Istoriile lui Roderick

November 3, 2009

Troian

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:28 am

Numelui şi identităţii personajului legendar Troian / Traian îi dedică un studiu Bogdan Petriceicu-Hasdeu.

Sunt citate mai întâi pasaje mitologice din manuscrise paleoslave. Unul este din secolul al XII-lea:

“pe Troian, pe Hârş, pe Veles, pe Perun, şi-au făcut zei, în dracii cei răi credeau”

Alte pasaje, dintr-un manuscris din secolul al XVI-lea:

“… închipuindu-şi mulţi zei: Perun şi Hors, Dîiu şi Troian, şi alţi mulţi…”

“…Perun, la eleni, Hors, la Cipru, iar Troian fusese împărat la Roma…”

Ambele manuscrise sunt de origine bulgară.

Memoria unui “împărat Troian” e păstrată în legende bulgare şi sârbe. “Valul lui Traian” se întinde din România până în Rusia sudică, unde există legenda că fondatorul construcţiei ar fi”Troian, împărat râmlenesc”. Arheologul rus Kotliarewskz trage concluzia că zeul Troian poate reprezenta divinizarea,  de către slavii sudici, a împăratului Traian.

În tradiţia sârbă, după constatarea lui Jirecek,Troian este “un monstru cu trei capete sau cu nişte urechi de ţap”.

Hasdeu este însă circumspect în ceea ce priveşte prezenţa lui Troian – “bădica Troian” – în folclorul de iarnă românesc ( Pluguşorul cu textul “S-a sculat mai an / Bădica Troian”  ) :

“Acest Troian ni s-ar fi părut o simplă mistificaţiune din partea lui Alecsandri, dacă nu l-am regăsi în excelenta colecţie de Pluguşoare a d-lui Ghibănescu […] Dar în alte trei Pluguşoare din aceeaşi colecţiune Troian este înlocuit prin “Machedon Împărat” sau “Alexandru Împărat”, iar într-unul prin “Sfântul Vasile”, ceea ce ne face a crede că şi dânsul nu este adevărat poporan, ci numai cărturăresc, datorit popilor sau dascălilor de prin sate.”

Totuşi , după Hasdeu

“La români memoria lui Troian nu se învăţa în şcoală, ci a fost totdeauna viuă în tradiţiunea poporului.”

“Troian” ar fi preluat de slavi de la români, care au păstrat amintirea împăratului roman.

***

Cred că e posibil ca “Traian” din folclorul nostru de iarnă să fie numele unui zeu corespunzând celtibericului Taranis, irlandezului Tuireann şi lui Thor din mitologia nordică ( vezi PIE *taron ).

Pluguşorul ne spune ca Traian s-a apucat de arat într-o zi de joi.
“S-a apucat într-o joi
Cu plug cu doisprezece boi.”

Joi este ziua lui Thor – “Thursday”.

Cred că nu e o coincidenţă de dragul rimei – şi ar putea fi un fapt în favoarea autenticităţii – contestate de Hasdeu – a Pluguşorului lui Alecsandri.

E posibil ca numele acestui zeu să fi fost influenţat de cel al împăratului Traian ; poate şi de cuvântul “troian” – însemnând “drum de piatră” ( dar fără legătură cu împăratul Traian, provenind din PIE *trag(‘)h-, *dh-   – din care provine şi “tract” )  sau “morman” ( de zăpadă, de obicei ).

Zeul Troian, dacă este zeul numit de celtiberi Taranis, de hittiţi Tarhunt şi de scandinavi Thor, ar trebui să corespundă slavului Perun (  zeu al tunetului ) .

Pasajul citat de Hasdeu îl prezintă însă pe Troian ca pe alt zeu decât Perun. Dacă Troian este un zeu al tunetului (cf. Taranis, Thor ) , el -foarte probabil – nu este la origine un zeu slav.

***

În Pluguşorul cu “bădica Traian” , un element de interes îl constituie numele calului său:

“Şi-a încălecat
Pe-un cal învăţat

Cu numele  Graur,
Cu şeaua de aur”

Cred că “Graur” – o formă probabil deformată a cuvântului originar- ar putea avea aceeaşi origine ca şi numele lui Greuceanu , eroul din basm.
Probabil PIE ĝhrē- “a străluci”.

***

Bibliografie: B.P. Hasdeu, “Scrieri istorice”, vol. II, Ed. Albatros 1973

17 Comments »

  1. Acum ai lăsat o întrebare să atârne-n aer:de unde și-a luat celebrul Traian/Troianus numele său? Iliada a avut vreo înrăurire asupra imaginației auguștilor părinților? :)

    Comment by Ioan Albu — December 25, 2009 @ 10:30 pm | Reply

  2. http://www.sarmis.org/petan0919.htm ceva interesant prin logica și simplitatea explicației..Cotizo-Cutusone-a cuteza-cutezător

    Comment by Ioan Albu — December 28, 2009 @ 4:55 pm | Reply

    • necutezat, -ă adj. (numai la Dosoftei) ,,modest, umil”. http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/1994-1995_27.pdf
      https://dexonline.ro/intrare/cutezat/64787

      http://www.formula-as.ro/2007/798/spiritualitate-39/apostolul-andrei-si-regii-dacilor-8933-print

      Care-i originea afixului în acest caz (Cutusone) și ce indică acest lucru. Ar fi bună întrebarea dacă -one este un sufix patronimic, adjectival augm. sau doar afix. augmentativ (ex.șchipoană, vopon); și posibil moțional (feminizant) cf. alb. -onjë. Nu cred c-am găsit acest afix în NP tracice. Dacă Geții adoptă limba latină în acel prim secol d.Hr. nu cumva adoptă și afixe lor, aplicându-le numelor tracice? Cotiso(s) – *Cotiża(i)s față de Cutusone – *Cotiżonis: o reduplicare eufonică a vocalelor! Originea afixului -one poate fi și daco-sarmatică. Amintesc acel patronimic -on (-ān?) al Ossetinilor și -iș al Tracilor (vezi și acel rar Cernișe, un patronimic).. nu că s-ar alipi vreodată.

      Cred că-n anul 15 sau 18 d.Hr., Kottys (regele ”poet” Odriz) luptă contra unei invazii Getice a cetăților Troesmis și Aegyssus. Geții cuceresc cetățile bătând în retragere pe Odrizi (garnizoană din Troesmis este decimată). Reocupă cetățile cu ajutorul unei legiuni romane din Moesia.
      Oare să fi existat un urmaș al lui Kottis (*Kotiżo?) numit după el? Prea departe în timp.

      Dacă un Cutusone era ”dregător” pe vremea lui Dura(s), nu cumva menționarea acestor două personaje indică o ierarhie pe linie sacerdotală? Adică am avea niște legături religioase care transcend granițele politice. Îmi imaginez că cei care citesc link-ul de mai sus, îl consideră un oficial al imperiului (poate un legat roman de origine tracică), dar de ce să menționezi pe Duras în acel context și nu împăratul roman al vremii?

      Pe de altă parte, spune clar în text “Ci s-a oprit măritu Andreiu in plaiul dregătorilor Cutusone si Dura”, deci e posibil să fie conducători locali, nicidecum regele Duras. O idee nebună mi-a venit citind link-ul următor: http://ziarullumina.ro/apostolul-andrei-misionarul-din-tinuturile-scitice-107473.html
      Dacă primul era ”dregător” pe malul roman și celălalt pe malul getic?

      Andrei trece Dunărea în Bărăgan: http://ziarullumina.ro/apostolul-andrei-misionarul-din-tinuturile-scitice-107473.html
      Dacă acțiunea apostolilor începe după anul 50 d.Hr și Andrei moare în 60, Duras ar trebui să fi fost rege deja, dacă nu secundul unchiului său (sistemul agnatic) și prin urmare ocupat cu războiul pe la granițe, cum probabil era și Diurpaneus/Decebal mai târziu înainte de a fi numit rege.

      Comment by Sorin5780 — January 5, 2019 @ 12:20 pm | Reply

      • La pag.220 e o hartă a așezărilor getice deschise și pare că Oltina-Ion Corvin atestă pentru aglomerare de autohtoni. Curios că centrul provinciei, jumătatea nordică a jud. Constanța, era slab populat, concentrările cele mai mari fiind de-a lungul litoralului și Dunării, ca-n evul mediu (sau antichitate).

        Click to access pontica-40-pag-137-225.pdf

        Mă așteptam ca acei regișor getici care apărau Histria să fie mai aproape de litoral mării, dar să ocupe complet și interiorul. Probabil nu s-au făcut săpături extinse în zonă.

        Comment by Sorin5780 — January 5, 2019 @ 1:44 pm | Reply

  3. Da, în ceea ce-l priveşte pe Cotiso – e o bună explicaţie.

    Posibilităţile sunt, însă, ca aproape în orice caz, mai multe.

    PIE *kat “a lupta, bătălie” , de unde galicul katu- , slavul kotora. (Oare “cutezător” însemna iniţial “războinic, luptător” ? )

    PIE *k(‘)at- “ascuţit” , care a dat grecul “kóto-s” “furios”, irlandezul “cath” “înţelept”, latinul “catus” “isteţ, viclean”.

    După Sorin Paliga, regele odrys Cotys I şi-a luat numele de la zeiţa Kotys- a vegetaţiei. În română a rămas “ciot”.

    Comment by Roderick — December 29, 2009 @ 11:05 am | Reply

    • Mă îndoiesc că un rege și-ar lua numele de Ciot I, oricît de tîmpit ar fi el. Mai degrabă însemna cutezătorul, vicleanul, istețul etc.

      Comment by Ioan Albu — September 16, 2010 @ 5:37 pm | Reply

      • Sensul nu era, desigur, acela de “ciot”. Originea cuvântului putea fi însă aceeaşi ca a lui “ciot”.

        Comment by Roderick — September 17, 2010 @ 11:32 am | Reply

      • Mai degrabă Ciob I :)

        Comment by sabinus — February 16, 2012 @ 6:34 pm | Reply

  4. Citez din dicționar: „graur – (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenușie (împestrițată cu pete albe)”.
    Se pare că numele graurului a fost perceput ca un gen de culoare odată („gri, cenușiu”), deci neologismul fr.gri a avut un teren propice în a se impune. O elită culturală mai patriotică ar fi revalorificat „graur” :)
    În dicț.etim.englez, culoarea „grey/gray” este percepută ca fiind strict de origine germanică. De aici a fost preluat de fr. (gris) și de români după 1848 (gri). Dar am arătat că nu eram lipsiți de cuv. corespunzător.
    Greuceanu e la fel de simplu de explicat: din adj.greu. Ma exact sensul cu nr. „29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur”.

    PIE ghre- strălucit ar fi avut un „z” în față dacă ținem cont că dacii erau din gr.satem..deci ZARE, A ZĂRI.
    Inițial m-am gîndit că Greuceanu ar putea veni dintr-o formă pierdută ca lit. greitai – rapid sau let. krāce ( http://en.wiktionary.org/wiki/greitai ), dar nu știu.
    Basmul însă conține cîteva indicii mitologice, Faurul-Pământului pare a fi zeul Vulcan sau Hefaistos iar Greuceanu poate un semi-zeu sau chiar Ares/Marte. Interesantă e viziunea oamenilor asupra zmeilor: vrăjmași împielițați ai omenirii. Împielițat e un arhaism prezent în scrierile religioase; însemna încarnat, întrupat, deci zmeii erau draci sau duhuri încarnate.

    Comment by Ioan Albu — December 3, 2011 @ 2:27 pm | Reply

  5. http://www.sacred-texts.com/neu/srp/srp05.htm#fr_72
    http://en.wikipedia.org/wiki/Parjanya
    „According to a Lithuanian legend, known also to other Indo-European nations, the Thunder-God created the universe by the action of warmth–Perkunas wis iszperieje. The verb perieti (present form periu) means to produce by means of warmth, to hatch, to bear, being akin to the Latin pario, and the Russian parit ” și românescul pîrgă http://dexonline.ro/definitie/p%C3%A2rg%C4%83
    Dacă încercăm să dăm o noimă bădicăi Traian mă gândesc la o rădăcină despre „înflorire” ,deci un zeu agrar. Un alt nume ar fi Armie sau Armin, adică al pământului, vegetației și agriculturii http://dexonline.ro/definitie/arman

    Comment by Ioan Albu — February 12, 2012 @ 6:08 pm | Reply

  6. Înseamnă că Traian din colinde nu este totuna cu împăratul roman Traian. Multă vreme am crezut că este vorba despre împăratul Traian, deși în colind nu se vorbește de nici o faptă istorică a acestuia

    Comment by sabinus — February 16, 2012 @ 6:36 pm | Reply

  7. Numele de Troian sau Droian (t=d) ne duce cu gândul la numele de druid. Să fie vreo legătură între preoții druizi și zeul Taranis (Thor, Troian)? Sau cu tuaregii din Africa? (Taranis/Tuaranis)

    Comment by sabinus — February 16, 2012 @ 6:41 pm | Reply

  8. PIE ĝhrē- “a străluci” ar putea fi surprins într-o inscripție moesică sub forma Zrayka, o țărișoară tracică numită după vreun trib „luminos”.
    Dacă vrei să găsești o traducere tracică pentru calul „graur” sau Greuceanu cred că lit.greitai(rapid) și alb. kreshmë(idem) sînt direcțiile de urmat.
    Undeva la mijloc sînt și greucenii.
    N-au convenit toți că dacii erau satem? deci gh= z/s :)
    Dar să nu uităm că griul are și origine tracic după cum spune Duridanov (griv).

    Comment by Ioan Albu — March 1, 2012 @ 11:54 am | Reply

  9. […] o identitate neelucidată (împăratul Traian, ori mai degrabă o divinitate slavă; vezi și https://hroderic.wordpress.com/2009/11/03/troian/ ), ca și etimologia numelui […]

    Pingback by Domnul de Rouă și Luceafărul | Istoriile lui Roderick — March 3, 2013 @ 10:57 pm | Reply

  10. Zmeii îl numesc pe Greuceanu ”Greuceanu de Aur”.

    În sanscrită există un termen care desemnează și aurul: gaura ”fair, brilliant, yellowish, Jupiter”. A fost pus în legătură cu lat. (galo-latin după Pokorny) gilvus ”pale yellow” (Lewis and Short, latinlexicon.org). După Pokorny gilvus provine din același ĝhel-1/ ghel- ”to shine; green, gold, blue” ca și engl. gold etc.
    De asemenea, sanscr. gairika ” haematite, red chalk, gold”.

    Comment by Roderick — July 10, 2015 @ 1:08 pm | Reply

  11. […] o interpretare diferită de cele de mai sus, v. ultimul paragraf din articolul https://hroderic.wordpress.com/2009/11/03/troian/ și comentariul nr. 10 de […]

    Pingback by Greuceanu și Voinic-de-Plumb | Istoriile lui Roderick — August 21, 2015 @ 10:54 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: