Istoriile lui Roderick

Aprilie 24, 2009

Ardeal

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 8:25 pm

Câteva ipoteze asupra originii numelui Ardealului ( subiectul este vast, menţionez doar opiniile proprii).

***

Din glosarul lui I. Duridanov, http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_5.html :

arta(s), arda(s)current. river’ [Old-Ind. árdati ‘to flow’, Greek ard ‘to bedew’]. ”

Nume de rîuri:

Arda – în Bulgaria – http://en.wikipedia.org/wiki/Arda_River_(Maritsa)
Arda – în Italia- http://en.wikipedia.org/wiki/Arda_River_(Italy) ( coincidenţă remarcabilă ! )

Ardeu – în România – http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Ardeu

Un alt rîu cu nume asemănător este Arada, în Apuseni (http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Arada). Mai există Aradeşul, în Retezat.

Ardeul şi Arada sunt ambele în zona Apusenilor, deci – numele fiind diferite – e probabil că nu înseamnă acelaşi lucru sau , în cazul în care au aceeaşi rădăcină, provin din limbi diferite.

Mai există pârâul Ardeluţa , afluent al Tarcăului.

În albaneză , ardhje – „a curge”, ardh – viitor.

E posibil ca „Ardeal” să fie legat de tracul *arda ori albanezul „ardhje” , dar sensul exact – evident- nu e chiar uşor de aflat. (De exemplu, în albaneză „bukur” înseamnă „frumos”. Legătura cu „bucurie” din română e destul de vagă.)

„Ardeal” ar fi putut însemna iniţial josul apei, acolo unde se îndreaptă curgerea, „Ţara de jos” – Podişul Transilvaniei, o regiune mai joasă decât munţii din jur.

Sau, luând în considerare sensurile alb. „ardhje” –‘coming, arrival, advent, accession, approach, flow, ingoing, inflow’  , „Ardeal” putea să însemne o „poartă”, o trecătoare – cum era Arutela ( din care Ion Pachia-Tatomirescu afirmă că se trage numele Ardealului – fapt care nu mi se pare în sine prea plauzibil;  e posibil mai degrabă să fie vorba de culoare din Carpaţii Occidentali)

***

În sanscrită, ardha – parte, jumătate, regiune. În lituaniană, ardy´ti – „a separa”.

„Ardeal” ar putea însemna „regiune”, probabil deţinută de un conducător care nu locuieşte acolo.

Tot în lituaniană erdvus „larg, spaţios”– care ar corespunde Câmpiei Transilvaniei.

31 comentarii »

  1. În munţii Poiana Ruscă – vârful Aredei.
    Cred că este în esenţă acelaşi nume ca şi „Arada” din Apuseni. Areda însă e doar numele unui vârf, nu al unui pârâu.

    Poate proveni din PIE *ardh- ( „stâlp” ) sau *ardhw- ( înalt ).
    E posibilă însă să provină şi din PIE *(a)reyis- ( nucă, alună ). În albaneză, arre¨ – nucă.
    „Areda”, „Arada” puteau să însemne „nucet” – nume frecvent întâlnit la vârfuri din Carpaţi.

    Mai există PIE *(A)raud- „cupru” – care a dat şi cuvinte desemnând culoarea ( arămie )

    Comentariu de roderick — Mai 11, 2009 @ 9:36 am | Răspunde

    • E o chestie foarte banală de care n-am fost conștient pînă azi. Eliade spune despre căluș că e condus de „doamna zînelor” numită Arada sau Irodiada. De-a lungul Dunării și pînă în Anglia, dacii/tracii noștri au dus forme de căluș cu exact această ipostază cultică: doi călăreți cu o zeiță în mijloc și multe simboluri oculte în jurul lor, deci concepția călușului a rămas aceeași de aproape două mii de ani , pînă în sec.XIX. Nici măcar creștinismul nu se poate lăuda cu asemenea vîrstă/performanță pe teritoriul nostru.
      Nu știm de unde vine numele Arada sau Irodiada, bănuiesc că-i o confuzie între numele unui personaj biblic și un nume veritabil de zeiță. O fi același caz între solomonari și zalmoxieni! Undeva, cîndva, s-au dorit aceste confuzii de către religia militantă a zilei, epocii, a evului.
      În Italia, această Arada sau Herodiada/Erodiada e prezentă în folclorul din Toscana și alte părți drept fiica Dianei și a lui Lucifer.
      S-ar putea ca multe toponime sau hidronime ardelenești să pornească de aici, din mitologia noastră arhaică…Arada, Arad, Aranca. Nu toate, bineînțeles, n-am să-ți răpesc „plăcerea” de a le eticheta drept moșteniri dacice. :)

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 31, 2012 @ 6:51 pm | Răspunde

  2. Ai găsit absolut toate referințele legate de Ardeal,despre care am citit și eu pe net.Roderick,ar trebui să mai demontezi un mit maghiar și anume partenitatea asupra termenului ORAȘ(varos?)/URIAȘ…hitiții aveau un cuvânt URAI pentru mare,uriaș(http://www.wordgumbo.com/ie/cmp/hitt.htm)plus dacă citești și aici http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.02/Orig.cuv.Ardeal.pdf ai germenii unui viitor articol interesant :)

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 29, 2010 @ 2:35 pm | Răspunde

  3. Aşadar, după lingvistul Sorin Paliga

    „Rom. oraş, uraş is a typical representative of Preie. *OR-, *UR- ‘huge, big’ hence ‘big settlement, township’. An additional proof is offered by the Thracian place-names
    attested in the Antiquity: Az-oros, Al-oros, Tarp-oron, Cep-ora,Cap-ora, Clev-ora (cf. Cluj, Cleja), Scap-ora, Ur-briana, in which the second element is -ora, -oros, -oron, beyond any reasonable doubt the precursors of the Romanian forms -oara (now in place-names only), oraş, uraş.”

    Iar pentru „târg”

    „‘a market place; a market or commercial town’. Currently held for a borrowing from Slavic, even if the origin in Slavic is unknown, and has been looked for in some Oriental
    languages. The word is yet a typical Central-European and South-East European term, mainly, also Baltic (Lith. turgus, Latvian tirgus) and Finnish (tori). Sl. trbgb has modern followers in all the modern Slavic languages. The origin must be Southeast European, presumably Illyrian and/or Thracian, see NL Ill. Tergitio, Tergeste (hence Slovene Trst, Italian Trieste). The ultimate origin must be Preie. root *T-R- ‘stone, cliff’, hence
    ‘town, location surrounded by stones’.”
    „The oldest attested form in Southeast Europe is Illyrian Tergitio, and – via unclear route –
    the origin of Romanian and Slavic forms must be Thracian and/or Illyrian.”

    ***

    În acest fel, însă, „oraş” şi „târg” îşi găsesc corespondente trace şi illire, nu dacice.
    S-ar fi păstrat deci cuvinte atestate la tracii din sud, în pofida celor atestate în Dacia – cum ar fi „dava”.

    Unde sunt deci „davele” ?

    Un posibil răspuns ar fi dat de observaţia că multe nume de localităţi dacice ( multe din ele foarte importante) din Transilvania, Oltenia şi Banat nu sunt „dave”: Sarmizegetusa, Napoca, Potaissa, Berzobis, Aizis, Arcinna, Malva etc.
    Dacă se numeau „dava”, atunci această particulă ar fi apărut în numele lor, ca şi la celelalte „dava”. Iar dacă nu erau „dave”, atunci cum se numeau ? Terenul e liber pentru presupuneri aici.

    Magh. „vár” ar semăna cu dacicul „-bara” ( din „Zurobara” , de lângă Tisa).
    Dacă aplicăm regula „consoanele b şi v dispar când se află între vocale”, din „Zurobara” ar cade „b”-ul şi s-ar termina în „oara”

    În legătură cu davele, se observă prezenţa mai numeroasă a lor în spaţiul extracarpatic şi absenţa lor în Ardealul de nord. ( http://soltdm.com/geo/arts/categs/dava.jpg )
    Dacă e vreo diferenţă între geţi şi daci, se poate spune că „davele” sunt getice.

    Comentariu de Roderick — Mai 31, 2010 @ 2:53 pm | Răspunde

  4. Din ce am citit eu până acum,explicația ar fi mai simplă:DAVELE erau centre spirituale care probabil au luat un mic avânt urban abia după epoca lui Burebista.După Decebal, centrul politic care susținea acest sistem al davelor a fost eliminat,iar cel roman s-a impus.Nu cred în explicația IE. DHE=a așeza etc pentru DAVA,mai degrabă aveau o menire sacră –să fim serioși,cine ar fi construit orașe capitală în munți când era atâta câmpie de-a lungul Dunării(și comunicația ar fi fost mai lesnicioasă).Mai am o mică nelămurire,V latin nu se pronunța U în vechile hărți? În sfârșit,corespondențele sanscrite,miceniene sau latine dau un cuvânt apropiat de DIVIN,toate(„sanscritul deva, lituanianul devas, vechiul prusian deiws, latinescul deus, islandezul div, galicul devo,grecescul dios, sanscritul divyah, latinescul divus” ).Ții minte primele scrieri românești care foloseau un ZĂU(Dumnezeu)în Ardeal și dziuă/dzâuă..acest dz pare mai arhaic decât z-ul modern,poate chiar DAVA/DAUA se pronunța altfel în graiul tracic decât cel notat de latini/greci-plus că ZEUS al grecilor e perfect inteligibil pentru noi mai mult decât pentru elenii antici(theos/dios)adică pare a fi satem,nu centum :) PS:pe niște tablete miceniene s-au tradus câteva cuvinte DIWOS și CURWO(fată tânără) sună foarte românește,cel puțin ultimul..poate Zeus era mai degrabă balcanic-tracic

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 31, 2010 @ 5:27 pm | Răspunde

    • Pe un site englez despre limba etruscă era prezent și acest TÂRG(există posibilitatea să fie un decalc adus de romani prin emigranții din zona etruscă latinizată).Cât despre oraș, cred că o fi fost un radical tracic care desemna ceva mare/masiv ca acel termen hitit URIA sau a migrat spre balcani la traci și apoi la daci odată cu civilizația urbană greacă/poate prin intermediul bessilor(horo era zona care înconjura cetatea la greci).Experții cred că hitiții au venit prin/din Balcani,deci posibil să existe mai multe cuvinte comune..ciudat că hitiții sânt centum dar tracii satem,poate avea dreptate dl.Olteanu că tracii erau centum la o anumită dată iar acești hitiți au emigrat la o dată anterioară satemizării.

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 31, 2010 @ 5:44 pm | Răspunde

  5. Poate că a exista un radical arda pentru a curge și altul pentru înalt,fiecare venit din surse diferite:Arda ca-n Ardeni,Franța ce vine de la celticul ard=înalt(ex.Ard Athir=Tatăl cel înalt,obeservi cum forma de adjectiv e prima ca-n ARD-DEAL?)sursa:http://www.scribd.com/doc/523389/Druidism..și ardha=a curge probabil înrudit cumva cu latinul ir(?)=a merge dar într-o formă balcanică.Ar mai fi o explicația absolut hilară pe care nimeni n-o bagă în seamă:ține cineva minte că există iarna o sărbătoare pastorală în care se ia o roată umplută cu snopi de fân,i se dă foc și apoi e lăsată să cadă de sus din deal jos?Ce nume mai potrivit există decât ARDEAL sau „arde dealul”.:)

    Comentariu de Ioan Albu — Iulie 2, 2010 @ 9:34 am | Răspunde

  6. ,,Ardeal” ar putea fi înrudit și cu ,,Arduenna”(,,pădure”), cuvânt celtic. De asemenea, o variantă interesantă este proveniența cuvântului de la numele conducătorului gepid ,,Ardarich”. Unii cercettori spun că vine din maghiară(,,Erdőd”). Iar despre hitiți, aici sunt 2 păreri: una este că au trecut prin Peninsula Balcanică, iar alta că au trecut prin Marea Neagră și au stăbătut Munții Caucaz. Ei erau originari Podișul Anatoliei. Capitala hitiților era la Hattușaș( lângă actualul Boğazköy, Turcia). Cehul Bedrich Hrozny a stabilit că limba hitită face parte din grupul centum.

    Comentariu de Matei — Iulie 2, 2010 @ 11:06 am | Răspunde

    • Problema limbii maghiare este tocmai faptul că este aglutinantă,adică poți permuta cuvinte simple în extrem de multe combinații care să se muleze perfect asupra multor cuvinte străine de lumea maghiară.Chiar coincidențele simple sînt foarte derutante pentru un maghiar și să nu uităm că orice rasă nomadă are un vocabular extrem de limitat.Ungurii au împrumutat extrem de mult de la toți,dar mai ales de la slavi și germani.EX:haz=house=casă Feld=field=cîmp chiar și onomastica baronilor au calciat-o pe calapodul germanic deși poate mă înșel:Dragfy-Drag fiu,Banfy-Ban fiu(mă întreb de unde au luat fiu?) ..Johnson,Carlson.În principiu,istoria lor nu s-a distanțat de aceste cuvinte:szeretek,latok,verek ..te las pe tine să cauți semnificația expresiei :))

      Comentariu de Ioan Albu — Iulie 5, 2010 @ 9:27 am | Răspunde

    • E posibil ca termenul celtic pentru pădure să vină din ie wrdho- din care a rezultat lat.rubus(rug), norv.orr, erre (tufiș), alb.hurdhe(iederă) și foarte probabil rom.rădiu(var.rediu, pădurice). La fel cum arhaicul verb „a (se) ardica” a devenit azi „a ridica”, și acest rediu putea fi anterior arădău/ardeu etc. http://en.wiktionary.org/wiki/rubus
      Următorul cuv.pare să fie legat de albaneză cred, deși sensul e altul : hardál s.m. (reg.) buruiană numită și muștar-de-câmp.
      De asemenea, răgălie(răgățînă) pare înrudit cu „rug”, dar are origine necunoscută. Misterios mi se pare și sinonimul strug pentru același rug(plantă tîrîtoare).

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 14, 2011 @ 2:37 pm | Răspunde

  7. Un cuvant asemanator este ARDEZIE

    Comentariu de sabinus — Iulie 4, 2010 @ 8:32 pm | Răspunde

  8. @Ioan Albu:
    Nu am dorit să vă contrazic! Am adăugat doar câteva ipoteze. Cuvântul ,,Ardeal” este foarte disputat. Limba maghiară face parte din grupul limbilor fino-ugrice. Este influențată cum a-ți spus de limba slavă, și de limba latină, după așezarea în Carpați. Denumirea de ,,Ungaria” este denumire turcă( ,,On-Ogour”= ,,Zece Săgeți”).

    Comentariu de Matei — Iulie 5, 2010 @ 10:06 am | Răspunde

  9. În limba bască există cuvântul ,,érdi”, care înseamnă ,,centru”, ,,mijloc”. Mai avem proto-celticul ,,*ardwo”, care înseamnă ,,mare”, ,,înălțime”, ,,înalt”. În limba hitită avem ,,ardāla”=,, a văzut” sau ,,zicală”, ,,proverb”.

    Comentariu de matei — August 31, 2010 @ 2:01 pm | Răspunde

  10. Oare rîul Ordessos antic, care se vrea a fi Argeșul, nu e de fapt o altă denumire separată? Poate că vine din acel verb a curge, a se duce la vale(și aici invit curioșii să caute în Dex.reg.ardelenesc arădui, arăduiesc..pe asta îți bazai articolul, prietene Roderick?) sau pe de altă parte vine într-adevăr dintr-un adjectiv pentru alb-strălucitor.Totuși, dacă vine dintr-un cuvînt dacic, „argint”, de ce nu are forma satemizată Arzoș/Arzeș? La sud de Dunăre era un un rîu ARZOS iar aromânînii și istroromânii spun arzint și răzint.
    Să fie oare forma antică Ordzessos/Ardzessos transcrisă de Herodot după cum o auzea el de la alți cunoscători ori Argessos e corect și de fapt demarcația satem-centum e praf în vînt..așa cum albaneza scapă unui verdict definitiv.Numai Dumnezeu știe ce amalgam a fost în colțișorul nostru de Rai!

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 16, 2011 @ 5:20 pm | Răspunde

    • În sanscrită sînt două lexeme ce au legătură cu discuția noastră: ardikah = mai mare, a (se) ridica și uurdhva = ridicat pe lîngă un alt cuvînt hitit de data asta(îmi pare rău că nu-l mai găsesc) care validează măcar teoretic existența unui termen arhaic ce traduce ARUTELA și ARDEAL,dar și Ordessos.După cum puncta cineva, odată, (ca niciodată) de și ge se confundau în anumite graiuri, deci Argeș=ardeș?
      În aceeași carte am găsit o explicație și pentru mai mulți termeni pastorali românești: luwiană marwaija = negru și românești mărcuș(berbec cu lînă neagră), murăș(cu pete negre), morun(cred că au fost mai multe pronunții aici), mreană(sau umbreană – sansk.ambu=apă).Nu exclud o influență latină, dar totuși.
      Sansk. mukha= față și română: moacă apoi sansk.mukulam= a bud( boboc) și română: mugur.Faptul că româna păstrează și răd. „mic” cu mai multe derivate(mogîldeață, muc, mucar, mucios, moacă/măciucă= de la forma sferică a cap.superior?) ar trebui să ne indice o rădăcină tracă, mai degrabă decît una latină.

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 28, 2011 @ 1:13 pm | Răspunde

      • Am uitat să precizez că acești anatolieni din străfundul istoriei aveau o pronunție halucinantă care păstrează gama noastră de palatale(s era un ș în multe situații), aveau africatele tz pentru z și posibil chiar dz, h era un kh de fapt (David Ross). Ce vreau să spun e că poate fonologia noastră este una care se întinde mult(în timp), foarte mult spre sud în afara Balcanilor.
        Oare turcii nu au profitat enorm de pe urma limbilor anatoliene asimilate în materie de lexic așa cum au făcut ungurii în pusta lor?

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 28, 2011 @ 2:05 pm

  11. ,,,,Ardeal” ar putea fi înrudit și cu ,,Arduenna”(,,pădure”), cuvânt celtic. De asemenea, o variantă interesantă este proveniența cuvântului de la numele conducătorului gepid ,,Ardarich”.” Aceste informații circualu pe internet, mai exact pe Wikipedia la articolul acesta:http://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania. Tot pe internet circulă o altă teorie: Ardeal este un cuvânt moștenit de la vechii geto-daci(Arutela / Arudela (Terra Aruteliensis / Arudeliensis/Arudeal / Ardeal (Tara Ardelenilor / Tara Ardealului), așa cum scrie aici: http://www.dacia.org/congres/content/10_iulie/tatomirescu/tatomirescu.html

    Comentariu de matei — Martie 23, 2011 @ 8:51 pm | Răspunde

  12. ,,În limba bască există cuvântul ,,érdi”, care înseamnă ,,centru”, ,,mijloc”. Mai avem proto-celticul ,,*ardwo”, care înseamnă ,,mare”, ,,înălțime”, ,,înalt”. În limba hitită avem ,,ardāla”=,, a văzut” sau ,,zicală”, ,,proverb”.” Acestea sunt niște cuvinte din alte limbi care seamănă cu denumirea ,,Ardeal”, dar fără legătură cu aceasta.

    Comentariu de matei — Martie 23, 2011 @ 8:53 pm | Răspunde

    • Lasă-l mai bine așa cum era odată, Ar-dele, adică „ dealuri înalte ” . Dacă merge ca o rață, măcăne ca o rață e ..„ Ardele ” sau o rață!

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 23, 2011 @ 9:50 pm | Răspunde

  13. În Dex avem un cuvînt interesant: HARDUGHÍE, hardughii, s. f. Clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama (1). – Din ngr. hartopiia.
    Nu găsesc în gr. această etimologie, dar nu întregește oare acest articol? Făcînd excepție de acest H protetic pare să fie un cuvînt foarte vechi.
    IE ardh- pole, stake // IE ardi-, r̥di- tip, point, edge
    poate din vb. ardica /-re

    Comentariu de Ioan Albu — August 26, 2011 @ 8:16 am | Răspunde

  14. Posibil ca și localitatea Turtucaia să aibă o legătură cu această denumire

    Comentariu de sabinus — Decembrie 14, 2011 @ 8:19 pm | Răspunde

  15. Uite cîteva nume foarte curioase ale unor șefi militari ai slavilor antae și sclaveni: Ardagast(anul 585, apoi 590 ca șef al sclavinilor), Pirogost sau Musokios („a king in the barbarian language”?). Toți trei au fost contemporani cu împăratul Mauricius, anul 590 d.Hr. și uciși în luptă de către acesta.

    Întrebarea e sînt acele nume slavice, germanice (ex.Ardaric, regele gepid care îi anihilează pe huni) sau de altă origine (Adam Izdebski) : http://www.academia.edu/1140859/The_Slavs_political_institutions_and_Byzantine_policies_ca_530-650_

    Mai e și acel -gost și -gast. Oare înseamnă șef militar? Ar fi o coincidență cu moștenirea nostră latină oaste, oștean, a oști, din lat. hostis (IE*ghost- guest, stranger). Ar putea fi sursa slavă din care s-au „adăpat” ungurii cu acest gȁzda- master, host. (rom.găzdag)
    Oare nu e mai logic de presupus că și românii au preluat seria de cuvinte înaintea ungurilor, poate de la slavi, poate de la ultimii daci.
    Ardagast poate însemna „șef militar înalt” (vb.a rădica/ridicat) iar Pirogast ar însemna „primul dintre șefi”(?)

    Ardeal poate purta și un nume gepid ; după cum se vede în istorie, Ardaric și poporul său ocupă Transilvania pentru ei după ce-i înving pe huni aproape de rîul Sava. În afară de particula ric ce se traduce rege, cealaltă parte putea să numească nouă țară a gepizilor la nivel popular. Poate chiar concura Gepidia în epocă.
    Cumulul de cuvinte germanice adoptate de slavi arată că aristocrația unora dintre ei putea fi chiar germanică încă de pe vremea goților. Deci parte din ei cum sînt antae care erau o avangardă slavă puteau avea conducători militari străini, asimilați în timp.
    De punctat că acest Ardagast nu putea fi nume slav.Nu respectă acea lege fonetică a silabelor deschise. Probabil că slavii ar fi metatezat Ardagast în Radagast.

    Cred că numele acelea ar putea fi dacice. Acele acțiuni militare se petrec în Muntenia unde posibil să mai existe încă o populație distinctă carpică. Cel puțin arheologic sînt atestați.

    Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 17, 2012 @ 9:15 am | Răspunde

    • Mai demult puneam reg.gașcă în legătură cu alb.bashkë(împreună) din IE*bask, luînd în considerare posibilitatea unei palatalizări moldovenești a lui b; m-am răzgîndit, e vorba de un cuvînt dacic din IE *ghost- „stranger, host”, coradical cu lat.hostis.

      La un moment dat am fi putut avea și o formă restrînsă cum a fost alb.huaj (proto-alb. *ksōn(w)ja ), coradical gr.ξένος.
      Pentru greci transformarea e foarte corectă: gh > kh și astfel IE *ghost devine khse-nos și ksenos() care explică și un proto-alb.gsonia,(ca formă primară putem argumenta existența acestei forme proto-balcanice scurte deoarece există și la frigieni ).
      Mult mai interesant e că probabil proto-dacii nu acceptau forme gs sau ks și foloseau metateza, deci forma albaneză poate fi proprie lor și nu împrumutată la o dată anume din greaca antică.
      S-ar putea ca tracii sudici să fi avut nume în ks-dar ori e influența greacă ori iranică.

      gașcă – grup de oameni care se află la periferia societății. Aici cred că rezidă sensul de „străini”. Mă întreb dacă sufixul -că este urmarea unui sufix dacic -kos sau -ka, ori e vorba de transformarea c în t conform lat.scire = a ști, deci am fi avut gaștă transformat în gașcă.

      Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 17, 2012 @ 9:54 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: