Istoriile lui Roderick

Martie 7, 2010

Bărăgan

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:52 am

Un cuvânt care se prezintă, cred, în două variante regionale:

BĂRĂGÁN, bărăganuri, s.n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.”  ( DEX 98 )

MOROGÁN s. v. ogor, pârloagă.”  ( „Dicţionar de sinonime”, M. şi L. Seche )

Poate aceeaşi alternanţă b/ m e întâlnită la perechea „bă” / „mă” ( formulă de adresare de o politeţe ancestrală ). Acelaşi fenomen, probabil, la numele râului Musaios/ Buzău.

***

O probabilă origine a cuvintelor ar fi, cred, PIE *mereĝ- „margine, hotar” ( cf. Pokorny ) – care a dat „marcă”, „margine”, galul brogae „ogor”.

Origini mai puţin probabile ar fi, după mine:

-PIE *mork ( din care derivă „morcov” ), care a dat în greacă brákana „ierburi”

-PIE *bhar- „mei, orz, alac” – din care provine lat. „farina”; în limbile IE a dat însă cuvinte care se referă la cereale comestibile, în timp ce „bărăganul” are ierburi sălbatice, buruieni

-PIE *(o)morg’- („a şterge”, „a freca”), cu avestanul marǝzaiti, legat de păşunat.

*

După lingvistul S. Paliga, cuvântul e probabil legat etimologic de „bară” ( „smârc, mlaştină” ).

Poate că numele a fost iniţial purtat de regiunea bălţilor din câmpie ( cum ar fi lacul Amara ).

Ca o curiozitate, în cartea „Vânatul pe teritoriul României” Ion Nania susţine că „adevărata patrie a bourului a fost, după cum lasă să se întrezărească toponimia, Bărăganul” – menţionând toponime în care e prezent cuvântul „bou”.

Mi se pare improbabil ca „Bărăgan” să fie legat etimologic de „bour”; totuşi, „barangă” este numit taurul care conduce cireada.

Alte cuvinte care nu e exclus să fie legate de  „bărăgan”/”morogan” ar fi, cred, „mărăcine”, „buruiană”, „borciu”, „boranţă” ( cu denumirea latină borago ), toate denumiri ale unor plante sălbatice, în general spinoase.

E posibil ca legate de aceste cuvinte să fie irl. „barr” ( „frunze”, „smoc”) , engl. „bur” („ghimpe”) derivate din PIE bhares- ( „vârf, ghimpe, paie” ).

47 comentarii »

  1. Cuvântul ,,Bărăgan” provine din limba pecenego-cumană.

    Comentariu de matei — Martie 9, 2010 @ 5:44 pm | Răspunde

  2. E o variantă din păcate quasi-oficială

    Comentariu de Nautilus — Martie 9, 2010 @ 8:59 pm | Răspunde

  3. Sorin Paliga spunea că:
    „The older hypotheses, which assumed various Altaic (Turkish or Turkic) origins
    canot be accepted, despite their once frequent occurrence in linguistic
    analyses.”

    Opinia ( destul de diversificată, din câte se vede ) mi-am spus-o mai sus.

    Comentariu de Roderick — Martie 9, 2010 @ 9:33 pm | Răspunde

  4. Limba pecenego-cumană și-a pus puternic amprenta asupra limbii și istoriei medievale a spațiului românesc. Multe nume și denumiri provin din această limbă( câteva exemple: numele de Ahtum sau Tuhutum, conducător din zona Banatului, urmaș al lui Glad; numele de Thocomerius sau Tuhomir, tatăl lui Basarab I Întemeietorul; numele de Asan, unul din cei doi frați care au întemeiat Țaratul Vlaho-Bulgar). De asemenea, multe cuvinet terminate cu ,,ui” derivă din pecenego-cumană( Vaslui, Căsmățui, Bahlui, Călui, Călmățui, etc.). Nu vreau să spun că toate cuvinetele românești derivă din pecenego-cumană, dar m-am săturat de această idee că populația română este doar daco-romană, iar limba română este sută la sută latină. În realitate limba română este o limbă cu origini latine, pecenego-cumane, slave, turcice, puțin dacice și bulgare.

    Comentariu de matei — Martie 10, 2010 @ 5:16 pm | Răspunde

  5. Matei, opinia ta e la modă acum. Se pare că mai toţi istoricii noştri s-au cam săturat de daci şi romani.

    Opiniile mele sunt mai „underground”. Eu înţeleg ce spui şi n-aş vrea să repet unele lucruri pe care le-am mai spus pe aici.

    Părerea mea e că noi, românii, am preluat foarte puţin de la pecenegi sau cumani. Poate doar câteva toponime, mult mai puţine decât se crede. Dintre migratori, singuri slavii au avut o influenţă semnificativă asupra noastră. Dar conducătorul românilor nu s-a numit doar „voievod”, ci şi „domn” – ceea ce denotă că n-am fost cu totul stăpâniţi de slavi.

    Despre Thocomerius am mai scris pe blog.

    În legătură cu „Asan” pot fi

    – Hittitul „hassu-” – rege, sanscritul „ásura-” , zeii nordici Aseni ( PIE *Ans- ).

    – tracul *asa(s) ‘piatră’ ( pe fratele lui Asan îl chema chiar Petru )

    -grec „Asos”, trac Asai, din preIE *As ( „negru, de culoare închisă” – cf. Sorin Paliga )

    – „Asdoulos”, numele unei zeităţi trace

    Nu ştiu de ce ar fi în mod necesar „cuman” acest nume.

    Comentariu de Roderick — Martie 11, 2010 @ 5:51 pm | Răspunde

  6. Limba este un organism viu. Intr-un anumit timp in vorbire se folosesc cuvinte care apoi sunt abandonate sau transformate si rostite altfel. Limba romana este ca baza fara doar si poate o limba tracica. Adica vreau sa spun ca din temelie si constructie la rosu este tracica. Apoi peste s-au asezat tencuiei si vacseli ) de alta natura care n-au facut altceva decat s-o imbogateasca, s-o faca sa reziste intr-un ceaun de slavi si-un capac de unguri.

    Comentariu de Sabin — Martie 13, 2010 @ 8:07 am | Răspunde

  7. Interesanta metafora :)

    Comentariu de Roderick — Martie 13, 2010 @ 9:09 am | Răspunde

  8. Din ,,Hassan” este posibil să derive ,,Asan”. Hassan era conducătorul otomanilor în bătălia de la Călugăreni împotriva lui Mihai Viteazul. Deoarece limba pecenego-cumană este o limbă turcică, atunci este posibil ca numele Asan să fie de origine cumană.

    Comentariu de matei — Martie 13, 2010 @ 3:46 pm | Răspunde

    • Cuvântul turcic „khagan” ( han ) seamănă cu tracul „kaga” şi „Kogaionon”.
      Asta nu face ca numele „Kogaionon” să fie turcic.

      Comentariu de Roderick — Martie 22, 2010 @ 5:10 pm | Răspunde

  9. Chiar daca exista posibilitatea ca Asan sa fie nume cuman-peceneg , nu vad care e problema , numele e una , originea etnica e alta , parca si Attila e nume de origine germana dar nimeni nu spune ca Attila nu ar fi fost hun .

    Comentariu de oroles — Martie 13, 2010 @ 4:18 pm | Răspunde

  10. Foarte frumos si folositor „dictionarul”. Oare v-ati gandit sa le ordonati pe toate intr-un dictionar online unde sa le gasim cautandu-le cu serch. Oricum faceti lucrul asta fara sa va pese vreun minutel de bani. Asa ca oare n-ar fi mai bine sa incercam sa le adunam pe toate din toate colturile tarii. Sa fie munca unui intreg popor ? Sa putem posta cuvinte si comentarii gen celor de mai sus ? Poate au sa renunte la scortosenie si persoane care au „titlu” si si-l apara cu darzenie. Acolo insa ar putea publica sub pseudonim. A fost ideea lui Marcjura. Daca m-ar ajuta pregatirea as face-o eu. Da o sa ma straduiesc sa adun denumirile lemnelor din padure, denumirile lor populare arhaice. Daca cumva ati facut-o imi cer scuze anticipat pentru cutezanta.

    Comentariu de Sabin — Martie 14, 2010 @ 10:15 am | Răspunde

  11. În limba română există termenul „borangic”, care înseamnă „fir de mătase”

    Comentariu de sabinus — Martie 21, 2010 @ 8:06 pm | Răspunde

  12. baragan vine de la beligena din limba daca.

    Comentariu de cristi — Aprilie 23, 2010 @ 11:54 am | Răspunde

  13. auzi baiatu.asan nu e nici un derivat.acest toponim apare si in india .la daci inainte de zamolxe exista appolo.el pleca deseori peste mari si tari iar loctiitorii lui in dacia ramaneau petra si asam.asta se stie din scrierile legendele din olimp.apoi trebuie spus ca exista si cuvant in limba daca ason care inseamna curajos.exemplu dintr-o inscriptie dacica este ason dios ceea ce inseamna curajos ca un zeu.deci iata asan nume tracic ,indoeuropean asan,asam.ason.

    Comentariu de cristi — Aprilie 23, 2010 @ 12:01 pm | Răspunde

  14. Eu cred că acest Ion Naniu are dreptate cu ipoteza lui barangă(=bour),doar e regiune de stepă unde e teritoriul predilect bourului sălbatic(câmpia)și probabil că e printre ultimele locuri unde au mai fost întâlniți.Să mă contrazică cineva dacă Bărăganul nu a fost mai mereu ținut pustiu,nelocuit..de la sciți până târziu în epoca modernă.

    Comentariu de Sorin — Aprilie 27, 2010 @ 4:41 pm | Răspunde

  15. În legătură cu afirmaţiile lui Ion Nania, m-am înşelat, din neatenţie crasă. Am modificat deci şi postarea la pasajul respectiv.

    Ion Nania scrie: “Adevărata patrie a bourului a fost, după cum lasă să se întrezărească toponimia, Bărăganul…”, dar nu se referă explicit la numele de Bărăgan, ci la toponime precum Boul Negru, La Ochiul Boului, Balta Boii etc.

    Nu menţionează nici termenul “barangă”.
    Am găsit cuvântul respectiv în dex-online.ro:

    ” BARÁNGĂ s.f. (Reg.) 1. Lup bătrân care conduce o haită şi urlă înaintea celorlalţi. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada şi căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă tare. – Din balang. ( DLRM )”

    Etimologia propusă în DLRM mi se pare greu credibilă.

    Există un pârâu numit Baranga, afluent al Colentinei – deci în zona Bărăganului.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 28, 2010 @ 10:32 am | Răspunde

    • Totuși, deși nu-i atestat ca atare, baragă putea fi un alt nume al bourului. Am dat mai ieri peste numeroase atestări ale verbului a borăi. Când erau întrebați în chestionare cum fac animalele, oamenii spuneau așa în vestul țării: câinele bace, iar boul borăe/borăie.
      A bărăni trebuie să fie o dezvoltare ulterioară, un verb din seria celor sufixate cu -ni. La fel și bărăta, tot înrudit cu acestea. Derivate din verbul primar acum. Nu-mi vine în minte decât borac (copil mic), pe care inițial îl atribuiam verbului a borî, dar merge plângăcios.

      Completare la comentariile 19 și 23: Dacă alb.bar (iarbă) s-ar completa cu alb.gani (fertilitate, productivitate) am avea un compus foarte descriptiv. Nu ar fi neapărat un pustiu, ci o abundență de iarbă. Deci Bărăganul Ialiomiței, al Călmâțuiului și altele asemenea ar face referire la un astfel de ecosistem, unul în care oamenii puteau subzista foarte bine încă de pe vremea dacilor.

      Cred că -gan este un sufix și la noi și la albanezi, dar exprimă el sensul pe care-l intuiesc? morogan (sin: moruncă) de exemplu.
      Mă întreb de asemenea dacă bălărie nu prezintă o disimulare a lui r din temă datorită sufixul care conține un r: bără-rie.
      Ne-am fi așteptat ca sufixu să se schimbe: bărănie.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 28, 2016 @ 7:15 am | Răspunde

  16. Un articol captivant http://enciclopedia-dacica.ro/statele/statele.html presupune că „Bihor” ar fi continuarea unui etnonim traco-dacic al biephilor. E o idee deosebit de atrăgătoare deoarece tribul ăsta s-a aflat în spațiul ăsta, întins pînă în cîmpia Tisei. Pînă și acest „ph” ar putea fi acea spirantă tracică neelucidată care s-a propagant în f, h sau ș (cazul vătaf).
    Biefia = Biefaria/Biharea
    Oare se tălmăcește prin .. http://dexonline.ro/definitie/biu și e înrudit cu gr.bios(viață)? viața era deja „abundență” și fără unguri.

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 16, 2011 @ 9:39 am | Răspunde

    • În limba italiană PIU (di piu) înseamnă „plus, ceva care este în plus, care prisosește”. Piu din italiană a dat „biu”, sau invers, biu de la noi a dat „piu” în italiană

      Comentariu de sabinus — Decembrie 17, 2011 @ 4:08 pm | Răspunde

      • De biu (di piu la italieni) am putea spune că înseamnă „din plin”

        Comentariu de sabinus — Decembrie 17, 2011 @ 4:10 pm

      • Etimologic vorbind, italianul „piu” chiar vine din latinul „plus”.Eu porneam de la ideea că biefii ar putea fi un trib daco-celtic iar numele lor ar veni din IE *gʷeih₃w- (“to live”). Celții transformau gw în b, w sau m http://webspace.ship.edu/cgboer/indoeuropean.html (galez bywyd)
        De altfel ar putea fi o simplă traducere celtică pentru termenul de „geți”, care la fel de simplu ar fi provenit din același radical IE, unde gwe= ge iar finalul era o spirantă tracică (albaneză jetë = viață). Urmărește acest misterios alfabet „aethicus” http://nestorvornicescu.wordpress.com/opinii-despre-opera-si-autor/apostolul-ideii-straromane/alfabetul-aethicus/ sînt destule spirante finale care-l apropie de infinitivul englez.
        Deci geți = trăitori, vițuitori :)
        Pentru acest radical IE, concordanța între italici și traco-daci putea fi suprapusă. Nu degeaba se zice în graiul moldovean „ Mă uit la Ghiţă-i mort bat,da parca-i jiu (viu)! ” ..se apropie de albanezi, nu?

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 17, 2011 @ 6:05 pm

  17. Boeuf înseamnă bou în limba franceză. Oare are legătură tribul biephilor cu tribul tauriscilor? Sau este vorba de un cult al taurului în această zonă?

    Comentariu de sabinus — Decembrie 17, 2011 @ 3:58 pm | Răspunde

    • Bieph este posibil să aibă legătură cu termenul latin BIFIDUS și care înseamnă „ramificat în două părți egale”. Este o referire la coarnele de bou, care sunt două și sunt egale

      BIFÍD, -Ă adj. despicat în două, care formează două vârfuri. (< fr. bifide, lat. bifidus) MDN

      Comentariu de sabinus — Decembrie 17, 2011 @ 4:06 pm | Răspunde

    • http://en.wiktionary.org/wiki/b%C5%93uf#French Deși aici spune că termenul e din latină, mă îndoiesc profund.Celții spuneau „bo” la bou și chiar aveau o clasă socială numită „bo airig”.
      S-ar putea să ai dreptate.În Balcani, tracii bistoni emiteau monede cu un cap de bivol. Multe nume de triburi erau transpunerea exactă a unui totem animalic sau reprezentativ pentru ocupația lor zilnică. Ex: Byzantion e înființat de „căprari” (trac byzos), odryzi erau „vidrele”, derronii din Epir erau „cerbii” probabil, așa cum bistonii erau „tauri, bivoli”..etc.

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 17, 2011 @ 6:24 pm | Răspunde

  18. Puteti sa-mi dati un rapsuns despre etimologia sau originea cuvantului matase ? Eu cred ca vine de la persano-indianul tassa, un anumit tip de matase. Aveti alte explicatii ?

    Comentariu de irina — Martie 22, 2012 @ 10:24 am | Răspunde

    • Nu ştiu, o să mă gândesc. E un „cuvânt călător”, cred că e greu de zis unde a luat naştere.

      O pistă (probabil falsă) m-ar face să îl leg cumva de engl. moth, din PIE *mat- „molie, fluture, omidă”; dar europenii nu cunoşteau viermele de mătase.

      Ar putea fi -mai degrabă- un derivat al PIE *mēi- „moale, uşor” , înrudit deci cu lat. mitis „moale, uşor, blând”, let. atmietêt „a înmuia”, galez mwydo

      Comentariu de Roderick — Martie 24, 2012 @ 5:40 am | Răspunde

  19. Cred că albanezul bar ( iarbă) e cel mai logic răspuns, iar gr. brakana îmi pare doar un împrumut tracic sau ilir. Bărăgan ar fi ierbărie pur și simplu sau loc unde cresc ierburi spinoase. Până la urmă IE bhars e sursa și pentru numirea unor plante cu foliculi spinoși, nemaifăcându-se diferența între plante domestice și sălbatice. Are o mulțime de derivate, unele chiar referitoare la apa minerală.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 10, 2012 @ 10:20 am | Răspunde

    • Barba bărbatului este ca o iarbă care îi crește pe bărbie. la fel și părul din cap (păr / par / bar)

      Comentariu de sabinus — Aprilie 25, 2013 @ 1:42 pm | Răspunde

  20. Tot la cap. „înțepături” discutam odată despre reg. durzău (ienupăr, pin, brad pitic) și nu știu dacă am pus rad.IE dherghen- thorn. Tot aici intră și reg.dragavei (ștevie), drăcila și altele probabil.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 10, 2012 @ 10:39 am | Răspunde

  21. Eu nu inteleg pe dacologi ,sanscritologi ,romanologi,hiperboreanologi si alti logi care cauta explicati SF ale unor lucruri simple.
    Si aci vreau raspuns ,ce …. legatura avea valahia in secolul XII -XIII cu Regatul Hitti ?(2300 de ani diferenta) ,ce legatura aveau cu dacii (700 de ani diferenta) ,ce legatura are un nume ce deriva din iudaica Petru cu un nume teoretic dacic ?
    Ba voi sunteti amuzanti.
    Oare nu ii mai logic sa aiba ASAN legatura cu regatul Cumanilor care au controlat Valahia vreo 300 de ani .
    300 de ani desteptilor ,
    Da elita ROMANEASCA ii slava si cumana in sud(fagaras)
    slava si romana in nord (maramures)
    Cum a fost in Franta ,germana>
    Tremenul ruman ,insemna taran aservit ,deci clar boierii nu erau romani nici pe departe.
    Ce doamne cauta explicatii tampite ,in niste chestii atat de logice .
    Istoria ii o stiinta nu carti romantice ,doar nu a avut laptop Bassarab sa afle despre Burebista :)) ,voi va auziti .

    Cat despre Baragan ,probabil tot turcic ,dar sa nu fiu de tot luat ca tradator de neam ar putea si Bar(iarba albaneza) +gan/gana(destul lituaniana) ambele limbi asemanatoare limbi dace cel putin teoretic .

    Comentariu de C — Aprilie 24, 2013 @ 9:54 am | Răspunde

    • Dar pentru asta Bar +gan trebuia sa fie mentionat inainte de Cumani ,acum mult noroc eu nu am auzit de Baragan in documente inainte de Cumani.
      Fiindca asa poti gasi asemanarti de nume si intre Incasi si Zambieni ,sigur gasesti o radacina ,rebuie sa aiba relevanta ,de aia nu va inteleg cu Hititii ,Dacii ,lasa-i …. de daci au disparut total ca forta ca si cultura ca identitate in 106 si ca limba prin 300 si ceva ,acum imi vi tu si imi spui ca are un conducator valah legatura cu ei ,cand nu stim un singur cuvant in daca.
      Valahii cu dacii se asemana mult ca stil de viata dar nu inseamna ca is acelasi lucru ,valahi au inceput sa fie pastori dupa ce orasele lor au fost distruse de migratori .
      Iar conducatorul a fost strain ca in Galia ,din ce moment ,numele poporului nostru ,avea in timpul ala semnificatie de taran aservit .
      Teoriiile is frumoase dar is teorii de asta cartile noastre is luate in deradere ,ca vin cu multe teorii dar nu-s sustinute de nimic concet .
      Adica noi sarim peste secole intregi ca si puricii :)) facem legaturi intre romanii si daci omitand SECOLE de istorie cand in Anglia cateva luni omise poate da este cap o teorie.
      Oricum in Balcani si Ungaria ,fabricatul de indentitati ii sport national

      Comentariu de C — Aprilie 24, 2013 @ 10:13 am | Răspunde

    • C, aici se poate și înjura, însă doar o dată. Pe urmă ți-o iei în stil dacic.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 24, 2013 @ 6:04 pm | Răspunde

    • Ăsta e un blog de nișă care caută explicații indo-europene pentru cuvinte cu etimologie necunoscută, incertă sau greșit atribuită. Dacă te amuză foarte bine, nu asta era intenția noastră. Nimeni nu e intransigent aici, fiecare poate contribui cât poate și cât dorește. A fi păstor nu era o ocupație dictată doar de contextul politic, ci una neîntreruptă și constantă, altfel n-am avea termeni dacici ca țigaie (*țigalie, Sorin Olteanu) , urdă, probabil hărean(alb.hirrë), baci, strungă, bulzariță, latini ca oaie, lână, caș și altele.
      Dacă tu găsești o explicație turcomană pentru bărăgan posteaz-o să ne delectăm și noi. Eu sânt mulțumit de ideea mea, dar nu refuz și altă părere. Lasă fanteziile alea cu hitiți, cumani și incași, concentreză-te pe latura lingvistică a lexicului nostru. Nu mă interesează chiar deloc „fabricatul de identitati” și nu văd unde naibii ai observat tu așa ceva aici!

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 25, 2013 @ 10:46 am | Răspunde

      • Aici poate să își posteze explicațiile dacă îl las. Nu e nici pe un forum public, nici la mă-sa acasă. Îmi displac mult specimenele de felul lui; din când în când o să mai mătur pe la poartă.
        E și agramat pe deasupra.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 25, 2013 @ 7:06 pm

  22. Mă întreb dacă e o coincidență prezența unui trib numit ”sensi” în vechiul Bărăgan. Dacă speculez un pic și mă gândesc la întinderea câmpiei cu caractere de stepă îmi vine în minte alb.”i gjerë”, cunoscut și-n formele mai vechi gjarë sau gjanë (originalul fără rotacizare). Se traduce ”wide, broad”
    http://en.wiktionary.org/wiki/gjer%C3%AB
    La Orel apar radicalul IE *sēi, ce ar fi dat la traco-daci *sā-no (același caz și dacă am avea doar vocale scurte). Nu-i exclus să avem și alte sufixe, alte derivate. Ar merge pentru denumirea bărăganului un tracic *Sana sau *Sanuș (cu sincoparea lui ”u” neaccentuat), chiar dacă nu știm ce vrea să spună ”sensi”; e un nume sufixat cu lat.-ensi, ca celelalte nume de triburi, sau e un original tracic?
    Probabil avem același înțeles în numele urbei Sandava.
    În latină, serus mai avea niște sensuri http://en.wiktionary.org/wiki/serus
    Ar putea fi coradicale cu „șaníu, -íe, adj. (reg.) cu șalele moi, slabe, pocite.”
    Poate chiar și acest reg. sanceu, deși termeni pentru sanie se găsesc în toate lb.slave http://dexonline.ro/lexem/sanceu/116753
    De verificat etim.slavă a saniei sau a reg.sănec și sănic în relație cu alți termeni străini! Dacă ar fi un sens ”wide” adică țesătură largă, ar avea coradicale.

    http://en.wiktionary.org/wiki/%D1%88%D0%B8%D1%80%D0%BE%D0%BA

    Bărăgan mai poate fi conectat cu rad. bher- „to strike, pierce” (alb.bie). Extensia sa ar fi dat *bhereg-. *bharg- „beregată, faringe”, dar ce altceva? O lărgire a temei bher cu -g ar putea conduce spre un bărăg-an (suf. adj.).
    Ar fi interesantă, deși mai puțin clar de ce s-ar fi păstrat atâta amar de timp, un derivat dintr-o limbă iranică, antică sau medievală. Amintesc hidronimul antic Boristhene, care de fapt se traducea ”wide land” conform cu „*varu-stāna”.
    Și albaneza păstrează ceva http://en.wiktionary.org/wiki/verr%C3%AB#Albanian

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 27, 2014 @ 8:31 am | Răspunde

    • Sensi/siensi ar putea reflecta PIE k̂ens- ”to proclaim, announce” (Pokorny), aflat la originea …cenzurii.

      Comentariu de Roderick — Februarie 28, 2015 @ 9:19 pm | Răspunde

      • A dat un verb uzual în albaneză, them – a spune http://en.wiktionary.org/wiki/them#Etymology_2
        Cred că cel mai potrivit ar fi alb. gjarë/ gjanë pentru un nume dacic al Bărăganului. De la numele geografic s-a numit probabil și tribul siensilor.
        Mai demult căutam ceva în contul siensilor și găsisem un slavic sjena- fân (alb.sanë) , cu mai multe variabile în funcție de idiomul slav. Hayfield (sjiena polje) era cuvântul care mi se părea potrivit pentru Bărăgan.

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 1, 2015 @ 9:28 am

      • cimpoituri (strigături)
        Dacă n-aș știi de unde vine, mai că mi-aș imagina un coradical al alb.them de forma a *ciumpoi (cu despicarea consoanei m) și der. *ciumpoitură/cimpoitură.
        Tare bine se mai potrivește sensului acelui radical. Poate chiar este valabilă derivarea semantică, iar sensul doi este primar sau măcar suprapus peste un alt cuv.dacic:
        cimpoí, cimpoiésc, vb. IV (înv.) 1. a cânta din cimpoi. 2. a chiui, a striga, a spune (la horă, la joc) chiuituri și strigături.
        https://dexonline.ro/definitie/cimpo%C4%AD

        Conform lui T.Burada, fluiara și cimpoiul erau nelipsite la nunți.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 26, 2016 @ 7:23 am

  23. S-ar putea ca S.Paliga să aibă dreptate aici; conexiunea cu ”bară”=mlaștină, smârc ar putea fi dovedită de denumirile ”Bărăganul Călmățuiului”, ”Bărăganul Ialomiței”, ”Bărăganul Mostiștei” (toate sunt râuri).
    Sensul lui ”bărăgan” ar putea fi de ”zonă mlăștinoasă (inundabilă?) asociată unui râu”.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 12, 2014 @ 2:07 pm | Răspunde

    • baragan v ine de la nume de om,1615 putul lui baragan

      Comentariu de panait constantin — Iulie 29, 2016 @ 4:35 am | Răspunde

      • Posibil în principiu, mai ales că numele de fam. Bărăgan e frecvent în
        Muntenia, dar poate fi invers. De ex. Baltă este nume de familie (meteorologul Dumitru Baltă), dar subst.com. baltă nu provine din acest nume de familie.

        Comentariu de Roderick — Iulie 29, 2016 @ 8:07 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: