Istoriile lui Roderick

Iunie 3, 2009

Linx

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:43 pm

Rădăcinile PIE *lūk‘s-, *lūnk’s–  au dat diverse denumiri ale „panterei” europene.

Din starling.rinet.ru:

Armenian: pl. lusanunkh

Old Greek: lǘŋk-s, gen. lüŋkós/lüŋgós m., f. `Luchs’

Slavic: *rɨ̄́sь m./f. (возможно, r под влиянием *rɨ̄sъ `рыжеватый’);

Baltic: *lū̂nč-i- (1), -iā̃ f.

Germanic: *lúx-a- m.; *lux-s-u- c.

Celtic: MIr lug, gen. loga”

Asemănarea între numele baltic şi cel grec al felinei ar face plauzibil ca numele dac să fi fost asemănător.

E posibil ca vechea denumire dacică să fie încă prezentă în toponime precum Luncoiu ( râu şi sat în judeţul Hunedoara ) ori patronimul Luncu. Sensul ei a dispărut – probabil prin contaminarea cu „luncă” sau – în unele cazuri – poate chiar „lung”; de remarcat că „Luncoiu” are genul masculin, spre deosebire de „luncă”, cu care nu cred că are legătură ( dealtfel în Munţii Apuseni se găsesc multe sate cu numele „Lunca”).

Pe teritoriul comunei Luncoiu râsul e întâlnit şi azi ( vezi http://www.luncoi.ro/domenii/localizare/vegetatie.htm )

(sursa imaginii: romanialibera.com )

***

Ce rol va fi jucat linxul (râsul)  în mitologia dacică ?

Un prădător ascuns, sângeros şi mai ales solitar – care nu se înhăitează , cum face lupul – animalul legat simbolic de neamul dacilor.

E nefamiliar agricultorilor şi -desigur – duşman al crescătorilor de animale , deşi probabil era la fel de rar întâlnit de om şi în vechime. Casta războinică avea ca stindard lupul; dintre războinici simbolul linxului singuratic s-ar fi potrivit poate doar unui „spion” – văzător şi păzitor al secretelor.

Rămâne doar posibilitatea ca acest animal să fi fost mai strâns asociat castei preoţilor.

Simţul -deosebit de ascuţit – al văzului , care îl caracterizează pe linx, împreună cu solitudinea lui îl asociază clarviziunii şi domeniului ocult – ca „păzitor al secretelor” ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Lynx_(mythology) ).

Linxul era animalul sacru pe care grecii îl asociau zeului Dionysos. Originea acestui fapt poate rezida în „beţia sângeroasă” al animalului , dar poate avea sensuri mai adânci, originare.

***

Preoţii egipteni ai lui Amon purtau blăni de leopard; dacă Deceneu a avut într-adevăr o călătorie iniţiatică în Egipt, nu e exclus ca printre veşmintele ceremoniale ale Marelui Preot dac să se fi aflat şi blana de linx.

Anunțuri

24 comentarii »

  1. Interesant , mai ales ca locuiesc destul de aproape de Luncoi . . .

    Comentariu de osreol — Iunie 5, 2009 @ 11:50 pm | Răspunde

  2. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/h%E2%82%81leng%CA%B7%CA%B0-
    http://en.wiktionary.org/wiki/levis#Latin
    Cred că se făcea o corelare între lumină și rapiditate cînd au numit linxul. ex: foc -focos și zare- zor(..)

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 17, 2011 @ 9:21 pm | Răspunde

    • ..sau de mărimea sa micuță, după cum sînt citate exemplele de mai sus. Oare „leacă, oleacă” vin pe aceeași filieră?
      Mai e expr. „a umbla leanca” = a hoinări

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 17, 2011 @ 9:28 pm | Răspunde

      • licăr- licurici , lecúță s.f. adv. (pop.) puțin, fărâmă, strop.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 17, 2011 @ 9:31 pm | Răspunde

  3. Luncu sau lincu ar fi fost formele romane sau grecești.Dacă dacii aveau acest cuvânt probabil avea form luș(ca balticii) sau lunj(arhaic *lunzu?).
    Tot aici, dacă linxul e numit datorită răd.care a dat și eng.look, atunci a dezluși ar fi o indicație a direcției în care ar fi evoluat „linxul”.
    Eu cred că ar trebui să luăm în considerare și răd.IE bhel- „squirrel, marten, wild cat”. În albaneză e un cuvânt misterios rrëqebull – lynx, bobcat, mountain

    Comentariu de Ioan — Martie 6, 2012 @ 10:24 am | Răspunde

    • este si varianta luqerbull , din care probabil provine…

      Comentariu de Roderick — Martie 7, 2012 @ 2:27 pm | Răspunde

    • Uite că aveam dreptate, sânt și derivate din IE bhel:
      hindi बनबिलाव(banabilava)- linx, unde bana- shrub și bilava- tomcat
      bengali Banabiṛāla- pisică sălbatică(bana- pădure)
      gujarat Liṅksa ar putea fi un neologism
      Cred că și sl. (sau tracicul) pardal se referea la felina asta.

      E destul de nebulos acel luqerbull, și cervarius)(“pertaining to a stag” ).. poate din „lupus cervarius” http://en.wiktionary.org/wiki/cerval ?S-ar putea ca „lu” să fie de fapt extras din „leul” albanez („luan”)
      ALTĂ IDEE:
      Ar putea fi un apropiat al celorlalte forme de „linx” denazalizată, cu o adăugare a IE bhel cu transformarea tracică a IE „e” în „o și u”.
      Luqer sau rrëqe ar putea fi vreo culoare?
      rrë= militărie (răcan- recrut în armată are o origine incertă)
      rrëqe ar putea fi un cuvânt similar românescului răgni, iar bull- felină. Chiar așa, râsul scoate vreun sunet? :)
      PS: oare noi de ce nu împărtășim cu celelalte surori latine acest cerval?

      Comentariu de Ioan — Martie 8, 2012 @ 11:20 am | Răspunde

    • rrëqebull (linx, râs, oarță)

      Și acesta ar putea fi un un compus, numai că de data asta bull ar putea fi etimologic corect prin acel rad. de care pomeneam mai sus: IE bhel- „squirrel, marten, wild cat”.
      Primul, determinantul, ar trebui să fie coradical cu mold. rică, râcă sau răcan, a răcăi (a mugi) – a răcni (probabil dintr-un der.ulterior *racnă sau *recnă). La fel am etimologizat și oarță conform cu a hori.
      h₂er- (“to pronounce a ritual”) https://en.wiktionary.org/wiki/oro#Latin

      M-am gândit la metateza acelui *luqer albanez. Poate nu trebuie văzut ca o metateză, ci ca o denumire tabuizantă: animal căruia îi strălucesc ochii, care vede pe întuneric. (similar numelui linxului, care s-ar fi numit *lince sau *lință la noi)

      Cel mai mult s-a discutat aici despre numele lupului și al vulpii, unde s-a găsit câte doi radicali de fiecare. Poate nu era o tabuidizare, ci o descriere amănunțită, poate din sens acustic, poate coloristic. https://hroderic.wordpress.com/2011/04/16/pricolici/

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 10, 2017 @ 10:32 am | Răspunde

  4. Mă intrigă acest ”serval”, ca și ”luqerbull”; mi se pare dubios să provină din ”cervarius”, cum spun dicționarele

    ”serval African wild cat, 1771, from Mod.L. serval, Fr. serval (Buffon, 1765), from Port. (lobo) cerval “lynx,” from L. lupus cervarius (cf. Fr. loup cervier) „lynx,” lit. „wolf that hunts the stag,” from cervarius „pertaining to a stag,” from cervus „stag” ” (etymonline.com)

    În arabă servalul se numește ǯarwal ; e legat de o rădăcină proto-semitică *girr- ~ *gargVr- ”leu, leopard”. Cred că atât portughezul ”cerval”, cât și alb. ”luqerbull” provin de fapt dintr-o rădăcină (mediteraneană?) desemnând linxul, coruptă apoi de lat. ”cervarius”.

    Alt fapt interesant:
    În bască azeri, azari = vulpe, din proto-basc *ɦ[ʷ]aseri / *a-seɦʷari.
    În akkadiană azaru = lynx, din proto-semitic *ʔa(n)z/d_ar-
    Să fie doar coincidență?

    Coincidențe foarte îndepărtate -și, ca atare, mai dubioase- există de ex. între amharicul ”dalga” = linx caracal, ori arab dalaḳ- =dihor și apașul ndołkah = linx; ori între rom. ”pisică” și ”pisiw” (=linx, în limba amerindienilor cree ; ”bizhiw”, în ojibwa).
    ( rădăcinile – cf. starling.rinet.ru ; cuvintele amerindiene – cf. /www.native-languages.org )

    Comentariu de Roderick — Martie 11, 2012 @ 11:46 am | Răspunde

    • luqerbull (warewolf) = omul-lup sau lupul-om

      Am o teorie logică pentru acest termen. Ce zici dacă avem un termen bitematic în care traducerea mot-a-mot este *lupesc-bărbat = bărbat lupin.

      luqer cred că este o variantă cu metateză pentru arh.ulk (azi ujk) și un sufix adjectival -er, -or. Ții minte că s-a propus pentru sărbătoarea Lucin (a/al lupului) ceva similar. https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BB%CF%8D%CE%BA%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
      Ca un intro, nu am idee ce rol ar putea avea sufixul -er în albaneză. Să zicem că ar putea fi posesiv, ca lat.-arius, dar la urma urmei, toate acestea au fost adjectivale la început.

      *bull ar fi banalul burrë (man, husband, male, etc.). Din ce am observat eu, acest [ll] înlocuiește constant pe [r] în mai multe cuvinte: rrobull (Pinus heldreichii), rrallë (rar), buall (rom.buar, buor), vjedhull (viedzure), magulë (măgură), utull (beneficiu, profit; rom.uture, viezure; om bogat și hain, arom.vetă, avere), etc.

      Întrebarea este de ce au metateza aceia pentru luqer! Probabil pentru eufonie.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 10, 2017 @ 9:55 am | Răspunde

  5. În anul 325 î.d.Hr. Pytheas din Massalia (Marsilia), geograf și explorator grec, menționează un trib celtic katanes în nordul Scoției de azi, iar azi regiunea se cheamă kaithness. Tribul ăsta avea probabil drept totem rîsul (linxul) după cum spun istoricii, traducerea de azi fiind pisică. Probabil lat.catta și rom. cătușă puteau desemna și linxul pentru daci și români. Trebuie verificat printre regionalisme.
    Alte triburi și teritorii erau orcades (porci sau mistreți), caereni (oieri sau oamenii oilor) și lugi (oamenii corbului). Denumirile astea s-au păstrat pînă azi fiind semnul unei dăinuiri impresionante. Noi nu ne putem lăuda decît cu Alboca și nici aici nu știm să traducem; oare alb.elb și gr.alpho dau un răspuns?

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 8, 2013 @ 9:18 pm | Răspunde

  6. […] exclus ca ea să se reflecte în cuvântul discutat (pt. o diversiune, vezi comentariul 4 de aici). În română cervana mai poartă numele de ”talpa gâștei”, omonim cu al altei plante […]

    Pingback de Cervană | Istoriile lui Roderick — Martie 10, 2013 @ 10:53 pm | Răspunde

  7. Fãrã sã încerc sã mã hazardez în a specula pe seama numelui dacic al râsului, nu pot sã nu remarc faptul cã e relativ bizar cã limba românã a preferat slavismul rys latin(esc)ului lynx.
    Majoritatea covârșitoare a numelor de animale sãlbatice româneşti provin din latinã: urs, lup, vulpe, mistreţ, şarpe etc. etc.
    Râsul e o excepţie bizarã (deşi avem excepţia veveriţei). Oare cum l-or fi numind aromânii pe râs? Au adoptat şi ei slavismul cu pricina? Interesant cã în friulianã se numeşte linç.

    Comentariu de Compay — Decembrie 28, 2015 @ 11:13 pm | Răspunde

    • Veverița nu-i nicidecum o excepție, deoarece avem și moștenirea greco-latină „știur” (lat.sciurus), coradical cu eng.squirrel: https://dexonline.ro/definitie/%C8%99tiur
      După cum bine se vede, a trecut prin transformările specifice străromânei. Deși am căutat să găsesc și o variantă păstrată de la daci, nu pare că am păstrat una. Trebuie să fi fost similar alb.ketër (var: ketërr, kitër, kitërr) din radicalul IE *(s)kat – to jump (rom. zgâtie, zgatie; latinescul a scaturi/ scăturină și altele).

      Sunt multe cuvinte prea vechi sau entopice în zone foarte restrânse care n-au fost consemnate decât în vechi scrieri și deloc în lucrări mai noi. Un caz inedit ar fi acest reg.caracăl, de care eu n-am auzit. http://laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/stiinte-auxiliare/lingvistica-religie-cultura/contributii-la-reevaluarea
      Altele le-am discutat aici pe blog: râmboi (bătăuș), baeră, dârmină, moldă, moldan, a *lera(a elibera) și altele. Probabil și linxul a avut o denumire lat. moștenită (aproape?), pierdută sau care se confundă cu alte cuvinte. Vom vedea ce mai găsim. Îl am în vizor, cum s-ar spune.

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 30, 2015 @ 8:09 am | Răspunde

  8. Lb. română ar fi putut avea un derivat mai vechi din lat. (galic) rufius ”râs”, sau un cuvânt înrudit cu el, contaminat apoi cu sl. rysi.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 30, 2015 @ 2:48 pm | Răspunde

  9. http://www.fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=955931&title=urma-unui-lup-foarte-mare-surprinsa-de-un-fotograf-din-caras-severin-e-aproape-dubla-fata-de-urma-unui-exemplar-obisnuit

    Probabil și oarța ajungea la dimensiuni apreciabile ce depășeau fenotipul său obișnuit, altfel nu văd de ce ar fi intrat în legendele nostre cu voinici care capturau leul „mărărat” sub o tufă de spini.
    Dacă apărea poza asta în SUA ar fi fost considerat un vârcolac. :)

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 6, 2017 @ 11:56 am | Răspunde

    • În principiu eu sunt pentru vânătoare, dar împotriva vânătorii pentru trofeu și recorduri, care elimină din populație tocmai masculii alfa, sărăcind fondul de gene.

      Comentariu de Roderick — Februarie 6, 2017 @ 12:09 pm | Răspunde

      • Le dăm o șansă și masculilor beta! :)

        Nu pot spune că aprob vănătoarea pentru altceva decât strictul necesar, deși o spun din postura celui care vânează doar ofertele la laptopuri sau telefoane o dată la cinci ani. În schimb mi-a plăcut să trag la ținte cu arma, cu PM-ul, cu pistolul.
        Am o presimțire că-n următorii ani vom avea câteva conflicte armate ce vor decima la propriu populația globului, iar după aceea nu vom mai avem dileme morale ca acestea. Șobolanii vor fi o delicatesă.

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 6, 2017 @ 12:57 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: