Istoriile lui Roderick

Aprilie 27, 2010

Cuvinte din Americi

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:41 pm

Pe site dedicat moştenirii culturale nativ-americane am dat de câteva nume proprii care m-au surprins.

În limba amerindienilor sioux, „Tala” ar însemna „lup roşu”.

E un fapt remarcabil; într-o limbă dravidiană, numele şacalului este „tola”.

Din rădăcina dravidiană a cuvântului se trage şi numele dholului (Cuon alpinus)- câinele sălbatic asiatic, care mai e numit uneori chiar „lup roşu”:

(sursa imaginii: wikimedia.org )

Rădăcina nostratică a cuvântului dravidian este *ṭulV ( cf. staling.rinet.ru ). Ea stă, cred, şi la originea rom. „dulău”.

Acest amerindian „tala” – cu evidente corespondenţe în spaţiul eurasiatic – oferă suficiente motive pentru a căuta şi alte cuvinte care seamănă remarcabil cu „rudele” lor din spaţii îndepărtate istoric şi geografic.

Un alt nume amerindian al lupului este „waya” ( în cherokee ).

Poate fi înrudit (?) cu PIE *wail- „lup” ( armean gayl , galic Vailo, irl. fáel ).

*

Un cuvânt surprinzător este algonguinul Annawan „şef” – care aminteşte de „wanax” („conducător, rege” – în greaca miceniană ).

*

Sani – „bătrân” , în navajo – trimite evident către PIE *sen- ( lat. senex ) ;  rădăcina nostratică *zVnV a dat în foarte multe limbi cuvinte cu formă şi sens asemănător.

*

Tula – „pisc”, în Choctaw- trimite spre rădăcina boreană *TVLV „deal”, care a dat proto-afro-asiaticul *tVl- ( din care derivă proto-semiticul *tall – *till ) şi proto-austro-asiaticul *dʔual . ( cf. starling.rinet.ru ).

După Sorin Paliga, rom. „deal” reflectă o rădăcină arhaică *dal- , *del – ( care se regăseşte în “Dalmaţia” ), posibil înrudită cu ebraicul tel, arabul tell “înălţime, munte”. S. Paliga o consideră “relict pre-indo-european şi pre-semit”.

*

Un nume foarte interesant este Zirakuny -„monstru acvatic”,  în kiowa.

Proto-turcicul *sāŕV-gan „crap, şarpe, dragon” ar fi dat, printr-un împrumut din bulgară, maghiarul sárkány , de unde în română avem „şercan” ( dacă nu cumva e provenit în română direct din vreo limbă turcică ). Rădăcina nostratică este *[s]AŕV , care în limbile uralice a dat numele unei specii de peşte, Leuciscus rutilus – numit la noi şi goghie.

O întrebare ar fi dacă acest  Zirakuny poate fi legat etimologic şi de zeul mayaş Huracan, din numele căruia provin „uragan”, „orcan”.

*

Maka – „pământ”, sioux – ar proveni, cf. starling.rinet.ru, din rădăcina boreană *HVMGV, din care provine PIE *mag(‘)h- ( sanscr. mahī́ „pământ” ).

*

Alte cuvinte, cu corespondente mai mult sau mai puţin probabile în familia nostratică:

Chayton „şoim”, în sioux – poate fi înrudit cu PIE *gʷūt- ( germ. Kauz, lat. buteo ).

*

Maska -„puternic” poate trimite spre PIE *mūs- „muşchi”.

*

Ashkii Digin – „copil sfânt” , în navajo ( „ashkii” însemnânt „copil” ) – poate trimite spre PIE *deiw- „zeu, divin” sau *dek’- „a respecta”.

E ciudată coincidenţa lui „ashkii” cu rom. „aşchie” – din proverbul „aşchia nu sare departe de trunchi”. Doar coincidenţă, cred.

*

Rozene – „trandafir” aduce aminte exact numele „rozei” , a cărei etimologie e controversată.

*

Angeni –„spirit” aminteşte de lat. genius, arab djinn.

*

De cercetat dacă numele românesc al „goghiei” (babuşca) are vreo legătură – şi care e aceasta – cu cel amerindian ( Halkomelem ) al somonului coho.

2 comentarii »

  1. Dulău și dolcă vin dintr-o rădăcină IE
    ..poate *dlonghos- care a dat următoarele: „ Lat. longus, O.Pers. darga-, Pers. dirang, Skt. dirghah, Gk. dolikhos , Gk. endelekhes – continuu , L. indulgere – a răsfăța, păsui, tolera. ” belarusă doŭha , bg. dŭlgo , ceh.dlouho , sl.dolge etc.
    rom. delúng, -ă, adj. (înv.) îndelungat, luncă, lung.
    Sau poate IE AL- sau AR- înalt, a crește, a hrăni cu un D protetic..conform urm: lat. altius, altar, albus
    Aici e o discuție fooooarte lungă deoarece rădăcină asta AL (înalt) era folosită pentru numirea munților în toate limbile Europei antice iar abia apoi a luat și sensul de ALB.
    Amintesc aici ALPII, ALBIONUL, ALBANIA/ARBĂRIA-eș, lat. arbustum „plantă înaltă”(rom.arbure/neol.arbore ) o modificare din arduus- înalt(rom. ardica/ridica) cu rotacizare și o modificare a lui D în B(ex.DUELUM – BELLUM, dis-bis=di-bi).

    Altele : ALAC (tip de grîu foarte rezistent cultivat la munte), nalt/înalt, apoi dulău (d-ulău?) și dolcă (d-olcă cu formațiunea diminutivală -ICA sau dintr-un mai vechi cuv. balcanic înrudit cu gr.DOLICHO), olar-ulcică sau alai și altele .

    PIE *sen- ( lat. senex ) o fi dat în română prefixul SÎN din Sîngeorz Sînmedru și azi o fi confundat cu Sfînt/Sînt?
    Ar mai fi adjectivul „ seín (-nă), adj. – Cenușiu, gri, culoare naturală a lînii. – Var. săin, Mold. sain.
    apoi „ SUR adj. 1. v. cenușiu. 2. întunecat, mohorât, sumbru, (pop.) suriu ”.
    Ambele vin dintr-o răd.IE sal- murdar, gri, sare….săin, senex și sur, suriu, alb. sorrë?

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 18, 2011 @ 9:58 am | Răspunde

    • Cred că săin(sein) e un foarte vechi relict traco-dacic din care provine și numele porcului, suin. Primele exemplare de porcine erau cenușii,foarte apropiate de mistreț..abia mai tîrziu s-a obținut exemplarul rozaliu de azi ( intră aici și zoaie/zoit).
      Remarc totuși ceva interesant, alternanța S / Ș și CI / Ș e antică și a dat o groază de derivate care uneori sînt trecute injust cu orig.nec. Vîrful Șureanu păstrează un sinonim pentru SUR foarte vechi… ȘAR adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat
      Culoarea gri se pare că era foarte populară în traco-dacă deoarece avem multe derivatele:
      cioară de ex. s-a transmis albanezilor prin sorrë (negru = zi), dar direcția asta CI > S sau Ș s-a mai întîmplat odată…cioric (a nu se confunda cu cioareci, deși au o bază comună) în șoric (în Trans. Maram. e numit SOR); observați că devine șoric numai după ce-i arsă și opărită pielea (adică înnegrită).La fel avem ȘOARECE dintr-un neatestat cioarece sau de-a dreptul din ȘUR/SUR pentru că mai avem lat.sorex și gr. Seirios – ars de soare, distructiv. Deci cernit, cerneală, cernușcă și celelalte sînt foarte probabil autohtone.

      Cred că PIE aveau mintea-n nori altfel nu înțeleg cum de multe ori același cuvînt desemnează două lucruri perfect opuse.. lat. summus(sensul de foarte înalt, cer, etc) și humus (pămînt)..aici s-ar putea să fie vorba de o culoare închisă pentru ambele,
      sau solis (soare) și soleum (sol, pămînt) ; ar-ie (pămînt nearabil pt. indo-iranici și apoi arabil pt. europeni) și ur/ar (înalt, uriaș…lat.arbore- plantă înaltă, luwiană uria, gr. ouranos); skt. ziti(negru) = siti (alb) și invers.

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 19, 2011 @ 12:08 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: