Istoriile lui Roderick

Martie 12, 2009

Falx

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:59 am

Numele sub care este cunoscută sabia dacică este latin. Dar cum se numea de fapt „falx”-ul dacic ?

Dacă numele dacic al acestei arme este coradical cu numele latin, iată alte variante ale sale, cf. http://starling.rinet.ru ( pe baza dicţionarului lui Pokorny):

“Proto-IE: *dhalk-, -g- / -e-

Meaning: a stinging/cutting tool

Baltic: *dal̃g-iā̃ f., -ia- c., *dilg-u- adj., *dil^g-iā̃ f., *dil^g- vb. intr.

Germanic: *dalk-a- m., *dulk=

Latin: falx, -cis, pl. gen. -cium f. `Sichel; Sense; Winzer- und Gartenmesser; Schnitzmesser; Reisshaken’

Celtic: OIr delg `Dorn, Tuchnadel’; Ir dluigim ’spalte’

Russ. meaning: колюще-режущее орудие”

“Root: dhelg-

English meaning: to stick; needle

German meaning: `stechen, Nadel’

Material: Air. delg n. (es-St.) `Dorn, Tuchnadel’, corn. delc (d. i. delch) `monile’, mcymr. dala, dal `Biß, Stich’;

anord. dalkr `Nadel, um den Mantel über der rechten Achsel zu befestigen; spina dorsalis piscium; Dolch, Messer’, ags. dalc m. `Spange’ (nhd. Dolch, älter Tolch, ndd. dolk, nach Mikkola BB. 25, 74 die Quelle von čech. poln. tulich, sloven. tolih, ist zwar zunächst aus lat. dolō Stockdegen’ entlehnt, aber vielleicht nach einem germ. Worte wie ags. dalc umgebildet);

lit. dilgùs `stechend, brennend’, dìlgė, dilgėlė̃ f. `Nessel’, dìlgstu, dìlgti `von Nesseln verbrannt werden’; dal̃gis `Sense’ hierher, nicht zu S. 196!

Hierher vielleicht lat. falx `Sichel, Sense, Gartenmesser’, nach Niedermann Essais 17 ff. rückläufige Ableitung aus falcula, das er aus einem ligur. (?) *ðalkla (*dhal-tla) ableitet, ebenso wie sizil. Ζάγκλη, Δανκλε̄ `Messina’ (: δρέπανον). Man kann aber ebensogut von *dhalg-tlā ausgehen; wenn in jenem ital. Dialekt idg. l̥ zu al geworden wäre, ließe sich auch der a-Vokal erklären. Spätlat. daculum `Sichel’ könnte die ligur. Entsprechung dazu sein. Dagegen Terracini Arch. Glott. Ital. 20, 5 f., 30 f.”

Din această rădăcină a derivat în latină „daculum”. După C. Daicoviciu, sabia dacică – în varianta scurtă – s-ar fi numit *daca.

E posibil însă ca numele ei real să fi fost mai apropiat de *dalga sau *dalka, mai asemănător cu forma din limbile baltice, celtice ori germanice.

***

Există în România patronime şi toponime care ar putea avea legătură cu PIE *dhalk- : Dalca, Dolca, Dolga, Dolha,  localitatea Dolhasca.

Sunt posibile însă şi alte etimologii pentru acestea.

De exemplu:

1. Din www.ieed.nl:

“Proto-Slavic form: dü°lgú

Grammatical information: adj. o

Accent paradigm: a

Proto-Slavic meaning: `long’

Page in Truba‰ev: V 208-209

Old Church Slavic: dlügú `long’ [adj o]

Russian: do´lgij `long’ [adj o]

Czech: dlouhy´ `long’ [adj o]

Slovak: dlhy´ `long’ [adj o]

Polish: dšugi `long’ [adj o]

Serbo-Croatian: du?g `long’ [adj o]; C¹ak. du?g (Vrgada) `long’ [adj o]

Slovene: do?lg `long’ [adj o], do´šga [Nomsf]

Bulgarian: da¢´la¢g `long’ [adj o]

Proto-Balto-Slavic reconstruction: di´l€gos

Lithuanian: i°lgas `long’ [adj o]

Latvian: il~gs `long (of time)’ [adj o]

Indo-European reconstruction: dlh1gh-o´-

IE meaning: long

Page in Pokorny: 197

Other cognates: Skt. d–rgha´- `long’; Gk. dolicÒj `long’ ”

Rădăcina eurasiatică a acestuia, cf. http://starling.rinet.ru :

„Eurasiatic: *tel(ḥ)V

Meaning: long

Indo-European: *del- (*dolǝgh- / *delegh- / *dlongh-)

Altaic: *t`ēlu 

References: МССНЯ 339; ND 2269 *täl̄ʡE(-ga) ‘to be long’ (IE + incorr. Alt. + Arab.); 2366 *ṭä[w]ĺV ˜ *ṭä[ʔU]ĺV ‘to extend, stretch, become long’ (Alt. with incorr. Turk. + SH).

Rădăcina eurasiatică a lui dhalk-, cf.  http://starling.rinet.ru

“Eurasiatic: *telV
Meaning: split, hack
Indo-European: *del-
Altaic: *telV
Kartvelian: *tal- / *tl-
Dravidian: *[d]al-
References: МССНЯ 360; ND 2261 *täl̄V ‘to cut (split, trim, cleave)’ (+ Sem.); *t[a]lhV ‘to hit, damage’ (probably same root; + Arab.).”

La un nivel mai vechi aceste două rădăcini eurasiatice sunt probabil înrudite.

Înrudirea de sens e discutabilă: poate fi asemănarea dintre „a despica” şi „a lungi”, poate faptul că o unealtă care taie şi înţeapă e lungă, suplă ( şi are forma unui colţ sau a unei gheare ).

2.  Numele Dolca era întîlnit la cîinii ciobăneşti ( femele ). Poate cu sensul de “suplu”, poate cu sensul de “colţos” ( cf. “dhalk” ), dar mai probabil coradical cu “dulău”, care (după S. Paliga ) e cuvînt de origine tracă.

Din dex-online.ro, după dicţionarul etimologic al lui Ciorănescu:

„dulắu (-ắi), s.m. – 1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna“ (Cihac, II, 104). După Şeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluţie care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s.f. (căţea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.  ”

Posibil şi numele “dulău” are de-a face cu “dhalk” – ideea de “colţi” (?).

Mai probabilă e însă legătura dintre „dolca”-„dulău” şi o veche rădăcină eurasiatică.

Din dicţionarele de la starling.ringnet.ru :

Rădăcina eurasiatică:

“Eurasiatic: *ṭulV
Meaning: jackal
Indo-European: *tlākw-
Altaic: *t`ule(kV)
Kartvelian: *ṭura
Dravidian: *tōnḍl- (? *tōḷ-)”

“Proto-Altaic: *t`ule(kV)
Meaning: fox; wolf
Russian meaning: лиса; волк
Turkic: *tülki / tilkü
Tungus-Manchu: *tulge
Japanese: *tuárá
Comments: See АПиПЯЯ 70, Лексика 161. Jpn. high tone does not correspond to PTM length (the latter, however, is reconstructed only on the basis of the Sol. form and thus not reliable).”

“Proto-Dravidian : *tōnḍl-
Meaning : wolf, jackal
Proto-South Dravidian: *tōnḍl-
Proto-Telugu : *tōnḍel-
Brahui : tōl-a
Notes : Reconstruction approximate, and it is unclear if the Brahui form really can be compared here. [I would say it’s basically *tōl- and a suffixed or compound *tōl-ṭan- – S.A.S].”

Din acest “tōl-a” se presupune că derivă numele dholului ( Cuon alpinus ) – vezi http://www.holgerhomann.us/Dhole.htm :

“Proto-IE: *tlāk(w)- (BS)
Meaning: bear
Slavic: *vьlko-dlākъ
Baltic: *tlā^k-ia-s (2) m., *tlā^k-en-ā^, -iā̃ (2) f.
Russ. meaning: зверек (медведь)”

“Proto-Baltic: *tlā^k-ia-s (2) m., *tlā^k-en-ā^, -iā̃ (2) f.
Meaning: bear
Lithuanian: lōkī̃-s `Bär’, lōkenà `Bärenhaut, Bärenfell’
Lettish: la^cis `Bär’, la^cene, la^ciene `Bärin’
Old Prussian: clokis `Bär’ V. 655, caltestis-klok(is) `Zeidelbär’ V. 656″

De remarcat faptul că sensul din limba română ( cîine ) e mai apropiat de cel din limbile dravidiene şi altaice decît de acela din limbile IE ( urs ). ( Se poate însă ca dulăii mari să fi fost comparaţi cu urşii; „Ursu” e un nume dat frecvent cîinilor puternici, de pază )

Probabil  rădăcinile eurasiatice *ṭulV („şacal”)  şi *telV („a despărţi, a sfîrteca”) sunt înrudite, dar la un nivel foarte vechi.

***

Sabia dacică ” falx” ar mai fi putut purta şi alte denumiri, derivate din alte rădăcini PIE.

1. Din  http://starling.rinet.ru

Proto-IE: *sarp- / -e-

Meaning: sickle, to cut (with a sickle)

Old Greek: hárpǟ f. `Sichel’

Slavic: *sьrpъ

Baltic: *sir̃p-a-, -ia- c., -ā^, -iā̃ f.

Latin: sarpiō/sarpō, sarpsī, sarptum, sarpere `beschneiteln die Weinstöcke’

Celtic: MIr serr `Sichel’; Cymr ser `ds.’

Russ. meaning: серп; жать серпом

References: WP II 500 f ”

Din acest radical a derivat numele sabiei greceşti „harpa” ( vezi
http://en.wikipedia.org/wiki/Harpe:

„Most notably it was the sword used by Perseus to decapitate the Medusa, and by Cronus to castrate his father Uranus. In Greek and Roman art it is variously depicted, but it seems that originally it was a khopesh-like sickle-sword.„)

Numele acestei arme e posibil să fi supravieţuit oarecum în română: „şerpar”- brîul de piele unde se ţine cuţitul sau pistoalele.

Probabil că şerparul era în vechime anexa unei arme –*sarpa ( ? ).

Cf.dex-online

„ŞERPÁR1 ~e n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /şarpe + suf. ~ar” – ( etimologie neconvingătoare, în opinia mea ).

2. Din http://starling.rinet.ru

Proto-IE: *(s)karp-, -b- / -e-

Meaning: to cut

Old Indian: kr̥pāṇa- m. `sword’, kr̥pāṇī f. `scissors, dagger, knife’

Old Greek: krṓpio-n ‘scythe, bill-hook’ Pherecyd., krṓbion Hsch. (cod. krob-)

Slavic: *ščьrbъ(jь), *ščьrbā, *ščьrbь

Baltic: *kir̃p- (*ker̃p-a-) vb. tr., *kar̃p-ī^- vb., *kir^p-ā^ f. (1); *sker̃p-ē^- vb., *skar̃p-ī^- vb.; *skir̃b- vb. intr., *skir̃b- (-ja-) vb. tr., *skir^b-ā^ f. (1), *skerb-a- adj.

Germanic: *skir[f]-a- vb., *skar[f]-ō- vb., *skar[f]-ia- vb.; *xar[f]-a- m., *xar[f]-ō f., *xar[f]-ia- n.; *skirp-a- vb., *skarp-a- adj., *skurp-ia- vb.

Latin: carpō, -ere, carpsī, -ptum `rupfen, zerteilen; eine Strecke zurücklegen, etwas nzch und nach geniessen, allmählich schwächen, einen durchhecheln’

Celtic: *kerb- > MIr cerb `scharf, schneidend’ ”

E posibil ca numele tribului carpilor să fi derivat din această rădăcină – şi nu de la radicalul însemnînd „piatră” – „Carpaţi”. Dacă admitem că numele dacilor e posibil derivat din numele unei arme specifice, acelaşi lucru poate fi valabil şi pentru carpi.

În română se păstrează verbul „a cîrpi” -însemnînd a lovi, a pălmui.

În dicţionarul lui Ciorănescu apare ( cum altfel ?) o etimologie latină:

cîrpí (-pésc, -ít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă“ după Puşcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici“; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi“, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acţiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeşte, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu ţig. kuripen „a lupta“ ‹ sp. curar „a lipi“ (Claveria 241) pare întîmplătoare.” (http://dex-online.ro/cauta.php?lexemId=8870)

3. PIE   *k’esa- din care avem în română „coasă”

4. PIE
*drep- , din care provine albanezul „drapër” – seceră

5. PIE
(s)kope- / *(s)kap[e]- (-ph-) – din care provine numele săbiei greceşti kopis.

6. „Proto-IE: *rembh-

Meaning: to cut off

Slavic: *rǭbъ, *rǭbītī

Baltic: *ram̃b-u- adj., *ram̃b-a- c., *rem̃b- (-sta-/-ia-) vb. inch., *rim̃b-a- c., *rum̃b-a-/*rum^b-a- c., *ram̃(b)-t-a- c.

Germanic: *rimb-ōn- f., *ramb-a- adj., *ramf-t-i- c. References: Fraenkel 696 

Din acest radical cred că provine numele sabiei tracice, rhomphaia.

Din http://en.wikipedia.org/wiki/Rhomphaia:

” Used almost exclusively by the Thracians, examples have been found dating from 300-400 B.C. As a weapon, the rhomphaia was feared (like the Falx) because of the cutting power afforded to it by the polearm like design.”

„Rhomphaia was first ‘a spear’, later ‘a sword’ (Plutarch: Life of Aemilius Paulus 18; Eustathius, on Iliad verse VI 166; Hesychius; also Luke 2;35 and the Revelation of John of Patmos, several times.). In Latin, it has the forms:

W. Tomaschek listed the Bulgarian. roféja, rufja ‘a thunderbolt’ and the Albanian rrufë as derivatives of that word.

Rhomphaia was also preserved in modern Greek as rhomphaia ‘a big broad sword’. The Thracian rhomphaia contains the IE stem *rump- in the Latin rumpo, -ere ‘to break, to tear’. ”

Cele două săbii – „rhomphaia” şi „falx” par a deriva din acelaşi tip iniţial, folosit de popoare înrudite (geto-dacii şi tracii). E probabil ca denumirile lor  să fi fost similare.

7.
PIE *sek-, *sēik- – de unde derivă „sica” – numele unei săbii dacice; era mai scurtă decît „falx”-ul, însă -posibil – doar o variantă a acestuia. Vezi
http://enciclopedia-dacica.ro/armata_daca/falx.htm

8. O posibilă denumire interesantă:

Proto-IE: *kog-

Meaning: peg, hook, claw

Hittite: gaga- c. ‘Zahn’ (Tischler 460)

Slavic: *kogъtь

Germanic: *xak-an- m., *xēk-a- m., -an- m., *xōk-a- m. ” (http://starling.rinet.ru )

Modelul natural al săbiei dacice ar fi putut să fie gheara unui animal ( urs ?). Acţiunea armei şi cea a ghearei sunt similare.

„Falx dacica” era -cel mai probabil- arma nobilimii dace, denumirea de „kog”, „koga” putînd trimite chiar la „Kogaionon”. E posibilă şi o legătură între forma curbată a „falx”-ului şi cea a căciulii dacice.

Gheara şi ciocul păsării de pradă – simboluri ale puterii.

…Şi lista numelor posibile poate continua.

***

Arme similare „falx”-ului, în zone geografice aflate la mare distanţă de Dacia:

Khopesh (Egipt) -vezi
http://en.wikipedia.org/wiki/Khopesh

Numele e foarte similar cu grecescul „kopis”

-Sappara  ( Asiria )

-Shotel ( Etiopia )

Principiul acestor arme e acelaşi. Nu ştiu dacă au o origine comună sau reprezintă „inovaţii” separate. La urma urmei nu există prea multe moduri de a face o sabie.

15 comentarii »

  1. A propos de insule in timp, am si eu marota mea: Casiteridele. Ce s-a ales de insulele astea? Unde au disparut? Le-a vazut careva? Pliz help. Insulele Casiteride erau ca niste bolovani insirati carare intre cele doua maluri ale Manecii, in asa fel incat se vadea treaba ca desi apa era multa, constiinta de sine a teritoriului functiona. Ca Anglia si Franta erau tot o apa s-un pamant. Daca aude cineva de insulele astea, sa-mi zica si mie. Ca au disparut nu se stie cand, ceea ce inseamna ca topirea calotei a inceput mai nainte de esapamentele noastre.

    Comentariu de elena — Martie 14, 2009 @ 12:12 am | Răspunde

  2. A, inca o faza. Am auzit de niste nebuni care considera ca limba aromana este asa cum este de mai nainte de a fi pus ciciorlu aclotze in Pind latinii cuceritori si civilizatori si ca de fapt acest idiom aroman nu e nicidecum o ramurica de latina vulgara precum alte catalane sau gritchun (romansa), ci chiar pelasga initiala. Ca de fapt, neamu’ lu’ Becali si Matilda Caragiu vorbea deja limba asta a lor in momentul in care au aparut latinii in peisaj. Cica ar avea si ceva probe scrise in ceea ce priveste bizareria asta. Daca am considera asta mai mult decat o gluma de patriotzi armani zmintitzi de exil, am incepe sa vedem un intreg peisaj straniu: latinitatea e de fapt originara in zona pelasga, de unde porneste razna in lume, din care lume se intoarce inapoi ca si cum s-a trezit cu mandat divin sa cucereasca… Si cum e imposibil sa-ti cuceresti mama, matca, locul de bastina, atunci te mutzi inca un pic in teritoriu pana gasesti pe unii care vorbesc radical alta limba, eventual sunt deja mai destepti decat tine. Si i-au gasit pe etrusci? Nu vreau sa bat campii singura. Sunt fantasme, dar sa-mi tina cineva isonul, chiar si pe contrasens! ;))

    Comentariu de elena — Martie 14, 2009 @ 12:31 am | Răspunde

  3. La a doua fază – mă abţin de la o opinie tranşantă.

    Totuşi, mi se pare greu de susţinut teoria. Trebuie probe care încă nu s-au produs- în opinia mea.
    Un exemplu pe care îl repet: scoţienii şi irlandezii de azi vorbesc engleza, deşi engleza nu se trage din gaelic. Ei rămîn totusi celţi – şi la fel românii sînt, în esenţă, geto-daci.
    E foarte greu să susţii însă că şi limba română – sau aromână, după caz – se trage din getă, dacă sau respectiv tracă ori presupusa limbă pelasgă.

    Noi avem protocronismul, alţii au panslavismul. „Ai noştri” „citesc” inelul de la Ezerovo în aromână sau chiar română, alţii folosesc bulgara – vezi http://www.korenine.si/zborniki/zbornik07/serafimov_ezer07.pdf

    Pe de altă parte, există o legătură ancestrală între traci şi Italia, mai ales cea sudică.
    Am mai scris cîte ceva despre asta aici: http://eblogs.ro/roderick/2008/11/03/dacia-si-italia-sudica/
    Pe baza acestui fond ancestral comun s-a format poporul român. În acest sens putem să ne asumăm moştenirea „pelasgă”.

    Comentariu de roderick — Martie 14, 2009 @ 2:51 pm | Răspunde

  4. E foarte probabil că sabia dacică – dar şi pumnalul dacic – au „rude” în Orientul apropiat.

    Pumnalul sirian jambyia seamănă cu cel dacic – vezi http://www.ancient-east.com/antiques/as-3syria3-cls.jpg

    Pe lîngă exemplele de mai sus ( din prima postare) , săbii curbe mai aveau persanii ( shamshir ), indienii ( talwar – vezi rădăcina „dal”). Aceste săbii par specifice Orientului.

    Originea săbiei-seceră e, după unii, sumeriană ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Sickle_sword )

    Din http://www.sharpblades.net/index.php?page=post&id=57 :
    „The sickle-sword is also considered to be a weapon invented by Sumerians around 2500 B.C. Its predestination was to serve as the primary infantry weapon.”
    „One of the first evidences from which we can learn about Sumerian weapons is a stele. It is called the Stele of Vultures and was made after the battle held between the states of Lagash and Umma in 2525 B.C. The Stele of Vultures represents the king of Lagash leading an armored infantry. Helmets and spears are basic military inventory. The king himself is handling a socket axe riding a chariot. Eannatum is represented holding a sickle-sword in his hand.”

    Comentariu de roderick — Martie 16, 2009 @ 11:19 am | Răspunde

  5. Mai exista

    PIE *kowǝ- „to beat, to hew, to forge” ( cf. starling.rinet.ru )

    A dat in prusaca veche „cugis” – ciocan.

    Comentariu de roderick — Martie 31, 2009 @ 1:18 pm | Răspunde

  6. Mai există localitatea FĂLCIU, jud. Vaslui. De asemenea cuvintele falcă de pământ (halcă de carne), dar și falcă de om / mamifer, adică osul maxilar (care este și ele curb)

    ………………………..

    Oare DULGHER are legătură cu PIE dhalk?

    Comentariu de sabinus — Septembrie 5, 2010 @ 3:45 am | Răspunde

  7. CURMÁ, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ Tranz. și refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversație

    curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii).

    cúrmă s.f. (reg.) ascuțiș, tăiș.

    scărmănător, s. m. (dărăcitor); scărmănătoare, s. f. (dărăcitoare); scărmănătură, s. f. (darac; dărăcit; pedeapsă); scărmăneală, s. f. (bătaie, chelfăneală).

    skalme – “a knife a sword”
    http://www.frscrima.ro/despre-scrima.aspx poate ar trebui să redenumim scrima cu un neologism curat românesc totuși.

    Comentariu de Ion Albu — Februarie 3, 2011 @ 3:13 pm | Răspunde

    • scărpuí, scărpuiésc, vb. IV (reg.; despre lemne) a scrijeli cu ajutorul scărpuitorului, pentru a face să adere cleiul.

      (reg.) a certi- inela, secui, a seciui (certej – curătură la munte;nu mai e în uz)
      HÂRȘÂÍ, hârșâi, vb(Rar) A scrijeli, a zgâria, (reg.) a scârjâi și a scrijeli
      a crăciuni- a vărsa sînge; a scurta ???
      a zgîria…
      numai vb. „a scrie” lipsește, dar pare-se că elementele de substrat și latinismele se integrează perfect.
      Toate vin din http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P1742.html

      Comentariu de Ioan Albu — August 28, 2011 @ 10:17 am | Răspunde

  8. Eu cred că ne lăsăm orbiți uneori de ideea că dacii/tracii ăștia erau profund originali și ne închipuim cumva că erau altceva decît latino-grecii sau balto-slavii.
    De exemplu carpii ăștia și Carpații lor/noștrii.Bănuim că vine de la o sabie/armă personalizată sau de la un verb asemănător lui curma(snk.carma, scrima europeană etc.).Hai să zicem că familia asta de cuvinte avea și alte sufixe..-pe?
    Curpa, cîrpi, curmător=curpător(?)..dar există în latină verbul crepatura și o groază de verbe apropiate la noi cum sînt a crăpa, crăpătură, curpen(var.crîmpei-bucățică, felie. capăt, curmei) care semnifica inițial bucată, tăietură etc Carpii noștrii au inspirat europa să numească crapul și cărpenișul sau cărpănos..deci hai să rezolvăm odată etimologia; ne cad Carpații în cap de proști ce sîntem.
    Nu cred că-i o coincidență faptul că acești munți erau numiți Ripha în vechime, adică rîpoși! Dacă facem abstracție de o literă avem Crapații, poate un mai vechi CARAPATOS :) cum e fîrtat și frate.
    Deci ie kar/ker- a tăia, despica s-ar potrivi de minune iar karpa(piatră sau stîncă?) din alb. e doar un adj. transformat în substantiv, dar numai de la distanță și din auzite.
    Păi ce naiba, stăm aici de peste două mii de ani și rătăcim un subst.comun ca stîncă, piatră pentru munții noștrii?
    M-am împrăștiat cu explicația, deși în capul meu era un pic mai coerentă.
    Eu zic că acești carpi se traduc prin ..cei care crapă, despică capete, trupuri etc. Verbul s-a suprapus peste cel din latină și s-a simplificat să zicem..cum era carîmb-crîmb, creangă-crîng..hai că nu-mi mai vine nimic în minte.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 26, 2011 @ 9:09 am | Răspunde

    • De căutat și grepțăna, zgripțor!

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 26, 2011 @ 9:17 am | Răspunde

    • Munții Crăpați sunt munții Grăpați, adică dați cu grapa, cu sapa. Munții sunt plini de văi din cauza apelor multe care curg din ei și lasă aceste văi. Văile acestea sunt râpile din numele de munții Râpei.

      Munții Carpați sunt munții plini de râpe

      Comentariu de sabinus — Martie 27, 2011 @ 2:48 pm | Răspunde

  9. Mi se pare interesant să găsesc cîteva cuvinte ca lat.falx- halcă/falcă,falcie și foame(lat.fames) – hămesit(alb.hames), lat.filius – rom.fiu/hiu și altele.
    În IE toate acestea aveau „dh” în față.Mă întreb dacă dacii n-au ajuns în evoluția lor să transforme dh în simplu h,iar latinii în f, astfel aceștia se vor întîlni ulterior avînd aceste coincidențe..printre altele!
    Mi se pare mai naturală transformarea sau simplificarea pronunției palatizate „dh” în acest simplu „h” decît parcursul spre latinul „f” care ar putea fi o inovație tîrzie. :) E interesant că și africata dz s-a simplificat în z, deci favorizînd parte ultimă, secundă (dacă pot spune așa), pe cînd albanezii au păstrat mereu partea inițială. dz apoi z= dh în albaneză, dar cu dh din IE?
    Toate cuvintele astea care ne pun probleme și încep cu h sau f am putea să le considerăm,cel puțin în parte,ca o transformare a unui prea-antic „dh”. De exemplu hoagă(groapă cu apă) mi-l imaginez ca un rezultat din dheub- deep…deci dhobă/dhabă, apoi hoabă și hoagă, cu preschimbarea lui b în g prin străromână.La fel verbul a se holba(a se zgîi, a se căsca) cu inserția unui „l” (care nu-i fapt singular).
    Nu-i nevoie să presupunem un dacic dalc pentru lat.falx(arma dacilor)… poate era *„halcie” de aici hăcui și hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a șlefui).Dalta o fi un împrumut ilir sau chiar slav.
    La fel și cetatea lui Dromichete, Helis, poate că era chiar pronunția corectă sau semi-corectă… din ie dhel-light(not dark).O fi fost un luminiș în vasta pădure getică! :)
    Eu mizez pe faptul că geto-dacii păstrau ceva arhaic cu acest „dh” la data consemnării ac.Helis, astfel grecii înțelegeau un „h” accentuat (cu un d abia perceptibil..sau absent deja) pentru urechea grecilor. Ilirii puteau să fi păstrat particularitatea grupului nordic(germ-balto-slav) care reduceau dh la un simplu „D”(alb.dill-soare, djale-băiat/fiu).
    Astfel, hotar, hămesit și alte asemenea cuv.comune pot fi din tracă și nu iliră.
    Cînd vb.de acest „dh” , mă refer doar la poziția sa inițială, nu în interiorul cuvintelor.Pare o tentativă patetică de apropiere protocronistă între daci și latini, dar eu chiar cred în ideea asta.
    Scurt/lung istoric: Pentru mine e limpede că daco-tracii s-au format ca entitate distinctă în apropierea grupului latino-grec(și celtic, dar mai depărtat inițial).Aceștia au roit spre sud unii(grecii), iar italicii spre peninsulă(1500-1000 î.d.Hr.).Celții, cu inovațiile lor asupra carelor de luptă, a tunicii de zale și coifului , plus întreaga cultură a fierului,îi plasez în Ungaria de azi.Cîmpia le-a oferit un teren propice să-și dezvolte tehnologia și cultura specifică, iar vecinătatea Alpilor și Carpaților le-a dat materialele feroase necesare.Italicii îi plasez la cotul Dunării, spre Serbia și Banat,poate chiar munții Dinarici.Chiar e o cultură localizată acolo, de unde unii specialiști cred că au plecat pe Drina spre Istria și Italia.Astfel se explică apropierea între celți și italici, dar nu la nord de Alpi, ci în spațiul de etno-geneză central european și balcanic.
    Cred că fiecare grupă a ales o migrație pe paralela lor, italicii și grecii alegînd chiar una mai sudică..treptat pentru italici și pînă la capăt pentru greci.Or fi sesizat grecii că acei pelasgi erau dezvoltați cultural, economic, dar slabi militar.
    Ilirii or fi dislocat ultimele rămășițe italo-celtice spre vest iar pe traci în estul balcanic.Amintesc că centrul cel mai vechi al grupului lingvistic latin din Italia prezintă o concentrație mare a haplogrupului I, foarte puternic și azi în Bosnia,Serbia și Croația.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 13, 2012 @ 8:39 pm | Răspunde

    • Tracicul genton(carne), presupus, dar nu prea argumentat, de către Duridanov, îl derivă din ie gwhento- struck, cut (lat.fendere(?),Welsh gwannu „to stab”, Greek theínein „to strike, kill”, Arm ganem „I strike”, Sanskrit hánti „he strikes, kills”, hatyá „stabbed, killed”, Hittite kuenzi „he strikes”, Old Church Slavonic žętva „harvest”, žęteljĭ „harvester” ).Verbul „a ciunti” ar putea fi încadrat aici.Înițial mizam pe jungher și înjunghia, cu toate derivatele „delicioase” : http://dexonline.ro/definitie/junghia Mă gîndeam că forma arhaică ar fi fost „giungher” (unde „to” să fi căzut ca-n gr. și arm.), sau poate lat.jugulare s-a contaminat cu un tracic, derivat din răd.IE de mai sus.A jugăni e iar interesant în relație cu discuția de față.
      De la înjunghia la jugulare e o cale sinuoasă.
      Nu pare „halca” de carne să fi parcurs același drum logic ca tracicul genton?

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 13, 2012 @ 9:11 pm | Răspunde

      • gʷhen- to hit, to drive . rom. ghiont, a gini dar și a goni (A alunga, a izgoni. – 2. A urmări, a vîna, a hăitui. – 3. A vîna, a merge la vînătoare. – 4. A urmări, a sîcîi, a chinui. – 5. A fugi după cineva, a urmări în fugă, a căuta. – 6. A se grăbi) conform alb. și arm.

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 4, 2012 @ 1:21 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: