Istoriile lui Roderick

Martie 27, 2009

Iaşul şi alte locuri

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:54 pm

Toponimul Iaşi e întîlnit în mai multe părţi ale României; pe lîngă capitala Moldovei mai există Iaşi în judeţele Harghita, Braşov, Gorj.

În Munţii Parîng, vîrful şi pîrîul Ieşu. Mai sunt, cu o oarecare probabilitate, legate de Iaşi şi Ieşelniţa (jud. Mehedinţi ), Işalniţa (jud. Dolj).

 

Sensul toponimului „Iaşi” este disputat; teoria cea mai acceptată este, cred, cea care îl pune în legătură cu numele tribului jassilor ( alani ) ( este expusă în „Istoria limbii române” a lui Al. Rosetti ). ( vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C5%9Fi#Etimologie ).

 

***

 

Legenda Iaşilor e o anecdotă în care domnul Moldovei îi strigă „Ieşi !” (din colibă ) ciobanului Dediu, vechiul stăpîn al locurilor – care avea douăsprezece stîne a cîte două mii de oi. Cu acest Dediu domnul Moldovei „s-a prins cumătru”.

 

Numele lui Dediu poate trimite spre cel puţin două rădăcini:

 

*dhēdh-

 

„Proto-IE: *dhēdh-

Meaning: oncle, grandfather, grandmother

Old Greek: tḗthǟ (/tēthǟ́) f. `Grossmutter’, tēthís, -ídos f. `Tante, Vaters- od. Mutterschwester’

Slavic: *dḗdъ

Baltic: *dēd-iā̃, *dēd-ia- m.

Russ. meaning: дядя, дед, бабка

References: WP I 826”   ( starling.rinet.ru )

 

*dhe-dhh1

 

„Albanian form: djath(e¨) [n/m] (tg)

Meaning: cheese

Proto-Albanian: de±

Page in Demiraj AE: 135

IE reconstruction: dhe-dhh1

Meaning of the IE root: milk(-product)

Certainty: +

Page in Pokorny: 241

Other IE cognates: Skt. da´dhi- `curdled milk’; OPr. dadan `milk’ ” ( http://www.ieed.nl)

 

Înclin spre a doua variantă, ţinînd cont de ocupaţia baciului Dediu şi de felul cum povestea insistă asupra vieţii pastorale.

Un alt amănunt: Dediu „mînca numai mămăligă caldă cu brînză grasă şi bună”, spre deosebire de domnul Moldovei.

 

Dincolo de aspectul anecdotic, povestea poate oferi indicii asupra felului cum s-a coagulat statul medieval al Moldovei.

(Am citit povestea lui Dediu în „Legende populare” – antologie de Gh. Zarafu, ed. Blassco – nu tocmai cea mai bună culegere în domeniu, pt că nu oferă date asupra surselor )

 

***

 

Numele „Iaşi”-„Ieş” poate fi o formă eliptică a unui cuvînt mai vechi, caz în care cu greu se poate desluşi originea lui.

 

O posibilitate ar fi:

 

Proto-IE: *Aŷk’-

Meaning: clear, light

Old Indian: yáśas– n. `beautiful appearance, beauty, splendour, worth’

Slavic: *ēsъ `блеск’, *ēsnъ(ji), *ēskrāvъ(jь), *ēskā etc. *jьskrā

Baltic: *aîč-k-u- adj., *ī̂č-k-u- adj., *ič-k-ja- adj., *aîč-k-t-u- adj., *aĩč-k-t-iā̃ f.

Russ. meaning: ясный, светлый

References: WP I 2”   ( starling.rinet.ru )

 

În lituaniană , aiš – limpede. În bulgară- ясен, în croată– jasno – cu acelaşi sens.

 

Sensul în limbile baltice este de „limpede, neted”. Probabil „Iaşii” au fost o poiană largă în mijlocul codrilor, ori un şes ( despădurit , luminos) între dealuri.

 

Vîrful Ieşu din Parîng este destul de plat şi înierbat (am urcat pe el; imaginea e din ro.wikipedia):

Alte posibilităţi:

 

Proto-IE: *ais-, *aiz-d- <PIH *isHo-s>

Meaning: to honour, to revere; respect

Hittite: isha- c. Herr ( = Lat. erus) (Tischler 372 ff.; but Pal. washu-lla-, Luw. washa- etc. are rather < Hatt. washa-p/w)

Old Indian: īḍ- (ī́ṭṭe, pf. īḍé) `to implore, request; to praise’

Old Greek: ái̯domai (ái̯deo, ai̯dómenos, ái̯deto), ai̯déomai `sich scheuen, verehren’, ai̯dṓs f. `Ehrfurcht, Scheu’

Germanic: *aiz-iō f.; *aiz-ō-, *aiz-ē- vb.; *aist-a- vb.

Latin: erus (herus) m. ‘master, possessor’

Other Italic: Osk pl. abl. aisusis ‘sacrificiis’, Marnuc pl. dat. aisos ‘dis’, Paelign pl. dat. aisis ‘dis’, Volsc esaristrom ‘sacrificium’; Umbr erus ‘dis’, esono- ‘divinus, sacer’

Russ. meaning: почитать; почтение

References: WP I 13”  ( starling.rinet.ru )

 

Această rădăcină corespunde ideii de centru de putere  – cum a  fost „Ieşul”.

 

Mai sunt cuvintele albaneze hije ( „shade, shadow „) , hijeshi ( „grace, charm, elegancy, elegance, delicacy ” ), ijë ( „hip, groin, loins, haunch, flank, side” ) , jashtë

(„forth, outboard, out, outside, outward, outwards, outdoors, out-of-door, off side, oversea”, „cross-country” ), gjesh ( ” to find ” -legat probabil de „guess” şi de cuvintele româneşti cu „et.nec.”:  „a ghici” , „ghes”) , jeshil („green”).

 

În sîrbo-croată: još – „even” (sens pe care l-am menţionat ca posibil), jasen „ash-tree”.

În română avem forma „oieş” ( „oier” ) – care, deşi ar fi în concordanţă cu legenda Ieşilor, e puţin probabil să aibă legătură cu toponimul.

 

***

 

 

E logic să căutăm corespondenţa cu albaneza pentru oronime – cuvinte de o mare vechime în limbă- în condiţiile fondului comun tracic.

Tot în Munţii Parîng e prezent oronimul Ghereşul ( posibil în legătură cu alb. gjerë

„broadly, roomily, spaciously, large ” ; într-adevăr căldarea glaciară a Ghereşului este foarte largă ).

În Retezat – Bucura ( în albaneză Bukur înseamnă „frumos”, sens pe care cuvîntul nu îl mai are în română ).

 

Numele Dealului Copoului de la Iaşi poate trimite spre fondul tracic: din dicţionarul lui Duridanov,

http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html:

kapas hill, slope [Latv. kãpa, kape ‘long mountain strip, dune, slope’, Lith. kopà ‘and hill, dune’].”

 

„Iaşi” ar putea desemna o zonă „netedă”, prin opoziţie cu „Copoul”.

19 comentarii »

  1. În română avem dadă pentru soră mai mare,e logic să fi existat și un dedu/dediu.

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 29, 2009 @ 7:16 pm | Răspunde

  2. Cf. DER ( Ciorănescu )

    dádă (dáde), s.f. – Nume care se dă de obicei la țară unei surori mai mari, unei mătuși, și, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s.f. (doică); dădăci, vb. (a crește; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s.f. (creștere; educație, grijă); daică, s.f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă.

    dádă (-di), s.m. – Tată (al unui țigan). – Var. dadea, tetea. Țig. dad (Graur 146; Candrea); tetea, prin încrucișare cu tată.

    Deci… „dadă” să fie la origine turc sau ţigănesc ?

    ***

    Am găsit o legendă a Copoului – se pare că numele provine direct din albaneză, fiind dat de voievodul Vasile Lupu şi însemnând „culme împădurită”

    Comentariu de Roderick — Decembrie 30, 2009 @ 2:34 pm | Răspunde

    • Nu poți spune cu exactitate cine a avut primul acest cuvânt,așa putem extinde la toate cuvintele obținute prin dedublare(care sunt numeroase în română) o origine străină(nene,tată,mamă,nană,dadă,dodă)..oricum mi se pare logic ca dadă să însemne părinte când toți sugarii care încearcă să pronunțe tată la noi iese mai mult cu un dada..similar englezismului DAD,daddy

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 30, 2009 @ 3:34 pm | Răspunde

  3. Cred că „dad” din engleză este coradical lui „ded” din rusă, mai degrabă o moştenire IE decât o onomatopee.

    În absenţa atestărilor istorice, e într-adevăr greu de zis în unele cazuri „de unde” vine un cuvânt.

    Cert e că limba noastră românească s-a „pocit” într-o măsură greu de estimat; am adoptat neologisme cu toptanul.

    Mai deunăzi am găsit în DER cuvântul
    plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Transilvania, XLIII, 157; Puşcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv. ”

    Acest cuvânt neaoş a fost înlocuit cu un neologism cu aceeaşi origine şi formă similară: a aplauda.
    Ce rost a avut să ne franţuzim limba, nu ştiu. Mi se pare în bună măsură ruşinos. Acum trecem la englezisme… în fine.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 30, 2009 @ 5:18 pm | Răspunde

    • Limba este un organism viu,din păcate rămâne tributar influențelor de toate felurile..sper totuși să nu ajungem ca engleza actuală în care peste 60% din vocabular sânt neologisme.Aplauda e mult mai natural decât plăsa..sincer,e prima oară când aud asemenea cuvânt.Chestiunea cu DAD,DED,DADA îmi aduce aminte de acea relatare cu faraonul care vroia să știe care limbă e primordială,așa că ia un sugar și ordonă unui păstor să-l crească fără să-i vorbească și să-i transmită primul cuvânt rostit..și a ieșit Becah/beca?(ceva similar cu bucate din română,în alb.- pâine?)așa că a descoperit că frigiană era acea limbă :)

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 30, 2009 @ 6:07 pm | Răspunde

      • „bekos”, „bukë”, „bucate” – într-adevăr cuvinte vechi, tracice …

        Comentariu de Roderick — Mai 22, 2010 @ 1:46 pm

      • Becah este chiar denumirea unei litere din alfabetul geto-dacic(?)din Cosmographia lui Aethicus Histrianus(?)un personaj faimos pentru călătoriile sale(un veritabil Marco Polo străromân).

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 22, 2010 @ 2:07 pm

  4. În ciuda faptului că limba engleză conţine peste 60% neologisme, hegemonia culturală face ca, pe plan global, să se impună sensul pe care un cuvânt îl are în engleză, nu în limba de origine.

    De exemplu, în română
    „PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoţionează, impresionează, înduioşează; plin de emfază, de afectare. ” ( DEX 98 ).
    Acesta este şi sensul din franceză al lui „pathétique”.

    Din păcate, acest sens va rămâne doar în dicţionare. Pentru generaţia tânără, „patetic” are sensul de „jalnic, rizibil” – preluat din engleza contemporană.

    ***

    Limba e un produs socio-cultural.
    În plus, dacă nu o limbă oarecare nu e învăţată în primii ani de viaţă, mintea umană nu îşi mai poate integra coordonatele lingvistice- după cum au demonstrat-o cazurile copiilor crescuţi de lupi, câini sau oi. Zeul roman Fabulinus – care-i învăţa pe copii să vorbească- se pare că nu acţionează pe cont propriu.

    Cu toate acestea, eu am credinţa că unele cuvinte vin „de Sus”, revelate.
    Mai cred şi în Moş Crăciun, asta e. :)

    Comentariu de Roderick — Decembrie 30, 2009 @ 11:23 pm | Răspunde

    • Ai dreptate cu hegemonia asta culturală care face prăpăd de multe ori..numai în Africa e vizibil cum culturi bantu care au rezistat mii de ani trec printr-un proces păcătos de aculturație,asimilare cu mediul englez,francez sau arab.Mulți analiști prezic un adevărat genocid cultural în viitor pentru multe popoare mici.Mă doare să văd uneori cât de dezinterasați sânt românii de cultura lor și adoptă orice porcărie țigănească pe sticlă,aplaudă ca niște imbecili un Guță îmbrăcat în Traian(de revelion)sau un cioban agramat ca Becali.În sfârșit,nu vreau să te plictisesc..dar mă bucur să recitesc postările tale Roderick.Aștept cât mai multe articole noi de la tine.Aș vrea să citesc ceva asupta onomasticii stră-românești dacă nu-s prea insistent..mi-ai adus aminte cu acel Bucura,Bucur(cât de vechi este)apoi mulți se auto-victimizează pe net că noi,ca națiune,nu avem prea multe contribuții la acest capitol(lucru total fals)doar că nu am flerul tău pentru cercetare că l-aș fi scris eu :)

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 22, 2010 @ 12:33 pm | Răspunde

      • Şi unii daci au trecut printr-un genocid cultural ( iar alţii- printr-unul în sensul propriu al cuvântului ).
        Chiar şi aşa, nu avea cum să moară chiar totul.

        Pentru unii, perioada romanizării a fost prea scurtă – de vreo 5 generaţii. Eu cred că pe vremea aceea, în 150 de ani încap şi 10 generaţii. Totuşi, fără o populaţie masivă de colonişti, deportaţi sau ce vor fi fost, e greu să explici cum ar fi putut surveni romanizarea.

        De multe ori, când încerci să „învii” ceva aproape mort, poţi face asta doar într-un laborator. Eu cred că merită efortul.

        Comentariu de Roderick — Mai 22, 2010 @ 2:00 pm

      • E enorm de greu să dovedești romanizarea fără surse istorice clare dar în mod sigur există un caracter latin pronunțat în română.Acum avem un dialect aromân care în o mie de ani s-a diferențiat uimitor prin pronunție și vocabular de româna noastră..mă gândesc că latina și tracica aveau un corpus lexical comun destul de mare..e meritul tău că ai recuperat multe cuvinte,dar ți-ar mai trebui o viață să acoperi corect toate etimologiile(poate și abonament de la papa catolic pentru biblioteca lor :)).Sânt curios cât te-a ajutat dicționarul lui Vinereanu..când l-am interpalat pe dl.Coja despre pupilul său a fost extrem de evaziv.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 22, 2010 @ 2:21 pm

  5. ,,Iași” ar putea proveni și de la numele tribului sarmatic înrudit cu jasii, numit ,,iazygi”. O altă variantă ar putea fi un nume maghiar(,,ijász”).

    Comentariu de matei — Mai 22, 2010 @ 11:39 am | Răspunde

    • Şi ce te faci cu vârful din Parâng ? O fi fost vreun cioban cu numele „Ieşu” ? :)

      Comentariu de Roderick — Mai 22, 2010 @ 1:44 pm | Răspunde

  6. Nu ştiu câte cuvinte am recuperat :)
    De câteva ori am avut surpriza să descopăr că o etimologie propusă de mine a mai fost avansată anterior- caz în care am menţionat asta într-un comentariu. La urma urmei, posibilităţile etimologice sunt limitate. De ce n-am folosi un calculator mai întâi – şi abia apoi „flerul” ?

    P.S. nu am consultat dicţionarul lui Vinereanu; doar o pagină, returnată de google, cândva

    Comentariu de Roderick — Mai 22, 2010 @ 2:26 pm | Răspunde

    • Dacă studiezi prin comparații lingvistice la popoarele indo-europene este o muncă titanică,limitările ar fi doar de natură fizică dacă lucrezi singur :).Știai că există un proiect UE de a reproduce idiomul arhaic indo-european ca să fie folosit ca o lingua franca la nivel înalt? Nu ar fi foarte practic dacă ne raportăm la evoluția societății actuale și la volumul de neologisme necesar ca să umple golul de…3 mii de ani? Cred că s-au inspirat din succesul reintroducerii ebraicei antice în Isrelul de azi,un caz care dă speranțe UE-ului bănuiesc(doar au nevoie de o limbă supra-statală,alta decât franceză-germană)

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 22, 2010 @ 2:42 pm | Răspunde

      • Proiectul acela mi se pare o aberaţie. În plus, ce fac cu limbile non-IE din Europa ? Bascii, maltezii, estonienii, finlandezii, ungurii şi pe viitor – probabil – turcii ?
        Parcă ideea UE era o diversitate în care să nu fie nevoie de o limbă „imperială”…

        Comentariu de Roderick — Mai 22, 2010 @ 6:32 pm

      • Turcii nu vor intra în UE niciodată,iar ceilalți reprezintă o minoritate.Proiectul este o realitatea iar UE devine un stat..s-a început cu armonizarea constituțiilor statelor europene(drepturi pentru homosexuali,dezincriminarea incestului etc fiind printre cele mai suculente articole) Va deveni un singur stat federal..ce naiba,doar au armată,au președinte și parlament..ar trebui să fii naiv să nu întrevezi viitorul.Suveranitățile locale devin doar o formalitate,iar linia de lucru e clară…criza asta e un test pentru UE,eu sper să se înece și să se revină la ideea de stat național independent altfel,noi românii vom fi condamnați ca și-n trecut :să primim toate bobârnacele războaielor de margine a imperiilor

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 22, 2010 @ 6:52 pm

  7. Citat:
    „Mai deunăzi am găsit în DER cuvântul
    “plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Transilvania, XLIII, 157; Puşcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile.”

    A aplauda = a plesni din palme (a plesni = a lovi cu palma, în general)

    Pleosc = sunetul scos de un obiect căzut în apă

    Plisc = cioc de pasăre

    Comentariu de sabinus — Mai 24, 2010 @ 6:28 pm | Răspunde

  8. iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire)
    Ce ziceți dacă măcar câteva din acele toponime s-ar fi tras de la acest admirabil cuvânt?
    Descopăr uneori o mare bogăție de cuvinte impresionante, ba chiar poți să întrevezi transformările din latină spre străromână și română: lat.fraxinus – rom. frapsăn, frapsine – arom.frapsine, lat.toxicum- rom.topsecos, toapsec, lat.stercus – rom.șterc, ștercumă și multe altele.

    Păcat că nu avem un curent mai naționalist în țara asta. Avem atâtea cuvinte originale și expresive încât cu greu mai poți argumenta necesitatea „anumitor” neologisme.

    Comentariu de Ioan — Septembrie 14, 2011 @ 7:55 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: