Istoriile lui Roderick

iunie 3, 2009

Linx

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:43 pm

Rădăcinile PIE *lūk‘s-, *lūnk’s–  au dat diverse denumiri ale „panterei” europene.

Din starling.rinet.ru:

Armenian: pl. lusanunkh

Old Greek: lǘŋk-s, gen. lüŋkós/lüŋgós m., f. `Luchs’

Slavic: *rɨ̄́sь m./f. (возможно, r под влиянием *rɨ̄sъ `рыжеватый’);

Baltic: *lū̂nč-i- (1), -iā̃ f.

Germanic: *lúx-a- m.; *lux-s-u- c.

Celtic: MIr lug, gen. loga”

Asemănarea între numele baltic şi cel grec al felinei ar face plauzibil ca numele dac să fi fost asemănător.

E posibil ca vechea denumire dacică să fie încă prezentă în toponime precum Luncoiu ( râu şi sat în judeţul Hunedoara ) ori patronimul Luncu. Sensul ei a dispărut – probabil prin contaminarea cu „luncă” sau – în unele cazuri – poate chiar „lung”; de remarcat că „Luncoiu” are genul masculin, spre deosebire de „luncă”, cu care nu cred că are legătură ( dealtfel în Munţii Apuseni se găsesc multe sate cu numele „Lunca”).

Pe teritoriul comunei Luncoiu râsul e întâlnit şi azi ( vezi http://www.luncoi.ro/domenii/localizare/vegetatie.htm )

(sursa imaginii: romanialibera.com )

***

Ce rol va fi jucat linxul (râsul)  în mitologia dacică ?

Un prădător ascuns, sângeros şi mai ales solitar – care nu se înhăitează , cum face lupul – animalul legat simbolic de neamul dacilor.

E nefamiliar agricultorilor şi -desigur – duşman al crescătorilor de animale , deşi probabil era la fel de rar întâlnit de om şi în vechime. Casta războinică avea ca stindard lupul; dintre războinici simbolul linxului singuratic s-ar fi potrivit poate doar unui „spion” – văzător şi păzitor al secretelor.

Rămâne doar posibilitatea ca acest animal să fi fost mai strâns asociat castei preoţilor.

Simţul -deosebit de ascuţit – al văzului , care îl caracterizează pe linx, împreună cu solitudinea lui îl asociază clarviziunii şi domeniului ocult – ca „păzitor al secretelor” ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Lynx_(mythology) ).

Linxul era animalul sacru pe care grecii îl asociau zeului Dionysos. Originea acestui fapt poate rezida în „beţia sângeroasă” al animalului , dar poate avea sensuri mai adânci, originare.

***

Preoţii egipteni ai lui Amon purtau blăni de leopard; dacă Deceneu a avut într-adevăr o călătorie iniţiatică în Egipt, nu e exclus ca printre veşmintele ceremoniale ale Marelui Preot dac să se fi aflat şi blana de linx.

32 comentarii »

  1. Interesant , mai ales ca locuiesc destul de aproape de Luncoi . . .

    Comentariu de osreol — iunie 5, 2009 @ 11:50 pm | Răspunde

  2. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/h%E2%82%81leng%CA%B7%CA%B0-
    http://en.wiktionary.org/wiki/levis#Latin
    Cred că se făcea o corelare între lumină și rapiditate cînd au numit linxul. ex: foc -focos și zare- zor(..)

    Comentariu de Ioan Albu — decembrie 17, 2011 @ 9:21 pm | Răspunde

    • ..sau de mărimea sa micuță, după cum sînt citate exemplele de mai sus. Oare „leacă, oleacă” vin pe aceeași filieră?
      Mai e expr. „a umbla leanca” = a hoinări

      Comentariu de Ioan Albu — decembrie 17, 2011 @ 9:28 pm | Răspunde

      • licăr- licurici , lecúță s.f. adv. (pop.) puțin, fărâmă, strop.

        Comentariu de Ioan Albu — decembrie 17, 2011 @ 9:31 pm | Răspunde

  3. Luncu sau lincu ar fi fost formele romane sau grecești.Dacă dacii aveau acest cuvânt probabil avea form luș(ca balticii) sau lunj(arhaic *lunzu?).
    Tot aici, dacă linxul e numit datorită răd.care a dat și eng.look, atunci a dezluși ar fi o indicație a direcției în care ar fi evoluat „linxul”.
    Eu cred că ar trebui să luăm în considerare și răd.IE bhel- „squirrel, marten, wild cat”. În albaneză e un cuvânt misterios rrëqebull – lynx, bobcat, mountain

    Comentariu de Ioan — martie 6, 2012 @ 10:24 am | Răspunde

    • este si varianta luqerbull , din care probabil provine…

      Comentariu de Roderick — martie 7, 2012 @ 2:27 pm | Răspunde

    • Uite că aveam dreptate, sânt și derivate din IE bhel:
      hindi बनबिलाव(banabilava)- linx, unde bana- shrub și bilava- tomcat
      bengali Banabiṛāla- pisică sălbatică(bana- pădure)
      gujarat Liṅksa ar putea fi un neologism
      Cred că și sl. (sau tracicul) pardal se referea la felina asta.

      E destul de nebulos acel luqerbull, și cervarius)(“pertaining to a stag” ).. poate din „lupus cervarius” http://en.wiktionary.org/wiki/cerval ?S-ar putea ca „lu” să fie de fapt extras din „leul” albanez („luan”)
      ALTĂ IDEE:
      Ar putea fi un apropiat al celorlalte forme de „linx” denazalizată, cu o adăugare a IE bhel cu transformarea tracică a IE „e” în „o și u”.
      Luqer sau rrëqe ar putea fi vreo culoare?
      rrë= militărie (răcan- recrut în armată are o origine incertă)
      rrëqe ar putea fi un cuvânt similar românescului răgni, iar bull- felină. Chiar așa, râsul scoate vreun sunet? :)
      PS: oare noi de ce nu împărtășim cu celelalte surori latine acest cerval?

      Comentariu de Ioan — martie 8, 2012 @ 11:20 am | Răspunde

    • rrëqebull (linx, râs, oarță)

      Și acesta ar putea fi un un compus, numai că de data asta bull ar putea fi etimologic corect prin acel rad. de care pomeneam mai sus: IE bhel- „squirrel, marten, wild cat”.
      Primul, determinantul, ar trebui să fie coradical cu mold. rică, râcă sau răcan, a răcăi (a mugi) – a răcni (probabil dintr-un der.ulterior *racnă sau *recnă). La fel am etimologizat și oarță conform cu a hori.
      h₂er- (“to pronounce a ritual”) https://en.wiktionary.org/wiki/oro#Latin

      M-am gândit la metateza acelui *luqer albanez. Poate nu trebuie văzut ca o metateză, ci ca o denumire tabuizantă: animal căruia îi strălucesc ochii, care vede pe întuneric. (similar numelui linxului, care s-ar fi numit *lince sau *lință la noi)

      Cel mai mult s-a discutat aici despre numele lupului și al vulpii, unde s-a găsit câte doi radicali de fiecare. Poate nu era o tabuidizare, ci o descriere amănunțită, poate din sens acustic, poate coloristic. https://hroderic.wordpress.com/2011/04/16/pricolici/

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 10, 2017 @ 10:32 am | Răspunde

  4. Mă intrigă acest ”serval”, ca și ”luqerbull”; mi se pare dubios să provină din ”cervarius”, cum spun dicționarele

    ”serval African wild cat, 1771, from Mod.L. serval, Fr. serval (Buffon, 1765), from Port. (lobo) cerval “lynx,” from L. lupus cervarius (cf. Fr. loup cervier) „lynx,” lit. „wolf that hunts the stag,” from cervarius „pertaining to a stag,” from cervus „stag” ” (etymonline.com)

    În arabă servalul se numește ǯarwal ; e legat de o rădăcină proto-semitică *girr- ~ *gargVr- ”leu, leopard”. Cred că atât portughezul ”cerval”, cât și alb. ”luqerbull” provin de fapt dintr-o rădăcină (mediteraneană?) desemnând linxul, coruptă apoi de lat. ”cervarius”.

    Alt fapt interesant:
    În bască azeri, azari = vulpe, din proto-basc *ɦ[ʷ]aseri / *a-seɦʷari.
    În akkadiană azaru = lynx, din proto-semitic *ʔa(n)z/d_ar-
    Să fie doar coincidență?

    Coincidențe foarte îndepărtate -și, ca atare, mai dubioase- există de ex. între amharicul ”dalga” = linx caracal, ori arab dalaḳ- =dihor și apașul ndołkah = linx; ori între rom. ”pisică” și ”pisiw” (=linx, în limba amerindienilor cree ; ”bizhiw”, în ojibwa).
    ( rădăcinile – cf. starling.rinet.ru ; cuvintele amerindiene – cf. /www.native-languages.org )

    Comentariu de Roderick — martie 11, 2012 @ 11:46 am | Răspunde

    • luqerbull (warewolf) = omul-lup sau lupul-om

      Am o teorie logică pentru acest termen. Ce zici dacă avem un termen bitematic în care traducerea mot-a-mot este *lupesc-bărbat = bărbat lupin.

      luqer cred că este o variantă cu metateză pentru arh.ulk (azi ujk) și un sufix adjectival -er, -or. Ții minte că s-a propus pentru sărbătoarea Lucin (a/al lupului) ceva similar. https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BB%CF%8D%CE%BA%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
      Ca un intro, nu am idee ce rol ar putea avea sufixul -er în albaneză. Să zicem că ar putea fi posesiv, ca lat.-arius, dar la urma urmei, toate acestea au fost adjectivale la început.

      *bull ar fi banalul burrë (man, husband, male, etc.). Din ce am observat eu, acest [ll] înlocuiește constant pe [r] în mai multe cuvinte: rrobull (Pinus heldreichii), rrallë (rar), buall (rom.buar, buor), vjedhull (viedzure), magulë (măgură), utull (beneficiu, profit; rom.uture, viezure; om bogat și hain, arom.vetă, avere), etc.

      Întrebarea este de ce au metateza aceia pentru luqer! Probabil pentru eufonie.

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 10, 2017 @ 9:55 am | Răspunde

      • De când am început să citesc mai mult despre Ossetină, observ câteva tipare comune cu Albaneza care-s absolut surprinzătoare. Unul din ele ar putea fi faptul că ambele limbi transformă *ry, *ri în [ll]; altfel cum explicăm acest [ll]? Ipoteza mea mai veche, care omitea cazurile de rotacizare a lui /l/ din dacoromână, era că avem o disimulare atunci când în silaba precedentă avem un [r], dar cazurile astea sunt rare (=i rrallë).

        Aceste fenomene comune ar cimenta și mai mult ipoteza că strămoșii acestor două popoare au avut un teritoriu adiacent și s-au influențat reciproc o lungă perioadă. Sensul aș zice că venea dinspre iranici spre proto-albanezi, iar dacă includem și pe Daci în ecuație, aș zice că perioada post-cucerire a regatului nord-dunărean sau și mai exact, după fracția post-burebistană, unii traci au primit o doză concentrată de influențe iranice care le schimbă profund limba.

        Ar trebui să găsesc o explicația rațională pentru existența unui -y- sau -i- derivativ, dar nu-mi vin în minte decât PIE *-yos și *-yōs! Unul formează adjective din substantive, iar celălat gradul comparativ.
        https://en.wiktionary.org/wiki/Category:Proto-Indo-European_suffixes

        Alt sufix care apare-n lb.iranice este *-y (și/sau -ya), ca terminație posesivă: http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf
        Vezi și Gpl. (genitiv plural) -ām, care ar putea explica *Appulom/-on, *Arsoniom/-on, *Saldom/-on, *Cogaionom/-on, Carsium/-on: Av. (Gpl.) barǝzimanᶏm ‘heights’ , Khot. rānām(Gpl.) ‘fighters’, YAv. (Gpl.) aiβi tacaitᶏm
        Putea fi înregistrat și *-ām sau *-ān cândva!

        Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 13, 2019 @ 8:58 am | Răspunde

  5. În anul 325 î.d.Hr. Pytheas din Massalia (Marsilia), geograf și explorator grec, menționează un trib celtic katanes în nordul Scoției de azi, iar azi regiunea se cheamă kaithness. Tribul ăsta avea probabil drept totem rîsul (linxul) după cum spun istoricii, traducerea de azi fiind pisică. Probabil lat.catta și rom. cătușă puteau desemna și linxul pentru daci și români. Trebuie verificat printre regionalisme.
    Alte triburi și teritorii erau orcades (porci sau mistreți), caereni (oieri sau oamenii oilor) și lugi (oamenii corbului). Denumirile astea s-au păstrat pînă azi fiind semnul unei dăinuiri impresionante. Noi nu ne putem lăuda decît cu Alboca și nici aici nu știm să traducem; oare alb.elb și gr.alpho dau un răspuns?

    Comentariu de Sorin5780 — martie 8, 2013 @ 9:18 pm | Răspunde

  6. […] exclus ca ea să se reflecte în cuvântul discutat (pt. o diversiune, vezi comentariul 4 de aici). În română cervana mai poartă numele de ”talpa gâștei”, omonim cu al altei plante […]

    Pingback de Cervană | Istoriile lui Roderick — martie 10, 2013 @ 10:53 pm | Răspunde

  7. Fãrã sã încerc sã mã hazardez în a specula pe seama numelui dacic al râsului, nu pot sã nu remarc faptul cã e relativ bizar cã limba românã a preferat slavismul rys latin(esc)ului lynx.
    Majoritatea covârșitoare a numelor de animale sãlbatice româneşti provin din latinã: urs, lup, vulpe, mistreţ, şarpe etc. etc.
    Râsul e o excepţie bizarã (deşi avem excepţia veveriţei). Oare cum l-or fi numind aromânii pe râs? Au adoptat şi ei slavismul cu pricina? Interesant cã în friulianã se numeşte linç.

    Comentariu de Compay — decembrie 28, 2015 @ 11:13 pm | Răspunde

    • Veverița nu-i nicidecum o excepție, deoarece avem și moștenirea greco-latină „știur” (lat.sciurus), coradical cu eng.squirrel: https://dexonline.ro/definitie/%C8%99tiur
      După cum bine se vede, a trecut prin transformările specifice străromânei. Deși am căutat să găsesc și o variantă păstrată de la daci, nu pare că am păstrat una. Trebuie să fi fost similar alb.ketër (var: ketërr, kitër, kitërr) din radicalul IE *(s)kat – to jump (rom. zgâtie, zgatie; latinescul a scaturi/ scăturină și altele).

      Sunt multe cuvinte prea vechi sau entopice în zone foarte restrânse care n-au fost consemnate decât în vechi scrieri și deloc în lucrări mai noi. Un caz inedit ar fi acest reg.caracăl, de care eu n-am auzit. http://laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/stiinte-auxiliare/lingvistica-religie-cultura/contributii-la-reevaluarea
      Altele le-am discutat aici pe blog: râmboi (bătăuș), baeră, dârmină, moldă, moldan, a *lera(a elibera) și altele. Probabil și linxul a avut o denumire lat. moștenită (aproape?), pierdută sau care se confundă cu alte cuvinte. Vom vedea ce mai găsim. Îl am în vizor, cum s-ar spune.

      Comentariu de Sorin5780 — decembrie 30, 2015 @ 8:09 am | Răspunde

  8. Lb. română ar fi putut avea un derivat mai vechi din lat. (galic) rufius ”râs”, sau un cuvânt înrudit cu el, contaminat apoi cu sl. rysi.

    Comentariu de Roderick — decembrie 30, 2015 @ 2:48 pm | Răspunde

  9. http://www.fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=955931&title=urma-unui-lup-foarte-mare-surprinsa-de-un-fotograf-din-caras-severin-e-aproape-dubla-fata-de-urma-unui-exemplar-obisnuit

    Probabil și oarța ajungea la dimensiuni apreciabile ce depășeau fenotipul său obișnuit, altfel nu văd de ce ar fi intrat în legendele nostre cu voinici care capturau leul „mărărat” sub o tufă de spini.
    Dacă apărea poza asta în SUA ar fi fost considerat un vârcolac. :)

    Comentariu de Sorin5780 — februarie 6, 2017 @ 11:56 am | Răspunde

    • În principiu eu sunt pentru vânătoare, dar împotriva vânătorii pentru trofeu și recorduri, care elimină din populație tocmai masculii alfa, sărăcind fondul de gene.

      Comentariu de Roderick — februarie 6, 2017 @ 12:09 pm | Răspunde

      • Le dăm o șansă și masculilor beta! :)

        Nu pot spune că aprob vănătoarea pentru altceva decât strictul necesar, deși o spun din postura celui care vânează doar ofertele la laptopuri sau telefoane o dată la cinci ani. În schimb mi-a plăcut să trag la ținte cu arma, cu PM-ul, cu pistolul.
        Am o presimțire că-n următorii ani vom avea câteva conflicte armate ce vor decima la propriu populația globului, iar după aceea nu vom mai avem dileme morale ca acestea. Șobolanii vor fi o delicatesă.

        Comentariu de Sorin5780 — februarie 6, 2017 @ 12:57 pm | Răspunde

  10. Un pasaj sadovenian aduce dovada că râsul… râde:

    ”Atunci, din fagul scorburos de lângă izvorul forfotitor, o dihanie neaşteptată făcu o săritură peste apă cătră căprioare. Zvârlitura zugrăvi o fantasmă şi-n topliţă şi raţele zbucniră îndărăt spre lună, cu măcăituri aspre şi bătăi de aripi. Iar caprele deodată se împrăştiară în linii cenuşii, prin pădurea rară. Dihania care sărise din scorbură mai făcu câteva salturi, pe teluri mlădioase, apoi se opri cu botul spre vârful brazilor şi dădu drumul unui urlet scurt şi sinistru, un fel de râs al singurătăţilor ş-al tăcerii. O chemare de lup răspunse depărtat şi stâns în altă vale.
    Moş Antonie se mişcă din locul lui şi fiara cu urechi ascuţite, întorcând nările, îl simţi. Ochii îi luciră în apă şi-nspre noi cu lacrimi de fosfor mai reci şi mai ascuţite decât lumina acelei nopţi de dechemvrie. C-o săritură se mistui iar în dosul fagului, şi priveliştea rămase moartă, îngheţată şi pustie, ca-n visul anterior.
    – Ce-i asta? întrebă în şoaptă tovarăşul meu.
    – L-aţi auzit: şi-a spus numele, mormăi bătrânul. E râsul. Şi i-au răspuns lupii din Valea-Adâncă. În noaptea asta s-au înţeles ca să­-mi vâneze căprioarele mele. Numai o clipă l-a înfricoşat zvoana raţelor şi bietele căprioare au scăpat… Asta a fost o rânduială de la Dumnezeu.” (M.Sadoveanu, ”Caprele lui Sfântu-Antonie”)

    Chiar dacă originea cuvântului e slavă, ”râs” a fost apropiat -prin etimologie populară- de ”a râde” și posibil de o anume onomatopee; tot o onomatopee ar putea fi și în ”oarță” (”L-aţi auzit: şi-a spus numele, mormăi bătrânul. E râsul”)

    Comentariu de Roderick — aprilie 12, 2018 @ 10:59 pm | Răspunde

  11. Boirebista, Buirebista, Bu

    Dacă avem un verb factiv în partea determinantului, tot ce trebuie să facem este să găsim forma ”o-grade” a verbelor respective și să vedem dacă nu cumva are loc metateza iotului, cum credea Olteanu.

    Causative or iterative present (secondary) with suffix -éye/o-. Formed from primary verbs with the verb root in the o-grade. Example: *sod-éye-ti, sod-éyo-nti (“to seat, to set down, to make sit”).
    https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European_verbs
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/sod%C3%A9yeti

    Consider un verb *bʰer- de unde vom forma *bʰor-éye sau *bʰor-áya. Dacă accentul cade pe sufixul -éye/o-, nu pe rădăcina verbală, atunci *bʰor are toate șansele să păstreze fonetismul ăsta neschimbat sau chiar să se închidă în [u] în lipsa stresului. În mod normal un ”o-grade” ar fi dat *bar-, dar văd în link-ul de mai sus că dă o lungire a vocalei în limbile satem: Indo-Iranian: *sādáyati, Balto-Slavic: *sōˀdeitei.

    N-ar explica metateza iotului spre boyré/buyré, deoarece sufixul este -éye/o-, nu -yé/o-, dar avem exemplul v.ir. adsuidi (to hinder, to hold back). https://web.archive.org/web/20150222073322/http://soltdm.com/langtdm/phon/metayota.htm

    Altă explicație mai simplă ar fi să avem o ”vocală închisă centrală rotunjită” [ʉ] în limbile tracice, adică articulată în partea de mijloc a cavității orale, precum Rom. [â] sau [ă]. Așa-mi sună și Alb. [y] uneori, care este reconstruit constant drept *ū în PAlb. TRansformările acestei vocale lungi din urmă depinde de poziția stresului, așa cum am repetat cu obstinație de vreo doi ani.
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Vocal%C4%83_%C3%AEnchis%C4%83_central%C4%83_rotunjit%C4%83
    În link se vede și acel germanic [ü], doar o altă convenție pentru [ʉ]. De acum înainte am să uzez de acest fonem internațional când cred că e cazul, ca să nu mai existe confuzii.

    Sunt unul sau doi lingviști vechi, poate și un arheolog sau un istoric, care credeau că getica trebuie să fi avut sunetul [â] în câteva hidronime. Sunetul [ă] este mai bine argumentat, dar nu sigur, bineînțeles. Ideea mea genială este că aveau două vocale centrale rotunjite (poate trei cu [â]), iar dialectul sau subdialectul getic, care va constitui baza graiului literar românesc (sudic), folosea acest [ʉ], dar cu o particularitate regională care se manifesta probabil mai rar decât azi: un [i] infix. Vezi exemplele lui Olteanu: câne/v.căne – câine, pâne/v.păne – pâine.
    La fel cred că trebuie explicate mai toate acele tracisme care par să aibă un [i] introdus aparent fără explicație: Βυρεβιστα /Βυραβε[ι][σ]τα
    Este vorba de inabilitatea anticilor de a termina o silabă în vocală rotunjită centrală? Când silaba se termina în vocală nazală, sunetul rămânea așa cum se pronunță în albaneză literară (cred eu).

    Vocala asta daco-albaneză dispare din dacoromână, dar nu înainte de a se transforma în [â] și [u]. Amuzant este c-am să pronunț de acum Bʉrebista(s) și Tʉra(s), dar nimeni n-o să înțeleagă fără o explicație stufoasă și greoaie, pe care sunt sigur c-am s-o uit și am să refac pașii în mintea mea, comentând similar cu altă ocazie.

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 14, 2019 @ 10:49 am | Răspunde

    • Dialectul sau subdialectul getic NU va constitui baza graiului literar românesc, ci substratul. M-am exprimat eu greșit.
      Mă gândesc cum să numesc procesul de mai sus, căci metateză sigur nu este.

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 14, 2019 @ 11:00 am | Răspunde

      • Nu știu ce să zic. Vezi că mare parte (cea mai mare?) din munteni sunt veniți de peste munți. Evoluția graiurilor nu e atât de veche.

        Probabil că spre deosebire de alte dialecte în cel getic exista sunetul h (Charnabon, Dromichaites, poate și Helis).

        Comentariu de Roderick — ianuarie 14, 2019 @ 2:33 pm | Răspunde

        • Poate politic este întemeiată Țara Românească din Țara Oltului, dar teritoriul era deja ocupat de români mult înainte de eponimul Radu-Negru. La fel și Moldova este organizată și mărită, dar nici unii, nici alții n-au intra într-o ”terra deserta”.

          Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 14, 2019 @ 3:20 pm | Răspunde

    • Un lucru absolut necesar pe care-l puteau face lingviștii cunoscători de greaca antică și dialecte era să ne explice câteva lucruri esențiale despre fonologia acestora pe epoci.

      Te întrebi de ce gr. [υ] poate fi uneori [i], alteori [ṷ]. Acum cred că știu ceva mai mult decât acum un an, dar nu înseamnă că nu voi greși iar, uitând cum se citesc anumite digrame sau litere grecești în antichitate. Ar fi ajutat foarte mult să avem o carte care explică deslușit totul, pe perioade și cu exemple din ambele limbi de circulație ale anticității europene.
      Dacă n-ar fi un Lat.Burebista, unii ar fi citit din grecește *Birebista(s), dar cred că mai pot dăuga un argument pentru supoziția mea de mai sus: ”upsilon” (Υ, υ) s-a pronunțat în epoc arhaică (sec.VIII-480 î.d.Hr.) drept [ū] cf. fenicianului waw, iar în perioada clasică (sec.V – IV î.d.Hr) ca fr. [u], germ. [ü] și Alb. [y]. În același timp, digrama [οι] ajunge să se pronunțe identic, deci Strabon alterna între Βυρεβίστας și Βοιρεβίστας, dar fonologic erau identice.
      Cred că autorii antici vor folosi cu precădere aceste convenții fonetice (și altele) până la sfârșitul antichității dacă se adresau tuturor grecofonilor (educați). Dacă publicul era unul local, foloseau dialectul local cu convențiile fonetice locale, dar treptat vor fi eliminate în favoarea unei limbi comune (koine).

      Concluzia este destul de simplă, Bʉrebista(s) și Tʉra(s) sunt cât se poate de corect transpuse și cred că este dovada faptului că dialectul tracic respectiv avea acest fonem albanoid, pentru care Latina va folosi V, v – se citeau [u] și [ṷ].

      Poate și *dava era *daʉa sau *daṷa (Olteanu), ori fonemul în discuție începuse deja să evolueze spre [v] în context intervocalic. Am în vedere vreo trei exemple albaneze cu acel sufix -wos (> -vë), deci direcția era cât se poate de clară.

      Comentariu de Sorin5780 — mai 24, 2019 @ 10:11 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns la Ioan Albu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: