Istoriile lui Roderick

August 9, 2010

Zalmoxis şi solii

Filed under: Kogaionon,Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:04 am

În limba română există o interesantă omonimie între sol – „pământ” şi sol – „emisar”.

Mă întreb dacă e posibil ca o omonimie oarecum similară să fi fost legată de numele lui Zalmoxis .

În legătură cu mitul retragerii în locuinţa subpământeană, devine plauzibil ca numele lui Zalmoxis să fie coradical cu lituan. „gelme” , leton „zelme” ( adâncime, groapă adâncă ).

În sârbo-croată, bulgară şi alte limbi slave, aceeaşi rădăcină – g(º)elH-m- ( după http://www.ieed.nl ) a dat jama ( = groapă , aven, peşteră ).

Pe de altă parte, rom. „sol” ( trimis, emisar ) – provenind din slavul sulŭ ( NODEX ) – are la origine IE *sl¸-eh2( după http://www.ieed.nl ), care a dat slavul súla°ti „a trimite” şi goticul saljan „a trimite, a oferi tribut, a sacrifica„.

E foarte probabil că numele getic al solilor trimişi către Zalmoxis era apropiat de slavul „sulŭ”, goticul „saljan” şi românescul „sol”.

Numele lui Zalmoxis e întâlnit şi în varianta Salmoxis. Nu e exclus ca el să fie legat chiar de „soliile” trimise către zeu.

În „Religia geto-dacilor”, I.I. Russu menţionează sub titlul „păreri vechi, fără valoare”, o opinie conform căreia numele lui Gebeleizis ar fi apropiat de indianul java-lecya „fiinţă de care te apropii prin mesageri”.

Dacă numele lui Gebeleizis ori Zalmoxis ar însemna totuşi aceasta, atunci zeul ar fi de fapt nenumit. Un zeu transcendent, mai presus de lucrurile care poartă nume, ori atât de respectat încât nu i se spune numele. Este „cel care primeşte solii” – şi atât.

*

Este ritualul trimiterii solilor legat de Zalmoxis – zeul subpământean pe care îl aminteşte Herodot, ori e de fapt un ritual getic legat de alt zeu, „părintele istoriei” neavând surse sigure ?

Sensul mistic-religios al acestui ritual e o problemă neelucidată. O interpretare – între multe altele- ar fi aici ( cu tot cu comentariile nelămuritoare şi posibilitatea ca Zalmoxis să fie un „zeu verde” al vegetaţiei ).

11 comentarii »

  1. Dupa starling.rinet.ru , reconstructia radacinii IE a slavului „jama” este *yām- , din care provine gr. (h)amárǟ.

    *
    Radacina lui „sol”, cf. aceleiasi surse, este *sAl.

    PIE *magh- „a sacrifica” ( lat. „mactus” – glorificat , ind. mahá- sarbatoare), ori *māk- „a sti” ar putea sta la baza lui „-moxis” ( a carui transcriere nu e, probabil, exacta ).

    Comentariu de Roderick — August 9, 2010 @ 3:36 pm | Răspunde

  2. Sulmanu ( Shulmanu ) – zeu semitic al lumii subpamantene, fertilitatii si razboiului ( intalnit la asiro-babilonieni si fenicieni )

    Comentariu de Roderick — August 10, 2010 @ 5:22 pm | Răspunde

    • La turci exista numele masculin Suliman

      Comentariu de sabinus — August 22, 2010 @ 2:31 pm | Răspunde

  3. În limba akkadiană există cuvântul ,,zamariš”= ,,iute”, ,,repede”.

    Comentariu de Matei — Septembrie 2, 2010 @ 11:59 am | Răspunde

    • În orice limbă există omonime; evident că într-o mulţime de limbi există şi mai multe. Problema e să fie corelate etimologiile fonetic posibile cu alte date, producând o ipoteză plauzibilă.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 6, 2010 @ 7:06 pm | Răspunde

  4. Uite o idee care mi se zbate pe la tîmplă(deși poate e cofeina): ce ar fi dacă facem o comparație cu Mocșa din sanscrită care însemna efectiv ELIBERARE din ciclul SAMSARA? Dar și mai la obiect, hai să ne imaginăm că MOCȘA vine dintr-o rădăcină IE pentru ardere ritualică, purificare prin foc,a te face nemuritor prin purificare..
    Un termen religios drag nouă este pururea, construit după pur/para focului, focurile veșniciei etc.La fel și mocșa însemna probabil „ a arde mocnit, mocnește,din mult mai vechiul verb mocăi=a mocni( A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge). Atrag atenția aici asupra vechimii alternanței M/B în lumea tracă, românească(mai rară cei drept), latină, etc.și mă întreb așa: oare bocșa(cărbunărie) nu e coradical cu mocșa.

    BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor în vederea unei desulfurări parțiale.

    Cît privește prima parte, Zal, pot să-l accept foarte ușor și cu toată încrederea în sensul dat de tine mai sus..cel de sol al ELIBERĂRII, al nemuririi, al noilor învățături cu care i-a instruit pe traci marele profet divinizat, ZalMocșa.
    De asemnea, nu pot să nu amintesc aici de faimoasele Carmen Saliare unde SALII erau preoții „ săltăreți ” (și joviali) ai lui Marte, aleși dintre patricieni în număr de doisprezece, echipați cu anumite tunici brodate și platoșe, apoi cîte o capă roșie și coifuri( numite APEX) cu mulți țepi(amintesc aici de coifurile dacice cu acele broboane pe toată suprafața) și cel mai important..purtau scuturi numite ANCILE în forma de opturi precum arhicunoscutele scuturi homerice din filmul Troya care la drept vorbind erau tracice, numite pelte sau peltă(înv.)(dar și faimoșii noștri mucenici/brădoși care se fac azi și după care am înghițit în sec toată ziua); dar și scuturile dacice aveau acest simbol 8 pe scuturi, uneori așezat, alteori vertical.. SURSELE: http://en.wikipedia.org/wiki/Ancilia / http://en.wikipedia.org/wiki/Apex_(headdress) / http://en.wikipedia.org/wiki/Salii / http://ro.wikipedia.org/wiki/Moksha.

    Problemae foarte complexă, oricum, remarc că și romanii ne-au furat strămoșii traci apoi s-au considerat dăruiți de Marte..oare cît din ce aveau aceștia e împrumutat/furat/îmbunătățit sau moștenit pe filiera IE?

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 9, 2011 @ 9:34 pm | Răspunde

  5. Cuvântul mocșă are legătură și cu verbul a (se)mocăi. Redau mai jos definițiile din dicționare

    MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. și: mocăiesc] – Et. nec. Cf. moacă.
    Sursa: DEX ’98

    mocăí (mocăiésc, mocăít), vb. – 1. A da din cap. – 2. A munci din greu. – 3. A lucra încet și fără spor. – Var. mogăi. Creație expresivă, pornind de la rădăcina moc-, cf. moacă. – Der. mocoși, vb. (a se speti; a munci fără spor), cu suf. expresiv -și (după Tiktin, legat de sl. mąka, cf. muncă; după Bogrea, Dacor., IV, 834, din rut. Makoša „zeița odihnei”); morcoși, vb. (Trans., a pune buceaua la butucul roții), cu r epentetic; morcoașe, s. f. (Trans., bucea); morcoti, vb. (înv., a bolborosi), cf. Iordan, BF, 194 (după Tiktin, din pol. markotač; după Candrea, din rut. morkotati; după Scriban, din rut. morkotiti); mogoroji (var. mogorogi), vb. (a căra; a bolborosi, a mormăi), pe care Cihac, II, 516 îl pune în legătură cu mag. mocorogni „a se bîlbîi” și Scriban cu mag. megmorogni „a grohăi”; mogorog, s. m. (Mold., persoană nemulțumită); morocăni, vb. (a bombăni, a dojeni), pe care Cihac, II, 516 îl lega de mag. morgolodni, Tiktin cu sl. mrŭknąti „a întuneca” și Scriban cu mag. morogni; morocăneală, s. f. (bombănit); morocănos, adj. (nemulțumit; ursuz, posac); modoși, vb. (Banat, a lenevi).
    Sursa: DER

    MOCĂÍ vb. a migăli, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Ce tot ~ acolo?)
    Sursa: Sinonime

    Interesant este că un sinonim pentru a mocăi este și verbul a moșorogi. Care probabil vine de la moșorog, care are are înțeles de boșorog, adică de un moș care abia se mișcă/ abia se târăște. Aici ne apare confirmarea că M = B, referitor la bocșă/mocșă.

    …………..

    În medicina chineză se folosește des procedeul numit MOXĂ.

    MÓXA s. f. procedeu terapeutic, variantă a acupuncturii, prin utilizarea unor bețișoare din anumite plante, care, după înfigerea în piele, sunt arse lent; moxibustie. (< fr. moxa, germ. Moxa)

    În acest procedeu se poate arde și o grămăjoară de plante uscate ca un fel de mic con, pe punctele de acupunctură (nu neapărat de bețișoare, cum spune definiția). Asta ne duce cu gândul la grămada din care este formată bocșa și care are formă de con

    Comentariu de sabinus — Martie 17, 2011 @ 5:35 pm | Răspunde

    • Au greșit în DEX punînd moacă ca izvor al lui mocăi! Eu cred că e o creație expresivă precum mocni, mac-mac(a măcăi, să fie o analogie cu rața?) maka-kaka :)) și de aici o contaminare cu moș- moșcăi și celelalte.
      Moacă intră într-o familie de cuvinte numeroasă, prezentă și-n graiul sacru al hindușilor. Sensul de toiag(măcăul..amuzant că aici s-a găsit etimologie maghiară dar moacă, măciucă e necunoscută) și bîtă mi se par interesante deoarece îmi par a fi arhaice față de neologismele scheptru/sceptru. Trebuie să fie aici o reminiscență tracă conform descoperirilor arheologice care au înregistrat pe rîul Colentina un sceptru de factură daco-carpică care prezintă o sinteză de credințe creștine și păgîne legate de brazi etc.
      Încă de pe vremea mitologiei lui Hercule a rămas și pe aici ideea sceptrului ca simbol regal(și al fertilității) sau poate chiar tîrșului purtat în procesiunile cultului dionisiac .Să ne amintim de Alexandru și tatăl său care se credeau a fi din stirpea Heraclizilor.
      Interesant și rut. Makoša „zeița odihnei”, chiar n-am avut idee! A mocăi trebuie să fie legat de un radical IE mai răspîndit în sensul dat la noi și unii slavi.

      Cît privește MOXA, remarc o coincidență imensă legată de uzul pelinului și la noi și la ei, cunoscîndu-se probabil proprietățile sale medicinale și sacrale(se folosește pentru crăițe și călușari, de Armindeni). Se cunoaște de exemplu că civilizația sino-tibetană a cunoscut o dezvoltare (apariție) aproape magică; parcă au ieșit din pămînt gata pregătiți a reduce minereu, aveau și agricultură, apoi scris și cunoștințe de astrologie.
      Influența iranicilor și tocharienilor nu e de neglijat de asemenea.În același timp e recunoscută o difuzie uriașă a culturii neolitice din Moldova pînă în China și la grupul Ainu(care la drept vorbind, la o privire superficială vezi că motivele lor populare sînt similare celor europene ale perioadei neolitice).
      Trebuie să fim circumspecție la epoca cea mai veche deoarece oamenii circulau enorm și s-au influențat reciproc..nu exclud nici influența aproape planetară a unei civilizații avansate ante-deluviu și post–deluviu.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 18, 2011 @ 12:34 pm | Răspunde

      • Apropo, Yin – Yang from Mandarin yang „male, daylight, solar” și „female, night, lunar” apoi în română IUNAC( αἰϝών (aiwon)-viață, pururea,ființă – KOGAIONON = capul eternității, vieții veșnice deoarece avem deja în albaneză kokë- cap și gogă la noi dar mai important se potrivește diferențelor dialectale care acceptau două forme paralele în traco-daco-getă și străromână, deci C>P) ,reg. viteaz, mire și IUNCĂ( αἰϝών (aiwon), reg. mireasă(lună).
        Apropo de eponimul grec Ion(ionieni) care se presupune a veni din gr.ion – migrator,iar la noi a devenit viteaz, puternic..însă mai e și gr.andros(bărbăție) care vine tot dintr-un radical pentru migrator, rămas în română cu două sensuri, a hăndrăli și hăndrălău( de asemenea, prefixul -andro la noi , copilandru, cățelandru, puiandru etc)

        PS: Pămîntul e prea mic pentru specia umană()!

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 18, 2011 @ 12:56 pm

  6. Slava comună și latina au foarte multe coincidențe. De exemplu zeița OPS, consoarta lui Saturn, se traduce astfel…ops = bogății, bunuri, abundență, daruri, plenitudine sau opus – muncă a cîmpului,a plugarilor și a treburilor casei(cusătoarelor etc) – activități sacre.
    Oscii (după alte surse opscii…optimus? optimii?) sînt numiți după zeița aceasta, dar amintesc aici OBȘTEA noastră și oastea(oștire) care sînt paralele noastre balcanice.(skt.apnas – bunuri, proprietăți, muncă, actul sacrificiului, formă, posesie). Nu ocolesc ideea că „ ob-stare = înainte de, în fața.. – a sta, stare” poate fi un latinism (obsto), la fel și oaste..și cuvinte mai banale ca opincă, a se opinti (pingele) au sens mai mult în leg.cu latina decît cu slava. Mai e și banalul sufix -escu (pers.) și -ești (loc.) care sînt foarte probabil prelatine..grecii antici aveau asty- oraș (nu știu dacă în ngr. nu e reactualizat sau chiar a rămas ca moștenire )..tribul trac asti și Astika orașul lor sugerează o posibilitate identică pentru unii traci.
    Obște și oaste (la fig. mulțime) au un sens împreună decît separat..probabil că la un moment dat se confundau, nu exista o delimitare.N-am căutat mai multe exemple dar sînt sigur că aș fi găsit..ab-urca ar fi unul.

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 22, 2011 @ 10:04 am | Răspunde

    • Vezi și Abisinia, vechiul nume al Etiopiei

      Comentariu de sabinus — Aprilie 23, 2011 @ 8:32 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: