Istoriile lui Roderick

Iunie 30, 2009

Munună

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:19 pm

Un cuvânt întâlnit în Transilvania şi Maramureş.

În dicţionarul de arhaisme al lui Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, citat în dex-online.ro :
„munúnă, munúni, s.f. (reg.) 1. culme de deal. 2. moviliţă hotar între pământuri. 3. podoabă din mărgele, din monede. ”
În dicţionarul etimologic al lui Ciorănescu:

„munúnă (-ni), s.f. – (Trans., Maram.) Coroană de flori purtată pe cap de fete. Origine necunoscută. Dacă-i o deformare din cunună, nu se înţelege mecanismul ei.”

Din starling.rinet.ru:

„Proto-IE: *mony-

Meaning: withers, crest, mane

Old Indian: mányā f. `back or nape of neck’
Avestan: minu- ‘Halsgeschmeide’ (i < ǝ), manaoyrī ‘Hals, Nacken’
Old Greek: mánno-s, mónno-s m. ‘necklace’, Dor., Poll.5.99; mánnos, glossed maniákion, Sch.Theoc.I 1.41; ? măniákēs, -ọ̄ m. ‘necklace, torc, worn of gold by Persians and Gauls, Plb.; LXX; Plu, etc., măniákǟ f. PMon., măniákion n. Sch.Theoc.; maniaks = maniákēs Gloss.
Slavic: *monīsto

Germanic: *manj-a- n., -m., *man-ō f., *man-k-an- m.

Latin: monīle, -is n. `Halsband’
Celtic: OIr muin- `Hals’: muin-torc `Halskette’, muinēl `Hals’, for-mnae `Schulter’ (< *for-moni̯o-), muince `collarium’, mong `Mähne, Haar’; OCymr minci `monile’, Cymr mwn, mwnwgl `Hals’, mwng `Mähne’ Russ. meaning: загривок, грива
References: WP II 305   „

Reconstituirea nostratică, cf. aceleiaşi surse:
Eurasiatic: *mojnV
Meaning: neck, crest
Indo-European: *mon-

Altaic: *mṓjno

Dravidian: *mojmp-

Eskimo-Aleut: *mańu[ŋ]

References: ND 1450 *moy(V)ŋV ‘neck, nape’ (IE-Alt).”

Interesant e că în română cuvântul are atât sensul de „podoabă din mărgele” cât şi de „movilă” sau „culme”; o dovadă -cred – a vechimii cuvântului în limbă.

În mod asemănător, cuvântul  „greabăn” desemnează o regiune anatomică, dar uneori şi o formă de relief – culme de deal ( „La Grebeni” – vârf în Munţii Meseşului )

1 comentariu »

  1. Un sinonim pentru munună ar fi arhaismul zgleamă/zglemene, adică movilă din afara satului unde se știe că au fost îngropați oameni omorîți de tîlhari sau inși violenți executați pentru crime și era obiceiul ca trecătorii să pune vreascuri,pietre sau o mînă de pămînt deasupra în ideea de a liniști sufletului mortului.În Banat mai se spune zleamăn la piatra funerară iar în Oaș și Lăpuș,zleamăn mai e și omor.Unii lingviști îl consideră autohton prin rădăcina glem-umflătură,gîlmă, din sanscrită(glam,glem).Era un termen răspîndit în toată aria delocuire a românilor,azi e prea puțin folosit.

    Comentariu de Ioan Albu — Noiembrie 26, 2010 @ 3:25 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: