Istoriile lui Roderick

Decembrie 16, 2009

Cap şi vârf

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:35 pm

PIE *k’ara- ( k’eras ) -„cap”- a dat armeanul sar, avestanul sarah, indianul śíraḥ.

Hasdeu scria despre un anume cuvânt vechi românesc, „sărâmb” – însemnând „cap”.

Persanului satǝm” îi corespunde însă rom. „sută”. La fel, armeanului „tarm” îi corespunde rom. „turmă”. Cred că e posibil, deci, ca PIE *kara să fi dat în română, de fapt, „sur”.

Prin urmare, am avea un cuvânt cu sens pierdut, „uzurpat” în totalitate de un omonim  (sur = gri).

***

Rădăcina *kara a dat -firesc- şi cuvinte însemnând „vârf de munte, înălţime” : eolianul karanno, armeanul sar.

„Sar” este numele generic al vârfurilor din Karakoram.

Ar fi de aşteptat să întâlnim un corespondent în toponimia montană românească. Dacă acest corespondent este *sur, ne poate trimite spre vârful Suru din Făgăraş.

Apropierea geografică destul de mare dintre Suru şi Şureanu, faptul că în aceşti munţi păstoresc oameni vorbind acelaşi grai, ar arăta o origine diferită a celor două nume.

***

DEX  ( şi Al. Ciorănescu ) indică originea slavă a lui „sur” ( bg. „sur”, scr. „sur” ).  În ucraineană corespondentul este siryj” , forma protoslavă reconstruită fiind *s´erú ( vezi ieed.nl ).

Dacă numele vârfului Suru nu are la origine nimic altceva decât sensul de „sur, cenuşiu”, e posibil ca numele munţilor Siriu – de la curbura Carpaţilor – să aibă o origine similară, dar prin altă filieră ( slavă, dar nu bulgară sau sârbă ).

Mai atrag atenţia bulgarul „surov” -„crud, aspru”  ( IE souH-ro, cf. http://www.ieed.nl), sârbo-croatul „sir” – „brânză” (IE suH-ro- , lituanian sūris – cf. http://www.ieed.nl), legat de engl. „sour”. Nu e exclus ca una din aceste rădăcini IE să fie de fapt la originea lui „Suru”.

Mai puţin probabil, PIE *swer- ( băţ, par ) , care a dat însă lat. „surus”.

Toate acestea fac şi mai „fragilă” posibilitatea ca numele vârfului Suru să provină din aceeaşi rădăcină ca persanul „sarah” şi armeanul „sar”.

Anunțuri

7 comentarii »

  1. După Sorin Paliga,

    Suru NM in the Făgăraş Mts. Cf.Thr. NP Sura, Surus, Suris and Rom. sur (now only about horses) ‘with white and black fur’; also Basque txuri ‘white, whitish’.Preie. *S-R- in words with chromatic meaning (other discussions and examples in Muşu 1981, chapter Simfonia culorilor ‘symphony of colours’). • Cf. Sura, a tributary of the Volga.”

    Siriu NFl, NM, NL Vrancea region. Related to Siret. Similar forms, derived
    from the same root, also in Switzerland, NFl Sierre, NL Crans-sur-Sierre. • Iordan 1963:531 erroneously explains it from Hung. szer ‘region, place’, while a similar form in Dobrudja is assumed of Turkish origin [?].”

    Siret NFl Attested in the antiquity under approximately similar forms,
    e.g. Tiarantos, Hierasos, Gerasus. The modern forms must be explained
    from IE *ser- ‘to flow’ as in Séretos (the name of Siret by Procopius,
    aed.), Ill. Serétion (Dalmatia), Séretos (Dardania). Related to Siriu and also to şiroi ‘a meandering water’, a şiroi ‘to flow out’. The opposition s~ş must be inheritied as such from Thracian. See also Serava, Srem in Lexicon A. • Ukr.
    Seret, a tributary of the Nistru (Dnjester) is of Thracian origin too
    (Trubacëv 1968: 219).”

    ( „Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian”, 2006 )

    ***

    Dacă ne putem gândi la o origine mai „abisală” a numelui munţilor Siriu, există muntele biblic Seir ( ? ) ( puteţi arunca o privire pe forumul dacia.org, unde d-l Eugen Rău a discutat multe aspecte ale acestui cuvânt )

    Din http://www.bible-history.com/faussets/S/Seir,+mount/ :

    „Seir („hairy, rugged”.)
    1. Named so from a Horite chief (Genesis 36:20). Or probably Seir was his title, not proper name, given from the rugged rocky nature of the country, or from its abounding in bushes, in contrast to Halak „the smooth mountain.” ”

    Conform dicţionarelor de la starling.rinet.ru, există un radical proto-semitic *ŝaʕr- , *ĉaʕr- „păr”, care s-ar trage din proto-afro-asiaticul *ĉaʕVr-, care provine din boreanul ( aprox. ) CVRV. (Din acesta din urmă ar proveni eurasiaticul *sVHrV ( „păr” ), de aici dravidianul *sōṛ- „păr din barbă” şi uralicul *säkrV ( „păr” ).)
    E problematic de când anume datează numele acestor munţi şi în ce categorie s-ar încadra limba „pre-indo-europeană” vorbită cândva pe meleagurile noastre.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 17, 2009 @ 9:51 pm | Răspunde

  2. Numele „Serri” apare la Ammianus Marcelinus, referindu-se la un masiv carpatic

    „And being now full of elation and confidence, as while traversing the country in every direction he met with no enemy to be either defeated or even alarmed by his advance; they having all been so terrified at the approach of so formidable a host, that they had fled to the high mountains of the Serri, which were inaccessible to all except those who knew the country.”
    ( „Historia romana”, XVII, V.3 ) ( text preluat de la http://www.ccel.org/ccel/pearse/morefathers/files/ammianus_27_book27.htm )

    „Montes Serrorum”. Poate ca Siriu, poate Suru le mosteneste numele. Sau, mai puţin probabil, Şureanu ?

    Serrii au fost un trib dacic (vezi harta http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/83/Dacie_Burebista_-60-44.png )
    Numele muntilor dat de trib, sau invers ( ? )

    Comentariu de Roderick — Decembrie 18, 2009 @ 9:39 pm | Răspunde

  3. În legătură cu cele de mai sus, merită menţionat şi PIE *sal-, *salw- , care a dat indianul sāra- ‘gri” .

    E posibilă evoluţia *sālu – Suru

    Comentariu de Roderick — Decembrie 24, 2009 @ 12:47 am | Răspunde

  4. Eu mizez pe sur=gri(Sura-Șureanu) care a denumit un vârf de munte la început(poate vara când e muntele gri,lipsit de nea),similar cu cazul munților Alpi de azi(latină albi,multe porțiuni sânt mereu înzăpezite),poate și Albania de azi vine tot de la piscurile înzăpezite

    Comentariu de Sorin Ulianu — Mai 1, 2010 @ 5:43 pm | Răspunde

  5. Când am scris postul de mai sus şi comentariile nu îmi parvenise încă o lucrare clasică, de referinţă: I.I Russu – „Limba traco-dacilor” – reeditată de editura Dacica.

    De obicei, în atare situaţii, rişti să îţi căleşti intuiţia reinventând roata.

    După I.I. Russu, numele „montes Serrorum” poate proveni fie de la un etnonim „Serri” ( probabil sarmaţi ), fie de la un cuvânt traco-dacic cu aceeaşi rădăcină IE ca şi „Serrhion” – nume de promontoriu şi fortăreaţă- adică IE k’er „vârf, culme, corn”, din care provine arm. „sar” – culme, povârniş.

    Totuşi , rădăcina *k’er „corn” este diferită de *k’ara- „cap”.

    Comentariu de Roderick — Mai 3, 2010 @ 3:26 am | Răspunde

    • In judetul Harghita este o localitate cu numele Szárhegy (vechea denumire din magh. Sarhighi, acum Lazarea). Denumirea provine de la numele muntelui din apropiere. „Hegy” insemnand munte, Szár inseamna plesuv. Adica muntele plesuv.

      Comentariu de sbalint — Martie 1, 2012 @ 8:31 am | Răspunde

  6. Mai gasim munti cu aceasi nume si in Ungaria: Szárhegy (Polgárdi), Szárhegy (Szabadbattyán), Szár-hegy (Perkupa)
    Sau in Austria Kahlenberg (muntele plesuv) ungureste Szárhegy

    Comentariu de sbalint — Martie 1, 2012 @ 9:18 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: