammatical information: m. o

Proto-Slavic meaning: `booth, sty’

Page in Truba‰ev: XI 211-212

Old Czech: kot `booth, stall (market)’ [m o]; ko´t `booth, stall (market)’ [m o]

Serbo-Croatian: ko?t (dial.) `sty for domestic animals, young animals’ [m. o]

Other cognates: OE hea?or `incarceration, jail’ [n]”

Coradical cu acestea este cuvîntul „coteţ”.

„Gotu” poate însemna „ţarc”, „adăpost pentru animale”. Din slavă avem forma „coteţ” ( cu „c”), deci „gotu” ar putea fi un corespondent autohton al cuvîntului slav.

Cuvîntul „ţarc” este cert autohton. Poate că „gotu” se referă la un adăpost pentru alte animale decît oile- deci vitele.

Există radicalul IE *gwou–  „bou, taur”

6. M-am gîndit şi la o posibilă legătură cu „gotcan” – „cocoş de munte”.

Cf. DEX, „gotca” provine din ucraineană.

Cred că e posibil, însă, ca termeni împrumutaţi ( perechea „gotcan”-„gotcă” ) să se fi suprapus peste alţii ( „got”- „goată” ) . „Vocalizele” găinii sunt şi azi „cot”-„cot” – o onomatopee, însă cu origini posibil foarte vechi.

7. Cuvinte cu etimologie necunoscută în DEX:

-„taragot” – de remarcat asemănarea cu „tarabostes” ( şi cu „tărăboi” )

Poate că „Gotu” este coradical cu „gît”.

-„gutui”

Bulgaria de azi e una din zonele native ale gutuiului ( cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Quince ), deci numele ar putea fi autohton tracic.

În albaneză gutuiul este „ftua” – cuvînt coradical, cred,  cu cel din română.

Probabil forma de „gutuie” se regăseşte şi la unele vîrfuri de munţi, numele aplicîndu-se atît fructului, cît şi reliefului.

 

8. O altă posibilitate este ca „Gotu” să fie derivat din rădăcina „pelasgă” *kau ( „munte” )

33 comentarii »

  1. Alte argumente pentru mai multe variante de mai sus:

    În romanşă: pura – gospodină, „farmer’s wife”

    (http://www.websters-online-dictionary.org/translation/Thracian/pura )

    ***

    Mai există Poroina ( localitate în România unde s-a descoperit un coif dacic ), precum şi planta numită poroinic.

    ***

    Din http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?root=config&morpho=0&basename=\data\ie\piet&first=2201

    „Proto-IE: *pūr-

    Meaning: wheat, spelt; couch-grass

    Old Indian: pūra- m. `a sort of unleavened cake fried with ghee or oil‘, pūrikā f. `a sort of cake’

    Old Greek: pǖró-s, pl. pǖró-i̯, dor. spǖró-s `Weizenkorn, Weizen’; pǖrḗn, -ē^nos m. `Obst-, Fruchtkern’

    Slavic: *pɨ̄́ro, *pɨ̄́rā, *pɨ̄́rъ, *pɨ̄́rь, *pɨ̄rьjь `пырей; полба’

    Baltic: *pū̃r-a-, -ia- c.

    Germanic: ? *fúr-s-a- m.

    Russ. meaning: растение (злак – пшеница; пырей)

    References: WP II 83″

    ***

    „Proto-IE: *porǝsw-

    Meaning: motly, coloured

    Old Indian: paruṣá- ‘spotted, variegated, dirty-coloured’

    Avestan: pouruša- ‘grau, greis’

    Old Greek: *pürswo-: pürró-, Trag., Dor. pürsó- ‘flame-coloured, yellowish-red; with red hair’, Pǘrros m. ‘Pyrrhus’ PN, Pürwos (name of a horse, GDI:Corinth.), cf. Pürwias (IG:Mycenae, VI B.C.), Pürwaliōn (IG: Argos)

    Russ. meaning: пестрый, цветной

    References: Fraenkel 675 (different in Pok.)”

    (http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?root=config&morpho=0&basename=\data\ie\piet&first=2161 )

    ***
    „The name Zaporozhtsi comes from the location of their fortress, the Sich, in Zaporozhia, the ‘land beyond the rapids’ (from za ‘beyond’ and poróhy ‘river rapids’).” ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zaporogians )

    Comentariu de roderick — Februarie 17, 2009 @ 9:00 pm | Răspunde

  2. 1)O idee
    Despre: a parai – a trosni , a rupe prin frangere producand zgomot. Ca parte neutra in asa probleme delicate – zic numai: simtul interior imi spune ca este un cuvant stravechi; cuvintele cu doza de onomatopeic au fost – create – imitata fiind natura .Zbarnog ( unul care tasneste, pleaca pe neasteptate), franguiala (un fel de chelfaneala; si nuanta: doi tineri s-au luat la tranta si-n acea holomosteala auzi cum le troznesc oasele; sau: – o sa-ti dau o franguiala!- = o sa-ti rup oasele!). Ceva asemanator:forfoteala,fosgaiala,forfaiala,flistineala,baraiala,zvarluga,clempau,garaieci,fasaiala. Trebuie sa existe un compartiment si pentru astfel de cuvinte – la a caror nastere onomatopeicul a avut o pondere mare. Oricum: fascinant – domeniul acesta ! Mai urmaresc comentariile unui domn M.Florin la adresa: http://www.revistanoinu.com/Scrierea-daca-este-pura-inventie.html
    Ceva infiorator – care te infioara !
    2) Despre coif: la Cotofenesti, langa Slanic-Prahova, la Poiana Varbilau ( alta data numele era Poiana Slanic si alta data: Poiana Cotofenesti. Daca este vorba despre alt coif si ,totusi , despre o poroiana … Sa fie bine !

    Comentariu de Grigore Rotaru Delacamboru — Februarie 17, 2009 @ 10:57 pm | Răspunde

  3. Un răspuns
    1) Toponimele în cauză: Lacurile Goşei ( deviatie –cred- de la Gotei) , La Malul Goşei, Vârful Goşei ( lângă el şi legat geologic se află vârful Ivoiu – vârful lui retezat – artificial se numeşte acum – În Muchie la Arie, Goşa ( o zăpodie ) – toate acestea în acelaşi areal – legenda spune că un căpitan de-al lui Athanaric a dăruit acestea toate gotei ( o frumuseţe fie de-a locului, fie adusă de goti odata ce au migrat bland) . Si: numai unul din cele trei lacuri a fost initial natural, celelalte două ar fi fost facute artificial – cu împrumut de apă printr-un drenaj interior – cu muncă silnică. Lacurile au apă. Pe Goşa dansează celebrele flăcări albastre, deocamdată nu s-a găsit aur!
    2) Varful Goţilor – mai înspre rupestre – vârf retezat tot artificial;
    3) În Prunii Mutului – la fel – au crescut stejarii dar rotunjicul este vizibil şi măsurabil : 7,1 m ( mai mult a sanctuar în aer liber decât platou de sacrificiu – oricum locuri necercetate.
    4) Urcând spre rupestrele de la Nucu – La Tocitori – s-ar ascunde un tezaur cat cel de la Pietroasele ( Doamne – ajută !)
    5) În zona rupestrelor : Ghereta ( goţilor ).
    6) Lângă rupestre: La Martire – locul unde au fost martirizate femei şi copii – în urma unei prigoniri.
    7) Dincolo de rupestre : Lacul Goteş ( gotiş !).
    8) Sf. Sava şi Sansala; Sfântul Sava martirizat Lângă Valea Sibiciului – La Bâlca fără fund – celebra scrisoare – iar legenda spune că a plecat din Scăieni sau Muscelul Cărămăneşti.
    9) Despre cuvinte nu mai spun: la Străsihaştrii există un dicţionar camborean ( Camboru – un cătun).
    Ce înseamnă: feregăleasă , paciaclie, spoiederă, guldejarniţă, ogaga, farafaţunci – ştiu din cauza contextului , cei bătrâni le mai folosesc în vorbire – despre origine ….
    Să fie bine!

    Comentariu de Grigore Rotaru Delacamboru — Februarie 18, 2009 @ 8:22 pm | Răspunde

  4. Dacă gota, goteş desemnează lacuri, ar putea avea legătură cu albanezul gotë ( cană ).

    ***

    Pentru „gotu” există un corespondent foarte plauzibil în lituaniană, mai ales că face legătura şi cu alte oronime: Goja, Gaja, poate Goteş.

    „Lithuanian: guo~tas `group, flock, shoal’ [m o] 2

    Lith. accentuation: 1/2

    See (also): gauja°

    Other cognates: Gk. bÒskw `herd, graze’ [verb]

    Proto-Indo-European reconstruction: gºeh3u-to-??; gºh3-eu-to-?? ”

    „Lithuanian: 0000”>gauja° `pack, band’ [f ƒ] 4

    See (also): guo~tas

    Latvian: gauja `a lot of, multitude’ [f ƒ]

    Proto-Indo-European reconstruction: gºeh3u-ieh2 ”

    ( sursa : http://www.ieed.nl )

    Deci e vorba despre turme sau cirezi.
    Puţin probabil – „haită” sau o „adunătură” – „gathering” în vreun alt sens.

    Comentariu de roderick — Februarie 25, 2009 @ 2:11 pm | Răspunde

  5. Oronimul Tătaru – posibil coradical cu latinul „tetrao” ( cocoş de munte ).

    Radical PIE *teterw-, *tetrāw-

    Din http://starling.rinet.ru

    „Eurasiatic: *ṭVrV / *ṭVṭVrV

    Meaning: black-cock

    Borean:

    Indo-European: *teter[a]w-, *tetrāw-

    Altaic: *t`ŏ́ro(-k`V) ?

    Uralic: *tere (*tetre)

    Kartvelian: *ṭrad-

    Dravidian: SDr *tār- / *tār_- ‘duck, heron’

    Eskimo-Aleut: *tǝratǝr[i] (+ *tǝʁmira- ?)

    Comments: Cf. Ainu *tiri ‘bird’.”

    Comentariu de roderick — Martie 3, 2009 @ 10:30 pm | Răspunde

  6. Pentru „gatt” – se pare că rădăcina eurasiatică înseamnă „tare”

    Din http://starling.rinet.ru/

    „Eurasiatic: *kVṭV Meaning: hard
    Altaic: *k`ét`ò
    Dravidian: *gaṭ-, *kaṭ-
    Comments: Cf. also PA *két`ò, *kádì(rV), *găte.
    References: ND 966 *[k]a(ʕ)ṭV ‘hard, dry’ (? + Arab. qʕṭ- ‘dry’). ”

    În limbile dravidiene:

    „Proto-Dravidian : *gaṭ-, *kaṭ-, *ganṭ-
    Meaning : 1 strong, hard 2 lump 3 spleen
    Proto-South Dravidian: *kaṭ-
    Proto-Telugu : *kaṭ-, *gaṭ-
    Proto-Kolami-Gadba : *gaṭ-
    Proto-Gondi-Kui : *gaṭ-
    Notes : Probably two or three roots, but terribly contaminated.”

    Comentariu de roderick — Martie 5, 2009 @ 12:50 am | Răspunde

  7. Despre tribul Cotinilor – din http://en.wikipedia.org/wiki/Cotini, populaţie care locuia nordul Munţilor Carpaţi.

    „Cotini was a Celtic tribe most probably living in today’s Slovakia, and (according to occasional opinions) in Moravia and southern Poland.
    They were probably identical or constituted a significant part of the archaeological Púchov culture, with the center in Havránok. ”

    E posibil ca huţulii să fie (şi) urmaşii acestor cotini. ( ? )

    Comentariu de roderick — Martie 11, 2009 @ 3:45 pm | Răspunde

  8. O rădăcină nostratică însemnînd „buştean”, „trunchi”:

    „Eurasiatic: *b[o]rwV
    Meaning: log
    Indo-European: *bhrēu̯ʌ-
    Altaic: *bi̯are
    Uralic: *porwa / *parwe ”

    a dat proto-uralicul *pora – „raft, float” , proto-dravidianul „*por- (*-u-)” -„roof, house” ( „purai” în tamil ) şi PIE *bher[e]w-, *brēw- („wooden flooring, decking, bridge” ). ( toate cf. http://starling.rinet.ru ).

    Nu e exclus ca „Puru” să fie pre-indo-european, poate cu sensul din limbile dravidiene de azi – adăpost ( stână, bordei ) , poate cu sensul de „plută” sau „pod” .

    ***
    Rădăcina eurasiatică a lui „cătun” ( cf. http://starling.rinet.ru )

    „Eurasiatic: *koṭV
    Meaning: village
    Indo-European: *kat-
    Altaic: *kòt`V ( ˜ k`-, -u-)
    Uralic: *kota
    Dravidian: *k^oṭ- (+ SD *kuḍ- ‘house, hut, family’)
    References: Tyler 82; ND 1225 *Ḳoṭa ˜ *Ḳota ‘fence, wall’; 1907 *q̇ud[i] ‘house, hut’ (?). ”

    Această rădăcină a dat în latină „casa” şi în celtă „cader”, nicidecum „cantonus” – cuvînt care e uneori considerat la originea lui „cătun”.

    „Proto-IE: *kat-
    Meaning: hut, shed
    Avestan: kata- m. ‘Kammer, Vorratskammer, Keller od. dgl.’
    Other Iranian: NPers kad ‘Haus’
    Slavic: *kotъ, *kotьcь
    Germanic: *xáʮ-Vr-a n., *xḗʮ-iōn- f.
    Latin: ? casa f. `Häuschen, Hütte (aus Laub, Stroh, fürs Vieh), Baracke, Lagerhütte’; ? catēna f. `Kette, Fessel, Klammerhölzer’, cassis, -is m. `Jägergarn, Netz, Spinngewebe’; ? castrum, -ī `mit Mauern oder Schanzen umgebener Ort, Fort’
    Celtic: Cymr cader `saeptum, castrum, locus munitus’; OIr cathir `Stadt’ Russ. meaning: хижина, сарай, загородка
    References: WP I 338
    Comments: Some confusion with *kat- ‘troop’. ”

    Numele „huţan” e posibil să provină din radicalul *kat.

    Locuitorii „cătunelor” erau cel mai probabil crescători de animale – dacă luăm în considerare sensul lui „cotu” în limbile slave. „Cătun” înseamnă în unele zone din România adăpostul ciobanului.

    Comentariu de roderick — Martie 20, 2009 @ 12:24 am | Răspunde

  9. in ce priveste radacina „pur” avem localitate in teleorman iar numele de familie „puranu” e raspandit pana in india. am aflat prin simpla cautate cu google. numele meu inainte de casatorie era „puranu”. ma gandeam la „puranele” vedicilor (scrieri, legende, vechi) (avem raul „vedea” in TR).

    “Proto-IE: *pūr-

    Meaning: wheat, spelt; couch-grass” in romana nu-mi vine in cap decat „uruiala” adica o macinare rudimentara a grauntelor de ce-or fi fost ele, asta apropo de ce ziceai cu mamaliga mai sus.
    sanatate.

    Comentariu de mandalandala — Aprilie 28, 2009 @ 8:15 pm | Răspunde

  10. „Purani” ar putea să însemne „veniţi din Puru”.
    De ex. Petroşani a fost întemeiat de oameni veniţi din satul Petros.

    Dar unde este acest Puru ?

    Mai avem nişte ierburi numite „pur”. Cf. Dex

    „PUR, puri, s.m. Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – Cf. lat. p o r r u m. ”

    ” PUR s. v. ai sălbatic, aiul şarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagimă, lumânare, lumânărică, praz.
    Sursa: Sinonime „

    Comentariu de roderick — Aprilie 28, 2009 @ 10:08 pm | Răspunde

  11. Puroi vine de la Uroi și Puru

    Puroi înseamnă … ridicătură pe pielea omului plină cu lichid înăuntru

    Comentariu de sabinus — Septembrie 5, 2010 @ 3:50 am | Răspunde

  12. Pura poate însemna multe lucruri evident, dar dacă însemna pur și simplu loc de adunare,așezare.Mă gîndesc evident la para(tracul oraș) care are în limba prusacă veche un cuvînt apropiat(?), pera-grup,adunare iar peroni-parohie.Ultimul e foarte apropiat de termenul religios parohie/paroh cu foarte multe corespondențe în mai multe limbi..dar mă întreb dacă la origine, parohie nu era un radical tracic preluat ca atare din Balcani și răspîndit în această formă prin limbajul apostolic. De asemenea, în vocabularul nostru a supraviețuit, deși numai ca regionalism, purău = malac(uriaș) care se potrivește de minuni unui vîrf de munte(..)
    Legat de Arabon am o idee lipsită de originalitate și menționată de specialiști: Arabon se desparte într-o primă instanță în A-rabon la fel cum rîul Amutria se despărțea în A-Mutria.Aromânii încă mai folosesc „a” cu sensul de „la, spre” .Apoi de unde știm că „ra,re”(A-Ra-Abon)nu însemna și pentru daci tot rîu ca în Donaris/Dunăre așa cum bulgarii îl au pe reka(tot rîu).Iar Abon e celtic pentru apă vijelioasă, curgătoare, exact ce înseamnă Jiul nostru de azi.
    Aș reveni un pic asupra termenului REKA(rîu,bulgară), în special asupra terminației KA folosită extensiv de traci la finalul numelui provinciilor balcanice(conform lui Sorin Olteanu)și mă întreb nu e cumva un diminutiv folosit pentru a exprima atașamentul sentimental asupra patriei de origine(..)așa cum sînt Măriuca,Românica(..)etc
    DURĂU poate însemna și a tuna (DEX), sinonim și cu HURĂI..deci foarte logic pentru un munte fără să extrapolăm pe baza lui RĂU(munte).Ar mai fi și a se da de-a dura dacă e un povîrniș foarte abrupt.
    RARĂU ar putea fi ceva în genul rîu-munte sau rîul muntelui etc
    TARTARĂU ..poate fi mult mai simplu tartorul(odată pe vremuri însemna capul unei bresle,conducător obștii) muntelui- poate o trimitere foarte veche la o comunitate de ciobani(cine mai știe?)

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 16, 2010 @ 4:43 pm | Răspunde

  13. Legat de Durău nu văd cum s-ar putea păstra Deus(latin) în această compoziție cînd tracii erau din gr.satem deci foloseau un S/Z inițial așa cum s-a păstrat și la noi: Zău/Zeu, cum foloseau și tracii sudici Saba-zios sau ilirii emigrați în Italia pe zios.

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 16, 2010 @ 4:51 pm | Răspunde

    • La traci apar nume precum Diuzenus (grec Diogene ), Deopus, Deospuris. Mai e toponimul Deusara.

      Probabil că şi „ziua”, la daci, era nu cu „z”, ci cu „d”.

      Admit că „Durău” < Deu-oros e ceva oarecum forţat, dar nu imposibil.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 17, 2010 @ 11:28 am | Răspunde

      • Din cîte știu eu, majoritatea inscripțiilor sau relatărilor despre traci, sînt făcute prin filtrul culturii elene sau latine.Dacă nu găseau o literă adecvată pentru un sunet specific improvizau ceva. În alte părți traduceau numele direct fără ocolișuri.Așa cred că a fost cazul africatei DZ care persistă în unele scrieri vechi românești pînă tîrziu și nu avem motive să credem că nu e o moștenire antică.
        Ar fi mult prea simplă chestiunea lui Deus dacă s-ar fi propagat din antichitate pînă azi în aceeași formă, dar cum explici transformarea lui în Zeu și coincidența folosirii lui zios la populații provenite din Balcani sau chiar la greci..eu zic că trebuie să fi existat o formă cu z inițial dar îmi lipsesc oricie surse credibile,așa că ..Singurii care au consemnat în scris direct propriul lor idiom sînt traco-ilirii emigrați în sudul Italiei antice, deci le dau mai multă atenție.

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2010 @ 12:45 pm

      • Atunci Damocles este … Zamocles; adică Zamolxe?!

        (Cles să vină de la cheie, în limba franceză)

        Comentariu de sabinus — Martie 17, 2011 @ 5:40 pm

      • În cazul Damocles se împarte în demos(lume) și cleos(faimos)!

        Comentariu de Adrian — Martie 17, 2011 @ 6:02 pm

  14. Asta da, dar nu cred că „zeul” dacic era neapărat cu „z”.

    Şi în sanscrită zeii sunt „Deva” ; în slavă „divo”, avestană „daēva”, lituaniană „diẽvas”. Nu e vorba de un fenomen al limbilor „satem”.

    Că apare în română „z” sau „dz” în loc de „d”, poate fi un fenomen mai târziu.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 17, 2010 @ 1:30 pm | Răspunde

    • Fenomenul dz apare exact în acele teritorii populate de daco-geții liberi și nu cred că este o coincidență. E un fapt dovedit că limbile parcurg un drum logic de simplificare prin căderea unor consoane și nu invers.Latina clasică este cel mai elocvent exemplu de decongestionare treptată pînă la o formă mult mai acceptabilă.Poate de aceea a ieșit învingătoare ca limbă de circulație în întreaga peninsulă față de celelalte dialecte latine mult mai arhaice.Deci nu ar avea sens acest dz decît dacă este o moștenire arhaică..iar dacă studiezi un pic aromâna rămasă la un stadiu de dezvoltare mai vechi o să înțelegi ce vreau să spun.

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2010 @ 2:23 pm | Răspunde

  15. Cum ar suna O’Roles scris în maniera irlandezilor de azi.Mă întreb cît de vechi era obiceiul ăsta celtic de folosire a unui mic prefix care să accentueze descendența..cum au moldovenii și azi Amăriei,Apreotesei.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 10, 2010 @ 1:43 pm | Răspunde

  16. Mă amuză un pic terminologia creștină și mă gîndesc la Sf.Ap.Andrei care trebuia să le explice unor păgîni ce înseamnă RAIUL.Nu putea să le dea un termen ebraic că nu rezona în mintea lor,așa că le-a spus Cine face fapte bune și e moral ajunge-n..șamaim? basileia ton ouranon? „iu andărstand mi?” :) RAI? YESSSS
    Nu mai repet figura și cu DE-A PURURI pe înțelesul dacilor, mă gîndesc că nu aveau brichete pe atunci :)

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 27, 2010 @ 12:30 pm | Răspunde

  17. purda ‘swampy, damp place’ [Latv. purdui ‘a snivel’, Greek pardakos ‘damp, wet’].” ( cf. I. Duridanov ) înseamnă loc împuțit, plin de miazme „ deosebite „.
    În sank. parda, alb.pordhe, eng fart = pîrța, nene! Creație expresivă conformă cu gazele înmagazinate și eliberate de..om și mlaștină.
    Totuși ar mai fi și PURDĂ (reg.) – praf; ca în Prahova (rîul)!?
    Cît privește vîrfurile PURA amintesc regionalismul păráș2 s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curățat de arbori; runc.
    O fi o reminiscență latină sau o contaminare cu pară(foc)? Oricum, nu știu cum să iau curat și pur..ambele îmi fac cu ochiul c-ar fi o alternanță C>P antică aici..sau poate nu mi-am luat eu antidepresivile! :))
    puras – în faţă ( corespondentul în albaneză este pare) = în română termenul pruă(în față) și prugă(cale liberă) apoi din puurva – la răsărit = prour(timp al zilei, dis-de-dimineață)

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 16, 2011 @ 3:20 pm | Răspunde

  18. Dacă răutăți era diminutivul lui rău (gr.oros) ar fi avut forma răuți (ex: rîu – rîuț). S-ar putea să avem de-a face cu omonimia între oros și rău/răutate dar poate erau și acele locuri nefaste din munți.
    Nu mă îndoiesc că a existat o vacubulă tracă oro pentru înălțimi care au dat OROles și ROles dar și rai, uriaș(UROI e arhaic probabil). În Epir sec V î.d.Hr tracii orescii emiteau monezi cu legenda ORRESKION( OR -munteni sau vulturi și reskion – cei rapizi).
    RARĂU este RA – vultur și rău – munte, pisc..dar Rareș nu poate fi urmașul lui Roles pentru că sufixul -les ( -ilă) e bine mersi și azi, producînd efecte.
    Durău(DURRĂU precum în tracii derroni..da, emiteau monede cu legenda DERRO) este dur și rău, adică piscul de piatră dură, dacă folosim logica de mai sus.
    Citeam ieri ceva din mitologia greacă și mi-am adus aminte de situl lui Sorin Olteanu, mai exact despre interpretarea Tracia=Grecia=Zraika, dar e profund falsă. La nivelul academic e de mult acceptat că denumirea graii(popor și strategie Graika) era legată de zona Epir și invaziile repetate din peninsula Italică care au țintuit termenul ca etnonim. Amintesc de povestea lui Perseu care fură ochiul bătrînelor vrăjitoare numite în original GRAII, surorile gorgonelor(DEX: gorgoni). La albanezi s-a păstrat pînă azi „ grua ”, iar din legendele noastre nu lipsesc acele crăiese și crai.Să fie o reminiscență iliro-tracă ?
    Doar la iliri mai găsești cîteva figuri feminine care au condus efectiv, avînd puteri regale chiar. Poate de aici veneau și legendele amazoanelor sau disprețul lui Perseu(și lumii grecești patriarhale) pentru acele graii.

    Lingvistic vorbind, nu cred că un specialist s-ar încumeta să atribuie verbului a grăi grecilor (după ex.slavi=sloviani=vobitori) fiindcă ei înșiși nu l-au avut vreodată.În bulgară înseamnă a croncăni ( evident are un sens depreciativ), dar în română e un verb foarte bine integrat, cu zeci de alte derivate și n-are absolut nici un sens peiorativ (așa cum ar dicta teoria lui Philippide despre împrumuturi)..nici măcar nu are poziție secundă în uzul obișnuit vechi; „ limbă ” s-a impus mult, mult mai tîrziu, odată cu emanciparea și relatinizarea. Dacă se acceptă antichitatea lui grai, atunci și gură e la fel de străvechi.
    Deci graii erau un trib ilir distinct, Graika fiind numele țării lor.Dacă are vreun sens să mai amintesc de grui și gurgui(gorgoni= a goni la munte? ), uite că o fac!
    Nu înțeleg de ce grui, deși e considerat autohton, n-are haină satem ( Zraika )..nici măcar grai(limbă) nu e satem așa cum postulează Olteanu.
    Cînd făceam rusă în școală aveam gavarish=a vorbi, dar nici ăsta n-are formă de satem cum ar trebui. De asta cred că gură și grai erau nord tracice, împărțite cu generozitate și idioților de slavi care „ slovăiau ”. Mai e formantul eng. gibberish, dar poate e expresiv.
    PS: GAURĂ = GURĂ nene!

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 18, 2011 @ 4:48 pm | Răspunde

    • Încă ceva foarte „kashto”, în dialectele grecești antice (și prefix neol. azi) se spunea peliai și pelioi la bătrîni și bătrîne, iar la berze(păsări zburătoare în general) pleos. De aici vine și numele Pleiadelor(surorile) se pare..(sau de la pelag=apă/ marinari după alții).
      E clar că ilirii au avut o înrîurire deosebită asupra limbii poveștilor mitologice în Grecia, dacă episodul cu grua s-a interpus peste termenii uzuali grecești.
      Pe de altă parte în română avem toate sensurile și „învîrtelile” de limbă posibile…..crai, crăiasă, grui(pisc), grui(barză), gorgone(a gorgoni), roost(însemna vorbire/voce în gr., la fel și la noi, mai însemna rostuire în gr., la fel și la noi)..pînă și plai/plăieși e prezent.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 18, 2011 @ 5:15 pm | Răspunde

      • Muntele Pelion cum s-ar traduce? Muntele Bătrân (Bătrânul)?!

        Comentariu de sabinus — Ianuarie 6, 2012 @ 6:53 pm

      • Eram sigur că ai scris ceva despre Pleiade şi te-am găsit în comentarii.

        Unde ai găsit gr. pleos = berze şi peliai = bătrâni ?

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 6, 2012 @ 8:33 pm

      • Nu mai țin minte exact, dar cred că era un „site” în engleză despre mitologie și dialectică greacă.Îmi aduc aminte că postau și variante dialectale sau regionalisme din dialectele grecești antice, ceea ce mi s-a părut foarte interesant. S-ar putea să nu-i fi citat cum trebuie deoarece barza e pelargos iar bătrîn vine palaios(sau palios) în greaca modernă.
        Văd că am comentat mult și prost în ultimii doi sau trei ani.Mă mir că am mai dibuit corect unele etimologii. Poate ar trebui să mai fac economie de cuvinte. :)

        Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 7, 2012 @ 5:40 pm

      • „palaios” din care avem prefixul paleo- „from palai „long ago, far back,” related to palin „again, backwards,” tele- „far off, at a distance,” from PIE root *kwel- „to turn, move about,” also „far” ” (etymonline.com)

        Oarecum ciudată etimologia „pelicanului”, „from Gk. pelekan „pelican” (so used by Aristotle), apparently related to pelekas „woodpecker” and pelekys „ax,” perhaps so called from the shape of the bird’s bill.” (etymonline.com)

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 10, 2012 @ 9:36 am

  19. Verbul a purta (IE bhere/o- a căra sau a purta un copil, a da naștere..mereu strîns legate) din tracă ar trebuie să înceapă tot cu litera P deoarece avem tracicul POR sau PER (copil), nu-i așa?
    EX: alb. bie- bring, take și bir- son..fiu; eng. bear – a purta și cuv.dialectal bairn – fiu.
    Înainte vedeam BORȚOASĂ(BORTSOASĂ=PORTSOASĂ..PURTĂTOARE?) și BURTĂ drept un formant adjectival cu sensul de protuberanță, dar n-ar avea o noimă să ne gîndim la același verb IE bhere- a purta? Mă gîndesc aici că în antichitate aveam mai multe forme dialectale cu P și B, adică poartă și boartă (ex: lat.fero și sinonimele gero, porto).Dacă dialectele italice erau atît de divergente, de ce n-ar fi același caz în zona balcanică.
    Legat de PRUNC eu mă gîndesc la verbul IE pentru iubire (parcă prya) care au dat rom.priință/priește, prietenie, germ. freya, fraulein(?) , sanscrită Pyāra/ Prēma(dragoste) și pruncul nostru…format poate pe calapodul lui Parîng cu sufixul unc/înc sau forma arhaică era ceva de genul PRUUN/PROUN sufixat cu acest -cu.(pruncu).

    Comentariu de Ioan Albu — August 12, 2011 @ 9:13 am | Răspunde

    • ………..verbul IE pentru iubire (parcă prya) ……………

      La noi la femeia iubită i se mai spune și „mândră”. În limba engleză mândră se traduce prin „proud”. Dacă înlocuim p cu f, acem froud, citit „frau`d”, adică „frau” nemțesc (=femeie)

      Mai pe înțeles, frau le nemți este mâmdră la noi

      În Moldova la copilul mic se zice „plod” (sinonim cu prunc sau cocon). Pronunția se aseamănă cu proud de la englezi, și ne spune că plodul este „un copil cu care ne mândrim”

      Comentariu de sabinus — Februarie 26, 2013 @ 10:08 pm | Răspunde

  20. Cred că pot explica de unde vin taragot, tîrg(tîrgoveț, probabil era o formă mai veche cu „ă”) și tărăboi( Gălăgie mare, larmă, tămbălău). Din IE tar- a spune, a țipa : http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=2951&root=config
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/nostr/nostret&text_number=+762&root=config
    Tot aici mai intră tărtaș(sfat, convorbire), adj. tare(referitor la sunet), a tărăși și altele.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 4, 2012 @ 4:48 pm | Răspunde

  21. I.I.Russu explică etimologia subst. pîrîu prin compoziția *per-ren (pornită din intuiția lui Miklosich) explicată astfel: IE *per- prepoziționalul „peste, prin ceva, trecut” și *re-n, *er- „a se pune în mișcare, a stîrni”.
    Transformările prin care trece în perioada preslavă e conformă cu lat.granum > grîu și frenum > frîu, deci îl certifică ca fiind preroman și autohton, nu împrumut.

    Erau generalizate aceste transformări și pentru elementele de substrat: brenu > brîu (alb.bres, brezi din *bren-z- de unde acest zi poate veni din *-di-o-). La fel și adj.pururea(*porure) are un corespondent alb. përherë (întotdeauna) și përherëshe- perpetu, continuu. Vin din *per-w-r (sau per-e-r-?) baza fiind IE *por- ce exprimă noțiunea de „durată, permanență, dăinuire” consemantic cu IE *per- de mai sus. Dă foarte multe coradicale din diverse limbi..dar nu mai lungesc. Pun doar homeric apeironos- infinit și aperona (Hesychius) – imens.
    Explicația lui sună mai logică decît vreo referință mitologică la focul sacru al religiei uranice a dacilor.
    PS: știam eu că albaneza avea coradicalul ăla și cred că l-am pus într-un comentariu mai vechi.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 26, 2013 @ 7:48 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: