Istoriile lui Roderick

August 16, 2010

Munţii Cugirului

Filed under: Kogaionon — Roderick @ 5:52 am

Sub acest nume apare masivul Şureanu în scrierile profesorului Alexandru Borza, ctitorul Grădinii Botanice din Cluj ( denumirea de „Munţii Cugirului” este extinsă până la graniţa cu Munţii Retezat )

O denumire convenţională, de geograf, dar poate mai apropiată de modul în care erau „văzuţi” aceşti munţi de către localnici.

Cugirul, râu însemnat, îşi are izvoarele sub Vârful lui Pătru, cel mai înalt din masiv.

Nu e exclus ca râul Cugir să fie unul şi acelaşi cu râul Kogaionon ( posibilitate despre care am mai vorbit ). Deşi evoluţia fonetică Kogaionon > Cugir prezintă unele dificultăţi, rădăcina cuvintelor este, cu mare probabilitate, aceeaşi; iar forma „Kogaionon” poate fi coruptă.

În căutarea Muntelui Sacru al dacilor, s-a crezut mereu că e vorba de un vârf anume. Dar dacă Strabon s-a referit de fapt la o zonă montană extinsă ? Dacă Munţii Cugirului, în ansamblul lor, sunt Munţii Kogaionon ?

*

Profesorul Alexandru Borza este cel care a localizat muntele Kogaionon în vârful Gugu din masivul Ţarcu, „unde a găsit o mare peşteră locuibilă, în care presupune că a sălăşluit preotul lui Zamolxe” ( I.I. Russu, „Religia geto-dacilor” ) .

Anunțuri

24 comentarii »

  1. În dicționar Gogă,goga e un fel de sperietoare pentru copii dar goghe,gogea(ironic că uriașul Gogea Mitu era orice numai un copilaș micuț și tandru nu) e un puști,copilaș deci o contradicție.Oricum ar fi cred că ai dat peste ceva interesant aici dacă te gîndești la cîteva ex grăitoare: albanezii din nordul muntos se numesc gheg(nu mai caut dar bănuiesc că însemna de la munte sau cei înalți), faimoșii dogi venețieni(parcă dialectul friulian, dacă nu mă înșel,dialect ce are anumite corespondențe lexicale ciudate cu fostul spațiu traco-iliric),anticul elen megalos/mega și coradicalul romînesc măgăoaie(ființă imaginară enormă,etim.nec)
    PS:cred că era un radical IE care cuprindea toate cele de mai sus sau un cuvînt premergător IE dar e clar foarte răspîndit.

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 15, 2010 @ 11:42 am | Răspunde

    • Mai există și cuvântul ghioagă

      Comentariu de sabinus — Septembrie 27, 2010 @ 6:45 pm | Răspunde

  2. Domnule Ioan Albu:

    Bine ați revenit!

    Comentariu de Matei — Septembrie 15, 2010 @ 6:31 pm | Răspunde

  3. […] Cred că în realitate lucrurile stau invers: oraşul este denumit după râu. Cazuri similare ar putea fi Deva şi Cugirul. […]

    Pingback de Orăştia şi alte hidronime « Istoriile lui Roderick — Septembrie 27, 2010 @ 4:17 pm | Răspunde

  4. M-am gândit la o chestiune simpluță: dacă acest koga avea sensul de rotund sau cerc inițial, nu e logis să presupunem că o fi ajuns să determine un lucru sacru prin trimitere la „aură”? Era ceva mai sacru decât soarele și pământul?
    Simbolistica geometrică sacră e la fel de veche ca umanitatea. Crucea gamată, cercul sau x-ul, sfoara sau scara…mi-am dorit mereu o carte serioasă despre aceste subiecte, dar am găsit numai ciuchii.

    „Hallowed Be Thy Name”..îmi place limba eng. ușor arhaică din Biblia lor. Fără legătură cu urm. cuvânt (direct cel puțin).

    Halo – 1560s, from L. halo (nom. halos), from Gk. halos „disk of the sun or moon, ring of light around the sun or moon” (also „threshing floor” and „disk of a shield”), of unknown origin. Sense of „light around the head of a holy person or deity” first recorded 1640s. As a verb from 1801.

    Comentariu de Ioan — Septembrie 14, 2011 @ 11:07 am | Răspunde

    • Posibil, dar aş crede că aura, haloul ar fi mai degrabă redate printr-un cuvânt desemnând lumina.
      Ce spui aici ar explica „coincidența cu sp., unde coco are de asemenea dublul sens de „boabă, fruct rotund” și de „fantasmă”” ( DER, definiţia lui „gogă” )

      Aura apare reprezentată şi pe un artefact dacic.

      Un cuv. interesant
      „CIUGÁI s. v. tărtăcuță, tigvă, tâlv. ” (Dicţ. de sinonime )
      Posibil înrudit cu „cioi” ( ? )

      Comentariu de Roderick — Septembrie 14, 2011 @ 4:34 pm | Răspunde

    • http://en.wiktionary.org/wiki/κύκλος#Ancient_Greek

      Comentariu de Ioan — Septembrie 15, 2011 @ 7:53 am | Răspunde

  5. Este tracul „Gaidreas”, din PIE *gʷhai- „light, bright”. Poate fi legat de -gai- din „Kogaionon”

    Comentariu de Roderick — Septembrie 14, 2011 @ 4:40 pm | Răspunde

    • http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0962.html
      și la mai mare!
      Unde mai pui că avem cucovă (lebădă de vară) cu etim. nec. și probabil vine din tracică. Face lebăda cucu sau cuco? :)
      Se pare că acest koga nu e așa de unicat.
      În același timp țin minte că erau cîteva localități pe litoralul Mării Negre care începeau cu particula leb- sau lab-

      Comentariu de Ioan — Septembrie 15, 2011 @ 3:22 pm | Răspunde

      • Da, bun, dar sunt cârcotaş.

        Singurul exemplu de pe pagină e cu lebăda, o pasăre de obicei albă, însă neagră uneori.
        S-ar putea să nu fii departe de adevăr cu lebăda care face „cucu”, pentru că acolo e menţionat

        „Greek: κύκνος n.masc cygnus; minstrel

        Lebăda engleză, „swan”, e coradicală cu „sound”; vezi expresia „cântec de lebădă”, în realitate un ţipăt destul de strident.
        Apoi este PIE *k’auk- „shout, call, proclaim” , cu gr. kau̯kháomai „a lăuda”, plus *kewǝ- , *kAukʷ- „to shout” (ambele)

        Comentariu de Roderick — Septembrie 15, 2011 @ 4:20 pm | Răspunde

      • Am observat chestia cu „minstrel” , logică de altfel, dar la origine se indică un termen indo-european pentru „strălucire”. Dacă cei care au consemnat „cucova” ar fi gîndit că e onomatopeică ar fi spus-o, nu-i așa?
        Eu cred că acest cucovă e exact ce se presupune a fi..„lucitoare” cu un sufix deja cunoscut pentru graiul dacic, „-va” : MALVA, MOLDOVA (molidvă=molid..moale cu sufix -va), BÎRZAVA (probabil forma dacică era cu -va la final) ș.a.m.d.
        Mă întreb cîte slavisme de-ale noastre sînt și dacice: de ex. slavă (glorie) ar fi dat același cuvînt în dacică dacă erau de tip satem. (ie klewos- ).Oare sînt și nume dacice compuse sau simple cu acest cuvânt?
        PS: mi-am amintit de ceva: colăcar(din alaiul nunții, care rostesc orația de nuntă) se trage din ie glas-,gal(o)s- „voice ,cry” și nu din COLAC. … Mă gîndesc uneori că anumite slavisme ar fi trebuit să rămînă mai departe neînlocuite de latisme.
        http://en.wiktionary.org/wiki/ceallian#Old_English

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2011 @ 11:40 am | Răspunde

      • http://en.wiktionary.org/wiki/κύκνος
        S-ar putea să ai dreptate cu forma onomatopeică doar pentru cucovă(totuși e o coincidență majoră cu celelalte limbi din acea listă).
        Văd că în India s-au propagat cîteva cuvinte interesante din răd.ie kewk(alb): socati și sukra(planeta Venus..foarte adecvat).
        În Dex am găsit subst. sicră- scînteie și segnetă- idem. Pot să le trec drept „probabil” tracice?

        Poate tribul sacilor traci vine din aceeași rădăcină IE! Sacidava..

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2011 @ 12:02 pm | Răspunde

      • http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=sukra&trans=Translate&direction=AU
        Dacă e vreun cuvînt cu etim.nec. ce descrie ceva alb sau lucitor știm de unde vine.. :)

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2011 @ 12:29 pm | Răspunde

      • Scuze, dar m-am entuziasmat un pic grăbindu-mă să comentez rapid pînă nu pierd ideile. Mai era rîul Suceava și orașul binecunoscut..să fie asta tălmăcirea sa tracică: rîul alb?
        Colțul ăsta de țară al Moldovei a păstrat cîte ceva din vechea limbă, chiar dacă considerăm numai toponimia și hidronimia.
        Ca fapt divers (și lămuritor poate), rîul Suceava scăturește (izvorăște) din masivul LUCINA. Evrika!!!
        Who’s the man? I’m the man! :))

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2011 @ 12:37 pm | Răspunde

      • Țigănescul șucar- frumos, drăguț, bine cred că e din aceeași rădăcină ie. Ce amuzant cum uneori țiganii au în vocabular ceva cuvinte în comun cu dacii prin intermediul indo-iranian.

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 17, 2011 @ 1:37 pm | Răspunde

      • Să vedem de ex. latinescul ciconia „barză”. După starling.rinet.ru, are aceeaşi origine ca şi gr. kǘknos „lebădă”, anume un PIE *kōn-, *k’Vkōn-, *k’Vkun- „a kind of yelling bird” ( care ar da şi engl. hen, care era v.engl. hana „cocoş” ).

        Din câte ştiu, barza nu prea ţipă; cel mai remarcabil sunet îi este clămpănitul.

        Comentariu de Roderick — Septembrie 20, 2011 @ 2:13 pm | Răspunde

      • Cucovă

        Proto-IE: *kauk-
        Meaning: a k. of waterfowl (păsări de apă)
        Old Indian: kóka- `ruddy goose (also: cuckoo; wolf)’
        Old Greek: kaukalí[ǟ]s m. ‘a k. of bird’ Hsch., kaukiálēs = botánē tis, homoía koríōi, kaì órnis Hsch.
        Baltic: *kauk-al-iā̃ f.

        Proto-Baltic: *kauk-al-iā̃ f.
        Meaning: a k. of waterfowl
        Indo-European etymology: Indo-European etymology
        Lithuanian: { kaukalē̃ – un fel de păsări de apă }

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 14, 2012 @ 9:37 pm | Răspunde

  6. P.S. Ca de obicei, interesantele coincidenţe dintre spaniolă şi română le găsim pe linie bască

    Proto-basc *koko „ou”

    „A child’s word, but very similar to Tsakhur q̇uq̇ ‘egg’. (Children’s words can represent old words that have survived due to their expressive value: cf. 424 *čiči ‘meat’.) This is possibly the ultimate origin of ‘coco-(nut)’. (Basque sailors calling the new-world nut ‘egg-nut’?)” (starling.rinet.ru )

    Vezi cuvântul „gomoţesc” cioicovă= ou

    Comentariu de Roderick — Septembrie 14, 2011 @ 4:48 pm | Răspunde

  7. PIE *(e)wegʷhe- „to speak solemnly, to pray”
    Hittite: hwek- / huk- (I) – „summon, summon talk ”
    Old Indian: ved. vāghát- `the institutor of a sacrifice’; óhate (also ūhati) – `to observe, attend to, hope for, comprehend, reason’
    Avestan: rāstarǝ-vaɣǝnti- EN; aog- (aoǰaite, aōxta, aōgǝda) – „preach, say, speak especially in solemn wise ”
    Armenian: gog `say!’ gogches- to say
    Old gr. éu̯khomai̯, aor. éu̯ksasthai̯ „`proclaim loudly boast, brag, solemnly swear, beg, pray ”
    Proto-Germanic: *wōgōn- „notify”; Old English: wōgian
    Latin: voveo, -ēre, vōvī, vōtum – „vow, solemn promise, plead want ”

    tracicul koga / kaga de aici vine,iar Cugir la fel.
    Latinii au aplicat regula lor de transformare din gʷh spre un simplu „v”, însă pentru traci acesta s-ar păstra într-un simplu „g”.Deci în tracă nu trebuie decât să explicăm existența acestui K inițial; la fel ca forma luată în armeană, probabil e vorba de o transformare locală(vâj=ghiuj).
    Cred că latinescul votum/voveo și koga sau kaga tracic provin din aceeași rădăcină IE fără tăgadă.

    Dacă acest tracic koga ar fi trecut în română, oare ar fi suferit vreo transformare g>b?
    a cobi, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție.
    COBÍ vb. (reg.) a soroci
    gógă, gogi, s.f. – 1. Conducătorul ceremonialului ghicirii ursitului (la Vergel).

    Ar mai fi IE yag- to revere a deity și gr.hagios- „holy, consacreted”; hagno- „sacred , pure” din care un grup tracic să fi împrumutat cuvintele direct.Nici măcar nu știm dacă K tracic (din inscripții)nu era de fapt un „ch” grecesc.

    Comentariu de Ioan — Martie 12, 2012 @ 3:44 pm | Răspunde

  8. Munții Cugirului
    Să nu fie vorba de vechiul verb latin congerō http://en.wiktionary.org/wiki/congero#Latin
    E foarte potrivit pentru numele unui/unor munte/munți, așa cum avem agest(agesti) prin părțile respective, dar și arh. custa (lat.cōnstāre, cōnstō).

    Congero mai însemna în latină și hoț, deci să nu uităm „munții lotrilor” daci consemnați în antichitate.
    Acum rîul Cugir ar putea fi bitematic. Știu că grecii spun că Kogaionon e numit și rîul și muntele, dar eu cred rîul era numit *Kogaris sau *Kogeris (la fel ca Araris, Donaris, Naparis), iar Kogaion la fel ca Apoulon, Paralisson.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 8:43 am | Răspunde

    • Același sufix în compoziția pentru „cătun” (*ket-*kot- dwelling space), aproape sigur un dacic *katon. Alb.katund nu este etimologic.(*n > nd). În alte limbi e alipit sufixul -yo.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 3:39 pm | Răspunde

      • Cred că e vorba de sufixul dacic pentru participiu.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 3:59 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: