Istoriile lui Roderick

Septembrie 30, 2009

Răsuciri

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:05 pm

Cuvinte şi … mistere din DEX ’98:

CÂRLIÓNŢ, cârlionţi, s.m. Şuviţă de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onţ] – Et. nec.

HÂRLOSTEÁ, hârlostele, s.f. Plan înclinat de scânduri acoperit cu o ţesătură de lână scămoşată, care serveşte la reţinerea firişoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă. – Et. nec.

HẤRŞIE, hârşii, s.f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creaţă şi măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrşie s.f.] – Cf. magh. h a s k e r,  h a s k á r t y a „piele de pe burtă”.”

Ultimul este legat, după Ciorănescu, de interjecţia „hârş”

Este frapantă asemănarea dintre „cârlionţ” şi englezul „curl”. Poate există o legătură şi cu latinul „cirrus”.

Pe lângă cuvintele de mai sus, nu e clară nici etimologia lui „creţ”.

***

O indicaţie asupra originii lui „cârlionţ” poate fi PIE *kor(ǝ)t-, *krāt-    „a răsuci, a ţese”, din care derivă proto-balticele *kart-ā̂ , *kar̃(t)-tl-a-, *kar̂(t)-tl-iā̃ ( „ţesătură”sau „salcie” ) , lituanianul karklas „salcie”.

În engleză, radicalul a dat „hurdle”.

PIE *kArg- „răsucit, noduros” a dat probabil rutenul korč” , care a intrat în româna din Maramureş – córci – „desiş, hăţiş” ( după Al. Ciorănescu )

***

„Hârlo-stea” este, cred, un compus în care primul formant este coradical cu „cârlionţ”, iar al doilea – probabil – cu „a instala”, cu englezul „stall” ( din nou – deşi nu este un indiciu – atrage atenţia asemănarea cu alăturarea cuvintelor engleze „hurdle”-„stall” ), grecescul stellein „a aranja” sau poate e vorba de PIE *stel ( din care provine lat. „locus” ) sau de PIE *stela- ( din care provine rom. „lat” ).

Hârlosteaua reproduce procedeul antic de separare a nisipului aurifer –„lâna de aur”.

17 comentarii »

  1. Doua intrebari daca se poate : prima despre varcolac , oare acest nu se refera la steagul dacic , adica a face lupul colac , a aduna steagul ? Ceva asemanator cu a face dracul colac ( ce probabil duce la acelasi steag de lupta ce dupa aparitia bisericii crestine devine un simbol malefic ) . A doua ipoteza este legata de sarmati , e cunoscut ca unii foloseau ca metoda de ” infrumusetare ” deformarea craniului , intrebarea e : oare clopul osenilor nu e o reminiscenta a acelor practici ?

    Comentariu de oroles — Octombrie 2, 2009 @ 9:53 pm | Răspunde

  2. Şi păcurarii din Mărginimea Sibiului poartă clop.
    Cred că practica este exact contrară celei a „capetelor turtite” şi ambele au de-a face cu chakrele.
    Unele popoare ( daci, sciţi, parţi, sikh ) au “capetele moţate” – moţul căciulii ar corespunde chakrei Sahasrara- în timp ce altele ( sarmaţi, huni, maya, amerindienii flathead ) au adoptat exact atitudinea contrară şi au “capetele turtite”, pentru a scoate şi a şasea chakra (nu doar a şaptea) în afara corpului fizic.

    „Vârcolac” e un cuvânt balcanic. Interesant ce spui, mă mai gândesc.

    Comentariu de roderick — Octombrie 3, 2009 @ 2:19 pm | Răspunde

    • Clopul mocanilor se aseamănă cu cel numit qeleshe sau plis. (plis o veni din pileus? poate fi păstrat din antichitate și se potrivește cu transf.fonetice ale alb.)
      http://www.starsibian.ro/sarbatoarea-oierilor-din-tilisca/
      http://www.albanian-folklore.com/costumes/pictures/album-21.html

      Modelul de qelish turtit se poate compara cu clopul oșenilor din pâslă. Formele astea erau consacrate din antichitate.
      Cred că am spus undeva că blană ar fi coradical cu alb.lesh (qelesh e un derivat), lat.vellus și lana, și-mi mențin părerea.Probabil radicalul era *wlana, de unde albanezii, ca de obicei, au tăiat partea inițială, dar nu și dacii. Un dacic vlană putea deveni ușor blană. Pe de altă parte și proto-slavicul *vьlna e interesant. Poate avem un proto-dacic *valnă cu o metateză clasică (lat.formosus-rom.frumos; alb.gurmaz- rom.grumaz, și altele. poate chiar bradul)
      Dar așa cum spune Dex-ul, ar fi venit din OCS blana- membrane (*bolna) http://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B1%D1%A3%D0%BB%D1%8A

      Eu cred că și sl.blana (membrane) e de fapt sud tracic și e o paralelă structurală evidentă cu alb.lëkurë , ambele vin din câte un radical pentru alb.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 29, 2013 @ 5:17 pm | Răspunde

    • alb.lesh poate fi coradical cu lațe al nostru. Ei ar avea o închidere a > e foarte regulată (alb.bredh-rom.brad).
      Mă întreb, noi de ce nu putem face din obiectele de îmbrăcăminte tradiționale un „brand” de renume internaț. cum au olandezii cu saboții lor sau alb.cu tichia asta primitiv lucrată. Clopul mocănesc e mult mai frumos, șerparul din piele specific diferitelor zone e absolut superb. Dacă găsesc vara asta îmi iau și eu unul. Poate chiar îl port. Mă mir cîteodată făcând comparație între autenticul vechilor veșminte și prăpăstioasele noastre țoale de azi. Ce diferență, ce sărăcire ilogică. Ce pierdere de identitate!
      Mai avem și costumele foarte variate și instrumentele muzicale. Ce păcat că nu știm să ne „vindem”!

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 29, 2013 @ 5:27 pm | Răspunde

  3. Da , asa e dar clopul celor din marginime pastreaza forma capului , cel al osenilor e mai adunat la varf , ar mai fi si costumul ce aduce cu cel sarmatic . Referitor la draco , citeam undeva ca sfantul Gheorghe nu ar ucide balaurul in reprezentarile iconografice , ci ar culca la pamant un draco , ca si refuz de a participa la prigoana anti crestina . Se presupune ca imparatii de origine dacica ai imperiului roman ( ce nu indrageau crestinismul ) foloseau steagul draco in cadrul armatei ( majoritar daco tracica ) iar astfel draco a devenit ” personificarea ” Satanei , a potrivnicului , adversarul crestinatii .

    Comentariu de oroles — Octombrie 3, 2009 @ 10:29 pm | Răspunde

  4. Cred ca motivul luptei dintre cavalerul-erou si balaur e foarte vechi, de pe vremea cand omul a descoperit mersul calare.

    Interesanta e reprezentarea acestei lupte mitologice si pe un coif getic ( descris de Dan Oltean in cartea „Religia dacilor” ).

    Cate feluri de „balauri” exista in mitologia romaneasca ? Balaur, zmeu, drac – cel putin trei nume. Care ar fi diferentele intre ei ?

    Cred ca numele dragonului s-a pastrat si in „Dragobete”, care cred ca s-ar traduce prin „iubitul-dragon”, un fel de „zburator” deci.

    „Varcolacul” ar putea insemna etimologic „cel care devoreaza lumina”.

    (Radicalii: PIE *bhergʷ-, *bhergʷh- „a hrani, a manca”, PIE *leuk- „lumina”)

    Comentariu de roderick — Octombrie 3, 2009 @ 11:32 pm | Răspunde

  5. Poate fi ” Cel ce devoreaza lumina ” dar si ” Cel ce hraneste lumina ” , ceea ce ne aduce aminte de lupta lui Seth cu Apophis , lupta lor avand ca miza soarele , lumina .

    Comentariu de oroles — Octombrie 4, 2009 @ 4:10 pm | Răspunde

  6. Sunt de acord că vârcolacul era o ființă mitologică care înghițea luna,la fel ca-n legendele noastre,însă nu înțeleg de ce etimologia cuvântului vârcolac este atât de complicată? Vâr-colac pare o compoziție între verbul a vârî=a îmbuca,a băga ceva cu forța(pe gât?)a îndesa și substantivul colac(de formă rotundă)unde la țară se zice mereu colacul lunii,o descriere populară neacademică.Deci și prin urmare,acțiunea descrisă în legende a devenit un nume propiu acestei ființe fabuloase care înghițea luna-colacul :)))

    Comentariu de ion — Noiembrie 16, 2009 @ 2:29 pm | Răspunde

  7. @Ion – cred că e puţin probabil ca acest cuvânt – „vârcolac” – să fie compus din cuvinte aflate acum în română. Mai ales că există în toate limbile slave, nu doar în cele balcanice.
    Şi ceea ce am scris eu aici e doar o ipoteză – greu acceptabilă pentru majoritatea – bazată doar pe mitologia populară românească şi bulgărească ( singurele în care vârcolacul e un „devorator al luminii” ). Am reluat subiectul aici – http://eblogs.ro/roderick/2009/10/20/varcolaci/

    Comentariu de roderick — Noiembrie 17, 2009 @ 8:01 am | Răspunde

  8. […] La alte ipoteze m-am gândit într-un articol mai vechi, aici. […]

    Pingback de Cârlan « Istoriile lui Roderick — Mai 24, 2011 @ 5:17 pm | Răspunde

  9. „cârlébă, cârlébe, s.f. (reg.) oaie cu coarnele răsucite. ” ( DAR )

    Comentariu de Roderick — Mai 24, 2011 @ 5:25 pm | Răspunde

    • Cârleba ar putea fi sursa pentru numele localității Cârlibaba din jud. Suceava.

      Deși se consideră că numele acestei localități ar veni de la „Gârla Babei”, totuși, pe vremea lui Ștefan Rareș (1551) i se spunea Cârlibahul (Cârlibaha). Dacă îl considerăm pe „h” mut, atunci ajungem la „Cârliba -ul”.Nume care este mai apropiat de cârlebă = oaie cu coarne răsucite

      La fel, dacă considerăm că gârlă vine de la „cârlebă”, atunci gârla nu este altceva decât un pârâu „răsucit”, cu multe meandre

      http://www.monitorulsv.ro/Povestea-asezarilor-bucovinene/2011-03-21/CARLIBABA-I

      Comentariu de sabinus — Mai 31, 2011 @ 1:46 pm | Răspunde

      • „Cârlibana” este la aromâni cârligul de prins oaia.

        Mai există
        „cârlibónț, cârlibónțuri, s.n. (reg.) cui de lemn sau de fier din capătul cârligului cu care se scoate apă din fântână. ” ( DAR )

        Comentariu de Roderick — Mai 31, 2011 @ 3:05 pm

  10. PIE *kor(ǝ)t-, *krāt-
    córlă1, córle, s.f. (reg.) adăpost primitiv pentru vite; poiată de nuiele;
    Ar putea fi vorba aici de înnădirea din nuiele a unui adăpost simplu, primitiv.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 28, 2012 @ 10:06 am | Răspunde

  11. hoáră s.f. (reg.) lâna care rămâne de la piua de bătut dimiile.
    hîrșie ar putea avea un corespondent alb. în hor- oaie neagră, ambele se trag din IE *kerǝs- „negru”.
    Poate că pare un pic „neverosimil” dar eu îmi imaginez că multe nume de rîuri ar putea să ne fi rămas direct de la daci, inclusiv terminațiile date de ei. Hîrșova, Bîrzava, Moldova și altele ar putea să fi parcurs două milenii relativ neatinse(sau reîntărite de infl.slavă), păstrînd acest sufix „-va” care însemna apă curgătoare exact ca la baltici (Lietuva) sau celți.
    Probabil că terminația -aba dată unor rîuri tracice nu e doar o altă paralelă din *ap – river, stream (+ bank, shore. ci un v consemnat în mod confuz pt.mine de gr.b(nu știu niciodată cum să-l iau).Putea fi și două forme paralele, dialectale cu v și b.
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/nostr/nostret&text_number=++62&root=config
    Probabil că făgaș, hoagă și văgaș sînt paralele normale din rad.de mai sus, deși sensul de „furrow” se găsește atît la fino-ugrii cît și-n limbi IE. http://en.wiktionary.org/wiki/furrow
    Mai e și părerea asta, poate greșită: http://en.wiktionary.org/wiki/afon
    lit. vaga- bed, furrow, channel, watercourse
    Dacă am păstrat acest cuv. de ce nu și ca sufix pentru ape curgătoare? http://dexonline.ro/definitie/f%C4%83ga%C8%99

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 1, 2012 @ 8:42 am | Răspunde

  12. Și agricultura era un domeniu important pentru daci, deci nu m-ar mira să avem și acolo un vocabular substanțial. Mai devreme găsisem vb. „a prăși” o origine destul de selectă, cu derivate numai în alb.și greaca antică.Cu toate acestea, în Dex e dată etim.bg și scr.
    IE *prīs- to saw, break in two

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 2, 2012 @ 6:26 am | Răspunde

    • Probabil că unii se gîndeau la slavul prah, mai exact sb.prașina(dust, dirt) și astfel să intre vb.a prăși în lb.română (a fărmița pămîntul),însă nu cred că-i atît de simplu.
      IE *pers- snowy, „speck of dust”, drop http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1501&root=config

      În mod normal IE *pers a dat *perch în slavă și apoi cu metateză aproape generală la slavi *prech (excepție fac slavii răsăriteni).Mai au și * pьrstь/ prъstь- to sprinckle cu derivatele de rigoare http://fr.wiktionary.org/wiki/pr%C5%A1et
      dar aici e vorba de sufixare cu „st” nicidecum păstrarea acelui s din IE, deci în română avem forme nord tracice coradicale celor din slavă. Nu zic că IE *prīs (to saw, break in two) n-ar fi etim.corectă a vb. „a prăși”, doar că e posibil să fi suferit și influența unor forme tracice din IE *pers, din care ne-au rămas următoarele:
      – pîrșă(în afară de „pîine”și carne gătită special care probabil vin dintr-un radical pentru prăjeală/coptură, celelalte au sens prin lb.baltice ), http://dexonline.ro/definitie/p%C3%A2r%C8%99%C4%83
      – praș, prași, s.m. (reg.) strop, fir, fărâmă, pic(probabil o formă pre-slavă pentru prah/praf).
      – pîrș (?)- *http://dexonline.ro/definitie/p%C3%A2r%C8%99%C4%83- https://hroderic.wordpress.com/2012/03/07/pars/
      și altele probabil.
      Metateza asta perch/prach din slavă trebuie să fi afectat substanțial și nord tracica.

      Comentariu de Ioan Albu — Iunie 2, 2012 @ 8:42 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: