Istoriile lui Roderick

Ianuarie 14, 2010

Limba gomoţească

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 5:38 pm

Dintr-un link primit recent de la un prieten am aflat un fapt extraordinar:  într-un sat din judeţul Cluj se mai vorbeşte încă o limbă ciudată, un „limbaj secret” creat de localnici – după părerea lingviştilor:

„Profesorul Nicolae Mocanu, de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj, spune că „gumuţească” reprezintă, de fapt, un argou al sticlarilor şi geamgiilor din zona Mărgăului. „Limbajul ăsta e o creaţie a lor, pornind de la elemente de limbă comună. E un limbaj secret şi are o vechime cât are şi meseria de geamgiu, deci de peste 100 de ani. Limbajul lor are elemente pe care le întâlneşti în grupuri închise, aşa cum sunt studenţii ori deţinuţii. Îl folosesc pentru a ascunde secrete ale meseriei, sau de bravadă. La ei e vorba de păstrarea secretelor meseriei”, a explicat specialistul în lingvistică.

Profesorul Nicolae Mocanu a mai spus că, din câte ştie el, există doar un singur tratat scris pe această temă, autorul fiind un coleg de-al său, profesorul Romulus Todoran.” (http://clujeanul.gandul.info, 31 iulie 2008 )

Din limba gomoţească, conform sursei:

(Foarte) mic dicţionar româno-„gomoţesc”

  • pâine – arjufă
  • ouă – cioicove
  • vin – bor
  • lapte – abrioni
  • brânză – abrioniţă
  • geam – tălăuz
  • geamgii – tălăuzar
  • diamant – hălmaz
  • om – munuc
  • cal – ţolan
  • fân – spiruşi
  • bani – cotini
  • 100 de lei – o mărciucă
  • oglindă – cotători
  • căruţă – toigă
  • gurzi – regăţeni/munteni
  • năgaj – drac
  • a aduce – asuci
  • agodite! – taci!

Expresii folosite în limba gumuţească:

  • „Munuc, s-asface spurav!” – „Fii atent că e om rău”
  • „Munuc, s-asface deapsă!” – „E un om bun”
  • „Munuc, atină gădineală!” – „Să ceri mâncare!”  ”

Opinia lingviştilor susţine ideea că „gomoţeasca” e un argou – nu prea vechi – deci nu o rămăşiţă a vreunui dialect pierdut.

***

Cuvinte gomoţeşti şi cuvintele de care sunt, cred, apropiate:

1. „cioicove” – ouă

În DER ( Al. Ciorănescu)

ciói (-iuri), s.n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puţin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s.n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Şeineanu, I, 138 şi DAR îl derivă de ciuin.”

Probabil „cioicove” derivă din „cioi” , cu sensul de „obiect rotund”

2. „bor” – vin

Coincide cu termenul din maghiară; nu ar fi constituit un secret pentru locuitorii zonei Clujului; e ciudat faptul că a fost trecut pe lista cuvintelor „gomoţeşti”

3. „toigă” – căruţă

Apare în DAR ( Gh. Bulgăr, Gh. Constantinescu-Dobridor )

toígă, toígi, s.f. (reg.) cărucior, căruţă (mică).”

Probabil derivat din sau influenţat de mag. „taliga”.

Cf. DER

teleágă (-égi), s.f. – Căruţă mică, căruţă uşoară cu două roţi. – Var. telegă, teligă, tileagă. Mr. tăl’igá. Sl. tĕlega, cuvînt de origine dubioasă (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. talĕg, sb. teljiga, pol., rus. telĕga, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s.m. (cal de trăsură); telegări, vb. (Olt., a obosi caii peste măsură, a extenua); teleaşcă, s.f. (căruţă mică), din rus. teljezka (Scriban).”

4.năgaj „- drac

Probabil înrudit sau o variantă a lui

nágodă (nágode), s.f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”.”  (DER )

5. „ţolan” – cal

ţălán, ţăláne, s.n. (reg.) turmă; haită.” ( DAR )

sau

TALÁN, talani, s.m. (Pop.) 1. (Med.) Dalac. 2. Termen depreciativ pentru un cal bătrân şi slab; gloabă. – Din tc. talan.” ( DEX 98 )

6. „cotători” – oglindă

Derivat din ” a căuta „, are varianta „căutătoare” – menţionată în DER

7.  „mărciucă” – o sută de lei

Probabil înrudit cu „mierţă”, cuvânt folosit în Moldova şi Transilvania

MIÉRŢĂ, mierţe, s.f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova şi în Transilvania, care a variat în timp şi după regiuni. – Din magh. mérce.”

Figurat, putea însemna un „etalon”.

8. (Limba) „gomoţească” pare legată de verbul

GOMOTÍ, gomotésc, vb. IV. Intranz. (Var.) A zgomota. (cf. zgomot)” ( DAR )

În DER, „sgómot (-te), s.f. – 1. Sunet, rumoare. – 2. Zarvă, scandal. – Var. zgomot, înv. scomot, şi der. Slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a trăncăni, a flecări). – Der. sgomota (var. gomoti), vb. (a face zgomot); sgomotos, adj. (care produce zgomot).”

***

Cuvintele de mai sus nu par deloc artificiale, nu par „creaţii proprii”. E firesc să presupun că nici pe celelalte oamenii nu s-au chinuit să le inventeze. Probabil că ele există aşa cum s-au păstrat sau cum au ajuns în limba vorbită.

*

Cuvântul care mi se pare cel mai interesant este „deapsă” , din expresia „Munuc, s-asface deapsă!” – „e un om bun”.

E posibil ca „deapsă” să fie la origine „deacsă”.

Aşa se întâmplă, de ex. cu cuvintele  „clupsă” şi „clucsă”:

clúcsă (-se), – Cursă, capcană. Bg. kluksa (sec. XVI). După Borcea 183, din săs. Klux; ipoteză puţin probabilă datorită vechimii cuvîntului.” ( DER )

clúpsă, clúpse, s.f. (reg.) cursă de prins şoareci, păsări, animale mici; cluscă, batcă, capcană, cleapţă, zancă.” ( DAR )

Acest *deacsă ar putea explica sensul de „(om) bun” al lui „deapsă”.

Ar putea proveni dintr-un *dek ( + sufixul „să” ) , trimiţând la PIE *dek ( din care, pe căi diferite, avem şi „decoraţie” şi „a catadicsi” ), acelaşi „Dec” de la „Decebalus”.

Sau, poate, PIE *dek’s( drept, ca direcţie spaţială ), care a dat lat. „dexter” ( care are şi sensul „de bun augur” ).

Antonimul lui „deapsă”, „spurav” poate să-şi aibă originea în PIE *(s)pVr- ( excremente de oaie sau capră ) ( gr. spǘrathoi ). Asemănarea cu „spurcat” este, de asemenea, evidentă.

*

Foarte interesant e sunt şi „abrioni” – „lapte”, „abrioniţă” – „brânză”.

Dacă oamenii ar fi vrut să se exprime „codificat”, de ce au ales „abrioniţă”, cuvânt atât de asemănător cu „brânză” ? Poate că aceste cuvinte pot oferi cheia dezlegării atât de controversatei etimologii a cuvântului „brânză”.

Ca ipoteză, abrioni” poate proveni din PIE *bhrew-er/n- ( ” izvor ” ) – care a dat goticul „brunna” (fântână, izvor), englezul „bourn” . În dicţionarul lui Pokorny – bh(e)reu- : bh(e)rū̆- „a fierbe, a fi sălbatic” ( care are de-a face cu… berea, inclusiv cea tracică, brytos ). Poate că „abrioni” se referă la laptele proaspăt muls, care „izvorăşte”, poate la cel care fermentează.

E posibilă, evident, şi derivarea din tracul *ber „oaie” ( devenit „bâr” în română ).

*

„Gurzi” poate însemna literalmente „munteni” ( alb. „gur” – „stâncă”, slav „gora” – „munte” , PIE *gʷar(w)-/-e- ).

Cf. DER „gurí (-résc, -ít), vb. – (Trans. de Vest) A urca, a merge în sus. Sl. gorĕ „în sus” (DAR; Puşcariu, Lr., 291). ”

Acest verb era de bună seamă cunoscut locuitorilor din Mărgău.

*

Munuc” ( om ) nu pare legat neapărat de germ. „man” (PIE *mAnw-) , ci mai degrabă de grecul „monos” ( singur ) , fiind deci sinonim cu „individ”.

***

În concluzie, cred că multe din cuvintele „gomoţeşti” – dacă nu chiar toate – au evoluat natural,  sunt termeni locali mai puţin folosiţi, necunoscuţi în afara comunităţii.

Aceste cuvinte s-au păstrat datorită faptului că localnicii – deveniţi geamgii – au avut nevoie de un „limbaj secret” pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi. Cea mai la îndemână „limbă secretă”  este de multe ori chiar limba de acasă, „bătrânească”.

Dacă nu ar fi apărut această nevoie a oamenilor de a-şi ascunde convorbirile, probabil că „limba gomoţească” ar fi dispărut, ca multe altele.

21 comentarii »

  1. fooarte interesant. si sunt foarte de acord cu etimologia pe care ai propus-o. la „munuc” ma gandisem si la „monk” din engleza- calugar, deci care traieste singur izolat.

    Comentariu de mandalandala — Ianuarie 14, 2010 @ 7:25 pm | Răspunde

  2. Cuvantul „arjufa” = paine semana foarte mult cu regionalismul „julfa” =mâncare de post făcută din sămânţa de cânepă pisată cu apă si amestecată cu miere; zeamă care se obţine prin fierberea sămânţei de cânepă

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 16, 2010 @ 9:32 am | Răspunde

  3. „năgaj” = „drac”, se aseamănă cu cuvântul „neg”, acel punct negru de pe faţă, care urâţeşte

    „deapsă” –- pe deapsă / pe.deapsă – leapşă / leapsă

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 16, 2010 @ 9:41 am | Răspunde

  4. „arjufă” este posibil contaminat cu mag. „zsufa” ( zeamă ), din care ar proveni rom. „julfă”.

    În DER
    ” júlfă (júlfe), s.f. – 1. Sămînţă de cînepă. – 2. Mîncare din sămînţă de cînepă făcută terci. – Var. jolfă, jufă. Mag. zsufa „zeamă” (Drăganu, Dacor., IX, 210; DAR). Cihac, II, 161, pleca de la sl. jucha „zeamă”. În Mold. şi parţial în Trans. De la var. jufă pare să provină juveală, s.f. (Trans., mămăligă cu untdelemn), cuvînt pe care DAR îl pune greşit în legătură cu jigală. ”

    Eu m-am gândit la o posibilă legătură cu „argea”, cuvânt autohton la care unul din sensuri este „groapă de provizii”.
    În acest caz „arjufa” ar însemna la origine „provizia”, „mâncarea de subzistenţă”.

    Pe de altă parte, la un compus ar-jufă a doua parte ar putea trimite direct la IE *yōus- ( supă, terci ) ( din care provine şi slavul jucha- vezi „julfă” în DER ).
    Primul formant, „ar”, poate fi acelaşi din „a arunca” – cuvânt autohton – o rădăcină preIE însemnând „înalt” .
    Aşadar „arjufă” = terci crescut, „înălţat” ( = dospit )

    Mai este PIE *dheig’h- „a frământa, a plămădi aluatul”, care a dat engl. „dough”. Cel puţin sensul acestuia e mai apropiat de „arjufă” ( care iniţial a fost, cred, „arjuhă” ).
    În acest caz „aluat crescut” ( ? ).

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 18, 2010 @ 2:13 pm | Răspunde

  5. În Enciclopedia Limbii Române (ediția 2001) exista un scurt articol dedicat limbii gomoțești, semnat de Mioara Avram. Îl citez în întregime:
    „Argou profesional rural românesc specific geamgiilor ambulanți sezonieri (agricultori ca ocupație de bază) din 15 sate de la Marginea Munților Apuseni, în zona orajului Huedin, jud. Cluj. Cuvinte regionale, unele cu sens schimbat (diplă „țigan” < „vioară”), și cuvinte sau sensuri generale în argourile românești (curcan „polițist”). Creații specifice prin adăugarea unui sunet sau a unei silabe la cuvinte existente (gomoțească < moțească „vorbirea moților”, ghezdeș „tren" < ghezeș „idem”) sau prin trunchiere (goloj „ban” < gologan „idem”). Funcție secretă în regiunile în care vorbitorii își practică meseria sezonieră (Moldova, Muntenia, Oltenia) și expresivă în propriile comunități rurale.”

    Comentariu de dacica — Ianuarie 18, 2010 @ 8:13 pm | Răspunde

  6. Este, evident, o opinie cu greutate, cât se poate de autorizată…

    Dar, de ex. , nu cred că „gomoţească” provine din „moţească”, prin adăugarea silabei „go”.
    În poloneză, „gomoni” = a trăncăni, a flecări. Există în limba română, regional, şi verbul „a gomoti”.

    Pe de altă parte, regiunea respectivă (a Huedinului) nu intră în Ţara Moţilor propriu-zisă ( o hartă etnografică: http://www.romanianmuseum.com/Romania/taraMotilor/27ApuseniHarta.gif ).

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 19, 2010 @ 6:49 am | Răspunde

    • gomoni vb. (Trans.Ban) a se înțelege unul cu altul în mod confidențial; a se sfătui.
      gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot.

      Probabil de aici s-au inspirat în alegerea numelui.

      Comentariu de Sorin5780 — August 27, 2015 @ 2:52 pm | Răspunde

  7. […] interesantă şi vaga asemănare dintre Dapyx şi cuvântul “gomoţesc” deapsă ” (om) […]

    Pingback de Dapyx « Istoriile lui Roderick — Septembrie 11, 2010 @ 9:19 am | Răspunde

  8. Năgaj ar putea fi un arhaism interesant, probabil venit din PIE (s)neg-o = to crawl, to sneak. În eng.a dat „snake”, în hinduism „naga” , adică șerpii cobra sau ființe divine malefice, alteori benefice. Oricum, văd că nagode e un regionalism pentru iele (vîntoase, șoimane etc.)

    NAGÁ s. m. inv. (mit. hindi) duh cu bust uman și corp de șarpe (a cărui femeie era imaginată de o rară frumusețe). (< fr. naga)

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 3, 2011 @ 10:59 pm | Răspunde

    • Este posibil ca termenul naga să vină din „noga”. Noga are în componența sa termenul „og”, care înseamnă „șarpe”

      vezi https://hroderic.wordpress.com/2011/09/20/muntele-serpilor/

      Litera „n” din față înseamnă ceva, posibil n(egru). Nog posibil să fie negru-șarpe

      ………………………

      Nagodă / nacodă –- avem numele Nicodim

      Comentariu de sabinus — Decembrie 5, 2011 @ 4:14 pm | Răspunde

      • Nicodim vine din greacă și înseamnă victoria poporului: nico și demos (oare dacus însemna tot popor?). Dacă ai citit legătura dată în acel articol în dicționarul Pokorny, ai văzut probabil că „og” nu putea subzista în graiul dac deoarece „g” s-ar fi transformat într-o spirantă (z ori s), așa cum s-a întîmplat pentru sanscrită și avestană. Cît despre particula „n-” sau „na-” de la început, nu trebuie o explicație prea complicată: slavii folosesc adesea prefixul „na-” , germanii „ge-” iar românii „în-”/ „îm-” .
        Eu cred în ideea mea cu năgaj – șarpe, drac, deoarece am arătat cum s-a păstrat în alte limbi, iar, la o adică, creștinismul a rezervat un loc „special” șarpelui în domeniul malefic.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 5, 2011 @ 4:44 pm

    • Tot legat de șerpi am o nelămurire. Am discutat vreodată despre Naparis (Ialomița) ca fiind apropiat de cuv.năpîrcă? Mă gîndesc că rîul șerpuia ca o viperă în concepția anticilor și rădăcina IE ce stă la baza glosei năpîrcă o sta și pentru Naparis sau rîul care a dat Napoca.

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 5, 2011 @ 11:14 pm | Răspunde

  9. Referitor la termenul „bor” care înseamnă vin, avem „borhot”

    Comentariu de sabinus — Decembrie 5, 2011 @ 4:17 pm | Răspunde

    • Dar și borcut și a bolborosi (a borborosi). Borcutul este apa care iese din pământ cu gaze vulcanice și bolborosește, adică scoate bulbuci (bolboci)

      Comentariu de sabinus — Decembrie 5, 2011 @ 4:19 pm | Răspunde

  10. Referitor la țălan – (reg.) turmă; haită.
    TOÁLPĂ, toalpe, s. f. (Reg.) Ceată, grămadă, droaie. (Bucov.Mold.)
    TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec

    Din prusacă:
    TÛLIN av [tûlan 55] many, much
    TÛLINS [tûlninai 131 VM], plentiful, abundant
    TÛLISKU [Tûls MK] plenty, multitude, [Tûlisku + Menge MK] crowd
    Am găsit chiar și rădăcina IE corespunzătoare:
    Proto-IE: *twel-, *tūl-
    Meaning: ball-shaped obj., bush
    De verificat derivatele slave și baltice, vor lămuri sensul rom.țălan. Pare-se că t din IE devine ț pentru noi uneori.

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?root=config&morpho=0&basename=%5Cdata%5Cie%5Cpiet&first=1&off=&text_proto=twel&method_proto=substring&ic_proto=on&text_meaning=&method_meaning=substring&ic_meaning=on&text_hitt=&method_hitt=substring&ic_hitt=on&text_tokh=&method_tokh=substring&ic_tokh=on&text_ind=&method_ind=substring&ic_ind=on&text_avest=&method_avest=substring&ic_avest=on&text_iran=&method_iran=substring&ic_iran=on&text_arm=&method_arm=substring&ic_arm=on&text_greek=&method_greek=substring&ic_greek=on&text_slav=&method_slav=substring&ic_slav=on&text_balt=&method_balt=substring&ic_balt=on&text_germ=&method_germ=substring&ic_germ=on&text_lat=&method_lat=substring&ic_lat=on&text_ital=&method_ital=substring&ic_ital=on&text_celt=&method_celt=substring&ic_celt=on&text_alb=&method_alb=substring&ic_alb=on&text_rusmean=&method_rusmean=substring&ic_rusmean=on&text_refer=&method_refer=substring&ic_refer=on&text_comment=&method_comment=substring&ic_comment=on&text_any=&method_any=substring&sort=proto&ic_any=on

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 12, 2012 @ 12:49 pm | Răspunde

  11. Abrioni (lapte) și abrioniță (brînză) sînt termeni păstorești:
    boronéț, -uri, s.n. – (gastr.) După ce s-a închegat laptele dulce și s-a scos cașul, zărul dulce se pune la fiert ca să se aleagă urda. În momentul în care urda e pe punctul de a se alege, cașul proaspăt din strecurătoare se ia și se dumică în zerul din căldare, fierbându-se împreună până se alege urda. Acesta e boronețul sau „jintița cu tătul”, care se varsă într-o borniță, unde se păstrează până ce se termină de mâncat (Georgeoni 1936: 80). – Probabil de la borniță „vas de lemn utilizat de păcurari”.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 2, 2012 @ 3:20 pm | Răspunde

    • „boroneț”
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=2094&root=config

      Proto-IE: *bherw-, *bhrew-
      Meaning: to boil, to seethe

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 19, 2012 @ 10:12 pm | Răspunde

    • Abrioni (lapte)

      Localitatea Abrud este locul unde se făcea laptele

      Comentariu de sabinus — Mai 20, 2012 @ 3:06 am | Răspunde

      • Se făceau multe acolo, chiar și sex acolo! :)) și nu de oricare, ci „boiling sex” :)

        brew (v.)
        O.E. breowan „to brew” (class II strong verb, past tense breaw, past participle browen), from P.Gmc. *breuwan „to brew” (cf. O.N. brugga, O.Fris. briuwa, M.Du. brouwen, O.H.G. briuwan, Ger. brauen „to brew”), from PIE root *bhreue- „to bubble, boil, effervesce” (cf. Skt. bhurnih „violent, passionate,” Gk. phrear „well, spring, cistern,” L. fervere „to boil, foam,” Thracian Gk. brytos „fermented liquor made from barley,” Rus. bruja „current,” O.Ir. bruth „heat;” O.E. beorma „yeast;” O.H.G. brato „roast meat”), the original sense thus being „make a drink by boiling.” Related: Brewed; brewing.

        Abruttus poate numi un izvor (ca în gr,phrear) iar „a” să fie din IE *ad- „către”.Nu știm care era forma dacică corectă, poate Abrutto.
        Sensul de fierbere, agitare dat mai sus a creat un grup separat de cuvinte :
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=+124&root=config

        Termenul gr.mai înseamnă cisternă, deci poate se referă la exploatarea minieră.
        Altă idee ar fi ca ABRUTTS să fie un nume personal din *obhr-
        Meaning: intense (emotion)
        ori pur și simplu romanic, botezat pe loc http://en.wiktionary.org/wiki/brutus#Latin

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 20, 2012 @ 5:25 am

      • Proto-IE: *obhr-
        Meaning: intense (emotion)

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 20, 2012 @ 5:30 am

  12. […] dați de comuna lui Boc; în acestă comună (Mărgău) se zice că încă se mai practică limba gomoțească, un dialect inventat de sticlarii din comună pentru a nu fi înțeleși de ceilați. Din […]

    Pingback de 25 de locuri răcoroase pentru zile fierbinți de vară | Drum liber - Vezi România cu alți ochi — Iulie 8, 2015 @ 12:06 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: