Istoriile lui Roderick

Septembrie 16, 2009

Jupân

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:08 am

În Dicţionarul etimologic al lui Al. Ciorănescu:

jupîn (jupấni), s.m. – 1. Domn; titlu onorific ce se dădea la început marilor dregători cîtă vreme erau în funcţie, şi apoi, prin extindere, tuturor boierilor. – 2. Domn, titlu de reverenţă în general. – Var. (Mold., înv.) giupîn. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă sl. županŭ „stăpîn al unei anumite întinderi de pămînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 161; Şeineanu, Semasiol., 238; Rosetti, GS, V, 158; Rosetti, BL, V, 222; Tiktin; Candrea), soluţie care nu este imposibilă (se consideră că principala dificultate a acestei der. este rezultatul anîn, tipic pentru fondul lat., fapt în virtutea căruia Lambrior 103 atribuia împrumutul lui županŭ unei epoci anterioare sec. X, în vreme ce Rosetti, BL, V, 222, crede că este vorba de un fonetism comun împrumuturilor din sl. meridională. În realitate, acest rezultat este posibil şi în epoci mai tîrzii cf. cîntar, frînc, mîndru. Totuşi, soluţia sl. nu este cu totul satisfăcătoare, fiind vorba, în cadrul sl., de o formaţie neclară (Berneker 368), probabil împrumut din alt idiom (Skok, Jugoslavenski istoriski časopis, 1936, 1). Pe de altă, sl. županŭ a dat în rom. rezultatul normal jupan, s.m. (domn), termen administrativ din sec. XVII-XVIII, fără circulaţie reală, pe cînd jupîn, prin tratamentul său general (pronunţarea dial. giupîn; formă înv. rotacizată giupîr, jupîr), pare să aparţină fondului lingvistic anterior sl. Din aceste raţiuni, s-a încercat să se explice jupîn printr-un lat. *gypanus, din gr. γύπη „casă”, cu suf. –anus (Giuglea, Dacor., III, 606-10; cf. împotrivă Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 338), printr-un împrumut din avară (Skok; DAR; Puşcariu, Lr., 257), sau, în sfîrşit, ca cuvînt autohton (Philippide, II, 15). Atrage atenţia şi coincidenţa lui jupîn cu Diupaneos (alteori Diurpaneus), titlu ce i se dă lui Decebal, rege al dacilor, şi a cărui semnificaţie este necunoscută: dacă se admite că acest titlu însemnă „Domnul”, der. nu prezintă mari dificultăţi fonetice (pentru diji, cf. jos, jumătate, ajuta; pentru a explica păstrarea lui n, ar trebui plecat de la o formă *Diupanus). Să adăugăm, totuşi, că acesta ar fi, în acest caz, singurul exemplu de cuvînt dacic care s-a păstrat în rom. Der. jupîneasă, s.f. (doamnă); jupîniţă, s.f. (domniţă, fiică de mare boier); jupînime, s.f. (adunare aleasă; înv., boierime).” ( dex-online.ro )

Dacă este coradical cu grecescul γύπη, „jupân” ar proveni din PIE
 *geup- sau *gūp-.

Din starling.rinet.ru:

” Proto-IE: *geup-, *gūp-

Meaning: cave, den, dug-out, mines

Old Greek: gǖ́pǟ ‘vulture’s nest’ Hsch., = koílōma gē̂s, thalámē, gōnía Hsch.

Slavic: *žū́pā `соляная копь; могила; округ, семья, община’; *gъpnъ/*žūpānъ

Germanic: *kub-an- m.
Sensul din greacă atrage atenţia, din cuvântul grec derivând denumirile ştiinţifice ale unor vulturi – Gypaetus ( zăganul , rarăul), Gyps ( vulturul pleşuv).

Casa „jupânului” ( care nu este neapărat presupusul latinesc *gypanus) ar putea fi deci un „cuib de vulturi”, corespunzând „turnurilor-locuinţă”  din cetăţile dacice.

Pe unele din aceste turnuri-locuinţă este inscripţionată litera „C”; faptul este analizat de d-l Dan Oltean în lucrarea „Burebista şi Sarmizegetusa”. Autorul conchide:

„Cât priveşte litera C prezentă la Blidaru şi Căpâlna ea nu este C-ul roman, aşa cum susţin unii istorici, fiindcă la Blidaru pe zidul cetăţii avem o literă grecească şi nu latină, iar la Sarmizegetusa C-ul apare în grupuri de litere greceşti. Prin urmare cele cinci C-uri izolate descoperite până acum îşi află corespondentele în literele alfabetului grecesc. Cea mai apropiată ca formă este litera
ζ ( zeta ) şi nu σ   (sigma) ”

Cred că ζ  ar putea transcrie iniţiala cuvântului dacic din care a derivat „jupân”. Cum se pronunţa în limba dacă – nu ştiu. Poate era chiar „j”.

***

Printre alte posibilităţi etimologice, m-am gândit la
PIE *g’hew- (*g’hōw-) ” a turna ” – cu referire specială la libaţiile ritualice, sacrificiale şi PIE *up „peste” (un „upanus” corespunzând probabil lat. „superus” ). „Jupân” ar deriva în acest caz dintr-un nume dat marelui preot al comunităţii, conducător al sacrificiilor.

21 comentarii »

  1. Alții leagă Diurpaneus de orfan și recunosc că m-am lăsat dus de imaginație un pic gândindu-mă la tracul Orpheus dar cu o adăugare personală :)) DI(de două ori,dublu)..adică de două ori orfan sau orfan de ambii părinți(ex:tri-bali,de-sagă,d-alb=oare nu e mai logic să însemne de două ori alb?). Dar ai dreptate că e corect să însemne domn,doar era os domnesc..și este clar un cuvânt foarte vechi;are și o întreagă familie legat de BAN,BĂNIE(A BĂNA=A TRĂI LA AROMÂNI).Dar D nu văd cum se transformă în G/J.Alternanța G/J e răspândită: ca între gione la aromâni și june la daco-români,sau Julea cu Giulea(Iulius)etc.Altă dată legam numele ăsta de DIU(zeu)și paneus(domn=ban=pan la polonezi)..cine mai știe?

    Comentariu de Ioan Albu — Iulie 15, 2010 @ 3:43 pm | Răspunde

    • În toate limbile europene, a fi oarfăn(orfan) înseamnă și mizerabil, sărac, ostracizat.De ajuns să ne uităm la termenii slavi (sărman,sărăndic), gr.(orphanos) și latini(orbus) sau indo-iranici. E posibil ca Diurpaneus să conțină particula ie pentru pământ „dhe” și un sufix specific traco-dacic. Cred că „jărpan”, jerpelit” sînt urmașele.

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 2, 2012 @ 3:32 pm | Răspunde

  2. alb.GJYP , ceh,cro. srb.slovac. SUP, grec. GYPAS, pol. sęp, breton GUP = vultur.Deci termenul de la baza lui giupîn e antic dar și contemporan.
    O coincidență stranie e că-n alb. avem hutë (vulture, owl, screech owl) iar prin Moldova hultan(vultur) dar și huțanii . Să fie vreo legătură între toate astea și termenul tracic UTE (Utidava).
    Proto-IE: *geup-, *gūp a dat cumba CUIB?

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 25, 2011 @ 9:57 am | Răspunde

  3. Am mai făcut eu odată o analogie dendrologică (stejar și strajă), iată c-o voi comite iar.

    JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec.
    jipán, jipáni, s.m. (reg.) 1. prăjină. 2. tufan, stejar. 3. (fig.) om mare, spătos; novac.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Jneapăn

    Poate jupînul n-avea legătură cu vulturii , ci erau asemănați măreției stejarului.Erau niște „novaci” pentru fiecare om și oamă de jos. :)

    Comentariu de Ioan Albu — August 23, 2011 @ 6:51 pm | Răspunde

  4. http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P1484.html
    În latină Penates – erau zeii casei, protectorii căminului iar av. panah- refuge, protection e absolut adorabil .

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 7, 2011 @ 10:15 am | Răspunde

  5. Mi se pare foarte interesant că unele dialecte slave au păstrat acest zupa(regiune, teritoriu, țărișoară) deoarece mă gîndesc că ar putea fi un împrumut tracic de pînă în sec.VI d.Hr.

    Cred că forma slavă a fost împrumutată atunci cînd se produsese deja schimbarea lui „d” în „z”. Radicalul tracic „dhe” sau „dha” putea primi un sufix „p” sau „pa” și astfel am obține denumirea unor țărișoare, chinezate(cnezate).
    júpă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață
    În gr.antică paen însemna a paște, iar dacă mai adăugăm un tracic dhe sau dha în față avem eng. „grazing land” sau…júpă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață.

    Așa s-ar lămuri seria de cuvinte slave , prin împrumut carpo-costobocic ( župan- administrative head of a district (župa));deci e posibil ca jupîn să fie un element de subîmpărțire administrativă de tip traco-dacic.
    Alt cuvînt intrigant ar fi sl.pan (stăpîn,lord) care poate veni direct din PIE cu sensul de protector.
    Termenul elen stătea la originea zeului PAN, care întrunește și sensurile de protector și eventual stăpîn al faunei, animalelor(lat.faun).Se înrudește cu lit.piemuo (oier)sau gr. poimin(tot oier).E posibil ca acest pan/ban să fie și un zeu local tracic iar diupan să însemne „apărător divin” , așa cum se numeau împărații în epoca imperială „divi filius” sau chiar deificarea lor și cultul imperial prostesc care era lege și se pedepsea cu moartea neonorarea sa.
    Diupanus era deci un mandatar divin, la fel ca faraonul Egiptului.E interesant cum punctează unii poziția dacilor în politica antică. Ei au luat mereu partea acelor romani care reprezentau răsăritul la un moment dat: Brutus și republicanii, care au fost anihilați, Antonius și Cleopatra, executați și ei. S-ar spune că încă de la Zamolxe, un trac instruit în Egipt (la fel și Deceneu) busola dacilor era îndreptată spre Orient și Egipt.

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 24, 2011 @ 10:52 am | Răspunde

  6. Jupînul e un om bogat, înstărit. În perioada IE răd.deywos acoperea mai multe înțelesuri pe lîngă cele de dumnezeu sau lumină, dar și bogăție sau om bogat(lat.dives). Deci cred că e chiar atît de simplu, dacii au păstrat acest cuvînt încă din zorii istoriei pentru a desemna o poziție socială înaltă și bogăția aferentă.La fel au avut și alb.cu acel „zoti. zotëri”.
    Aceleași paralele se pot face și pentru slavicul sau indo-iranicul „Bog” ,(deși eu nu exclud că era și tracic, măcar anumite sensuri) Zeul care împarte (..bogății, mizerie,suferință,)

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 11, 2012 @ 2:38 pm | Răspunde

  7. Dorpaneus , Dorpa și alte asemenea nume ar putea fi legate de
    Proto-IE: *dorkʷ-
    Meaning: supper
    Old Greek: dórpo-n n. `Abendessen, Mahl’
    Albanian: dárkë, pl. -a f. ужин; drékë, pl. -a обед;

    :) Transformarea spre dacică ar fi diferită de albaneză și identică cu gr. în acest caz

    Comentariu de Sorin5780 — August 2, 2012 @ 9:33 am | Răspunde

  8. Nu știu dacă am analizat pînă acum sinonimul lui jupîn, adică stăpîn? Mi-a venit o idee acum cîteva minute recitind un articol de ziar: nu e posibil să fi păstrat o formă metatezată din *pot-is – owner, host, master, husband” cu un s mobil. Am comentat și acolo dar nu cred că primesc un răspuns.
    Caragea crede că shtëpi (casă) din lat.hospitum (gr.spitis) formează un tot unitar cu rom.stăpîn, la fel cum avem dominus din domus și despotis(demspotis) sau sanscr. dampatih.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 18, 2013 @ 1:27 pm | Răspunde

  9. Am observat că de multe ori e o diferență între preferințele fonetice ale unor graiuri. Unele optează pentru o formă cu ǧ care înlocuiește pe j: giupîn/giupîr – jupîn.
    Posibil să fi avut ceva similar în antichitate. Multe cuvinte albaneze care încep cu gj (ǧ) au cîte un radical care începe cu *sw . Hașdeu observă că fonetismul albanez se datorează acțiunii labializatoare a lui *w. Eu cred că inițial a fost ș, apoi j (în alb. zh). Preferința albanezei pentru ǧ în loc de j (zh) trebuie să fi fost dialectală în cadrul mai mare traco-ilir și foarte veche, generalizată. Mă rog, acum e o presupunere. Dacă e cazul, unele cuvinte albaneze trebuie să fi păstrat fonetismul vechi cu zh în dialectele lor, dar nu sînt chiar atît de familiar cu lexicul lor, iar transformarea, dacă a avut loc, trebuie să se fi încheiat de foarte mult timp.

    În schimb, amintesc că paralela lui șopîrlă în alb. e și zhapi alături de shapi, dar nu dovedește nimic. În alte părți găsim tot un gj pentru un simplu s în IE:*salw-/-o-, *slōw- safe, healthy; nostratic *cwalV- to suffice, be full; alb. i gjallë , lat.salvus, salvie (salbie, salvie) .
    De cîteva ori am remarcat că unii radicali IE alternează între *s și *sw, cum e la *swep cu sensuri de somn, somnolență și vise. Dacă luăm în calcul și albaneza ca dialect tracic (sau ilir) am putea remarca niște caracteristici ale radicalilor IE care lipsesc în ate limbi sau se poate reîntregi paleta fonetică originală. E ca la un „puzzle” incomplet, albaneza, ca reprezentantă a unor limbi proto-balcanice, e piesa care lipsește.

    E interesant încă o particularitate fonetică de care am mai discutat cu altă ocazie: rotacizarea lui l cînd e lipit de o labială (b, p).
    alb.sherbelë dintr-o formă diminutivată *salviella (salvie). A suferit aceeași betacizare ca-n română spre salbie, apoi palatalizarea generalizată a lui s în ș, și în sfîrșit rotacizarea lui l sub influența lui b…sau din alte cauze subtile pe care nu le înțeleg acum.
    Cred că putem spune că acest fel de rotacizare e foarte veche și mai avea efecte în epoca latinizării tracilor și ilirilor.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 18, 2013 @ 11:00 am | Răspunde

  10. PSl. *gupānu, master (Old Czech hpán, Pol. pan) < Iranian *gu-pāna 'cattle supervisor' (protector?)

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 19, 2014 @ 10:23 am | Răspunde

  11. Diurpanues

    dârpină s.f. (Olt.) Nume dat unei femei înalte, voinice, dar leneșe.
    dârmină s.f. (Olt.) Termen peiorativ folosit pentru femei sau pentru fete grase și cu mișcări lente.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 4, 2015 @ 12:02 pm | Răspunde

    • Dârpină îmi atrage atenția prin posibila corespondență cu expresia ”grasă ca o dropie”. În ce măsură e legat numele păsării de ”dârpină” -nu știu. Poate e o confuzie.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 7, 2015 @ 3:50 pm | Răspunde

    • dârpină și dârmină ar putea surprinde alternanța m/b,p. Chestia e că circulă numai în Oltenia, iar eu n-am mai întâlnit variante din astea în același teritoriu/provincie.
      Dropie de unde vine și ce înțeles are etimonul său?

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 12, 2015 @ 8:44 pm | Răspunde

  12. Te înșeli. Nu e nicio pasăre pentru care să se facă confuzia cu termenii germani. În română are un înțeles bine cunoscut, iar construcția cu sufixul -aci formază adj.din verbe: robaci, fugaci, ducaci (Olt.,d.oameni; care pleacă mereu de acasă; d.cai; care aleargă repede) copaci(?), boraci(?); probabil din vb. a borăi, nu germ.bohren), bogaciu (n. turtă coaptă bine în foc; *buk-, *bug- foc; alb.bucă-pâine)

    https://dexonline.ro/definitie/fugaci
    https://en.wiktionary.org/wiki/fugaci#Romanian

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 13, 2015 @ 5:50 am | Răspunde

  13. http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1922-1923_003.pdf

    La pag.606 este discutată etimologia cuv.jupân tot prin prisma gr.gyupa sau a unui termen identic cu etimonul sinonimelor domn (dominus din domus) și stăpân.
    La fel de interesantă mi se pare demarcația pe care o face autorul privind geografia locurilor (ocupate de geto-daci) și tradiția construcțiilor pentru adăpost. Dacă argeaua (bordeiul) este mai comună în valea Dunării, iar construcțiile din lemn la munte, nu cumva diferă și termenii pentru pozițiile sociale înalte la geții din valea Dunării (până la Haemus) față de dacii munteni?

    Poate de asta termenul de giupân e mult mai frecvent în zona extracarpatică decât în interiorul cununii munților. În Banat lipsește cu desăvârșire și rar ÎN aRDEAL.
    Paradoxal s-au păstrat derivatele stăpân (pag.610) și giupân, dar nu și cuvintele sursă: *giupă (reg.jupă), *stăpi(e) (alb.shtëpi – casă), care la o adică puteau însemna proprietate, nu neapărat casă.

    Într-un fel, explicațiile date sub termenul stăpân la pag.610 se pot aplica foarte bine și asupra termenilor jupân (reg.jupă) și gazdă (ung.goz), dar cu o proveniență curat autohtonă.
    Eu înclin spre o explicație prozaică, și anume că *stipa era tot ce ridica omul cu mâinile sale și prin urmare, proprietate, nu însemna neapărat bani (lat.stipula).

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 30, 2016 @ 4:14 pm | Răspunde

  14. ,,În faţa mea şi a legiunilor se desfăşura o vale a cărei lărgime a fost apreciată de topograful Balbus la 15 mile. În josul ei se deschidea din ce în ce mai mult valea, făcând loc câmpiei. La stânga, nu prea departe de punctul unde ne-am oprit, era o aşezare aparţinând neamului lui Decebal, unde se spunea că s-ar fi născut acest rege. Aşezarea este plasată pe un fel de ostrov făcut de braţele râului Tibiscus (Timiş), unde în timpul revărsărilor de primăvară, apele nu pot ajunge până la case, iar braţele râului oferă adăpost împotriva fiarelor sălbatice şi chiar a duşmanilor. Acest sat, pe care, ca de altfel ca şi pe celelalte, l-am găsit părăsit de oameni şi vite, este numit de daci Diupa (Jupa), care vrea să spună şef sau conducător.”
    ,,După cum mi s-a spus, dar şi după cum ştiam mai dinainte, fiind informat de Dyon Chrysostomul, aici la Diupa, era locul de naştere al lui Decebal şi al multora din familia sa, pentru că regiunea era condusă din vremuri vechi de membrii acestei familii.”
    ,,Aşadar lângă satul Diupa, am ridicat castrul Tibiscum, aşezat pe râul Tibiscus (Timiş), care se varsă în Bisitra (Bistra), într-o vale largă şi cu o pantă insesizabilă.”
    Mai aflăm de la autorul cărţii, domnul Simion Lugojan, care a făcut cercetări minuţioase în zonă la faţa locului următoarele:
    ,,Castrul roman Tibiscum se afla în hotarul actualei comune Jupa de lângă Caransebeş.”
    Deci localitatea natală a regelui Decebal este actuala comună Jupa de lângă Caransebeş!””

    http://victorvis55.blogspot.ro/2014/02/istoria-neamului-nostru-vazuta-dintr-o.html

    ,,În faţa Germisarei (Geoagiu Băi) se vărsa în Maris (Mureş) răul Bereus (Beriu), la ale cărui izvoare, în munţi se află Sarmisegetusa. În spatele nostru se deschide valea altui râu, mai mic denumit de daci Blasca (Balşa) pe a cărui vale, ceva mai sus de vărsare, se află Germisara. Aici, la aproape 20 de mile, se aflau nişte izvoare calde, unde după spusele lui Dyon, dacii îşi tămăduiau durerile de oase, datorate frigului iernii, scăldându-se în aceste ape calde.”

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 28, 2016 @ 8:28 am | Răspunde

    • Omul e bântuit de multe fantasme și inventează la greu.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 28, 2016 @ 8:31 am | Răspunde

    • Probabil vrea să spună că Diupaneus înseamnă ”din Diupa”.

      Comentariu de Roderick — Iulie 28, 2016 @ 1:31 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: