Istoriile lui Roderick

Martie 17, 2010

Grai de munte

Filed under: Alte istorii,Kogaionon,Traco-geto-dacii — Roderick @ 4:40 pm

Cuvintele autohtone şi non-indo-europene ale limbii noastre pot fi datorate supravieţuirii, în Carpaţi, a unui popor de munteni care, asemenea eteocretanilor , au supravieţuit cel puţin o vreme infiltrărilor şi invaziilor IE.

Ce limbă va fi vorbit acest popor ? Unele cuvinte – pe care le-am menţionat pe acest blog – par să trimită spre rădăcini protosemitice ( din care nu se trag însă neapărat ). Altele, dintre care voi menţiona câteva în cele ce urmează, par să-şi găsească „rude” în limba bască ( limbă încadrată în suprafamilia dene-caucaziană ).

***

Câteva cuvinte basce ( după R. L. Trask )  şi posibile corespondenţe româneşti şi dacice ( unele evidente, altele mai puţin evidente şi / sau nesigure ):

*bendi „munte” ( reconstruit după basc „mendi” )

Aminteşte oronime precum vârful Bândea, din Făgăraş. De asemenea, remarcabilă asemănarea cu numele zeiţei Bendis.

*

burúllo, brüllo – „cremă de brânză”

Rădăcina e probabil aceeaşi ca şi la „brânză”.

De asemenea, zenbera , zenbra „cremă de brânză”  aminteşte cuvântul românesc.

*

buru „cap”

Întâlnit întocmai ca toponim în România. Există şi oronime precum Bura , Bora , Borăscu

*

doinu „cântec” – rom. „doină”

*

-erdi , érdi „mijloc, centru”

Poate constitui o cale pentru o ( altă ) etimologie alternativă a lui „Ardeal”.

*

goiti „sus, în sus”

„A gui” = „a urca”, în graiul moţilor

goien „cel mai înalt”

Acest cuvânt şi cel precedent mă fac să mă gândesc la o posibilă separare Ko-gaionon

*

haitz, aitz „ţanc, piatră”

Localitatea dacică Aizis putea fi o „Pietroasa”.

*

hausin „loc adânc în râu sau mare”, hozin „abis”

Posibil legate de rom. „hău”.

*

hoin, oin, uin „picior”

După DER, „hoinar” e derivat din „oină”, care provine din turcescul „oyun” sau cumanul „oyn” – „joc”.

Cred că nu e exclusă o origine mai veche, care să aibă de-a face cu mersul pe jos.

*

-hots – „zgomot, strigăt, ţipăt”

Poate corespunde rom. „a se oţărî” ( = a ţipa, zbiera )

*

ibaru – „vale”, „depresiune, pământ fertil situat între munţi”

Localitatea Baru Mare ( jud. Hunedoara ) se potriveşte descrierii de mai sus.

*

-maindira , mandira „aşternut de pat”

Pentru rom. „mindir” – „plapumă, cuvertură” , dicţionarele ( DER, DEX ) găsesc însă o origine turcă.

*

mende, mente „secol, timp, viaţă”

Poate fi legat de rom. „a mântui” – pentru care s-au propus etimologii din cele mai diverse.

*

-mokoru „vârf, pisc”

Vârful Mohoru din Munţii Parâng.

*

-muino, muno , munho „deal”

Corespunde rom. „munună”.

*

nagusi, nabusi, nausi „stăpânul casei, şef, proprietar, învăţător, bătrânul familiei”

Poate corespunde rom. „naş”.

*

-obitxiu „rugăciune pentru morţi”

Nu e exclus ca  „obiceiele” noastre să fi însemnat cândva exact acest lucru, termenul balcanic (bg. „običaj” ) putând să se fi suprapus peste un mai vechi omonim )

*

putzu „puţ”

După toate dicţionarele, cuvântul din română e de origine latină.

*

zuri, txuri „alb”

Legat de rom. „sur” ( cf. Sorin Paliga ), Şureanu

55 comentarii »

  1. Basc gain ‘varf’.

    Muntele Gaina …

    Comentariu de AndradaMan — Martie 17, 2010 @ 4:56 pm | Răspunde

  2. Da, n-am bagat de seama :(

    Foarte importanta observatia.

    Comentariu de Roderick — Martie 17, 2010 @ 5:08 pm | Răspunde

  3. Cuvântul „bendi” se aseamănă cu „bentiță” (bantă, bandă) sau numele de familie „Bențea”

    Cuvântul „zenbra” cu „sâmbră” (simbrie) – v. sâmbra oilor

    Cuvântul „goien” – „Goian” nume de familie

    Cuvântul „hozin” cu „hazna”

    Cuvântul „hoin” cu „inc” (joc)

    Cuvântul „nagusi” cu „negustor” și , mai nou „negociator”

    Cuvântul „txuri” cu „țurțur”

    („țurțur” poate veni și de la „țâr-țâr”, adică „cel din care curge cu țârâita”)

    Comentariu de sabinus — Martie 17, 2010 @ 6:10 pm | Răspunde

  4. -haitz, aitz “ţanc, piatră” – echivalentul lui hăiţ / haiţ, folosit la aratul cu caii. De obicei caii se duc de capastru, insa bunicul isi invatase caii sa urce pe brazda sau sa coboare folosind hăiţ / haiţ ( le-am scris pe site-ul Pruteanu.ro unde se pot folosi diacriticele apasand o combinatie de taste, ex ă= Alt+2).
    Hăiţ / Haiţ un fel de: la deal / la vale , sau sus / jos .

    Comentariu de Sabin — Martie 18, 2010 @ 9:29 am | Răspunde

  5. -haitz, aitz “ţanc, piatră” DEX HĂȚÁȘ , hățașuri (hățașe), s.n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. – Et. nec. ( alt cuvant cu etimologie necunoscuta, e „normal” ca doar slavii si ungurii si latinii nu-l au, dar nici de aici nu-i ? ).

    Comentariu de Sabin — Martie 19, 2010 @ 5:13 am | Răspunde

  6. Sanatate si Sarbatori fericite Roderick si tuturor celor care ii mai au pe daci in suflete.

    Comentariu de Sabin — Aprilie 3, 2010 @ 7:56 am | Răspunde

  7. Tot sapand in constient dupa cuvinte arhaice strabune, am dat peste un cuvant pe care nu-l gasesc in nici un dictionar romanesc. Acu se prea poate sa fie unguresc sau sasesc pentru ca e din ardeal.
    Cuvantul este Jâmniţă sau Jimniţă depinde de pronuntia fiecaruia. Inseamna o lada facuta pe pe un schelet de grindute de lem de stejar sau rasinos pe care culiseaza scanduri unele peste altele, in cant, cu scopul de a inchide un perimetru in care se depoziteaza granele. N-am gasit nicaieri cuvantul si totusi intraga tara a oltului ( judetul Brasov ) il foloseste. Stie cineva ceva ?

    Comentariu de Sabin — Aprilie 8, 2010 @ 11:33 pm | Răspunde

  8. Mulţumesc pentru cuvinte şi pentru urări, o să încerc să mai aflu câte ceva despre ele, ori măcar să îmi dau cu părerea.
    Pare că în ultima vreme am dat în astenie, dar îmi revin eu :)

    Comentariu de Roderick — Aprilie 13, 2010 @ 5:34 pm | Răspunde

  9. Am primit un raspuns de la Marc Jura. Mi-a spus ca s-ar putea sa fie derivat din Jitniţă care inseamna acelasi lucru si este derivat din (sf (Înv.) Magazie de grâne; grânar, hambar. – Din sl. žitĩnica.)
    Astenia de primavara bat-o vina s-o bata. Tratament, un pahar de vin negru la masa. Si un somnulet bun apoi de vreo 10-20 de minute si gata. Plus ca-ti vine sa crapi lemnele toate din padure, plus ca e un alt secret pe care-l veti descoperi daca aplicati tratamentul)))). La mine e pentru raceala. Da trebuie insotit de o palarie, de-o telecomanda de televizor ca sa ma pot enerva si de fratesu paharului si de varusu si de bunicusu si poate si de strabunicusu. Palaria e pentru controlul vederii (vazutul dublu) si se pune undeva la vedere. Trebuie sa ma enervez ca sa ajunga prietenii buni din vin cat mai repede in sange si imi trebuie palaria sa stiu cand e deajuns )))). Dimineata cand te trezesti nu mai ai „nimnica nimnicuta”))).

    Comentariu de Sabin — Aprilie 14, 2010 @ 2:57 pm | Răspunde

  10. Foarte interesantă e prezenţa în panteonul basc a zeului-şarpe Sugaar, asociat cu furtunile şi trăznetul. ( http://en.wikipedia.org/wiki/Sugaar ; http://en.wikipedia.org/wiki/Mari_(goddess) )

    Se spune că versiunea creştină a zeiţei basce Mari este Santa Marina.
    Acelaşi nume – Santa Marina, Samarina – e purtat de un sat al aromânilor (http://en.wikipedia.org/wiki/Samarina )

    În Retezat şi Maramureş există pâraie numite „Valea Mării”

    Comentariu de Roderick — Mai 21, 2010 @ 5:37 am | Răspunde

  11. Apropo de termenul BURU=cap am găsit o chestie interesantă aici: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Daco-Romania%20lui%20Regalia%20de%20IPT.htm…dacă citești în prima parte găsești o interpretare a numelui BORYSTHENE drept BORĂȘTEAN,ceea ce se potrivește într-un fel cu logica tracilor/dacilor(perspectiva lor) care locuiau cu predilecție (și menționat în istorie de pe vremea lui Burebista)la vărsarea râului în mare.E logic să fi existat un termen antic BURU=CAP și apoi derivarea procesului de…vomitare de la termenul în cauză.Eu zic că ai găsit un cuvânt dacic(dacă nu dene-caucazian :))

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 28, 2010 @ 10:50 am | Răspunde

    • M-am înșelat asupra etimologiei presupus basce,răspunsul era mult mai simplu: borăște/a borî, bărăciune/bară(reg.Banat,mlaștină), borborosi, borș/a se zborși..și bură(ploaie deasă), burău(reg.Banat,cascadă), boare(adiere răcoritoare), abur etc toate astea au o rădăcină comună și sînt înrudite de departe sau de mai aproape cu berrak(alb.mlaștină),borborosi(gr.mîzgă) și sanscritul barburam(apă).Deci toate sînt IE și tracice unele.

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 17, 2010 @ 8:35 am | Răspunde

  12. „kaiku” – cuvânt basc desemnând vasul de lemn în care se mulg oile ( cauc, căuş ? )

    *

    Foarte interesant mi se pare proto-bascul *egu- „soare” sau „zi”.
    ( cu primul sens – cuvinte basce ca „eguzki” sau „ekhi” ).

    Dacă despărţirea lui „Kogaionon” este Ko-Gaionon ( iar ultimul corespunde bascului „gain” – vârf sau „goien” – cel mai înalt ) , e problematic ce ar însemna prima parte ( soluţii ar fi… prea multe ).

    Comentariu de Roderick — Iunie 28, 2010 @ 8:32 am | Răspunde

    • Co – Gaionon ar putea insemna si „cu varfuri”, unde co = cu, iar gaion = gain.ion = varf (coloana cu varf).

      Adica cogaiononul era un loc „cu multe varfuri”, adica un fel de complex format din mai multe varfuri (piscuri), mai multi munti grupati

      De ce in forma de coloana? Pentru ca „on” inseamna „coloana” (am citit pe undeva, dar nu este 100% sigur)

      Comentariu de sabinus — Iulie 1, 2010 @ 6:12 pm | Răspunde

  13. P.S.

    Din http://www.buber.net/Basque/Astro/node5.html

    „Apraiz also relates with egu(n) the origin of other terms like ekaitz `tempestad’ and ekhain `June’. According to this author, ekain probably proceeds from egu-gain, that is to say, `the month of the high, of the supreme day’. Instead, for Vinson ekain(a) is a corruption of ekhail(a) and means `the month of the sun’. Chaho said: „the month of June receives in Basque the name of Ekhain, Ekhigain, that is, `solar exaltation’ .” ”

    Ekhigain şi Kogaionon…

    (E)Kogaionon ar putea fi un nume dat de un eveniment astronomic – culminaţia solstiţială a Soarelui. Un munte de unde răsare Soarele în ziua de Solstiţiu sau – mai bine – deasupra căruia pare că atinge înălţimea maximă, eveniment vizibil într-un centru cultic important…

    Comentariu de Roderick — Iunie 28, 2010 @ 8:52 am | Răspunde

  14. Recomand si alte cuvinte basce … aici : http://mandalandala.blogspot.com/2010/07/20-de-cuvinte-din-proto-basca.html

    Comentariu de Roderick — August 31, 2010 @ 12:52 pm | Răspunde

    • Coincidenţa lui „bordei” cu spaniolul (basc) „borda” a fost remarcată şi în dicţionare.
      DER spune: “Coincide cu fr. bordel, sp. borda (REW 1216); dar această coincidență este întîmplătoare.”

      Este interesant că sensurile proto-bascului *bor̄da ( 1. “cottage, cabin” 2. “stable” ) se regăsesc întocmai în română.
      Stânele de mioare se numesc “bordeie”.

      Comentariu de Roderick — August 24, 2011 @ 2:16 pm | Răspunde

  15. […] dintre cuvinte româneşti şi basce sunt uneori surprinzătoare ( vezi şi aici) ; ele  pot fi puse – cel puţin uneori- pe seama unui fond arhaic, […]

    Pingback de Şură « Istoriile lui Roderick — Decembrie 3, 2010 @ 4:34 pm | Răspunde

  16. Auzi, dacă toate coincidențele astea lexicale sînt date de către triburi est-europene care au migrat spre vest singuri sau împinși de alte triburi? Mi se pare ciudat să găsim ILERGETAE/AS (iler/illir=liber și getae..geții liberi sau geți din Iliria ?) sau ILERCAONES, INDIGETAS, COSETANOS ȘI AUSONES toți aceștia sînt strînși laolaltă în N-E Hispaniei.Carpetani în centrul peninsulei(poate erau producători de țesături, nu neapărat carpi=munteni).
    Strămoșii bascilor erau vecini cu aceste triburi și se puteau influența reciproc, lexical și cultural.
    PS: dacă s-au dus bieții oieri pînă acolo să pregătească românilor serele cu căpșuni de azi?

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 22, 2011 @ 4:02 pm | Răspunde

    • Cred că e posibil ca măcar unele cuvinte din română care seamănă cu cele corespunzătoare din bască sunt relicte de pe vremea când o limbă înrudită cu basca se vorbea în Carpaţi, ca şi în alţi munţi ai Europei.
      În câmpii şi pe văile râurilor au pătruns apoi populaţii agrare care e posibil să fi vorbit o limbă apropiată de proto-semitică.
      Apoi au venit păstorii „indo-europeni” din nordul Mării Negre, vorbind pe limba lor.

      Acesta ar fi un scenariu, în linii mari.

      S-ar putea studia o eventuală înrudire între basci şi mocanii noştri. Să vadă de exemplu mocanii ce Rh au, pentru că în Ţara Bascilor e cea mai mare concentrare de Rh negativ.
      Dar, dacă s-ar dovedi că şi mocanii au Rh negativ, istoricii noştri ar susţine probabil că i-a adus Traian din Spania.

      Comentariu de Roderick — August 24, 2011 @ 6:07 pm | Răspunde

      • Eu zic să ne concentrăm pe obsesiile noastre obișnuite că n-am umplut complet agenda cu tracisme.
        De ex. și prin urmare: hai să ne gîndim la numele personal Chendrea și al masivului Cindrel.
        În tracă avem așa: Kendrisos, epitet al lui Apolo. Cineva îl trăgea din ie skand- to shine bright, iar eu cred că am găsit cîteva curiozități :

        – scîntéie (-i), s. f. – Particulă incandescentă care sare din foc; licăr; alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285) Der. scînteia, vb. (a scoate scîntei; a luci, a străluci); scînteiuță, s. f. (focșor, văcariță) Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla)???
        – cándelă (cándele), s. f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo. CANDELA-CÉRULUI s. v. steaua polară.
        – CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei către apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi.????
        – chindia, joc* popular românesc, întâlnit mai mult în Muntenia subcarpatică, la petreceri. Se execută în cerc și cu brațele pe umeri de către o formație mixtă, după o melodie specifică. Are ritm binar* și o mișcare vioaie, cu pași mărunți și figuri comice. Face parte din categoria sârbelor*. Timp al zilei către apusul Soarelui, asfințit. – 2. Turn, foișor.
        – CINDREL, culme situată în grupa muntoasă Parîng, între valea Sebeșului și cea a Sadului
        – CHINDÍE, chindii, s. f. Petrecere, chef mare, bairam (reg. Dobrogea)

        http://www.etymonline.com/index.php?term=kindle
        http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0836.html

        Ei bine, ce zici?

        Comentariu de Ioan Albu — August 24, 2011 @ 7:37 pm

  17. Vârful Bândea din Făgăraş cred că nu are a face cu bendi/mendi = munte.
    Probabil este numele unui proprietar sau al vreunui baci local ( vezi „Postăvarul”, „Cristianul”, „Vânătarea lui Buteanu”, „Piatra lui Tunsu” etc )

    Comentariu de Nautilus — Septembrie 8, 2011 @ 10:17 am | Răspunde

  18. „… i-a adus Traian din Spania ” – asta e posibil, au existat în Dacia colonişti veniţi chiar din Spania. Cuvintele „basce” din română ar putea fi moştenirea pe care ne-au lăsat-o.

    Doar o analiză fonetică foarte atentă ne-ar putea arăta când au intrat aceste cuvinte în română, dacă provin din bască – fiind aduse de „colonii” romani proveniţi de acolo – ori reprezintă un fond comun.

    Comentariu de Nautilus — Decembrie 9, 2011 @ 1:38 pm | Răspunde

    • Hasdeu scria că:

      „Este dar natural că o bună parte de coloni, stabiliţi în Dacia în urma căderii lui Decebal, trebuiau să fi fost tot din Pirenei, neşte iberi romanizaţi, consângeni de ai împăratului, vorbind o limbă cu fond bascic sub o învălitură latină.
      Legiunea XIII, aşezată în valea Haţegului, avea o „Cohortă Hispanorum”
      Ptolemeu pune tocmai în actuala Olteniă un trib numit saldensii, menţionând totodată în Spania fluviul Salduba cu oraşul de acelaşi nume.
      De la acei spanioli, veniţi dintr-o ţară celebră prin vinurile sale, să nu ni fi rămas oare vreo vorbă vinicolă?
      Ar trebui consultată limba bascică.” („Originile viticulturei la români”)

      Mai departe, Hasdeu citează „o singură coincidenţă”, între hispanicul „cocolobis” (un fel de struguri aromatici) şi numele muntelui Cocalabeanu.

      După I.I. Russu, numele dacilor saldensi poate proveni din IE *sal- „sare” sau IE *k’el „cald”.

      Coincidenţele lingvistice româno-basce ar putea fi explicate prin aportul lingvistic al unor colonişti hispanici în Dacia.
      Dacă însă vor fi suficient dovedite coincidenţe daco-basce, înseamnă că sunt probabil datorate unui fond comun.

      Să mai amintesc o chestie, poate deplasată: picturile rupestre atât de specifice Pirineilor apar şi în Carpaţi; însă în munţii Greciei, de exemplu, nu. Un exemplu de afinităţi (f. probabil înrudiri ) culturale ancestrale.

      Comentariu de Roderick — Decembrie 12, 2011 @ 3:46 pm | Răspunde

  19. Un alt cuvânt din română cu posibile rude basce este „bârdan” ( sinonim cu „burduhan”, dar totuşi alt cuvânt )

    Proto-basc *bar̄da / *mar̄da ; „barda” sau „marda” în diverse dialecte basce = burtă sau stomac.

    De remarcat alternanţa b/m , prezentă şi în tracă, fără să poată dovedi mai mult decât o coincidenţă.

    Comentariu de Roderick — Februarie 25, 2012 @ 4:12 pm | Răspunde

    • BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă (dex 98)

      bărdácă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.
      Sursa: DER

      Comentariu de sabinus — Februarie 25, 2012 @ 8:29 pm | Răspunde

  20. bârdan e o simplă corupere din burdihan;un sinonim interesant : baldăr(stomacul vitelor, om pântecos).
    Altă interpretare ar fi ie.bherd- „to cut” : berdă(reg. prăpastie, râpă mare; corhă, beucă), bârc(crestătură, dungă), bârcie(sabie, săbioară), bârdie(burghiu) și acest bârdan ar fi o metaforă pentru stomac, adică gol ce trebuie mereu umplut (cum e „zgăul”). :)
    Un derivat rom. nordic: bârdăgău (var:bândigău, bândigauă- maț, intestin)

    Sursa cea mai valabilă rămâne ie.bherd- pregnant (about cattle) care ar explica foarte multe din cele de mai sus, inclusiv borț și altele.(lat.forda).
    Nu poate fi altceva decât o coincidență sau un împrumut celtic ori ilir în bască.Sânt balcanici care au atins pen.Iberică în antichitate.

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2012 @ 1:28 pm | Răspunde

    • Nu cred că e o „simplă corupere” ( cu ce ?) din „burdihan”. Găseşti în aceeaşi zonă cuvintele „burduhos” şi „bârdănos”. Aveam nişte colegi moldoveni care le foloseau pe ambele.

      Rădăcina bascului „barda” este sino-caucaziană, nu IE. *bɦV̆́rƛ̣V

      Comentariu de Roderick — Februarie 26, 2012 @ 2:38 pm | Răspunde

    • P.S. „bârdâgău” – intestin e o dovadă în plus în favoarea cuv. basc, pentru că unul din sensurile lui, ca şi ale răd. sino-caucaziene este chiar acesta, de „intestin”

      Comentariu de Roderick — Februarie 26, 2012 @ 2:48 pm | Răspunde

    • Alt regionalism venit direct din tracă probabil: brihan- pântece, burtă (la vite)
      Proto-IE: *bhreus-
      Meaning: chest, belly
      Slavic: *brjūxo, *brjūxъ
      Germanic: *briust-i- c., *briust-a- n., *brust- c.
      Celtic: *brus-, *brusnjo-, *bruslo- > OIr brū, gen. bronn `Bauch, Leib’, brūach `ventriosus’; bruinne `Brust’; brollach `Buden’; MIr bruasach `mit starker, breiter Brust’; Cymr. bru `venter, uterus’, bronn `Brust’; Bret. bronn, bron `Brust’
      ceh. bricho
      slovac brucho
      pol. brzuch
      Nu știu cum aș putea fi sigur că nu-i slavic! Terminația -han (brihan, burdihan) nu poate fi slavă; probabil e vorba de -gan/han?

      Altceva: IE dhes- god, deity puteau da Zisnudeva și Desudaba? poate e vorba de o africată dz neconsemnată.(desas , disas Duridanov; gr.theos)

      Comentariu de Ioan — Martie 8, 2012 @ 12:22 pm | Răspunde

    • Am zis că bârdan este o formă coruptă din burduhan (burdihan, var. ale lui burdican/burducan), adică un probabil *burdan. Acum nu mai sunt așa de sigur. Pot fi separate în ciuda formelor aparent similare.
      Cred că ar trebui să sistematizăm un pic etimologiile acestor două sau trei cuvinte pentru stomac.

      Până acum doar bărdán (var. bârdan) are toate șansele să provină din rad. proto-dacic *barda- „purtătoare, îngreunată, însărcinată” cu sufix augmentativ -an:
      bârdan, bârdane, s. n. (Regional) Stomac de vită (sau, ironic, de om); burduhan. – Variantă: bărdán s. n. Sursa: DLRLC (1955-1957)

      Ăsta trebuie să fie sensul original al der. *bherd, *bhord (îngrecată) din *bherǝ (a purta). Coradicale directe ar fi eng. burden și alb.barrë (*barda sau *barna). Acesta din urmă a fost inteligent conectat (de al tău sincer) cu arh. bárnee, având același semantism cu alb.vjedh (a fura), ce inițial însemna „a purta, a transporta”. https://dexonline.ro/definitie/barnee

      Un participiu substantivat al verbului dacic „a *îmbăra” este s. bártă(var.bortă) și barță conforme doar pe linie tracică cu alb.mbar, mbart

      https://dexonline.ro/definitie/bart%C4%83
      https://dexonline.ro/definitie/bar%C8%9B%C4%83
      https://en.wiktionary.org/wiki/mbart#Albanian

      Nu cred că burduhan (der. din burducan) își are locul alături de bărdan. Asta e părerea mea.
      Trebuie conectat cu s. burdă (bordei).

      BALDĂR, BALDÂR https://dexonline.ro/definitie/bald%C3%A2r

      Nu cumva baldăr este o lărgire cu sufixul -d a rad.*bhel-, *bhol- „to blow, swell”?

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 10, 2015 @ 2:53 pm | Răspunde

      • burduhăni (pop.) 1. vb.tranz. a spinteca, a sfâșia un animal 2. vb.refl. (d.vite)a se spinteca cu coarnele, a se lovi cu coarnele în burtă.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 10, 2015 @ 3:10 pm

  21. Poate „corupere” e un cuvânt prea dur, ce zici de variabilă ? Nu toate graiurile noastre rămân fidele unei singure forme. De ex. Miron Costin folosește adj.fliar pentru flecar.
    Important de subliniat e că explicația poate fi găsită în rădăcinile IE: bândigău (mațe, intestin)poate foarte ușor să fie extras din ie bhendh (to tie).
    Prefer să epuizez resursele ie în primul rând, până ajungem la sino-caucazieni, da? :)

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2012 @ 3:33 pm | Răspunde

    • Răspunsul pe care trebuia să-l dau e următorul:

      Proto-IE: *wed-er- (Gr hw-?)
      Meaning: belly, intestines
      Old Indian: udára- n. `belly, abdomen, stomach; cavity, hollow, inside’
      Avestan: udarō-ɵrąsa- ‘auf dem Bauch kriechend (von Schlangen)’
      Old Greek: {hódero-s = gastḗr Hsch. – nowhere found but in WP and Pok.!}
      Baltic: *wē̂dar-a- (2), *wē̂der-a- (2) c.
      Latin: uterus, -ī m.; uter, -ī m.; uterum, -ī n. `Unterleib, Bauch, bes. Mutterleib, Gebärmutter’

      Noi am avut forma IE weder, apoi *veder cu betacizare și nazalizare, iar după *n mii/sute de ani avem „bândigău” și bendeu(stomac, burtă), coradicale cu lat.uterus. Unii ar zice degeaba, că-s marginalizate în favoarea unor neologisme. Probabil că bârdigan are și el o legătură aici.
      Numele Bendeac o fi ardealean!?

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 19, 2012 @ 7:43 pm | Răspunde

      • bendeu poate fi coradical cu burtă ca sens de bază, gaură – bortă. IE * bhodh / * bhedh- to dig .. de aici avem lat.fossatum (foasă) și același sens și la baltici, deci bendeu ar fi o bortă – burtă.

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 27, 2013 @ 5:58 pm

  22. Miza acestor cuvinte basce din română este foarte mare.
    Pentru fanii latinităţii, aceste -deocamdată prezumtive- cuvinte hispanice, dar nelatine pot fi dovezi care susţin originea noastră în coloniştii aduşi de bunicul Traian, „neşte iberi romanizaţi, consângeni de ai împăratului”, cum scrie Hasdeu.

    P.S. Ca să îi zdruncin puternic pe dacii cei „nedezlipiţi de munţi”, în locul lui Traian eu aş fi adus în Dacia tot nişte munteni, pentru concurenţă… Bascii ar fi fost buni, dar nu numai ei.

    Comentariu de Roderick — Februarie 26, 2012 @ 3:57 pm | Răspunde

    • Ce zici de altă miză mai aproape de casă: turcismele care nu sînt turcisme deloc?
      Cangea vine din tc.kanca sau ie.kang- hooked stick
      capac vine din tc. kapak sau ie. kap- a k. of vessel (Indian: kapā́la- m., n. `cup, jar, dish; skull’ )
      ciorap vine din tc.çorab sau ie. *karǝp-, *krēp- foot-wear (lat.carpisculum, rom.zgărburi, balt.kurpia)
      cavalul din tc.kaval sau ie. *kaw(ǝ)l- tubular bone, pipe ( ind. kulya- n. `receptacle for bones; (L.) bone’, kulyā́ f. `small river, channel, ditch’)

      Lista e probabil muuult mai mare.

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2012 @ 9:50 pm | Răspunde

      • Am găsit un regionalism care ar putea fi dacic: „carpeţ – (s.n.) ciorap” < *karǝp-, *krēp- foot-wear.
        http://castravet.com/arhaisme-si-regionalisme-de-la-bunica/

        Alte regonaisme moldovenești (costoboce) interesante:
        lejancă – (s.f.) suprafaţă pe care se doarme, amenajată pe cuptor
        habă – (s.f.) perioadă (expresie: o habă de vreme)
        a tunchi – (v.) a (se) toci, a deveni mai puţin ascuţit
        posoacă – (s.f.) sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi (expresie: îţ hălesc una – te umple posoaca)
        http://www.etymonline.com/index.php?term=pus&allowed_in_frame=0
        cătărie – (s.f.) drăcărie, chestie, un obiect neidentificat

        a se dehoca – (v.) a se defeca (origine latină) http://en.wiktionary.org/wiki/vacuus#Latin

        similar cu vb. dehocá (dihocá), dehóc (dihóc), vb. I (înv.) 3. a istovi, a stoarce de puteri.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 5, 2014 @ 11:21 am

      • carpeț s-ar putea să fie slav. Am scris ceva pe la ”Moș Chiorpec”, https://hroderic.wordpress.com/2013/04/11/mos-chiorpec/

        Ar putea să nu fie slav, pt. că are a, nu â, ca și ”carpen” (lat. carpinus)

        Comentariu de Roderick — Septembrie 5, 2014 @ 12:38 pm

      • Am unele îndoieli privind acel radical, căci la rândul său provine din *sker- „a tăia”. Are sens derivarea de sensuri ca încălțările din piele, cizme și pantofi, sau termenul cârpă din slavă; însă ciorapii se împletesc, nu se decupează pe forme și se cos împreună, din câte știu.

        Ar putea fi coradical cu fr.carpette și eng.carpet din radicalul IE *kerp- „to gather, pluck, harvest” (Lat. carpere „to card, pluck) http://www.etymonline.com/index.php?term=carpet&allowed_in_frame=0
        Acelaș proces s-ar putea presupune și pentru sensul nostru. Ar putea indica niște colțuni din lână aspră, apoi să evolueze spre ciorapi.
        Cred că carpeta e de fapt o descriere a materialului, la fel cum probabil că însemna și carpeț conform sufixului latin -eț ce indică calitatea.

        Cătărie ar putea fi catalogat odată cu adj.cătămui (murdar, negru) din IE *skat(w)- darkness (alb.kot- negru). Cred că am menționat aici pe blog patru spirite tracice ale infernului care porneau de la acest radical.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 5, 2014 @ 2:47 pm

  23. Din câte știu, „Troian” făcea parte din primii coloniști italici în peninsulă, deci mândru de ascendența sa romană.Nu cred că ar fi favorizat așezarea unui anume grup în Dacia. Dacă voia munteni, avea destui italici, traci sau iliri. Chiar dacă am avut un grup proto-basc în Dacia, mă îndoiesc că ar fi lăsat o impresie cât de mică asupra limbii.
    Nu găsesc veridică nici existența unui strat lingvistic pre-indoeuropean.

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2012 @ 4:51 pm | Răspunde

  24. Și stejarul ar putea avea un corespondent basc: astigar = arțar.

    ”Cf. Proto-Nakh *stagar ‘maple’ (Acer platanoides), Hurrian tas:kar- ‘box tree’. ” (starling.rinet.ru )

    Limbile nakh sunt din grupa nord-caucaziană, derivată, ca și basca, din marea familie sino-caucaziană.

    Comentariu de Roderick — Martie 8, 2012 @ 1:04 pm | Răspunde

  25. basc urdin ”1 blue 2 gray (haired) 3 turbid, murky (water) 4 mold, mildew 5 dirty 6 fine, satiny (tint) 7 iron”

    *urde ”1 pig, swine 2 dirty” (starling.rinet.ru )

    Pentru rom. ”urdoare” și ”urdina” a fost nevoie de ingeniozitate pentru a li se stabili etimologia (în DER):

    ”urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă.”

    ”urdiná (urdin, urdinát), vb. – 1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdiniș, s. n. (deschizătură, gură de stup). În Mold.”

    Comentariu de Roderick — Martie 8, 2012 @ 1:26 pm | Răspunde

    • Urda are și ea legătură cu urdoare. Este un fel de brânză cu consistența (pardon) diareii

      Urină probabil provine din urdină (a urdina), de la care a căzut litera d ((Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori)

      Comentariu de sabinus — Martie 8, 2012 @ 7:46 pm | Răspunde

    • urdui vb.tranz. (reg.Munt) a răvăși

      Comentariu de Sorin5780 — August 16, 2015 @ 9:35 am | Răspunde

      • urdina – a umbla năuc (Gorj)

        *Urda – a place name, reconstructed from the Apollo epithet Urdenos (in an inscription from the Pərvomaj district). Related Baltic names are: the Lith. river names Ùrd-upis, Urdenà, the Zhemait. place name Urdishki, the Latv. river name Urdava, which are derivatives from a basis, contained in the Lith. urdulỹs ‘a (mountain) stream; pool’, the Latv. urdaviņa ‘a stream’. Similar is probably also the origin of the river names Urda, today l’Ourde in France, and Urft (Urd-efa in 1075 AD) in Germany (probably Celtic in origin).

        Urdaus (Prok.) – fortress in the region of Hebros. It sounded initially as *Urdav-(us) or similar and in this case is identical to the Latv. river name Urdava, related to the Latv. urdaviņa ‘a stream’ (see the previous entry for more details).
        http://www.kroraina.com/thrac_lang/thrac_4a2.html

        Cred că multe dintre regionalismele astea periferice (lit.urdulys ‘a (mountain) stream; pool’, let. urdaviņa ‘a stream’. ), pe care nu le găsesc mereu cu resursele „on-line” se datorează și faptului că-n antichitate, unele triburi baltice erau vecine cu dacii. Lexicul comun s-ar datora contactelor directe, dar și graiului(graiurilor) de tranziție.
        Nu mă refer aici doar la cultura lusatiană dacică, adică acele clanuri de burri și alți daci, care se așează la nord de Carpați alături de triburi germanice (în timpul lui Burebista), triburi care se aliază cu Decebal împotriva romanilor. Vor fi fiind niscai înrudiri de clan.

        Îmi trebuie un dicționar complet al celor două limbi baltice, dar care elimină neologismele.

        E interesant că urda noastră și termenii baltici de mai sus ar putea fi coradicali și nu neapărat prin rad. *wer- boil, burn, ci cel care precede pe acesta. Ar fi același semantism pe care l-am amintit mai demult privitor la alb. valë- wave, frenzy, eddy, roller, onrush; boiling.
        (reg.Ban. vale= izvor; pătură minerală)
        undă – undui (boil)

        Comentariu de Sorin5780 — August 14, 2016 @ 7:59 am

  26. încă una

    basc paita „raţă” ( sp. pato ) – albanez patë „gâscă”.

    „…Could be a wanderwort (Arabic baṭṭ, etc.), but the Bsq phonetic form is peculiar and may be ancient. Cf. Span. and Port. pato, of uncertain origin” ( starling.rinet.ru )

    Comentariu de Roderick — Aprilie 3, 2012 @ 12:47 pm | Răspunde

  27. mai adaug și eu unul:
    varză – verza, în limba bască(zona Navarra nord).

    Comentariu de Lina — Februarie 3, 2014 @ 2:15 pm | Răspunde

    • Este un cuvânt prezent în mai multe limbi romanice (spaniolă, portugheză, română, italiană ș.a.), deci atribuit latinei populare. În castiliană este berza.

      Comentariu de Roderick — Februarie 6, 2014 @ 2:57 pm | Răspunde

    • Are legatura cu culoarea verde?

      Comentariu de sabinus — Februarie 7, 2014 @ 1:12 am | Răspunde

  28. -erdi , érdi “mijloc, centru” – Cuvantul original este ARDA (fara nici o urma de indoiala), de aici s-a format numele ARDEAL. Acelasi cuvant se gaseste in localitatile din Ardeal, uneori anagramat, precum: Oradea, Arad, Turda, Hunedoara, in general localitati care au terminatia -ARA care probabil au pierdut in timp litera „d”. De observat ca partea Estica a Romaniei este aproape lipsita de aceasta terminatie pentru toponimele sale.

    Comentariu de BELSIM — Februarie 20, 2014 @ 2:09 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: