Istoriile lui Roderick

Martie 20, 2009

Belagines, Blajini, Flamini

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:14 pm

O rădăcină PIE însemnînd „preot”:

Proto-IE: *bhlag’h-m-en-

Meaning: priest

Old Indian: brahmán- m. `one who prays, brahman’, bráhman- n. `piousness, brahma’

Latin: flāmen, -inis m. `Opferpriester, Eigenpriester einee bestimmten Gottheit’, flāmōnium `das Amt des f.’

Russ. meaning: жрец

References: WP II 209 Comments: Lat. can also be compared with Germ. *blōtan `to sacrifice’, *blōstra- `priest’ (< *bhlād-)”  (din starling.rinet.ru )

 

poate fi pusă în legătură cu „belagines” – legile despre care Iordanes afirma că Deceneu le-a dat „goţilor” ( dacilor ).

E posibil ca şi numele preoţilor daci care urmau legile lui Deceneu să fi fost asemănător cu cel al legilor. Iar acest nume a răzbătut pînă în prezent sub forma „blajin”.

„Blajinii” – altfel numiţi „rohmani” sau „rugmani” sunt un popor mitic locuind pe celălalt tărîm. ( vezi http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/blajini.htm )

„Rohman” este privit ca o deformare a lui „brahman”.

E foarte probabil însă că „brahman” şi „blajin” sunt legate de  aceeaşi rădăcină IE (*bhlag’h-m-en-) şi înseamnă acelaşi lucru.

E posibil şi ca „blajin” să fie într-adevăr de origine slavă, dar să fi substituit un termen mai vechi şi asemănător, coradical cu „belagines”.

Marii preoţi ai Romei – flaminii – poartă un nume derivat din aceeaşi rădăcină ca „brahman” şi – probabil – „belagines”  sau „blajin”. Acelaşi ordin de preoţi răspîndit din India pînă în Italia.
Preoţi ai focului, probabil, după cum indică rădăcinile PIE *bhlage- ” a arde ” şi nostratică

Eurasiatic: *belV

Meaning: shine, glitter

Indo-European: *bhel- 129; *bhelg- / *bhleg- / *bhleig-sk- ( = Kartv. *berc̣q̇-?) 2115

Altaic: *bĕ̀ló

Uralic: *peĺkkä (ND 204: Os. paɣǝl ‘lightning’)

Kartvelian: *ber-c̣q̇-

Dravidian: *veḷ- [or to *ŋwVlV] ” ( din  starling.rinet.ru)

 

***

„Blajinii” erau, probabil, preoţi ai comunităţilor, „legiuitorii” în sens spiritual, în strînsă legătură cu puterea politică – precum Flaminii Romei – spre deosebire de călugării „kapnobatai” şi „ktistai”.
După cucerirea romană logic ar fi fost să aibă loc un exil al „blajinilor”, care şi-au perpetuat în izolare formele spiritualităţii.

***

După S. Olteanu, etimologia lui „belagines” este alta:

„În timp ce informaţiile despre diversele ştiinţe (deşi mult idealizate şi cuprinzând ştiinţele aşa cum erau ele prezentate de filosofia greacă: fysica, logica, practice, theoretice) par să fie luate dintr-o sursă greacă chiar despre daci, informaţia despre „legile firii” numite belagines provine din cunoştinţele sale directe. Este de aceea neîndoielnic că aceste „belagines” erau gotice. Din textul lui Iordanes reiese de altfel că ideea pe care o exprimă cuvântul nu este atât aceea de „lege”, cât de „aşternute în scris” (conscriptae). Or, el se explică într-adevăr foarte bine prin germ. be– (prefix al perfectului) + rad. lag– ” a aşeza, a aşterne” (=got. bilageins sau bilagjan; vedeţi excelentul site al lui Gerhardt Kobler şi dicţionarul gotic, litera B).”
(http://soltdm.com/forum/viewtopic.php?t=25&start=15&sid=9800cdf1db4498e3997ab0c752e3591c)

15 comentarii »

  1. Rohmanii(Var: rocmáni, rogmáni, rahmáni, rugmáni ), la fel ca brahmanii, conțin sufixul -man pentru oameni. Dacă cauți în dicționar găsești doi termeni foarte interesanți:
    roc (rócuri), s. n. – (Banat) Soroc, termen. Sb. rok (Candrea) sinonime: scadență, termen.
    sorocít, sorocítă, adj. 1. (înv. și reg.) chemat în judecată, citat. 2. (înv. și reg.) sortit, destinat. 3. (pop.) hotărât
    Rohmanii sînt cei cărora le-a venit sorocul (rocul/rohul), apoi au devenit blajini..în tărîmul celor cuminți și făr’ de păcat. :) Glumesc, totuși e de luat în seamă și ideea că poate se traduce exact (la punct și virgulă) ca-n legende..rohmani – oameni de la capăt/-ul (pămîntului ).Sensul din sb. e foarte revelator:
    http://en.wiktionary.org/wiki/rok

    Mă întreb de ce pe hărțile Daciei, post-cucerire, apare această așezare Rhamidava cu H..de ce nu Ramidava direct?
    Oare încercau romanii să pronunțe RÎHMIDAVA/Răhmidava sau un o scurt după R? Poate e cazul să vedem aici o rădăcină IE aproape de sl. rok,dar cu sensul de margine, graniță a vreunui teritoriu tribal.

    Comentariu de Ioan Albu — August 22, 2011 @ 8:24 pm | Răspunde

    • Nu resping ideea ca acel grec ce a întocmit harta să fi apropiat Rami- de subst. gr. rhome – putere.La o adică poate chiar asta însemna;poate un der. de la rîu, sau …naiba s-o ia de limbă tracă că tare-i puțină și scofîlcită. :)
      Am impresia că ne batem capul degeaba! Vom afla pe lumea cealaltă cum, necum..eventual întrebăm unul dintre blajini :)))

      Comentariu de Ioan Albu — August 22, 2011 @ 8:39 pm | Răspunde

  2. Rogman/rahmani se poate traduce prin oamenii rugului sau oamenii cu rugul dar și oameni roșii conform Dex-ului dar și tradițiilor populare:
    rug (-guri), s. n. – 1. Mur (Rubus caesius). – 2. Arbust sau tufă spinoasă în general. – Mr. (a)rug, megl. rug. Lat. rŭbus
    rugină, ruginiu.
    RUG1 ~uri n. 1) (în antichitate și în evul mediu) Foc pe care se ardeau jertfele aduse zeilor sau ereticii. 2) Foc aprins cu ocazia unor solemnități. /<lat. rogu
    IE reg-, and sreg-? 'to dye' ; sk. rāgaḥ- red, tone, color http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P1591.html

    Zic că ar putea fi chiar dacic; dacă în sk. se putea de ce nu și la noi?
    Priviți : http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=red&trans=Translate&direction=AU
    Roșul e o culoare fortuită, un deziderat pentru frumusețe. Deci rohmaniță / rumenă (romanel, romaniță sînt var. probabil) ca adj. prin Bucovina „frumoasă” e foarte vechi, la fel de vechi ca în sanscrită :
    http://spokensanskrit.de/index.php?tinput=rAgamaya&direction=SE&script=HK&link=yes&beginning=0
    Vedeți și aici alte forme sanscrite : http://spokensanskrit.de/index.phpscript=HK&beginning=0+&tinput=rama&trans=Translate&direction=AU
    Acum nu știu să explic transformările din IE spre dacică și română, dar revin :)) like always, uninvited!

    În eng. blaze – flacără, însă termenul germanic și eng. blessed vin de la sînge : http://www.etymonline.com/index.php?term=bless&allowed_in_frame=0
    Nu zic că sînge și flacără n-ar putea veni din ac.rădăcină, dar totuși..

    Blajin și blînd ar putea fi amîndouă foarte foarte vechi:
    http://www.myetymology.com/proto-indo-european/mel-.html
    Nu cred că vine din *bhlag’h-m-en- ci mai degrabă e caracterul lor pacifist și rupt de lume, introvertit etc.

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 2, 2011 @ 8:35 am | Răspunde

    • BLÂNDĂ ~e f. pop. Erupție de natură alergică, sub forma unor bășici roșii sau albe, însoțite de mâncărime. /<lat. blandus

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 2, 2011 @ 8:37 am | Răspunde

  3. Poate braz (brad) e cuvîntul pe care-l cauți. Înseamnă și sfînt, n-are origine clară și poate fi rotacizat la fel ca-n sanscrită.

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 6, 2011 @ 9:00 am | Răspunde

    • http://www.moscraciun.ro/info/Bradul-in-mitologia-populara_–i27.html
      দেবদারূ গাছ – Dēbadārū gācha (băbește: zeitate-cherestea pom), hindu devadara- pomul zeului (tot bradul)
      Totuși, conform mitologiei s-ar putea ca braz să fi fost o formă de pl.dacică pentru BRAT (frate).
      Interesantă forma alb. vëllë (frați) că-mi amintește de orașul costobocilor Trifulom și eng.fellow.

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 6, 2011 @ 9:19 am | Răspunde

  4. Mă rodea ceva în legătură cu blajin,sl.balzen, blînd( http://en.wiktionary.org/wiki/blandus ), belagines(în leg.numai tangețial, cu protocronismul meu;mă gîndeam că „bela” = bune în dacică și goții au transf.cuv.inițial într-un construct curat germanic) și nu știam ce anume, apoi mi-am adus aminte de ce. În gr.avem termenul philo http://en.wiktionary.org/wiki/%CF%86%CE%AF%CE%BB%CE%BF%CF%82
    Proto-IE: *bhil-
    Meaning: good, decent
    Old Greek: phílo- `Minunat mici, iubitoare, care aparţin, auto-‘, phílo-s m. `prieten’; phíltro-n n. `vrajă de dragoste, -trank, -mittel’; philéō, aor. phī̂lai̯ `prietenul lui,le tratez cu prietenie, afecțiune, iubire, dragoste, grijă pentru divertisment; sărut
    Germanic: *bil=
    Celtic: Gaul Bil- in vielen EN; Ir bil `Gut’
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/germet&text_number=+++108&root=config
    M-am gîndit așa cum face Olteanu, „ph” din greacă corespunde unui tracic „B” (ex.zbîrci = gr.pharkis), deci posibilitatea ca dacii să fi avut și ei un termen la fel e măricică(ținînd cont și de comparațiile între limbile înconjurătoare).Slavii văd că îl au, latinii la fel, de ce nu și noi.Sigur, aș fi fost bucuros să avem o formă b-l decît contractată în bl, dar…dacă slaviiși latinii au convenit pe o așa formă,parcă gr.par acum inovatorii și forma originală era contractată.
    Alte coradicale: bengal bhala(bun), let.labs(poate e vorba de o metateză aici)
    Nu cred subt nici o formă că s-a creat aici vreo confuzie cu vechii flamen sau brachmani.Blajinii erau oamenii buni de pe lumea cealaltă, denumiți așa cum e tradițional la români, cei buni, bunei,preafericiți.
    Cred că și alb.vëlla ar putea fi pus în legătură cu gr.philo și răd.noastră ie(poate un împrumut antic/medieval).Încă nu știu prea multe despre cuv.albanez, e clar că bh în poziția aceea trebuia să devină un simplu b(sînt multe ex.albaneze).Totuși, în interiorul cuvintelor p/b antic s-a transformat în f, conform i varfër(sărac) care trebuia să fie „varbër” în opinia mea.(ex.luptă = luftën).E o discuția mult peste nivelul meu de înțelegere și poate greșesc.Mai amintesc verbul alb.flas-a vorbi care poate veni din ie bhel-to shout, din care vin prusacul bila(limbă,grai)sau celelalte balticele din „bals”(/?)
    Am crezut că ie „bh” nu poate deveni b în latină, cel puțin nu în poziția inițială.(așa cum frunte n-a devenit brunte…eng brow)și l-am considerat pe blando un cuv.format pe baza lui mollus(b=m și în latină, dar în cazuri disparate și puține).E o discuția interesantă asupra acestu ie „bh” deoarece refuz să cred că traco-dacii în totalitatea lor l-ar fi simplificat în „b”.Poate unii foloseau o pronunția palatală, cu cerul gurii și astfel s-ar explica de ce latinii i-au latinizat pe daci.Aveau o afinitate lexicală și poate chiar mai mult.Cred că am spus asta de prea multe ori deja.
    Mă bîntuie acea observație a lui G.Pruteanu care spune că „fratre” din celebra frază balcanică TORNA,TORNA FRATRE ar putea fi tracică.Un om de asemenea cultură filologică nu avea de ce să se exprime.așa nonșalant, fără motive sale.Deci m-am bucurat puțin crezînd că poate bh n-a dat mereu în tracică doar acest simplu „b”, adică și traco-dacii ăștia erau mai cu moț așaaaa, ca sanscriții.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 8, 2012 @ 11:07 am | Răspunde

  5. Cred că încerc cumva să găsesc dacisme acolo unde nu sînt, din cauză că am un mic conflict intern între disprețul pentru acele popoare care-și părăsesc propria limbă(ca dacii probabil sau galii și alții) și sincera afinitate pentru strămoși(poate un pic prea romantică). În cugetul meu profund îmi imaginezi că erau o leacă mai buni ca noi(nu mă refer la tehnologie aici),mai buni și înțelepți.Nu-i vorba că am primit o educație comunistă patriotardă, am simțit mereu toate astea. Nu-mi plac trădătorii de orice culoare ar fi,deși recunosc că am o simțire ambivalentă,ca Cezar odată: „Iubesc trădarea,dar urăsc pe trădători”!
    Înainte să apară Săvescu îmi puneam toate întrebările sale, cum ar fi : de ce alege un popor numeros o limbă străină așa repede cînd puterea de expresie ulterioară se diluează profund. La nivelul istoriei 160/170 de ani e o nimica toată,chiar și perioada mai mare atribuită formării noastre e mică gîndind macro;dar chiar și după sec.III-IV s-ar fi putut reîntoarce la idiomul lor;dacii erau acolo binemersi) Un om care nu-și vorbește limba maternă parcă e un tăntălău bîlbîit. Sărăcesc lingvistic într-un mod categoric și abrupt,iar substanța aia profundă n-o primesc defel.Trec mai bine de o sută de ani probabil pînă își refac acea substanță imaterială expresivă, pînă noua limbă își intră în drepturi cel puțin pe jumătate,primesc jumătate de suflet/duh.
    Nota bene: Admir pe turcaleți și hunguri în ac.privință.După ce Ataturk a hotărît reformarea și curățarea limbii de „persianisme” și „arăbisme”,în numai 30 de ani, discursul său de inaugurare a fost retradus de trei ori.Limba actuală turcă e cea mai bogată în neologisme interne(unii dau 70 %) și n-au terminat încă.Ți-am dat și acel demers baltic de reconstituire a prusacei originale.Au nevoie de cel puțin 5000 cuvinte ca graiul să aibă coloană vertebrală și 30000 să acopere un spectru larg de expresivitate.Eu n-am citit un singur tratat lingvistic român care să detalieze ,să recompună legile de derivare,pluralul,genurile,etc din cuvintele substratul nostru,chiar așa minuscul cum e.Măi, o încercare acolo se poate face.În schimb ai noștri fac presupuneri, împing păreri, se scarpină un pic, apoi debitează alceva.Nimic nu se face ca lumea în țara asta,nici măcar privitor la limba română ca întreg..mă refer la etimologii corecte.
    REVIN:
    Românii au avut multe hopuri de trecut și multe ispite sau presiuni de a fi asimilați, dar nu s-a mai întîmplat niciodată la nivelul latinizării din sec.II.De ce oare? Cadrul cultural medieval era în mare parte la fel ca cel dacic,poate o lecuță mai bine tehnologizat,dar la fel de superstițioși și legați de obiceiuri vechi tradiționale.E un resort aici care-mi scapă. Îmi vin în minte și basmele noastre care în mod sigur sînt pre-romane unele.Cine le-a tradus? De ex.răpirea soarelui și lunii de către zmeu(bală,balaur-skt.VRTA,VALA)și voinicul (Făt-Frumos= skt.Indra) care le eliberează. Chiar lingvistic sînt mici suprapuneri uimitoare cu skt..Caracterul pop.al Dunării se potrivește cu descrierea zeiței Danava,care naște monstruosul șarpe VALA/VRTA, apoi DAKSHA(cel dibace,iscusit/„the skilful one” lat.doctus) și probabil corespondența cu numele dacilor și a lui DECEBALUS(var:DECIBALUS, DICEBALUS)..DIBACE cred că e o metateză dintr-un foarte probabil DECEB sau DECIB, ori DICEB(„b” e întîlnit foarte des ca infinitiv sau ca suf.adjectival la albanezi,prusaci și baltici în general..ex.scrum/scrumbie-lat.cremo-alb.shkrumb)..urăsc porcăria asta de metateză.De ce naiba nu poate rămâne totul așa cum e, normal și natural? ..sînt multe de zis aici despre legăturile dintre mitologia noastră și a anticilor IE-eni, skt.sau balto-slavi.
    Legat de Indra știu că-l pun în legătură cu apele(lat.unda?) ca numire,deoarece eliberează apele cerului și a rîurilor/cele șapte;probabil e pe lîngă, dar am găsit un cuvințel rom. straniu : îndricá, pers. 3 sg. îndrícă, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica. :) poate alcătuit ca „înde urca/în de urca” , sau ie andh-ac,ascuțit care a dat și andrea(discuția e mai amplă aici;ar mai fi și PIE *ned- „to twist, knot”,rom.natră=teară și altele) sau poate nu! O fi doar un cuvînt original și misterios care-mi va îmbogăți carnețelul negru.
    PS:Nu-i ciudat că am un carnețel negru pentru cuvinte deosebite și niciunul pentru numere de fătuci sexoase? La etatea mea, fiind în floarea vîrstei și plenității sexuale.. :))

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 8, 2012 @ 12:21 pm | Răspunde

  6. […] In setul de credinte ale poporului nostru exista una referitoare la existenta unui popor mitic aflat pe tarmul celalalt care se roaga neincetat pentru noi. Ei se numesc Rugmani (rug-mani). Despre Rugmani, Legile Belagine si Blajini la https://hroderic.wordpress.com/2009/03/20/belagines-blajini-flamini/ […]

    Pingback de Rugaciune « RAVEDA — Iunie 25, 2012 @ 11:01 pm | Răspunde

  7. Am cumpărat ieri o carte de Constantin Daniel (Misteriile lui Zalmoxis) și am ajuns abia la pag.86. Mi s-a părut interesant cum integrează mitologia noastră despre blajini în mai vechiul mit al hiperboreenilor, dar îi aseamănă și cu drepții abioi din Iliada. Observă de asemenea că în folclorul nostru rahmani e denumirea mai răspîndiă, apoi blajini și în cele din urmă urici. Se bazează pe scrierile lui Vulcănescu și cercetările lui Densușianu (plus mulți alții).
    În mare personajele și acțiunea se desfășoară astfel: primele ființe erau aproape antropomorfe, monstruoase, feroce și cam proaste, numite căpcăuni.
    Fîrtații (zeii antici) crează pe uriași(titani) special pentru a distruge spița căpcăunilor, apoi urmează o pace lungă în care uriașii construiesc cetăți de pămînt, umplu pămîntul și devin aroganți și ambițioși. Conștienți de puterea lor s-au înrăit treptat și vor lupta cu fărtații pentru puterea absolută.
    Fărtații au probleme mari în a-i respinge și poate n-ar fi izbutit dacă nu s-ar fi unit între ei și n-ar fi creat pe oameni și pe ..urici(blajini). Uricii, după cum spune Constantin, ar fi doar opusul uriașilor, baza rămîne „ur” (ca în uriaș) cu sufix „-ic” și se dorește sublinierea diferenței de mărime.În această creație populară, uriașii și uricii sînt creați simultan, însă uricii sînt ultimii moștenitori ai pămîntului.
    În sfîrșit, uriașii apucă cerul de toarte spre a dărîma stelele și sălajul fărtaților pe pămînt, însă nu realizează mare lucru datorită faptului că cerul se sprijină pe arborele cosmic. În coroana sa se găsea fărtatul, iar în rădăcini nefărtatul. :)
    Oamenii sar în luptă contra uriașilor direct, iar uricii(piticii) repară stricăciunile din cer și de pe pămînt (celebrii stîlpi ce susțin cerul, dar construiesc și alții) făcut de uriași. Fărtatul dezlănțuie fulgere, trăznete și un potop care omoară aproape toți uriașii. Mai rămîn cîțiva de sămînță izolat, dar sînt și aceștia uciși de oameni.
    Oamenii stăpînesc de acum pămîntul iar uricii se retrag după stîlpii ce susțin cerul(făcuți din pietre prețioase care se sprijină pe patru pești uriași ce înoată în oceanul primordial), la marginea pămîntului, în ostroavele albe ale Apei Sîmbetei.
    Se zice că acești omuleți își așteaptă sorocul lor, adică momentul cînd vor stăpîni ei pămîntul odată ce oamenii se vor înrăi și vor intra sub puterea nefîrtatului.
    Fîrtatul ține pe urici de rezervă și sînt ultima serie din acest experiment antropogonic. (Romulus Vulcănescu)
    În folclorul bulgăresc uricii sînt creați înaintea oamenilor și după uriași, însă la fel ca la noi, tot ei sînt ultima spiță antropoidă.

    Mitologia asta ar bate povestea filmelor din seria Stăpînul inelelor oricînd.
    Cred că astfel era construit tot sistemul de credințe tracice, iar dacă ținem cont de faptul că giganții au existat cu adevărat, probabil că nimeni nu se mai îndoia de existența „fărtaților” și a uricilor. Mă gîndesc că descrierea acestor abioi ar putea da sens teoriei cum că blajin ar fi identic ca sens cu baza numirii de abioi. Mă refer la http://dexonline.ro/definitie/abua

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 7, 2013 @ 8:24 am | Răspunde

    • Asa, la prima ochire, ar lega acest uric de gr. oligo- (sensul e asemanator), cu l intervocalic rotacizat.

      Frumoasa carte, trebuie sa pun ochii pe ea :)

      Comentariu de Roderick — Februarie 7, 2013 @ 2:32 pm | Răspunde

    • În limba română actuală blajin are sensul de blând (om bun la suflet). La plural blajinii sunt blânzii. Dacă se înlocuiește â cu o blânzii devin blonzii. Adică blajinii ar fi din rasa cu părul blond

      Blajinii pot fi asemănați cu fețialii din Dacia preistorică a lui Densușianu. Ei sunt acei făcători de pace, care atunci când se anunța un conflict între popoare, ei veneau la început „cu o năframă în vârf de băț” să facă pace. Dacă ei nu reușeau, abia atunci începea războiul

      Fețialii sunt fie „cei care se înfățișează”, fie „cei cu fețele albe”, luminoase, care ne trimite la denumirea cetății „Fețele Albe”

      Comentariu de sabinus — Februarie 7, 2013 @ 8:12 pm | Răspunde

  8. Un alt nume al solomonarilor (?): http://www.scribd.com/doc/58461718/Vasile-Voiculescu-Ultimul-berevoi
    http://www.romlit.ro/utopia_magicianului

    „Naratorul atrage atenţia că personajul e bătrân, foarte bătrân, „fără nume”. Se poate deduce că termenul „berevoi” e un regionalism care numeşte meşteşugul solomonarului şi de aici supranumele lui. Cuvântul arhaic are rezonanţă slavă şi s-ar putea să derive din „beregovoi”, om trăitor la margine, în singurătate, ca orice magician. Sufixul din structura substantivului indică un augmentativ semnificativ pentru mentalitatea colectivităţii care sporea proporţiile salvatorului.”

    Cum ziceam în primul comentariu de mai sus, pare că acești solomonari trăiau separați de comunitate în antichitate și erau numiți așa în consecință: rogmani, berevoi.
    Probabil că sl.beregovoi a dat cîțiva termeni uzuali la români conform denumirii Bereg (și Ugocea), un comitat de margine pentru noi, unde trăiau mulți români pînă să avanseze pecinginea ungurească spre est.

    Berevoi e un nume vechi la români (și slavi): comuna Berevoiești în jud.Argeș, biserică de secol XVII din localitatea Berevoi, comuna Recea, Brașov, apoi îmi amintesc de altă localitate Berehoi din Moldova, etc.
    „Onomasticul Berevoi este amintit pentru prima data in uricul lui Petru Voda, din 1448, iul. 15, prin care se intareste boierului Cernat „selistea lui Berevoi la Ialan“. ” http://www.glasul-nostru.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=37&Itemid=42

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 21, 2013 @ 8:18 am | Răspunde

    • Bereg – țărm, mal nu are înțelesuri de izolat sau singur, dar… obereg- amuleta, oberigati- a păzi, a ocroti, berejlivii- grijuliu, bereci- a pastra. Solomonarii erau cei care păstrau niște cunoștințe și protejau comunitatea.

      Comentariu de Tatiana — Noiembrie 28, 2016 @ 11:40 pm | Răspunde

  9. *bhleg- „to burn, gleam, shine, flash” http://www.etymonline.com/index.php?term=black&allowed_in_frame=0

    Se poate să fi moștenit ceva și de aici: blodar (cuptor) http://dexonline.ro/lexem/bloder/197315
    Nu mă convinge dex-ul.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 27, 2015 @ 9:02 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: