Istoriile lui Roderick

Iunie 28, 2010

Cosânzeana

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:39 pm

În „Limba traco-dacilor”, I.I. Russu pune în evidenţă formantul „Cos-„ într-o serie de nume traco-getice.

Unul din acestea este Cosingis , nume purtat de o regină a bitinilor. Apoi Cosingas, căpetenie tracă şi preot al Herei, poate şi Koson – numele imprimat pe cunoscutele monede dacice.

După I.I. Russu, acestea pot proveni din acelaşi radical IE ca şi numele tribului costobocilor, anume *kʷek’- „a apărea, a vedea, a arăta”.

*

Cred că numele Cosânzenei din basme ar putea fi legat, de asemenea, de acest radical.

Poate chiar de numele Cosingis.

Interesant e faptul că acest nume e purtat de o regină, iar „Cosingas” se numeşte un preot al Herei, adică al divinităţii feminine supreme.

*

Într-un articol din „Dacia Magazin”- destul de curios în ansamblu – semnat de A. Bucurescu ( „Taina cosonilor” ) e pomenită „Cosânzeana, ce în vechime va fi sunat KOSON-ZINA, adicã „Zâna cea Frumoasă”. Deci KOSON înseamnă „Frumoasă” şi e posibil ca monedele cu aceeaşi denumire să fi fost bătute chiar în timpul domniei sale.” ( ? ? )

*

Interesant este şi leit-motivul popular

„Ileana Cosânzeana din cosiţă floarea-i cântă, nouă împăraţi ascultă” .

„Cosiţă” provine, în cele din urmă, din PIE *kAs- „plete, împletire a părului”. De asemenea, există radicalul *kais- „păr, coamă”.

Nu e exclus ca aceste versuri să indice etimologia cuvântului.

25 comentarii »

  1. Banuiala mea este ca intre Cozia si Cosanzeana exista o legatura, ca ele sa insemne de fapt unul si acelasi lucru. Cred ca: Cozia= Cosanzeana= Frumoasa Zeita= Frumoasa Zina= Frumoasa Fecioara.

    Poate ca ar trebui luata in considerare si Cosanzeana= Co+ Sanzeana= Mica Sanzaiana.

    Comentariu de raveda — Iunie 30, 2010 @ 12:13 am | Răspunde

    • Există sintagma „frumoasă coz” ; originea lui „coz” este turca, dacă nu cumva s-a suprapus peste un cuvânt mai vechi.

      „COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de…, foarte. Frumoasă coz. – Din tc. koz. ” ( DEX 98 )

      „coz s.m. – 1. La jocurile de cărți, atu. – 2. Obiect rar, extrem de prețios, minunăție. – 3. (Adv.) Foarte, din cale-afară. Tc. koz (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1217), ngr. ϰόζι.” ( DER )

      Comentariu de Roderick — Iulie 1, 2010 @ 7:01 am | Răspunde

      • În turcă avem köz – atu, tăciuni, zgură, muniţie și în turco-tătară înseamnă „ochi”. 80% șanse să vină din sensul de „atu”, carte care vine foarte rar la joc.
        Înteresant că-n maghiară același cuv. se tălmăcește prin „public, comun, general” și e indirect legat de gr. cosmos ( κόσμος – order, lawful order, government, mode, fashion, ornament, decoration, honour, credit, ruler, world, universe, the earth, mankind).
        Lectură obligatorie/: http://www.etymonline.com/index.php?term=cosmos , http://www.etymonline.com/index.php?term=cosmetic
        Dacă termenul „koson” însemna universal, public, unanim etc? Bănuții de aur au fost împărțiți pe plan local unor căpetenii importante de un rege dac, aveau rol de tezaur și poate de comemorare, întărire a relațiilor inter-tribale.Poate însemna unitate, ordine etc.
        Cosînzeana se putea traduce zîna universului, dar indirect, din ie kwek-a vedea, apărea, arăta, adică zîna a tot ce se vede . Legenda KOSON B sau B KOSON putea să însemne șeful tuturor ( basileos koson ),înrudit cu gr.cosmos; sau e doar un nume dinastic.(sanscrită: kezin, kesarin, kezavat – „having a mane”)
        Nu înseamnă că celelalte derivate normale din IE kas- (kais-) n-ar rămîne valabile și.. dacice.(lat.cassus – gol, void, lipsă, inutil?)

        PS: Te rog să ștergi comentariile mele de mai jos..sînt absolut ridicole și nefondate.Nu știu ce-i în capul meu uneori!

        Comentariu de Ioan Albu — August 18, 2011 @ 4:56 pm

      • Se poate să avem latinism în adv. coz : https://en.wiktionary.org/wiki/cos%C3%AC

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 17, 2015 @ 9:26 am

  2. Un sinonim foarte interesant pentru „zână” : „săiastră” ( în Maramureş ).

    „săi-” ar aminti pe „zău” -zeu ( totuşi, de ce nu este în acest caz „zăiastră” ? ) ; a doua parte aminteşte de „estru” ( grec „oistros”, PIE *eis- ), de numele zeiţei Eoster, puţin probabil de Istru.

    Comentariu de Roderick — Iulie 29, 2010 @ 10:58 pm | Răspunde

    • Un anume P.Serafimov scrie că „saieto”e tracic și însemna „bright, holly”, ca și sl.svet(o) sau lit.sviesus.
      Deci săiastră ar trebui să fie dacic la origine. http://www.scribd.com/doc/52101772/ETYMOLOGICAL-ANALYSIS-OF-THRACIAN-TOPONYMS-AND-HYDRONYMS
      Am impresia că tot în Maramureș circulă acest reg. CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.
      …trac.kira= bg.gora,korija = lit.giria = pădure
      PS: kist ar fi tracic conf.sl. cist = cinste

      Comentariu de Ioan Albu — August 28, 2011 @ 8:19 am | Răspunde

      • Cred că „săiastră” ar putea conserva rad.ie „(e)su”- good, well, blessed, din care a mai ieșit gr.„eu” sau proto-slav „sŭ”(z, ză) în compoziții, hitit „așu”. Dacă judecăm limpede (și astral), zeița anticilor era asociată de cele mai multe ori cu planeta Venus sau satelitul Pământului, deci „săiastră” ar însemna „stea binecuvîntată” sau „bună iaste(este)” cu sufixul „re”, așa cum se traduce skt.svastika .
        În aceeași logică am putea judeca astfel, mai simplu și mai apropiat de adevăr, că săiastră s-a format identic cu lat.magister(magis- a master, chief, head, superior, director, teacher, și sufixul ie „-ter”). deci forma primitivă a fost „Suiaster/Suester” …n-are așa mare importanță forma asta, important că am descoperit un nou tracism.
        Dacă aveam și un zeu subpămîntean sau un pers.malefic de poveste „Dușastru”(ie dus- rău, malevolent) era mai evidentă relația cu Săiastră.Dar avem pe „dușman”, să nu ne plîngem totuși.
        În căutările mele pe net, am mai găsit și lit.sveikas- „helthy, strong, sound” care se compune din „sv” (ie „(e)su-”) și ie eiti- going, deci putem recompune arhetipul ie „su-eikas” care poate sta la baza tribului sucilor și a orașului Sucidava, poate chiar și cîteva nume de rîuri românești.Îmi pare rău că nu pot cumpăra cîteva dicționare de regionalisme și arhaisme,acolo se găsesc cuvinte absente din dicționarele de largă circulație.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 28, 2011 @ 10:56 am

      • N-are nici o legătură cu discuția de mai sus dar am mai găsit un cuvînt sufixat cu ter venit din tracică:gușter http://dexonline.ro/definitie/gu%C8%99ter
        Etimologia dată în Dex e complet greșită, de ajuns să consulți tot spațiul slav și balcanic.Se observă clar răspîndirea lui gușter în spațiul ex-tracic, apoi toate sensurile din română, plus faptul că gușă e recunoscut ca parte a substratului…. am văzut ceva gușteri prin Dobrogea și recunosc cît de potrivită îi e numirea.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 28, 2011 @ 11:15 am

      • Știe cineva de unde vine cuv.„șușman”- (înv.) membru în comitetul sătesc în vechea organizare administrativă a Bucovinei ?
        Pe un blog cu nume germanice de evrei, Sussman se traduce „sweet man”.Mai era și un Susskind(sweet child).Dacă nu e împrumutat austriac(perioada habsburgică)ar fi interesant de studiat dacă are vreo legătură ie (e)su- good (deci oamenii buni) sau cu dacicul Susagus/ rom.ghiuj/alb.gjysh(bunic), deci ar veni „oameni bătrîni”.
        Poate mă hazardez un pic, dar mă întreb, să fie oare antonimul lui dușman (http://en.wiktionary.org/wiki/%D8%AF%D8%B4%D9%85%D9%86#Persian )?
        Un fel de „good-minded” !!..trebuie să fi existat în IE.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 29, 2011 @ 8:13 pm

      • În turcă „şişman” înseamnă gras; din proto-turcic *sīĺč- „a se umfla” (> turc šiš-, cred ).

        Ivan Şişman e numele unui ţar bulgar (1371 – 1395), care a fost contra turcilor, dar fără succes.

        În Bucovina cred totuşi că „şuşman” provine din germană.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 29, 2011 @ 9:34 pm

    • E o posibilitate ca „săiastră” să fie un vechi cuvînt tracic din ie swesor(soră), coradical cu balt.prus. swestro, proto-germ.swestor. Ar putea fi chiar acea enigmatică zeiță dunăreană însoțită de doi cavaleri din primele trei secole d.Hr. Nu știu cum se stratifica cosmogonia tracilor, dacilor, dar observ că atît balticii cît și hitiții sau germanicii credeau în existența unei zeițe solare.http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/hititii/zeii-hititilor-71865.html Pentru hitiți exista și soțul acesteia, ca zeu al furtunilor- Teșub, dar și un copil al lor numit Sarumma sau Sarma.
      Se pare că atît germanicii cît și hitiții au părăsit primii spațiul comun IE, pe cînd balticii au rămas nederanjați în arhaismul lor pînă în al doilea mileniu al erei noastre.
      Săiastră ar putea însemna atît soră cît și nevastă, conform mitologiei baltice și legendelor românești http://ro.wikisource.org/wiki/Soarele_%C8%99i_luna_(Alecsandri)
      2. Lat uxor(femeie) =hind.stri (idem)..deci ar fi „zeița femeie”
      Mi se pare interesant cum era împărțit panteonul românesc păgîn: un dumnezeu atoatestăpînitor, un părinte universal, apoi un zeu solar(frate) și o zeiță a pământului(soră),Ileana Cosînzeana. care ulterior trece ca luna de pe cer.
      Concepția asta este atît de veche încît chiar hitiții o menționează pe tabletele lor.(cu diferența arătată mai sus), poate fi chiar PIE.Zeul cerului(universului) a creat soarele,luna și pămîntul,totul.

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 30, 2011 @ 3:05 pm | Răspunde

    • http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/nostr/nostret&text_number=+282&root=config

      Putea însemna pur și simplu stea (Venus)

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 21, 2012 @ 6:48 pm | Răspunde

    • Săiastră ar putea fi asociat cu IE *eis- „words denoting passion” mai exact lit.aistra , decît gr. oistros http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BF%E1%BC%B6%CF%83%CF%84%CF%81%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
      O fi fost o zeiță a pasiunil și pornirilor carnale .
      Sa- ar putea fi un „pron.dem.” ce a dat „Latin: sapsa (OLat) ‘ipsa’, sum, sam, sōs, sās ‘eum, eam, eos, eas”.
      Chiar aveam o discuție odată despre toate der. din ipsum la noi care nu prea se verifică uneori. Ce să caute un n infix? Poate e banalul de acum sufix *en cu sens intensificator în alb. și rom.
      În Palie se folosea des „nusul”(dînsul) ca arom. năsă/năs.

      ístrița s.f. (reg.) nume de vânt.

      Cred că am epuizat toate ideile cu Săiastra asta, dar acum realizez că nici nu cunosc contextul în care apare în mitologia naostră. Am făcut și eu cam ce fac lingviștii pe care-i acuzam într-un comentariu precedent.

      Comentariu de Sorin5780 — August 14, 2013 @ 9:06 am | Răspunde

    • ”săí (-ăésc, ít), vb. – (Trans. de V.) A fi, a sta, a rămîne. Origine necunoscută. Cuvînt rar, pe care Densusianu, GS, IV, 153, îl leagă, cu puțină probabilitate de avest. sav- „a se afla”.” (DER, dexonline.ro)

      Poate din aceeași răd. ca lat. esse, PIE es- ”to be” (?) sau sē(i)-2 ”to throw, send, let fall, sow” (??)

      De acest cuvânt leagă DER ”săiastră”.

      ”săiástră (săiástre), s. f. – (Maram.) Zînă. Origine necunoscută. După Diculescu, Elementele, 475, de la măiastră contaminat cu gr. σεβαστός „sfînt”. Cf. săi.” (DER, dexonline.ro)

      Săiastra (*Săriastra?) ar putea deriva și din PIE sā́u̯el- ”sun” (Pokorny, toate referințele), cf. numelui zeiței lituaniene a Soarelui, Saulė.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 5, 2014 @ 10:15 pm | Răspunde

      • M-aș amuza un pic traducând Săiastră după cum spui, din radicalul soarelui *sā́u̯el- astfel : *Sali(s)- (soare) și -astru ca fiind sufixul latin -astru ce desemnează asemănarea aproximativă cu radicalul (fiastru, jugastru. reg. maram. albastru).

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 6, 2014 @ 7:03 am

      • Cred că pentru din reg. săiastră putem presupune două chestiuni. Unul că ar fi vorba de un „t” infix între un s (tematic) și un un sufix -ros sau -ris, iar a doua ar fi că-i vorba de sufixul clasic, Indo-european, -tră, -ter, -tor.
        Cele mai bune posibilități mi se par trei radicali: unul ar fi grecescul sebasma, (sebasmatos- „demn de venerație” < Sebastianus = Augustus) coradical probabil cu tracicul Sabazios; nu mai caut radicalul IE corespunzător că s-ar putea să nu se potrivească transformările grecești cu cele tracice ș-mi contrazice teoria. :)
        – al doilea (mai puțin probabil) ar fi *swesra (soră) cu „t” infix, ce ar face ca transformările albaneze să nu se potrivească cu cele dacice privind grupul *sw;
        – reg. zău (zeu) cu sufix -astru la feminin și ar desemna o ființă supranaturală semi-divină: *Zăiastră. (*deus- astru)
        – ultima ar fi un derivat coradical cu sl.svet (care a dat „sfânt” la noi). așa cum am comentat mai sus privind tracicul saieto, deși acum mă gândesc dacă nu cumva tracica avea un pron.dem sa- la începutul cuvântului, rămânând de discutat doar tema -ieto (alb.jetë?) nume tracic Aietes, Aiedava. Ar fi ceva similar cu ce am discutat privind etimologia probabilă a etnonimului sabocai (sabokoi) atunci când am abordat pentru a nu știu câta oară numelecoisstobocilor. Am dat un exemplu de nume albanez contemporan cu o construcție similară privind prefixul sa- .

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 6, 2014 @ 7:28 am

      • Ar mai fi ceva de investigat: o posibilă conexiune între ”săiastră” și ”zououster”, denumirea dacică a unei plante, identificată cu o specie de pelin (Artemisia). Pelinul a fost plantă consacrată unei divinități feminine virgine, posibil o ”zână” a pădurilor, cf. denumirii grecești (Artemisia) și rom. ”iarba fecioarelor”.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2014 @ 9:35 am

  3. Cred că acele cosițe nu erau doar simple cozi împlete, ci încadrau capul exact cum aveau efigiile lui Bendis.Prin analogie și logică elem. a-ți aranja părul în cosițe a devenit un adjectiv, cosînzeana= frumoasa zînă
    E o rădăcină cos- pentru cerc foarte veche în tracă și latină. Dacă te uiți pe KOSONI observi că e vorba de un inel acolo purtat de un vultur, simbol regal.Dacă vom vedea în koson înțelesul de cerc avem un cadru foarte interesant în relație cu limba română: coș, cosor, coasă, torace(coșul pieptului), carapace de rac, coșarcă(ciur), coșar(împletitor), coșar(hornar), cașul ciobănesc, CASĂ(dacii construiau niște veritabile BOȘDEUCI circulare), neol.castel/castrum are un corespondent interesant în româna arhaică, coștei/caștei și feblemețea/obsesia mea, BÁȘTE s. v. cetate, fortăreață, bașcă și restul de derivate.În vechime castrum era sinonim cu gr.kome, și tot de la idea de loc rotund vine.
    Cosînzeana
    COSÍȚĂ, cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta)
    Ce zici de costo-boci ca fiind „Bocii din COȘTEI”(castele primitive tip oppidium). Totuși, eu rămîn la ideea mea că triburile trace aveau o împărțire dialectală, altfel nu se păstra pînă azi BAȘTĂ (bostes) și CAȘTEI..e o coincidență mult prea mare. Chiar pentru casă/cașă și derivatele sînt unele îndoieli referitor la etim. din lat casa. Apoi cașă, bușdeucă, coștereață etc.
    Concluzie: înCASĂM niște KOSONI în Casa de bani?

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 17, 2011 @ 6:44 pm | Răspunde

    • Amuzant cum house din limbile germanice e posibil un adaus interesant la ce spunean mai sus, dar și sinonimul său cottige care-i legat de cătune în același grad de subordonare socială(?).
      Cottage
      late 13c., from O.Fr. cote „hut, cottage” + Anglo-Fr. suffix -age (probably denoting „the entire property attached to a cote”). O.Fr. cot is probably from O.N. kot „hut,” cognate of O.E. cot, cote „cottage, hut,” from P.Gmc. *kutan (cf. M.Du. cot, Du. kot). Meaning „small country residence” (without suggestion of poverty or tenancy)
      Ce zici de amărîți daci cotensi (cătunari ?) din Buzău, îi puten numi HUT DWELLERS? Cred că hut/cat sînt clar celtice/germanice/tracice și nu din Asia.
      Ar mai fi ceva captivant legat de un articol din revista lui Iosif Drăgan despre KOSON. Acolo se spune că S s-a rotacizat în latină (sec.III î.Hr.)ajungînd CORONA, deci avem COȘ/COS – CHORO(gr.) și horo/COLO din tracă și multe dialecte slave sudice sau răsăritene ar fi dintr-o singură răd.?

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 17, 2011 @ 7:03 pm | Răspunde

      • > deci avem COȘ/COS – CHORO(gr.)

        Și ajungem la cunoscuta HORĂ românească = dans în cerc

        Comentariu de sabinus — Martie 20, 2011 @ 12:16 pm

      • În Bucovina avem verbul A CORI, care se referă la munca la fân. Când fânul proaspăt cosit se usucă pe o parte, întorsul pe partea cealaltă, pentru a se usca, se numește CORIT. Când se corește, fânul se ÎNTOARCE cu grebla în mici vălătuci. Este o mișcare circulară, de învârtire, a fânului

        A cori = a întoarce fânul pe partea cealaltă, în vederea uscării

        Comentariu de sabinus — Martie 20, 2011 @ 12:22 pm

      • Mai e un sinonim pentru pojar numit cori de vînt prin zona ta și înseamnă pojar.Etimologia vine din rusă conf.DEX-ului, tu ce zici?

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 20, 2011 @ 12:46 pm

  4. Dacă tracii aveau derivate din IE kwek atunci s-ar putea ca să fi luat și sensul de sfînt așa cum avem sl.sventu(sfînt – av.spenta/spaeta, let. spīdošs) și svetya(luminos; lit. šviečiantis ) svetra(albicios) sau zeu-ziuă-zare-zeiesc.
    Deci Cosîn-zeana este fata cu cosițe de aur sau sfînta zînă(?) deci ar fi și un pleonasm. Dacă părinții lui Iulius Gaius(corad.balcanic gudulis) CAESAR aveau cunoștință de culturile traco-ilire s-ar explica și numele său.
    N-ar fi deplasat să considerăm aici ideea următoare: Caesar e un dublet pentru Flavius, dar poate că era mai mult de atît iar spiritul oriental ce va înconjura mai tîrziu titulatura de caesar are și o explicație lingvistică.
    Lit. skaisčiai = pur , luminos gr.kaisia (să fie caisa un împrumut trac în gr.?), în skt. avem cakasti(infinitiv) și kaazate, ambele însemnînd strălucitor ș.a.m.d.
    Caisa e un cuvînt interesant din mai multe puncte de vedere, odată pentru că e răspîndit în toate lb.balcanice, mai puțin greaca modernă, în al doilea rînd pentru că poate fi legat de trac.kemos(cu pufi, atrag atenția asupra lui SCAI=CAISA?) , sl.kosa(cosițe/păr) sau acest presupus tracic koson=luminos…sau sau sau sau …
    Caisa coaptă are o pigmentație aurie la cules! .. pentru aceia care mănîncă doar la KFC și n-au prea „ mirosit ” o caisă de ani de zile. :)
    Mai rămîne de analizat cît de corectă e transcrierea greacă pentru KOGAIONON sau cît de „ luminoși ” erau acei kushani din Asia Centrală.

    PS: am să mai caut derivate, presimt că avem o familie foarte numeroasă prin acest koson.

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 15, 2011 @ 9:59 am | Răspunde

  5. […] acest cuvânt -posibil autohton, cred- s-a mai vorbit aici (vezi comentariile de la https://hroderic.wordpress.com/2010/06/28/cosanzeana/); pe lângă cele spuse acolo, aș mai menționa ca origine posibilă  PIE solo-, sol(e)u̯o- […]

    Pingback de Dânsele | Istoriile lui Roderick — Ianuarie 17, 2014 @ 6:13 am | Răspunde

  6. Cosingas si Cosingis ar putea contine suf.adj. -ing si terminatia specifica de femimin sau masculin dupa caz.

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 31, 2014 @ 9:21 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: