Istoriile lui Roderick

Februarie 10, 2010

Jderi şi balauri

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:35 pm

În DEX 98

JDER, jderi, s.m. Mic animal carnivor din familia mustelidelor, asemănător cu dihorul, cu blana preţioasă, de culoare brună închis (Martes martes). ♦ Blana acestui animal. – Cf. scr. z d e r o „mare mâncăcios”.”

În DER ( Al. Ciorănescu )

jder (jdéri), s.m. – 1. Mic animal carnivor asemănător cu dihorul, cu blana preţioasă (Mustela martes). – 2. Blana acestuia. Sb. ždera „Gulo borealis”, cf. sb., cr. ždero „lacom” (Cihac, II, 157; Miklosich, Slaw. Elem., 22; DAR; Tiktin).”

E surprinzătoare totuşi asemănarea acestui cuvânt cu … slavul „zvero” – „animal, sălbăticiune”. Poate că un cuvânt coradical a contribuit cumva la apariţia lui „jder” în română.

PIE *g’hwēr- „animal sălbatic” a dat, de asemenea, gr. „thḗr” , lit. „žvērìs” , let. „zvę̄̀rs” , toate cu sens de „sălbăticiune” ( cf. starling.rinet.ru )

***

Un cuvânt straniu în limba română este „AJDER” – „balaur” ( l-am întâlnit doar în „Dicţionarul de sinonime” – M. şi L. Seche, fără menţiunea vreunei etimologii ).

Cuvântul pare să provină în cele din urmă din PIE *(a)sker- „vierme, lăcustă, şopârlă” , care a dat şi alb. hárdhje „şopârlă” şi gr. askarís ( parazitul intestinal ).

Foarte asemănător cu „ajder” este  slavonul aštera „şopîrlă” ( cehul ještěr „balaur” , pol. jaszczurka).

Cuvântul poate să fi intrat însă în română din turcă ( „ejderha” ) , unde provine, cred, din persană ( „аždār” – vezi comentariul din dicţionarul lui Vasmer ).

După Derksen ( vezi http://www.ieed.nl ), referitor la rădăcina proto-slavă a acestui cuvânt ( *āščeru ):

„Though the details would remain unclear, there is definitely possibility that this is a substratum word showing prefixation of a non-Indo-European type (cf. Schrijver 1997: 307-312). Among the alternative solutions, the analysis *h1oh1k´u-sker-, a compound of the word for `quick’ and the verbal root that is found in Gk. ska…rw `frisk’ as well as probably Lith. ske†ry~s `harvestman, daddy-long-legs’ and Latv. «k§i°rgai^lis2, seems the most attractive”

*

Cuvântul „ajder” aminteşte de alte nume date balaurilor- lituanianul Aitvaras, finlandezul Ajatar ( căruia i-ar corespunde estonianul Äijo ; comentariul din dicţionarul lui Vasmer exclude legătura dintre „ajatar” şi slavul *āščeru ).

E posibil, cred, ca aceste cuvinte să reflecte PIE *ogʷh- „şarpe, şopârlă” – care a dat gr. ophis, sanscr. áhi- , avestan aži- , german „Eidechse” ( cel din urmă derivând dintr-un compus proto-germanic *ag(w)i-ɵaxsiō(n) (*ɵaxsu-z „bursuc”) – cf. starling.rinet.ru ).

Alte variante – mai puţin probabile, cred: PIE  *ag(‘)h- „a speria” -care a dat engl. „awe” ; PIE *agh- „rău” – care a dat sanscr. aghá- „rău, malefic” ( cf. starling.rinet.ru ).

Wiki-articolul dedicat lui Ajatar sugerează ca posibilă etimologie finlandezul ajaa „a urmări” ( din proto-uralic *aja- , cf. starling.rinet.ru ).

Dacă  „aitvaras” e un compus dintr-un „ai” corespunzând PIE *ogʷh- şi -tvaras, rămâne problema celui de al doilea formant.

(Lit. „tvara” – „durabil” , „tvoru” -„gard” ( din PIE *twerǝ- „a păstra, a împrejmui” ) poate sugera o legătură cu noţiunea de construcţie, casă, sau de „făcătură”, „meşteşugire malefică” ( ceh „tvoru” – creatură, vechi rus „tvoru” – înfăţişare – cf. http://www.ieed.nl ).

Într-adevăr, Aitvaras este un fel de „şarpe al casei”, cu conotaţii malefice însă, care o dată adus în casă nu mai poate fi alungat; nici părăsirea casei nu e utilă, Aitvaras mutându-se împreună cu locuitorii ei.

Acest „tvara” poate fi însă doar un omonim. )

***

Revenind la „jder”, impresia mea este că principala calitate a acestui animal nu este cea de „mare mâncăcios”, ci de acrobat al pădurii, sărind cu o viteză incredibilă dintr-un copac în altul.

Bănuiesc că şi adevăratul înţeles al numelui său e legat de aceasta.

Alb. „shqarth” „jder” după unii lingvişti ( Jokl, Çabej ) provine din rădăcina *(s)ker– ‘salt’ ( vezi http://www.siteupload.de/dl.php?fid=979478 ),coradical gr.  skaírō ( şi probabil lit. sketrys „lăcustă” -vezi şi comentariul lui Derksen citat mai sus ).

Nu e exclus ca şi rom. „jder” să provină din aceeaşi rădăcină *sker , având însă probabil o evoluţie la fel de complicată ca a lui „ajder” din PIE *(a)sker.

Anunțuri

41 comentarii »

  1. Probabil de la albanezul hárdhje “şopârlă” vine cuvântul românesc cârjă, care sugerează forma șarpelui care stă „în picioare” (vezi cobrele)

    Comentariu de sabinus — Februarie 26, 2010 @ 3:58 pm | Răspunde

  2. Probabil de la albanezul hárdhje “şopârlă” vine verbul a se hârșâi ( a se târî) sugerat de mersul șopârlei sau a rudei sale, șarpele

    A HÂRSÂ’I hârsâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafaţă dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele.

    Comentariu de sabinus — Februarie 26, 2010 @ 4:01 pm | Răspunde

    • Cred că la bază e o interjecţie, dar sensul al doilea al cuvântului ar sugera şi posibilitatea pe care o indicaţi.

      Comentariu de Roderick — Februarie 26, 2010 @ 11:06 pm | Răspunde

  3. Cuvântul AȘIJDEREA seamănă cu AJDER

    Comentariu de sabinus — Septembrie 5, 2010 @ 2:48 am | Răspunde

  4. Deci Aghiuță n-a fost niciodată sfînt iar DEX-ul s-a făcut de cacao?

    Comentariu de Ioan Albu — Noiembrie 11, 2010 @ 3:16 pm | Răspunde

    • Sînt două rădăcini IE aproape identice: IE agh- „ josnic, rău ” ,dat de tine mai sus, și…
      Proto-IE: *ag-
      Sens: păcat, crimă
      ind.antic: ā́gas- n. „infracţiune, un prejudiciu, păcat, vină”
      grec antic: ágos n. „blestem, vinovat pentru vărsare de sînge, pocăință”
      Germanic: *ak-a- vb., *ak-i- c., *akl-a- m. „rău, drăcesc”

      Undeva între acești doi radicali intră și albanezul „i keq” – cel rău, drăcesc.
      Dacă găsim o explicație IE pentru alb.mëkatar (păcătos) și mëkat(păcat) sau mëkatoj, poate vom explica și celălalt nume „drăcesc”, Michiduță.
      Sînt foarte sigur că e un cuvînt proto-balcanic , dacă pot spune așa: arm. մեղք(meghk’ )-păcat, defect, vinovăţie, transgresiune, delict, nedreptate, rău (var.meghanch’um)
      gr.αμαρτία(amartia)- păcat (religios), destrăbălare, afacere.
      – meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată.
      Meteahnă putea să fi suferit o metateză la o dată anume . http://dexonline.ro/definitie/meteahn%C4%83

      Apropo de alt nume al diavolului, Scaloi, știai de lat. scelus(criminal, josnicie, criminalitate, personajul negativ)?

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 7, 2012 @ 5:24 pm | Răspunde

    • -regioalism din Maramureș:
      agést, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriş, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budeşti). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. “Ageăst i se spune unei femei leneşe, neglijente” (Giuleşti). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: “taci, mă, ageăstule!” (Vişeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum “întăritură, fortificaţie” (Hasdeu, DA, DEX).

      Remarcați sensul nr.2? Sigur e dacic!

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 16, 2012 @ 9:28 pm | Răspunde

      • Cred că avem o confuzie aici între dacică și latină.
        *agh- ”vile, bad” ar fi dat în dacică mai mult cuvinte, dar unul putea fi sufixat cu superlativul -est ca acesta din urmă. E prima oară cînd întrevăd acest sufix la noi.
        Mă întreb care era antonimul său, unul bazat pe adj.îmbadiu? agest – bădest

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 6, 2013 @ 12:42 pm | Răspunde

  5. >Revenind la “jder”, impresia mea este că principala calitate a acestui animal nu este cea de “mare mâncăcios”, ci de acrobat al pădurii

    Nici mie rezolvarea etimologica pe care o propune DEX in cazul jderului nu-mi inspira incredere.
    Am verificat de curiozitate etimologia englezeasca a jderului („marten”) unde se precizeaza ca numele englez (germanic) e de fapt un eufemism, numele real fiind taboo. Ca si in cazul ursului. Curios, „marten” apare si in limba romana sub forma Martin (Mos), tot ca eufemism. Probabil ca intelesul e cel de animal cu blana (urs, jder). Probabil se evita numirea ursului drept… urs (semn de lipsa de respect). Acelasi tabu e prezent si in cazul termenului „bear” la englezi. (hunters’ taboo on names of wild animals)

    marten
    mid-13c., „skin or fur of the marten,” from O.Fr. martrine, noun use of fem. adj. martrin „of or pertaining to the marten,” from martre „marten,” from Frank. *martar, from P.Gmc. *marthuz (cf. O.S. marthrin „of or pertaining to the marten,” O.Fris. merth, O.E. mearþ, O.N. mörðr „marten”), probably from PIE *martu- „bride,” perhaps on some fancied resemblance, or else a Gmc. euphemism for the real name of the animal, which may have been taboo.

    bear (n.)
    O.E. bera „bear,” from P.Gmc. *beron „the brown one” (cf. O.N. björn, Ger. Bär), from PIE *bher- (3) „bright, brown” (see brown). Greek arktos and Latin ursus retain the PIE root word for „bear” (*rtko), but it is believed to have been ritually replaced in the northern branches because of hunters’ taboo on names of wild animals (cf. the Ir. equivalent „the good calf,” Welsh „honey-pig,” Lith. „the licker,” Rus. medved „honey-eater”). Others connect the Germanic word with Latin ferus „wild,” as if it meant „the wild animal (par excellence) of the northern woods.” Symbolic of Russia since 1794.

    Comentariu de Compay — Noiembrie 11, 2010 @ 4:58 pm | Răspunde

    • „Bear”=”brown” e doar o etimologie posibilă. Personal, eu nu o cred. Rădăcinile cuvântului sunt mai vechi; există într-o limbă dravidiană „beru” -pisică, în tătară „büre”- lup…

      Referitor la „marten”- lit. „marti” = noră, sunt sesizabile şi alte nume de mustelide asemănătoare: nevăstuica , poate noriţa (nurca) …

      Comentariu de Roderick — Noiembrie 12, 2010 @ 5:16 pm | Răspunde

      • P.S.
        E posibil ca legătura lui „marten”-jder cu IE *martu- “bride” să fie tot omonimică ( generând o etimologie populară ), ca şi în cazul lui bear – brown.

        Există în română „mârtan” , „mârtoi”, „mârtoc” = motan. posibil înrudite cu engl. „marten”.

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 17, 2010 @ 11:53 am | Răspunde

      • Nevăstuica mai e numită măriuță; o fi un derivat din următorul:
        Proto-IE: *mArt-i-
        Meaning: bride
        Baltic: *mar̃t-ī̂, -jā̂, -iā̃ f.
        Germanic: *márɵ-iō f.
        Măriuța și Mărțișor.

        Tot pe Pokorny am găsit și urm:
        Proto-IE: *merǝkʷ-, -gʷ-
        Meaning: to shimmer
        Old Indian: marká- m. `eclipse (of sun)’
        Slavic: 1) *morkъ, *mórkā, *mьrknǭtī, *merkъ etc.; 2) *mъrgātī
        Baltic: *mer̂k- vb. tr., *mark-ī̂- vb., *mir̂k-l-ia- (1) c., *mirk-[s]-ia-, -[s]-n-ia- c.; *mir̂g-ē̂- (*mir̂g-a-) vb., *mar̂g-a- adj., *mar̃g- vb. inch., *marg-ā̂ f., -a- c., *mirg-ā̂ f., -a- c., *mir̂g-ē̂- (2) vb., *mir̂g- (*mir̂g-ia-/*mir̂g-st-a-) (2) vb.
        Germanic: *murg-Vn-a- m., *marg-in-a- m.; *mirkw-i- adj., *mirkw-ia- vb.; *mirkw-ian- m.
        Cred că așa putem explica etimologia lui „amurg” și Mureș

        Fără legătură cu cele de mai sus, cred că am descoperit ce însemna numele de Prusia și prusac (în înțelesul graiului baltic)și anume „cîmpie” și „cîmpean”, la fel ca vecinii lor polonii (sl.„polie” -cîmpie). Lit.paprastas – ceh.prostý- slovac prostý și altele.
        Cred că originea vin din Proto-IE: *prost- (-sth-)= plain, flat (Old Indian: prastha- m.n. `table-land on top of a mountain; plain’)
        Deci s-ar putea ca toponimele dacice cu particula „pre” aflate la munte sau la șessă însemnechiar asta, plan, întins, degajat.Văd că slovacii și cehii (plus lituanii) au păstrat cuvîntul ăsta sus la munte.Poate că au fost influențați de substratul tracic al carpilor și costobocilor(și alții).Trebuie să mai găsim ceva toponime dacice cu înțelesul de mai sus.

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 6, 2012 @ 2:09 pm | Răspunde

      • Predeal este pre-deal, adică „deal întins, deal plat, deal domol”

        Comentariu de sabinus — Ianuarie 6, 2012 @ 6:41 pm | Răspunde

  6. Si in cazul acestui animal intervine factorul „tabu” (sau „eufemism superstițios” cum il numeset DEX-ul)

    nevăstuică, s. f. (Zool., Mustela vulgaris), cf. sl. nevĕstuka (Miklosich, Lexicon,424), nume care s-ar explica drept un eufemism superstițios, cf. bg. nevĕstulka (› mr. nivistul’e, megl. nivistul’ ca), sb. nevjestica, ngr. νυμφίτσα (› mr. nifiță), mag. memjét, it. donnola, fr. bellette, sp. comadreja, port. doninha, v. engl. fairy;

    Quite funny acest „fairy” care are si sensul de „zina”

    ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

    Oare Diana sa se metamorfozeze rotacizat in „jder”? Diana (zâna)>Zdiara. Ultimately… jder? Cam fantezist dar nu in totalitate absurd!

    Comentariu de Compay — Noiembrie 17, 2010 @ 8:27 pm | Răspunde

  7. Repet, cred că la baza identificării jderului ( „marten” ) cu nora ( soţia tânără ) stă mai degrabă o confuzie omonimică foarte veche.

    Mai întâi e de remarcat că a asocia nevăstuica ( mustelidul ) unei neveste e mai degrabă depreciativ pentru nevastă.
    În trecut nu erau prea căutate în vederea mariajului fetele suple, zglobii, „minxy”.
    Mireasa ideală era moralmente ireproşabilă, iar fizic corpolentă, voinică, în stare să muncească şi să aducă pe lume copii sănătoşi, „grasă şi frumoasă”, cum se zice.
    „Nevăstuica” suplă, jucăuşă, dar rea şi vicleană era desigur un exemplu negativ.

    Eu cred că engl. „marten”, ca şi rom. „mârtan” provin dintr-o rădăcină comună desemnând un animal de pradă asemănător jderului sau felinelor.
    Posibil legată de rădăcina afro-asiatică *mary- „pisică, leu, leopard” ( în lame (limbă din Nigeria) „mereo” – pisică sălbatică ; nimru – „leopard”, în akkadiană ).

    *

    Cu „nevăstuică” s-ar putea să fie o situaţie similară.

    „Nevastă” provine dintr-un IE *(e)wed- ( v.ind. vadhū́- „noră, soţie tânără”, lit. vèsti „căsătorit” ). În slavă ne-vesta e un compus.
    PIE *new a dat cuvinte cu sensul de „nou, tânăr, neobişnuit, proaspăt” etc.

    „Ne-văstuică” ar putea fi legat la origine de de engl. „weasel”, compus cu acel *ne-

    „weasel. O.E. weosule, wesle „weasel,” from P.Gmc. *wisulon (cf. O.N. visla, M.Du. wesel, Du. wezel, O.H.G. wisula, Ger. Wiesel), probably related to P.Gmc. *wisand- „bison” (see bison), with a base sense of „stinking animal,” because both animals have a foul, musky smell (cf. L. vissio „stench”).” ( etymonline.com )

    În română
    ” VIZÓN, vizoni, s.m. Mamifer sălbatic carnivor asemănător cu nurca, dar de talie mai mare, cu blană prețioasă, care trăiește în America de Nord (Lutreola vison). ♦ Blana acestui animal. – Din fr. vison. ” ( DEX 98 )

    Confuzia omonimică a apărut în una sau mai multe limbi şi a dat naştere unei asocieri între mustelid şi soţia tânără ( depreciativă pentru aceasta ), care s-a răspândit apoi în alte limbi.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 18, 2010 @ 4:08 pm | Răspunde

    • Deci nevestei i se asociază nevăstuica, iar cumetrei vulpea. Dar femeii măritate? Posibil jderul, adică martenul (măritată = martenă). Numai femeile se mărită, bărbatul se însoară, deci martenul este asociat numai femeii.

      În Bucovina femeile își îmbrobodeau capul cu berta.

      Conform DEX, bertă înseamnă

      BÉRTĂ, berte, s.f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”.
      Sursa: DLRM

      Ea este mai groasă, de culoare închisă, de cele mai multe ori maronie, rar neagră

      Dacă ar fi să îi asociem un animal ar fi bearul, adică … ursul. De altfel, berta maronie seamănă cu o blăniță de urs, fiind și catifelată ca aceasta.

      Dacă ar fi să asociem berta unei femei aceasta ar fi femeia în ipostază de bătrână (bâtrână posibil să vină de la bear; vezi și Bătrânul sau martinul, adică Bătrânul Marin, Moș Martin, Ursul, Bearul)

      Comentariu de sabinus — Noiembrie 19, 2010 @ 7:03 pm | Răspunde

      • Acest frantuzism are o origine spectaculoasa, provine de la numele mamei lui Carol cel Mare aka Charlemagne

        BERTHE, subst. fém.
        Étymol. et Hist. 1847, janv. habill. « sorte de pèlerine » (J. Lormeau, Modes dans Journal des Femmes, p. 44 : Le Magasin des Armes de Flandre se recommande par ses charmants objets de lingerie; … des volants de robes, des berthes en point de Venise ou autres, et de riches valenciennes, aux prix les plus modérés); 1850 « mode de coiffure » (Balzac, supra ex. 2). Du nom de la reine Berthe, mère de Charlemagne, rendue célèbre par la chanson de geste Berte aus grans piés de la 2e moitié du xiiie s. et modèle de sagesse et de modestie.

        Bertha

        fem. proper name, from O.H.G. Berahta, Perahta, the name of a goddess, lit. „the bright one,” from O.H.G. beraht, related to O.E. beorht (see bright

        Comentariu de Compay — Noiembrie 19, 2010 @ 7:22 pm | Răspunde

      • Bertă să însemne oare Ursoaică?

        Comentariu de sabinus — Noiembrie 19, 2010 @ 7:26 pm | Răspunde

      • >Bertă să însemne oare Ursoaică?

        No way! Eu ignoramus-ul de mine credeam ca Berta vine din Alberta dar se pare ca e invers. Ambele provin din bright = luminos.
        Echivalentul romanesc feminin ar fi Luminiţa iar cel masculin de Sorin („senin” in forma sa rotacizata)

        Albert
        masc. proper name, from Ger. (the Fr. form is Aubert), from O.H.G. Adalbert, cognate of O.E. Æþelbeorht „Noble-bright,” sometimes metathesized as Æþelbriht, hence the surname Albright. For second element, see bright. It also figures in the names Egbert, Gilbert, Herbert, Hubert, Lambert.

        Nu vad nici un nexus cu ursul propriu zis cu exceptia poate a ursului alb (aka polar) care e „luminos” la culoare.

        Comentariu de Compay — Noiembrie 19, 2010 @ 9:00 pm | Răspunde

      • In Occident, a supravietuit insa numele de Ursula (Orsola pe italiana). Ea e „femeia ursoaica”

        http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Ursula

        Comentariu de Compay — Noiembrie 19, 2010 @ 9:06 pm | Răspunde

  8. Detaliu pe seama caruia vreau sa elaborez un pic: in spaniola nevastuicii i se spune „comadreja” care aduce cu romanescul „cumătră”.
    Or, acest apelativ e folosit in folclorul romanesc, uneori, ca termen de adresare unui alt mamifer cu blana: vulpea. Uneori si sub forma „Coana Vulpe”, care e similar cu portughezul pentru nevastuica, dohnina („domniţa”)

    E clar ca avem de a face cu dublete onomastice in cazul unor animale cu blana despre care se presupunea ca se „antropomorfizeaza” (ca sa ma exprim in felul asta). Se credea ca nevastuica se transforma intr-o femeie sau e de fapt o zina care era degizata in nevastuica.
    Deci, termenii cu care se adresau acestora erau politicosi, grijulii.

    Uneori, transformarea avea loc in sens invers:

    „Ca divinitate nefasta, Sfanta Vineri e imaginata in chip de vaduva foarte batrana uscativa, rea si aducatoare de napasta, asemanatoare cu Joimarita si cu Martolea; se crede ca pedepseste mai ales pe femeile care torc, pun oalele pe foc sau canta vinerea, iar pe femeile lenese le preface in nevastuici.”

    http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/sfanta-vineri-68813.html

    >Eu cred că engl. “marten”, ca şi rom. “mârtan” provin dintr-o rădăcină comună desemnând un animal de pradă asemănător jderului sau felinelor.
    Posibil legată de rădăcina afro-asiatică *mary- “pisică, leu, leopard” ( în lame (limbă din Nigeria) “mereo” – pisică sălbatică ; nimru – “leopard”, în akkadiană).

    Perhaps. In oroce caz, se transgreseaza strict vorbind familia mustelidelor. Deci da, un animal de prada cu blana.

    MÂRTÁN, mârtani, s. m. (Reg.) Motan, cotoi. – Et. nec.

    Si totusi, marten-ul englez (germanic) e problematic. Nu vad cum ni l-ar fi dat pe mârtan. Nu vad cum radacinile acestora s-ar intersecta chiar si intr-un (ipotetic) context mutual indo-european.

    marten, from O.Fr. martrine, noun use of fem. adj. martrin „of or pertaining to the marten,” from martre „marten,” from Frank. *martar, from P.Gmc. *marthuz (cf. O.S. marthrin „of or pertaining to the marten,” O.Fris. merth, O.E. mearþ, O.N. mörðr „marten”), probably from PIE *martu- „bride,” perhaps on some fancied resemblance, or else a Gmc. euphemism for the real name of the animal, which may have been taboo. In M.E. the animal itself was called marter, directly from O.Fr. martre, but marten took over this sense in English c.1400.

    Comentariu de Compay — Noiembrie 18, 2010 @ 8:04 pm | Răspunde

    • Asta nu arată mare lucru. Miturile circulă. Şi de multe ori la baza lor e o etimologie populară.

      De ex. , numele sfântului Foca seamănă în română cu „focul”, deci acest sfânt e asociat focului şi pericolelor legate de foc sau arşiţă. În schimb la greci, unde numele lui e legat de foca-animal marin, e patron al corăbierilor.

      E destul de probabil că o asemenea etimologie populară ( însă foarte veche ) a stat la baza asocierii mustelidelor cu femeile.

      Comentariu de Roderick — Noiembrie 18, 2010 @ 9:12 pm | Răspunde

  9. Mă bucur că am găsit un blog de lingvistică serioasă. Nu e nici o problemă dacă uneori speculăm dincolo de o evidenţă care să ne aducă certitudini, altminteri nu s-ar mai face progrese dacă n-am fi creativi şi speculativi. Vă admir însă mai mult pentru tendinţa generală de a vă raporta la studiile existente (fără a depinde absolut de ele).

    Nu am studiat etimologia jderilor, ajderilor şi a altor jivine indoeuropene menţionate de dvs. M-aş referi doar la „mârtan”, pentru care propun că ar fi o creaţie (desigur populară) a limbii române, din cuvântul onomatopeic „mrrrt” / „mârt” (când „toarce”) şi augmentativul masculin „-an”, sau posibil, o modificare a cuvântului „motan” prin suprapunerea onomatopeei amintite. Am auzit în Moldova folosirea acestei onomatopee imitând „torsul” pisicii. Variantele „mârtac”, „mârtoc” mă conving că onomatopeea „mârt” este explicaţia adevărată pentru toate trei variantele. (Din „motan” provine mai direct „motârlan”, „mâtârlan” [cf. „cotoi” > „cotarlă”?], cu infixul „-ârl-„, după modelul „mârlan”, „modârlan”, „bodârlău”, „nioţârlan”, „popârlan” etc.).

    Se înţelege că soluţia mea (care nu este dogmatică) nu ar putea admite o relaţie între „mârtan” şi „marten”.

    Comentariu de Florin Lăiu — Iulie 4, 2011 @ 11:55 am | Răspunde

    • „Mârtan” ar putea avea doar o origine expresivă, însă înclin să cred că reflectă un termen mai vechi.
      Sinonim este francezul dialectal „maraud”-motan ( considerat tot expresiv şi -discutabil- la originea lui „marauder”).

      Vă mulţumesc pentru aprecieri. Totuşi, să zicem că blogul meu nu conţine chiar cea mai „serioasă” lingvistică; ca să fiu politicos cu mine însumi.

      Din păcate, tot ce scriu aici depinde de timpul meu liber, pe care nu îl am întotdeauna. Voi răspunde cândva tuturor comentariilor.
      Deocamdată însă, îmi iau pentru o scurtă vreme rămas bun de la cititori.

      Comentariu de Roderick — Iulie 4, 2011 @ 11:13 pm | Răspunde

  10. alb. shqarth provine din ie *(s)kerǝ- „coajă de copac, pielcică(hârșie e autohton) , deoarece animalul are o blană prețioasă râvnită de vânători.
    Acesta e după mintea mea originea termenului albanez, ce a fost tradus în protoromână prin jder.
    Jderul e un veritabil omonim româno-albanez „cuvânt cu cuvânt, și afix cu afix”: jder= exdermis http://en.wiktionary.org/wiki/dermis
    Nu știu dacă dacii au avut un corespondent identic cu greaca antică sau baltici, dar asta e explicația corectă pentru jder.
    Cine se îndoiește să citească definiția asta:
    JDER, jderi, s. m. Mic animal carnivor din familia mustelidelor, asemănător cu dihorul, cu blana prețioasă, de culoare brună închis (Martes martes). ♦ „„„Blana acestui animal”””. ( Armenian: terrem – `from skins, make flay, callous’)
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=1894&root=config
    Avem dacicul „a dărâma”(alb.dërmoj- a zdrobi,alt cuv.autohton), de ce nu și un sens „a jupui” din aceeași rădăcină? Avem cu siguranță acest minunat verb. a zdreli (A se răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec. )
    jder ar fi un termen vânătoresc antic?
    PS: prima răd.de mai sus a dat și lat.corium; nu-i curios câte paralele traco-italice se pot aduna?

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 21, 2012 @ 9:51 am | Răspunde

    • leton ada(piele) și lit. oda (piele, blană)
      lit.nudirti(a jupui)
      apropo de răd. ie *(s)kerǝ- „coajă de copac, pielcică” , nu ar fi un sinonim perfect dacicul skorilo pentru tracicul „zalme” (piele sau blană (de urs))?
      altceva „albanez”: shqarr(nevăstuică) și shqerr(to tear (cloth)) deci jderul ar putea semnifica o acțiune activă ca gr.dero(a jupui, flay off), adică un animal vorace care rupe carnea..
      Nu știu dacă jderul albanez nu pote fi pus în leg.cu vb. a curma, prezent și în albaneză.

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 21, 2012 @ 10:25 am | Răspunde

    • Încă un cuvânt de orig.păstorească din ie.*(s)kerǝ- „coajă de copac, pielcică”:
      cărmắjie, -ii, (carmajin), s.f. – Meșină din piele de oaie aplicată pe pieptar; element ornamental caracteristic pentru cojoacele din subzona Iza Mijlocie și Vișeu-Borșa (Dăncuș 1986: 80). Piele (de oaie) tăbăcită și vopsită în diferite culori (Coman 2004; Moisei). – Din magh. karmazsin (MDA).
      Originea maghiară e complet falsă când există lat.„corium”
      http://en.wiktionary.org/wiki/corium
      și http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=1053&root=config
      Termenul nostru e aproape identic cu corespondentul sanscrit.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 2, 2012 @ 11:43 am | Răspunde

  11. Probabil că nu are prea mult sens apropierea lui „ajder”(balaur) de răd.* yeng’ -„boală”, dar cel puțin s-ar potrivi ca sens dacă judecăm bală(vechi pop.pentru boală) și bală/balaur.
    Derivate sau nu, aș reconsidera originea cuvintelor oajdă și iazmă. Acesta din urmă cred că nu m-ai surprinde pe nimeni dacă îl judecăm prin derivatele slave numeroase; le găsiți pe „Pokorny” mai detaliat, partea slavă e lămuritoare, dar nu-i la originea termenilor noștri.

    Proto-IE: *yeng’-
    Meaning: illness
    Old Indian: yákṣma-, -man- m. `sickness, consumption’
    Slavic: *ję̄gā/*ję̄ʒā
    Baltic: *in̂g-ia-, *in̂g- (2) vb. intr., *in̂g-ia- adj., *in̂g-n-a- (2) adj.
    Germanic: *ink-an- m.; *ink-a- adj.
    Albanian: íδɛtɛ bitter, iδɛrím, geg. iδɛním Bitterkeit, Zorn, Aerger, Trauer

    Legat de jder, până la urmă e un dăunător, deci răd.*derǝ-(to tear, to tear apart) e mai mult decât adecvată.
    http://www.daunatori.info/28/jderul/
    Dacă vreți „viteză” și „ageritate” optez pentru răd. *derǝ- (?), *drā- (a fugi, a scăpa) alb.drejtuar ; nu-i nevoie de ie.(s)ker- ‘salt’ sau o explicație savantă de transformare neregulată în jder.
    Comparațiile între lexicul albanez și român au și ele o limită.
    O regulă internă a albanezei e că dh(antic dz) urmat de o consoană sibilantă devine un simplu d(referitor la g’ din IE.)
    Ca să facem o treabă temeinică prin aceste comparații, ar trebui să cunoaștem mai bine albaneza, ceea ce e foarte complicat se pare.

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 23, 2012 @ 2:31 pm | Răspunde

  12. Pentru „ajder” citiți compilația despre toharianul B auk- șarpe. E o compunere captivantă:
    http://www.geocities.ws/protoillyrian/tocharian.html

    Cred că cel mai apropiat coradical al lui „ajder” e gr. Ekhidna: „ *h1ógwhi- ˜ h1égwhi- `snake’ [: Greek ékhis (m./f.) `viper’ (< pre-Greek *éghi-), ékhidna `id.' (< *ékhidnya), Armenian iž `snake, viper' (< *h1ēgwhi-), OHG egala `leech,' Welsh euod `sheepworm,' euon `horseworm' ( gr.ophis ; arm.awj; ind.ahi
    IE *egh-
    Meaning: worm, snake > gr.ekhidna

    rom. ajder ar putea fi un adj. pentru balaur traducându-se „asemeni șarpelui” unde r final să fie rotacizarea unui sufix tracic cum este evident în „madzăre”.
    „aj” cred că e forma palatizată a acestui rad.*ogʷh, probabil un *agi sau *agid tracic însemna șarpe sau șopârlă, iar apoi s-a aplicat și balaurului prin sufixare: *agidellas cu palatizare peste timp în *ajdellus și …finalul cu (ipotenuză și echer elipsoidal constrictiv) „ajder” :)) dacă nu puneam două cuvinte cu fler academic îmi suna demonstrația prea simplistă.

    IE *angʷ- „snake” > lat.anguis(țipar) ; alb.ngjalë- idem.

    PS: ar trebui să acordăm mai multă atenție lui „j”; ar putea fi de multe ori palatizarea unui dacic gi sau ge: ex: *germe > jar (alb. zjarr- foc).
    Tot ca o comparație cu alb. , de multe ori IE s > alb.gj și rom.ș. Ar putea fi o regulă generală.Nu cred că-i „ruki rule” aici, deoarece s se preschimbă-n ș după literele r, u, k, i. Poate fi o inovație dialectală în cadrul PIE împărțită doar de alb.și substratul rom.?!

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 18, 2012 @ 7:36 am | Răspunde

    • Corecție: *angh- „water-worm, eel ” , nu IE *angʷ- „snake” pentru lat.anguis(țipar) ; alb.ngjalë- idem.
      Și acest IE *angʷ- „snake” putea da „ajder” printr-o denazalizare și …parcursul dat mai sus.
      Latin anguis, Old Prussian angis, Lithuanian angis, Old High German unc and Old East Slavic ужь (užĭ) (Russian уж).

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 18, 2012 @ 7:55 am | Răspunde

    • lat.anguis

      A dat în românește îngust, și se referă la subțirimea animalului, sau la faptul că poate trece prin locuri înguste

      Comentariu de sabinus — Mai 18, 2012 @ 2:36 pm | Răspunde

  13. Ekhidna avea drept consort pe Typhoeus, un monstruos „storm giant”. E vreo legătură lingvistică cu reg. țebeș?

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 18, 2012 @ 7:43 am | Răspunde

  14. Și totuși, ajder pare să aibă sens pentru iranici, „Șarpele de foc” : http://en.wiktionary.org/wiki/%D8%A7%DA%98%D8%AF%D9%87%D8%A7#Persian
    Datorită climei n-am avut mulți șerpi cum sînt în regiunile mai calde.
    Eu zic că ajder e venit prin intermediar turcesc și coșul de gunoi e destinația finală.
    Poate că jderul e cu totul altceva,dificil de spus ce și cum.

    S-ar putea ca aceleași considerente mitologice să stea și la baza „balaurului” ( IE *bhalge-, *bhlage- /-e– „to fire”)
    jderul ar putea fi legat și de IE *yeudh- to move swiftly, to fight, to stir etc.
    y se transformă aproape permanent în rom. j, iar j spre z „no problemo”.
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/baltet&text_number=+++664&root=config
    vb.a zădărî e complementar cu forma mai veche ijderi, jîdîrî, și poate și ajder ar primi un nou suflu cu acest rad. Ar putea fi un împrumut turcesc din Balcani dar nu-i foarte convingător deoarece slavii n-au aproape nimic din ac.sursă: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/vasmer&text_number=+17967&root=config
    Scormonitorii ăștia n-au evidențiat decît moșteniri proto-balcanice în slavă legate de gr.hydros și tracic… odrizes?
    Yeudh pare să conțină sau să se înrudească cu IE yu ,din care avem un nr.generos de derivate.Ajder ar putea semnifica „swift moving, with anger” iar jderul doar „swift”, no anger. :)
    Ne asemănăm iar cu baltici în privința moștenirilor IE.
    Cine știe dacă ajder nu e de fapt un cuvînt corupt sau suprapus peste altul mai vechi.Poate e prezent în traducerile vechi ale Bibliei și specialiștii nu știu de unde să-l ia.
    Erau două nume ilirice de așezări care porneau de la această rădăcină.

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 8, 2012 @ 9:53 am | Răspunde

    • E posibil ca în vechime zădărî/jădări să fi fost perceput astfel: der să fie baza și ză sau jî să fie considerat un prefix.De aici forma jder sau ajder.

      Comentariu de Ioan Albu — Iunie 8, 2012 @ 10:00 am | Răspunde

  15. BÉICĂ, (1) beici, s. f. 1. Mamifer răpitor înrudit cu jderul (Martes foina). http://en.wiktionary.org/wiki/feles#Latin
    coradical cu galezul bele (marten), însă la noi are loc palatalizarea lui l, adică cade.
    Cred că s-a mai discutat undeva și mă entuziasmez prematur.

    Comentariu de Sorin5780 — August 17, 2013 @ 11:31 am | Răspunde

    • Un comentariu aici – https://hroderic.wordpress.com/2013/07/25/boicus/

      Comentariu de Roderick — Septembrie 24, 2014 @ 1:29 pm | Răspunde

    • Prima ipoteză este că avem un derivat (sufixat -ică) conform reg.băuță, beuță (piatră de râu), unde tema este *bau sau *bai- ”piatră de râu”. Aici putem avea sensul ”lucioasă, șlefuită”, așa cum sunt pietrele de râu, sau dintr-un radical IE cu sensul ”to hit, split, to brake, to cut” care dezvoltă constant sensurilă ”piatră, stâncă”.
      Nu-mi vine în minte decât *bʰen- (“to hit, to injure”) din dreptul comentariului la acest articol: https://hroderic.wordpress.com/2016/09/25/a-se-basarabi/
      Probabil se poate extrage un morfem *bʰe- cu mai multe lărgiri.

      A doua idee ar fi să avem *bʰer-ika conform alb. bei (to strike, to beat; to fall) și căderea lui r la fel ca-n alb.bei sau rom.făină. Beica are o sete de a ucide aproape peste fire.

      Beică (*belică) ar putea semnifica pătat cu alb, iar tema ar fi doar coradicală cu alb.balë (pată albă) sau rom.bală (albă). În alte cuvinte tema rămâne intactă: belíță, belíțe, s.f. (reg.) oaie alb

      Ultima idee e rad. *bhel- (squirrel, marten, wild cat), ideea acceptată aici pe site, dar radicalul nu are o explicație lămuritoare; cum acoperă toata gama aceia de animale, care-i numitorul comun: blana, culoarea sau caracterul?

      A beli (der.beleag) era pus pe seama unui lat. vellere (a smulge, a depila; a dărâma, a distruge). Poate e autohton conform rad. bel-1 = “to cut off“
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+165&root=config

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 10, 2017 @ 12:52 pm | Răspunde

  16. Corespondența lui jder cu ajder a fost remarcată de Scriban, ale cărui definiții nu erau pe dexonline (și nu mi-au fost cunoscute) la data scrierii articolului:

    ”jder și (Ban.) jdeor m. (cp. cu turc. ejder, balaur. Cu sîrb. ždera, mîncăcios, n’are legătură). Un fel de samur care trăĭește și pin România (mustéla martes).” (Scriban, dexonline.ro)

    ”Jder” ar putea fi un cuvânt autohton din rădăcina *dh[e]us- ”polecat”, coradical deci cu ”dihor”.

    O altă posibilitate ar fi ca jder să fi fost un cuvânt dialectal intrat ulterior în toate graiurile lb. române, a cărui formă originară să fi fost *sgher-/*zgher-, cf. jdeav=jgheab, jdeaucă=jgheucă.
    Î.a.c. ar putea fi cf. lat. glis, gliris (=pârș), gr. γαλέη ”jder”, din PIE gal- ”marten” (starling.rinet.ru)/ geli-, glī- ”mouse” (Pokorny). Posibil un dacic *glar-.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 24, 2014 @ 1:36 pm | Răspunde

  17. Cred că Aitvaras erau personificările cometelor. https://en.wikipedia.org/wiki/Aitvaras
    áitas ‎(“one who walks around a lot; restless person”; ie. *ey-, *oy- ‎“to go”) și probabil un derivat din rad.*wer- burn, boil.
    Cocoș înăuntrul gospădăriei și dragon pe cer în afară.

    https://en.wiktionary.org/wiki/aita#Latvian
    Cred că și *awis înseamnă cuprinde un radical cu același sens cu balticul *aita. Mă gândesc la celt.avon (river), alb.avull, terminația de hidronime daco-balto-slavice -ava, eng.water și multe altele. Morfemul ar fi *awe-.

    *ey-, *oy- ‎(“to go”) (cf. iet) with an extra syllable tā. The original meaning was thus “goer, one that goes (around),” a not unfrequent source of words for “sheep” (cf. Russian, Belarusian, Ukrainian баран ‎(barán), a borrowing from Turkic *baran ‎(“one that goes”)

    Înseamnă că alb.bari (cioban; berr „oaie, țap” >*bʰorwos) este la fel de turcic ca ciobanul nostru?
    Der. berk (*bark), bërkoq, barukë; rom.baran, bărăniță, bârâiec, câinele ciobănesc barac, etc.
    https://en.wiktionary.org/wiki/bari#Etymology_2
    https://en.wiktionary.org/wiki/baruk%C3%AB#Albanian

    Nu, se înșeală! Ori avem un radical cu sensul de mișcare și avere mobilă, ca în celelalte limbi, ori avem derivate semantice din rad.bher- „to cut” și participiul *bʰerwos/*bʰorwos cu sensul de animale castrate, crescute pentru carne sau animale sterpe, stârpituri și stârpar (cioban care paște oile sterpe).. botuș/botei, etc.
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/borv%D1%8A

    Am divagat un pic!

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2016 @ 11:13 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: