Istoriile lui Roderick

Octombrie 20, 2009

Vârcolaci

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:11 pm

În lucrarea „Vînatul pe teritoriul României”, Ed. Sport-Turism, 1991  autorul Ion Nania susţine argumentat,  între altele, prezenţa leului , în epoci istorice, printre speciile de mamifere de pe teritoriul nostru.

În cursul documentatei expuneri există un paragraf foarte interesant (p. 15 ) :

„Poporul explică eclipsele prin faptul că vârcolacii mănâncă luna ori soarele, dar leul pe care-l călăreşte soarele se luptă cu vârcolacii şi-l scapă din gura lor. Consemnarea de la 1885 a credinţei că vârcolacii au înfăţişare de lei ( Cucuieţi, judeţul Olt ) este un răspuns incomplet şi care poate da loc la interpretări denaturate. În urma cercetărilor noastre de teren, efectuate în iulie-august 1959 la Cucuieţi şi în împrejurimi, reiese că nu vârcolacii au înfăţişare de lei, cum s-a consemnat, ci în toiul luptei, când aceşti balauri cu capete de lupi se reped furioşi şi vor să mănânce soarele, atunci leul pe care călăreşte soarele se preface în vârcolac, adică în balaur cu cap de leu , pentru a lupta mai cu spor împotriva adevăraţilor vârcolaci.”

O luptă dintre leu şi lup pare să figureze pe o aplică de harnaşament geto-dacică.

***

„Vârcolacul” apare cu un nume asemănător în tot spaţiul slav şi în cel balcanic ( http://en.wikipedia.org/wiki/Vrykolakas ).

În limbile slave, cuvântul apare clar ca un compus  ( din „vălk” ( „lup” )  şi „dlaka” ( „blană ) – în bulgară ).

Rădăcina PIE a lui „dlaka” este *tlāk(ʷ)- „urs” ( leton „lâcis” – urs ).

Acest fapt m-a dus cu gândul la celebra statuetă geto-dacică de la Cârlomăneşti– descrisă de cercetători ca reprezentând un lup, însă – după mine – înfăţişănd mai degrabă un urs ( mai ales prin postura corpului, accentuarea ghearelor, coada foarte scurtă ). De lup ar putea fi doar capul ( deşi colţii ies în afară ca la mistreţ ).

A existat la daci o fiinţă mitologică lupo-ursină ( poate integrând în ea şi alt animal ) ?

A fost cândva „volkodlakul” un „lup-urs” ?

În mitologia populară românească vârcolacii se luptă pentru a înghiţi Soarele şi Luna în timpul eclipselor. (Credinţa e prezentă şi în nord-vestul Bulgariei, care însă a fost locuit -cel puţin până mai deunăzi- şi de români).

Aceasta mă face să cred că vârcolacul a substituit, probabil, o fiinţă mitologică mai veche, cu nume asemănător. Numele acesteia  ar putea însemna, literalmente, „cel care devorează lumina”, fiind un compus din radicalii PIE *bhergʷ-, *bhergʷh- „a hrăni, a mânca” şi *leuk „lumină”.

Poate că împotriva acestui „devorator al luminii” trăgeau geţii săgeţi spre nori, după cum povestea Herodot.

***

Există vreo legătură între relatarea lui Ion Nania,  cu vârcolacii în chip de balaur cu cap de lup şi „dracones”-ul dacic ?

Există vreo reprezentare, în spaţiul dacic, a balaurului cu cap de leu ?

27 comentarii »

  1. si eu ma gandisem ca e ciudat ca dacii trag cu sageti dupa un zeu al lor , mai ciudat e ca acesta era identificat cu Gebeleizes care la randul sau este dat de unii ca o alta reprezentare a lui Zamolxe , in sensul ca era cam aceeasi persoana . Ori cine a facut aceasta asociere nu a gandit logic , Zamolxe a fost pe rand invatator , rege , zeu ( stim ca si pe vremea lui Decebal exista o simbioza intre invatator/preot iar eroii deosebiti ajungeau pana la statutul de semizei ) si a avut un impact asupra tracilor similar cu cel al lui Isus asupra lumii . Insa asa cum nici invatatura lui Isus nu a reusit sa creeze o religie unitara , greu de crezut ca s ar fi putut realiza la certaretii traci . Cred ca cei mai fanatici adepti ai lui Zamolxe se gaseau in regatul stapanit ultima oara de Decebal , cu precadere in zona capitalei . In rest , cred ca fiecare trib avea o religie similara cu ortodoxismul de la noi ( cred ca si de la bulgari , sarbi ) in care noua religie se impletea cu cea veche .

    Comentariu de oroles — Octombrie 25, 2009 @ 12:07 pm | Răspunde

  2. Sau alta varianta ar fi ca la un moment dat ar fi avut doi zei principali , unul reprezantand binele iar celalalt raul ( cred ca la fel e in zoroastrism ) , cel pe care il sagetau erau probabil zeul rau , al distrugerii , iar celui bun i s a substituit Zamolxe . Pentru mine ramane o mare intrebare de ce Burebista si a mutat capitala in zona Sarmisegetusei , ca sa imi raspund singur o sa spun ca datorita raurilor pline de aur , dar ca sa mi daram singur teoria , o sa spun ca aur era prin toate raurile pe vremea aia .

    Comentariu de oreles — Octombrie 25, 2009 @ 12:18 pm | Răspunde

  3. Nu e clar daca Burebista si-a mutat capitala ( dupa H. Daicoviciu, Burebista era chiar din Muntii Orastiei ).

    De ce capitala Daciei a fost in Muntii Orastiei ? Poate o optiune strategica – desi e discutabila. Poate o optiune legata de Sacru.

    Am si doua variante destul de „fantastice”:

    Una e aici: http://eblogs.ro/roderick/2008/12/11/dragonul-din-munti/

    Alta varianta ar fi pe aici:
    http://eblogs.ro/roderick/2008/07/07/muntii-originari/
    http://eblogs.ro/roderick/2008/07/09/o-linie-a-varfurilor/

    Comentariu de roderick — Octombrie 25, 2009 @ 8:51 pm | Răspunde

  4. La greci există un animal fantastic, Cerber, care era un câine uriaș cu trei capete. Este posibil ca acest Cerber să fi fost un fel de vârcolac care „mânca Luna”, și care avea câte un cap pentru fiecare fază a Lunii (primul pătrar, lună plină, al doilea pătrar). Avea doar trei capete și nu patru deoarece în faza a patra, de lună nouă, astrul ceresc este deja mâncat, așa că nu își mai avea rostul și un al patrulea cap. Dacă vreți, Cerber este un balaur cu trei capete de lup

    Comentariu de sabinus — Septembrie 5, 2010 @ 3:05 am | Răspunde

    • Mi se pare o ipoteză interesantă; deşi Kerber era de pază la porţile infernului.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 6, 2010 @ 6:47 pm | Răspunde

  5. Dacă vîrcolac vine de la volkodlakul(Sl.vlukodlaku= păr de lup) cum se explică rotacizarea lui L cînd nu se găsește între două vocale? E posibil ca acest volk să fi avut o formă anterioară volok/volak/valok la noi? Vîlcu este venit prin filiera slavă a bisericii însă vîrc e o transformare specifică limbii române vechi.
    Îmi place soluția asta cu PIE *bhergʷ- și *leuk ,ar explica perfect întreaga mitologie.
    PS: dialectal există și vărculac/vărcolac..poate fi „văr cu lumina” de fapt? :))

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 25, 2010 @ 4:15 pm | Răspunde

    • vârc ar putea să fie de fapt o formă tracică, cf. v.ind. vŕ̥ka- “lup” şi avest. vǝhrka- “lup”

      Comentariu de Roderick — August 1, 2012 @ 10:12 pm | Răspunde

  6. Ce zici de o etimologie mai pămînteană din verbul vîrcolire/ zvîrcolire așa cum e el prezent în graiul crășănean din Remeți ( http://octavianblaga.wordpress.com/2011/03/01/dezvoltari-lexicale-particulare-in-graiul-crisan-din-remeti/ ). Dacă îmi aduc eu bine aminte vîrcolacii nu se transformau fără o doză marcantă de zbuciumări și zvîrcolire :)
    În același timp verbele a învîrti și zvîrcolire/vîrcolire sînt înrudite așa cum sînt munce și munte, nu-i așa?

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 1, 2011 @ 4:30 pm | Răspunde

    • F. interesant acest „a se zvârcoli”, care are chiar varianta „a se vârcoli”.

      ” ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. v ă r g a l j a m. ” ( DEX )

      Mă întreb dacă nu cumva e legat de „zvârlugă” ( metateză ? )

      ” ZVÂRLÚGĂ, zvârlugi, s.f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s.f.] – Et. nec. ”

      În limbile balto-slave apare un rad. *žvēr- „fiară” ( lit. žvērìs, rus зверь „fiară” ), din IE *g’hwēr- ( ca şi lat. „ferus”, rom. „fiară” ).

      Dar sunt şi derivatele lui *werg- ‘to twist’ ( let. savergt „curbat datorită uscării” -sin. cu rom. arhaic „scorfit”, v.ind. varjati „a răsuci” , sued. dial. vurken „deformat din cauza umidităţii” .

      Comentariu de Roderick — Martie 2, 2011 @ 1:12 pm | Răspunde

      • A se zvârcoli / a se vârcoli sunt asemănătoare cu târcoale (a da târcoale = a se învârti în jurul a ceva.

        Cuvântul cerc(terc, țerc; circum) ar putea avea legătură, deși este o formă mai puțin asemănătoare

        Comentariu de sabinus — Martie 6, 2011 @ 7:19 pm

    • P.S.
      Dintr/un alt rad. *wēr- „mad, crazy” provine eng. weary , v. engl. wōrian „a rătăci”

      Mai e o rădăcină menţionată uneori; cu mai puţini derivaţi, anume IE *swerg „cer noros” ( oland. zwerk „nor, cer noros”, v. ind. svárga- „cer”, numele zeului slav Svarog (?) ), dacă e să „vedem” vârcolacii pe cer.

      Nu mi-e clar de unde vine „a zvârli” :)
      Să fie doar zvâr- onomatopee, posibil şi la originea lui „zvârlugă” ?

      Comentariu de Roderick — Martie 2, 2011 @ 2:15 pm | Răspunde

  7. şi încă ceva- un termen viking :) : vargr ‘lup’

    Pe etymonline.com:
    „Rus. vrag (O.C.S. vragu) is cognate with Lith. vargas „misery” (see urge), and probably is related to P.Gmc. *wargoz, source of O.N. vargr „outlaw,” hence „wolf;” Icel. vargur „fox,” O.E. wearg „criminal, felon;” ”

    PIE *wergh- „inamic”; hitit „hurkel” ‘urâciune, act abominabil’

    Mi se pare o opţiune etimologică de luat în seamă.

    Comentariu de Roderick — Martie 2, 2011 @ 4:41 pm | Răspunde

  8. Ce ar fi să punem în legătură steagul de luptă al dacilor cu explicația lingvistică a „vârcolacului”. Nu aduc multe lucruri noi, dar iată.
    Prima parte mi se pare aproape de necombătut, înseamnă lup și foarte probabil ca dacii să fi avut forma „vârc” iar IE tlak(d-) – „urs, blana ursului”.
    Acest IE dlak sau tlak ar putea să fi suferit o transformare proprie tracilor astfel: IE dlak = tracic glak(blană de…) sau simplificare în tracic lak ca-n lituaniană.
    Vârcolac s-ar traduce băbește „lup – blană/sau mai degrabă piele” , care-i exact acel steag. În slavă dlaka semnifica „păr, piele” efectiv, care putea fi comun și tracilor, ceea ce mă duce la următoare idee.

    Încă nu e deloc explicată originea cuvântului gligan- „mistreț, porc sălbatic”. Să fie acest IE dlak/tlak sursa?? Poate tracii au făcut legătura între ferocitatea ursului și a mistrețului ori s-a rezumat totul la părul aspru,la blană?
    Se dă în DEX un *kliku, dar fără legături vizibile.Ei bine, în vechea lb.prusiană, a existat un klokis- „urs și piele de urs”.

    N-aș putea să explic de ce „gl” nu s-a dus spre „ghi” în cazul gliganului, dar avem chică, prezent doar în Balcani și la noi .
    S-a produs acel „declic” lingvistic specific nouă și albanezilor (în această zonă), adică IE dlak > rom. gligan și chică (amintiți-vă numele Ghica)?
    http://dexonline.ro/lexem/chic%C4%83/10011
    Aș vrea să-mi amintesc dacă nu cumva m-am contrazis aici punând cu altă ocazie un radical IE separat pentru „chică”!

    PS: warewolf = ”om lup” s-ar putea transpune într-un tracic „om”- vurre și burre să fi fost interschimbabile ca-n inscripțiile Vetespios și Betespios, adică să nu fi fost completă betacizarea, iar partea secundă să însemnă „blană de lup”(IE dlak)…„om în blană de lup” . Până la urmă, la originea originilor, IE tlak vine din *nostratică *ṭulV care însemna „șacal”. Sper că n-am plictisit „audiența” prea mult! :)

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 12, 2012 @ 5:58 pm | Răspunde

    • E interesant de enumerat pentru discuția asta cum s-a propagat Eurasiaticul *ṭulV:
      – IE tlak- urs (poate și lup sau mistreț?)
      – Altaic: *t`ule(kV) – „vulpe,lup”
      – Kartvelian: *ṭura- „șacal”
      – Dravidian: *tōnḍl- (? *tōḷ-) – „ șacal, lup”
      Șacalul și lupul ..ce chestie!!!! :))

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 12, 2012 @ 6:10 pm | Răspunde

  9. Interesantă este legătura dintre engl. „werewolf” şi francezul „loup garou”.

    Se spune că acest „garou” corespunde lui „werewolf” ( wikipedia – „The second element is thought to be from Old French garoul meaning „werewolf”. This in turn is most likely from Frankish *wer-wulf meaning „man-wolf” ” )

    Dar dacă fr. garou corespunde doar lui „were-” ? Ar putea avea la origine un PIE *gʷher (??), acest *gʷh- dând în limbile germanice şi g- şi w- ( PIE *gʷher[e]- „to heat, to burn”> engl. warm , PIE *gʷhen- „to hit, to drive” > germ. gunten ).
    Poate chiar acest *gʷher[e]- „to heat, to burn” ( ideea fiind „febra” transformării omului în fiară ).

    Să fie legat de „fiară” (??) ( „L. ferus „wild, untamed,” from PIE root *ghwer- „wild, wild animal” (cf. Gk. ther, O.C.S. zveri, Lith. zveris „wild beast”)” – etymonline.com ; rădăcina apare ca *g’hwēr- în starling.rinet.ru).

    Comentariu de Roderick — Octombrie 23, 2012 @ 4:27 am | Răspunde

    • „garou” ar putea fi legat de fr. „garcon” ,

      „from O.Fr. garçun (11c.; Mod.Fr. garçon) „menial, servant-boy, page; man of base condition,” originally objective case of gars, perhaps from Frankish *wrakjo (cf. O.H.G. recko, O.S. wrekkio „a banished person, exile;” English wretch)”

      Fr. garcon s-ar întâlni deci în mod ciudat cu vikingul vargr , din aceeaşi rădăcină.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 23, 2012 @ 2:42 pm | Răspunde

      • Poate că originea engl. werewolf e totuşi direct legată de ON varg-ūlf-r `Werwolf’.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 30, 2012 @ 5:25 am

  10. În oscă numele lupului era hirpus (de unde numele tribului hirpinilor – http://en.wikipedia.org/wiki/Hirpini ).

    În dicţionarul lui Pokorny la originea lui „hirpus” apare PIE g’her- „rigid”, printr-o forma IE *gher-kʷo- .

    Mi-e greu să cred că numele Hircaniei ( http://en.wikipedia.org/wiki/Hyrcania )- cu numele persan Verkâna, cf. avest. vəhrkō „lup”- nu e înrudit cu oscul „hirpus”.

    Pe de altă parte, ON vargr „lup” (norv., sued., dan. varg – „lup”) ar proveni din cu totul altă rădăcină decât cuvântul din oscă, anume *wergh- „enemy, captive” (u̯reg- , u̯erg- la Pokorny).

    Pe cât de tentantă este, apropierea dintre osc hirpus- avest. vəhrkō – ON vargr apare ca dificilă fonetic.
    Se poate ca IE *wer- să dea în vreun dialect osc *hir- ? Apoi, dacă la originea formei „hirpus” apare un -kʷo- , acesta nu poate fi şi în germanicul varg-r

    Comentariu de Roderick — Decembrie 7, 2012 @ 11:06 pm | Răspunde

    • Din PIE *wergh- nu e exclus să avem „hârcă” (cuvânt care ar fi putut să aibă v iniţial). Cf. hitt. hurkel „urâciune, act abominabil”, pol. wrog „rău, duşman, diavol”.

      *

      Mai avem un cuvânt interesant,

      „hrăpí, hrăpésc, vb. IV (reg.) 1. a respira greu. 2. a țipa. 3. (despre câini) a lătra.” (DAR)
      „hrăpí (hrăpésc, hrăpít), vb. – 1. A gîfîi, a sufla greu. – 2. A lătra, a urla. Sl., cf. rus. chrapetĭ „a sforăi”. În Trans. și Bucov. Cf. hropot. ” (DER)

      E posibil oare ca oscul hirpus „lup” să fie legat de acest cuvânt ? ( lupul ca „urlător”, deci)

      Rus chrapeti – în dicţionarul lui Vasmer – aici.

      Comentariu de Roderick — Decembrie 8, 2012 @ 12:38 pm | Răspunde

      • A hârâi înseamnă a mârâi, adică a scoate sunete guturale fără a lătra

        HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.
        Sursa: DEX ’98 (1998)

        hî́rîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu lat. hirrire, ung. herregní și turc. hyrlamak, a hîrîi)

        Comentariu de sabinus — Decembrie 16, 2012 @ 9:00 pm

      • A hârâi este probabil o onomatopee : „Hrrrrrrr!”

        Comentariu de sabinus — Decembrie 16, 2012 @ 9:01 pm

  11. bhutantravelconnection.com
    „Local name of our country is “Druk Yul”. It means the Land of Thunder Dragon. According to the legend, Tsanpa Gyare (12th Century AD) was consecrating a new monastery in Tibet, while he heard loud thunder three times proclaiming the truths of buddha’s teachings (thunder is believed to be the voice of dragon (DRUK)).”

    Nu am găsit încă etimologia acestui „Druk”, care seamănă atât de bine cu „Draco”

    Comentariu de Roderick — Decembrie 15, 2012 @ 9:33 pm | Răspunde

  12. „vârcolac” poate conține o rotacizare atipică. Un exemplu ar fi cel remarcat de tine privind brîndușă și blîndușă (cu adăugarea mea „capitală” și „importantă” :blînde) :) , altul ar fi numele etnic „arbănași, care era nerotacizat în antichitate. Cum albanezii nu au din cîte știu rotacizarea lui [l], rămîne în discuție sursa sa.
    Am putea găsi mai multe exemple ca să argumentăm această rotacizare, deci *belim ochii, Rodman!

    În privința lui -lac (*dlak) e limpede că tracii nu aveau grupul *dl (un ex.e daltă sau alb.gjatë- lung; trib tracic dolonzi sau dolongi), deci foarte probabil că [d] cade. Dacă -l reprezintă un afix IE ca în cazurile : zymldrenos (zum, zuml- dragon) http://www.sourcememory.net/art/thrace/goddesses.html
    sau tracic zemel- pămînt (sl.zemlya), atunci rămîne de tălmăcit sufixul -ak. Poate avea rol augmentativ ca-n sl. ochen(foarte) sau sufix -oč. Poate fi similar sufixului alb.-ak din ex. romak (din Roma, care aparține Romei, roman), poate același înțeles aveau Alboca (care aparține albocensilor..sau numele era *albai?), Napoca de la tribul napeilor , Rataca a ratacensilor(sau *ratai?) și așa mai departe.

    Poate avem un nume separat al lupului conform comentariului 10.
    Nordicul vargr din *wergh- enemy, captive (wolf, evil)> *wer- to turn, bend”< probabil a dat și la noi „zvîrcoli”(Trans.și vîrg-, Dosftei vîrg-), foarte apropiat de vîrcolac (are și paralele vîrgolac/vîrgolag, -aci/-agi). Dacă mergea la nordici, de ce nu și la noi. Putea fi „dușmanul” /inamicul, apoi cel cu aspect de lup.
    Aș vrea să găsim și alte derivate de aici . Pokorny : http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=2216&root=config
    Urgie, a urgisi se apropie foarte mult de sensul „a urmări cu ostilitate” , dar nu e dat în Dex din lat.urgeo. Oare de ce? http://en.wiktionary.org/wiki/urgeo#Etymology

    Comentariu de Sorin5780 — August 5, 2013 @ 5:14 pm | Răspunde

  13. „când razele lunii cădeau tocmai în prăpastie, picăturile de apă de pe stâncile din vale luceau cu o lumină verzuie. Aceste picături strălucitoare ei le-au numit vârcolaci“. http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/foto-primarul-tradator-apuseni-intovarasit-grofii-s-a-razbunat-horea-unul-capii-rascoalei-taranilor-transilvania-1_54210b510d133766a85b95f1/index.html

    vârcă- (dungă, linie, vargă, nervură), iar „-lac” ar proveni din *leuk

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 23, 2014 @ 7:19 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: