Istoriile lui Roderick

Ianuarie 10, 2010

Împăratul Cioană

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 11:31 pm

Din legenda împăratului Cioană, vechi stăpânitor pe meleaguri mehedinţene  („Legende populare”, antologie de Gh. Zarafu, Ed. Blassco):

„A fost o vreme când peste ţinuturile dintre Pătule, Vânju Mare şi Corlăţel stăpânea un împărat mare şi vestit, care se chema împăratul Cioană.  Şi împăratul ăsta avea un palat minunat, ştiţi unde ? Chiar în Valea Viaşului, unde azi sunt izvoarele, în mijlocul unui mare eleşteu.

Făcuse măria-sa zăgaz straşnic la capătul văii, între Viaşu şi Bucura şi în chipul ăsta oprise cursul apei şi eleşteul se făcuse straşnic de mare. În mijlocul eleşteului era, cum spusei, palatul, iar în mijlocul palatului, ferit de orice duşmani, era o fântână tare mândră.

Peste multe sate şi oraşe se întindea stăpânirea acestui împărat şi nimeni nu-i putea sta împotrivă, căci de izbuteau duşmanii în luptă să-l fugărească, împăratul se ascundea în palatul din mijlocul lacului, ori se suia cu ostaşii în culele de pe dealuri şi d-acolo trăgea amarnic în carne de duşmani.”

În cele din urmă, însă, turcii îl biruiesc pe împăratul Cioană în urma unui asediu de luni întregi, cu tunuri – care îi lipseau împăratului.

După ce îşi aruncă toate comorile în fântâna din palat, împăratul Cioană se îneacă în eleşteu – în care se aruncă cu trăsura. Trupul împăratului, ca şi comorile sale, rămân negăsite.

„He! târziu încoa, după moartea împăratului Cioană, cică nişte boieri lacomi au spart zăgazul şi au dat drumul eleşteului. Dar când au căutat în fântână, abia au găsit nişte bănuţi, cari, cică, erau de pe vremea romanilor. De fundul fântânii ori de niscai bănet mai mult n-au dat.

Tot pe acolo au găsit lemne ca abanosul, lucrate minunat. Cică şi alea, după lucru şi încheietură, tot de pe vremea romanilor ar fi fost.”

***

Numele împăratului Cioană m-a trimis spre trei sau mai multe ipoteze:

1. Cuvântul „cioane” există în limba română şi are -probabil- origini foarte vechi.

cioáne s.f. pl. – Nume dat mai multor plante (Leonurus cardiaca; Rhinantus glaber). – Var. cione. Origine necunoscută. Ar putea fi vorba de un etimon celtic sau germanic, similar cu kawa, care corespunde fr. chouette şi sp. chova (cf. Corominas).” ( DER, Al. Ciorănescu, preluat în dex-online.ro)

Legenda nu indică nimic în legătură cu această plantă. Însă poate că înţelesul numelui împăratului nu e dat de numele plantei; semnificaţia originară a celui din urmă rămâne necunoscută. „Cioane”  ar putea fi direct legat de numele împăratului Cioană ( în acest caz, numele împăratului fiind -foarte probabil- autohton).

Acestei ipoteze îi acord deocamdată cel mai mare credit.

Totuşi, „cioane” -numele plantei- ar putea fi doar un omonim ori paronim care „dă înţeles” numelui originar.

De văzut şi originea prenumelui „Ciunel” ( ? ) întâlnit şi ca nume de familie în România.

2. Numele „Cioană” poate trimite spre radicalul altaic *k`i̯óŋi „şef al clanului” ( care a dat rad. proto-turcic *K(i)aŋ „tată” – cf. starling.rinet.ru).

Nu e exclus ca numele „împăratului” să fie de origine turco-mongolă ( avară, pecenegă ori cumană ).

3. Între alte origini posibile ar fi PIE *k(‘)wain- „mlaştină” ( care a dat lat. caenum „noroi”).  Această ipoteză ar putea fi susţinută de locuinţa lacustră a împăratului ).

Alte ipoteze se pot, probabil, avansa, dar fără altă susţinere decât fonetica.

( De ex. , care ar fi fost corespondentul autohton al PIE *keun- „jder” , lit. kiáunē ? )

***

Legenda plasează viaţa împăratului Cioană în perioada medievală, a atacurilor pe care turcii le desfăşurau pe teritoriul Olteniei. Evul mediu, însă, este în memoria populară cea mai veche epocă istorică. Dincolo de el există doar timpul mitic.

Împăratul Cioană ar putea să fi trăit mult înaintea acestei epoci, în evul mediu timpuriu ori chiar mai devreme ( dacă tunurile care au atacat culele lui Cioană erau de fapt baliste ). Descoperirea monedelor romane în „fântâna” lui Cioană ar putea susţine aceasta ( deşi în orice epocă pot fi păstrate „comori” din monede de aur romane ).

Rămâne de văzut care este cuvântul arheologiei – poate singura care poate elucida misterul, prin corelarea legendei cu realitatea din teren.

18 comentarii »

  1. Sunt intrigat de asemanarea izbitoare cu o poveste pe care am auzit-o in copilarie. Singurele diferente sunt ca in povestea pe care am auzit-o eu era vorba de grofita Cetatii Chioarului si elesteul se numea „Lacul fara fund”.

    Comentariu de Vlad Lazar — Februarie 8, 2010 @ 5:07 pm | Răspunde

  2. Motivele circulă. Undeva, însă, întâmplarea trebuie să se fi petrecut.

    Mă aştept să fie şi alte poveşti asemănătoare, poate chiar în antichitate.

    Comentariu de Roderick — Februarie 8, 2010 @ 6:23 pm | Răspunde

  3. Germ. schön … PIE *(s)k’oun- , galic Counos

    Cioană – Frumosul,un „Făt-Frumos” ( ?? )

    Comentariu de Roderick — August 3, 2010 @ 6:57 pm | Răspunde

  4. :) într-o telenovelă coreeană regelui i se tot spunea „ciona”, „chona”…aşa ceva

    Comentariu de Nautilus — Iunie 4, 2011 @ 11:01 am | Răspunde

  5. Oare palatul nu era „peste ţinuturile dintre Pătulele”…?

    Credeţi că Bucura se numea şi pe-atunci Bucura…?

    Comentariu de Daniela — Iunie 4, 2011 @ 1:04 pm | Răspunde

  6. cioínoș, -ă, adj. – Murdar, mizerabil: „De găina zboicoșe, / De femeia cioinoșe” (D. Pop 1978: 199). – Et. nec.
    *k(‘)wain- “mlaştină” ar putea să fi dat un cuv. sau două în limbajul popular, poate neatestat în Dex; Legenda putea să fi spus la început „împăratul din mlaștină, al mlaștinei”, însă cuvîntul coresp.mlaștinei dispărînd, ne-am pricopsit cu acest misterios Cioană.

    Poate cioană e doar un alt sinonim pentru „ciucă”, referitor la o insulă, un petic de pământ fortificat.
    Altă direcție ar fi verbul a ciunti și toată familia sa numeroasă.
    ciuntí, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma
    cioinác2, cioináce, s.n. (reg.) cosor de vier (cu care se taie cozile strugurilor). 2. (reg.) varietate de struguri.
    CIOINÁG ~ge n. înv. Cuțit cu lama scurtă și încovoiată la vârf, folosit în viticultură și în pomicultură; cosor. [Sil. cioi-nag] /Orig. nec.

    Avem multe cuvinte interesante în graiuri. Un ex: míler, (dial. mn’iler), s.n. – Loc unde se fac cărbuni (mangal), prin arderea lemnului. Miliere, pădure în Cufoaia (Vișovan 2002). – Et. nec.
    – probabil din IE *malǝk- (-kh-)= firewood, bonfire
    Armenian: meɫex „wood, lumber”
    Baltic: *mal̂k-ā̂ (1/2) f., *mal̂k-n-ā̂ (1) f. „heap, pile (of logs)”
    Celtic: Ir molc „fire”

    Comentariu de Ioan — Martie 4, 2012 @ 8:49 pm | Răspunde

  7. Poate e chiar pe dos:

    Proto-IE: *(s)k’oun-
    Meaning: quick, dashing, beautiful
    Hittite: iskunant- ‘fleckig, schmutzig’ (Tischler 404)
    Baltic: *čaũn-a- adj., *čaũn-u-
    Germanic: *skaun-i- adj., *skun-jō f.
    Celtic: Cymr cun `anziehend, liebenswürdig’; Gaul EN. Counos; OIr Cuan, cuan-dae `schön, angenehm’

    k’ putea da un „ci” foarte simplu.

    Comentariu de Ioan — Martie 4, 2012 @ 10:06 pm | Răspunde

    • exact asta spuneam aici, in comentariul nr. 3, august 3, 2010 :)

      Comentariu de Roderick — Martie 5, 2012 @ 2:17 pm | Răspunde

      • Am văzut acum! Eu credeam că sparg gura târgului cu descoperirea asta! :)

        Comentariu de Ioan — Martie 5, 2012 @ 8:37 pm

    • eng.sheen (beautiful, fair, bright, brilliant, light) vine din această rădăcină și e numele unui actor american, Charlie Sheen. Dacă e vreun român cu numele Cârloman Cionea să știi că ești versiunea mioritică „pură” a actorului. :)
      Pe un alt blog se discuta că românii medievali au luat numele Cârlea și Cârloman de la personajul Charlemagne, direct și fără intermediar cult.

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 10:55 am | Răspunde

  8. MA NUMESC CIOANA SI VA MULTUMESC CA -MI DEMONSTRATI CA SINT DE VITA NOBILA -BANUIAM EU CEVA

    Comentariu de CIOANA DAN — Aprilie 29, 2012 @ 7:40 am | Răspunde

    • Despre nobleţe, sunt de părerea lui Caius Marius (vezi Sallustius, Bellum Iugurthinum), deşi nu era dac, ci roman sadea.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 29, 2012 @ 9:09 am | Răspunde

  9. De menționat și arom. cionă = cinteză (Fringilla coelebs)

    Comentariu de Roderick — Aprilie 10, 2014 @ 10:15 pm | Răspunde

  10. „De fundul fântânii ori de niscai bănet mai mult n-au dat.”

    Acest „niscai” (var.niște, niscaivá, niscaváĭ, niscáre, niscarevá și nescáĭ, nescáre) are o explicare latină „sintetică”, dar nu complet ilogică cum au altele.
    Ce mi-a atras atenția este posibila suprapunere peste un dacism coradical cu alb.nja (some, about, near/neigh), a cărui origine e incertă. Coincidența cu numeralul lor unu/una/unii (një) nu e întâmplătoare, la fel cum nici cea între eng.neigh/near și acesta. S-ar putea să fi avut un derivat traco-germanic *neig/*neik din IE *ana- „along, on”, cu o dezvoltare fonetică proprie (nescai)
    .
    http://www.etymonline.com/index.php?term=nigh&allowed_in_frame=0
    http://www.etymonline.com/index.php?term=next&allowed_in_frame=0

    niscai = eng.some = alb.nja (sin: disa, afërsisht)= bg. някои (nyakoi) = sb.-cr. neki, nekojī https://en.wiktionary.org/wiki/neki#Etymology_3

    Slavismele indică aceeași formulă, aceeași gândire. Poate nu elementele sunt dacice, ci tiparul de gândire.

    Dacă ar fi să traduc acest nescai prin elemente albaneze am avea *moskush / *nukush, *pakush ori chiar *jokush
    mos, nuk, jo = not
    kush = who, whoever, that, which

    Două prefixe dacice negative pe care le pot intui în lexicul nostru ar fi maz (mazdroancă = ucr.*nedrujenia) și nă- (năprui, nătâng, năgârd, etc.)
    ucr.podruzhniy= matrimonial < *dʰrowgʰos.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 6, 2016 @ 7:52 am | Răspunde

    • Mă întreb dacă semantismul acestui radical *dʰrowgʰos nu derivă din rad.*dʰer- ‎(“to hold”), astfel prietenul era de fapt un „sprijin”.

      drúșcă f., pl. ște (vsl. družĭka, amică, d. drugŭ, amic; ruz. družka, amicu mireluĭ. V. drujbă). Mold. Trans. Asistenta mireseĭ la cununie la țară, ca domnișoara de onoare la oraș (Rebr. 287 și 289). V. sfașcă, vătăjiță, vornicească.

      sin. bucovinean sfașcă ar putea traduce un dacism coradical cu alb.bashkim = union, coupling, soldering, joining, merger, etc.), dar de origine romanică conform paralelei moldovenești a înfășca (înfășa; lat.infascium) din IE *bhasko ‎(“bundle, band”).
      Odată cu trecerea dacilor la altă limbă, probabil au observat unele apropieri (puține la număr) sau au folosit cuvinte latine cu semantism dacic.

      rut.svaška cred că e regionalism. poate din .. https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B7%D0%B2%27%D1%8F%D0%B7%D0%BE%D0%BA
      cu același semantism ca alb.lidhor, lidhje (rudă) < leg' – to tie.

      Un obicei important la nuntă este îmbălțuirea miresei, adică acoperirea capului miresei cu un voal. De asta mă întreb dacă nu cumva sfașcă și drușcă semnifică altceva decât faptul că sunt rude sau apropiate ale miresei.
      to dress https://en.wiktionary.org/wiki/dress#Etymology

      a învăsca și svașcă ar putea fi autohtone conform alb.vesh (to dress), deci nu-i nevoie de un latinism *fașcă (voal) sau cu un sens de "bond woman".

      Dacă verbul a înfărma (a îmbrăca, a împodobi) vine din rad.*dʰer-, de ce nu și această.. drușcă.
      Aici spune altceva: înforma *bhormo/*morbho, dar cred că mai degrabă semnifica a înfășura, deci tot din înfărma ( in-firmāre „a întări, a prinde ferm ceva sau de ceva”) https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEnf%C4%83rma

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 6, 2016 @ 8:48 am | Răspunde

  11. mazdroáncă s.f. (reg.) fată bătrână, nemăritată. DAR (2002)

    E posibil ca *drunka să se traducă fată, iar *maz să reprezinte un vechi adjectiv dacic *madz; mazdroancă s-ar traduce astfel: great girl < old girl (desigur nemăritată, altfel devenea "boreasă"). E posibilă și o resemantizare *great < old
    alb.madh https://en.wiktionary.org/wiki/madh
    Exemple: grandmother, mam'-mare (mamă-mare)

    În Basarabia se folosește adv. nică (nimic): " Miezâi Păreţâi îi la jimatati di post. Fimeile nu fac nică " http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=412
    Amintește doar aparent de latinescul comun "nici" (lat. neque: nē ‎“not” + -que ‎“and”), dar poate fi autohton. În vechime, nimic (nemic) păstra sensul etimologic de „cîtuși de puțin”.
    Ipoteza mea ar fi că avem un corespondent dacic al rom. nicicare sau *nicicine conform alb.kë (who, whom), deși poate la fel de bine să fie un simplu sufix atașat negației. Construcția s-ar asemănă oarecum cu alb.nuk (proto-alb. *nie – uka ‎(“not one”).

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 7, 2016 @ 6:42 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: