Istoriile lui Roderick

August 30, 2010

Parâng

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:19 am

Numele muntelui Parâng este, cred, unul din cele mai misterioase cuvinte din limba noastră.

*

Cel mai probabil ar trimite, cred, spre

părângoáre, părângóri, s.f. (reg.) parte a unui munte lipsită de vegetație” ( DAR )

Care ar fi însă originea acestui cuvânt ?

În engleză un sinonim aproximativ este „barren”. Originea acestui cuvânt e neclară.

După etymonline.com:

„…from O.Fr. baraigne, baraing „sterile, barren” (12c.), perhaps originally brahain, of obscure derivation, perhaps from a Germanic language. In England, originally used of women, of land in France.”

E uşor de văzut că vechiul francez „baraing” seamănă ( ceva mai mult decât „barren” ) cu  „parâng”, „părăngoare”.

În română un cuvânt înrudit ar putea fi „paragină”.

În dicţionare:

PARÁGINĂ, paragini, s.f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) părágină s.f.] – Et. nec.”  ( DEX 98 )

păragínă (părágini), s.f. – 1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Țarină, ogor negru, țelină, pîrloagă. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajinăpărădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din țelină, compoziție care e puțin probabilă) și nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucișat cu pîrlog sau părăsi și Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidența cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s.f. (vițelar, Anthoxanthum odoratum).”   ( DER )

*

O altă cale de a explica oronimul este prin „parângă” = prăjină:

parîngă (-gi), s.f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă.” ( DER )

De asemenea

PĂRẤNG s.m. (Reg.) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei.” ( DEX 98 )

Probabil că numele plantei e înrudit cu „falangă”, deci cu „parângă” – prăjină.

„Paragina” ar putea fi sinonim cu „buruieniş”.

Totuşi, „părângoare” înseamnă munte fără vegetaţie, deci fără iarbă.

*

După geograful Ion Conea ( 1936 ), numele Parângului ar fi înrudit cu „pharangos”, cuvânt din greaca veche însemnând „groapă, căldare, scobitură”, corespunzând remarcabilelor căldări glaciare.

În această idee, remarc totuşi că ar fi posibil ca numele să însemne nu „căldare”, ci  „defileu” – precum „Farangi Samarias” , defileul din Creta.

În cazul nostru ar putea fi vorba de imensul defileu al Jiului ( numele lui transferându-se asupra muntelui ); un defileu remarcabil are şi Jieţul.

Ca o curiozitate, un pasaj din defileul Samaria poartă numele de „Porţile de fier”.

*

O explicaţie mai directă în Dicţionarul etimologic al lui S. Paliga:

Parîng NM, an important chain in the South Carpathians. Obviously reflects Preie. *P-R- ‘mountain, hill’; hence also NL Praha (<*Paraga, Lexicon D) and Pirin in Bulgaria „

52 comentarii »

  1. Pentru „baraing”, „barren”, iată o posibilă origine, plecând de la rădăcina cea mai îndepărtată, boreană

    *PVRU „praf” > proto-afro-asiatic *bur- „pământ uscat” şi de aici o cale posibilă ar fi semiticul *barr- ( akkadian barru „loc pustiu”, arab barr „teren arid” , ebraic bar „câmp” )

    Din rădăcina boreană, în familia nostratică rădăcina a dat PIE *bhAur- „furtună” , proto-altaic *bŏ́ru „praf, fum” şi sensuri asemănătoare.
    (datele sunt prelaute de la starling.rinet.ru )

    Cred, aşadar, că englezul „barren” este de origine non-IE. La fel, probabil, rom. „părângoare”. Cum a avut loc evoluţia lui „b” iniţial în „p” nu mi-e clar, dar mi se pare plauzibilă.

    Evident că rădăcina trimite şi spre „Bărăgan”.

    Comentariu de Roderick — August 30, 2010 @ 1:56 pm | Răspunde

  2. Mai există și un nume de familie care trimite la Parâng: Baranga (vezi numele de autor Aurel Baranga)

    Comentariu de sabinus — Septembrie 1, 2010 @ 1:33 am | Răspunde

  3. Nu știu dacă are vreo legătură dar multe nume tracice compuse aveau pe pyr(foc) în față. Fiind un element sacru laolaltă cu muntele nu e logic să fie un compus ca PYRRUNCOS unde runcus e din latină(poate și tracic) și înseamnă loc despădurit, curătură la munte, loc defrișat pentru cultivare. Runc înseamnă încă același lucru în română doar că a devenit regionalism(cred!). Ar mai fi o explicație care include tot PYR(para focului) și RINCĂ, adică alt reg. pentru inel de răchită(multe nume azi ca Runcu,Râncu)..compoziția s-ar traduce cercul de foc, inelul de foc(Ring of Fire era o melodie a lui Johnnye Cash :)
    Paragină mi se pare tot un compus cu același foc și genes(genera,născut din..).
    PS: Fără aplause, vă rog :)))

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 14, 2010 @ 11:48 am | Răspunde

    • Interesant, mai ales că „părăginirea” se făcea prin foc, „pară”; vezi obiceiul nesănătos de a incendia miriştile.
      Nu e nevoie să fie un compus par-râng. -âng poate fi doar un sufix.
      Deci paragină = arsură, plauzibil.

      Ar fi o problemă că toponime precum „Runcu”, „Rânca” apar în exact aceeaşi zonă ( Munţii Parâng, max. 1/2 zi de mers pe jos dintr-un loc în altul ! ). Şi Pa-râng, pe deasupra.
      Dacă s-ar trage dintr-un acelaşi cuvânt tracic, ar trebui să sune la fel. Deci, dacă sunt cumva coradicale, au ales căi diferite.

      „Runc” s-ar trage dintr-un ie *reuk- „a trage, desţeleni, plivi”. Coradical sanscr. „luñcati” – a smulge. Nu ştiu dacă -u- se mai face -â- , dacă din „runc” iese „rânc/râng”.
      Există totuşi dubletul ciorâng-ciorung, dar cred că al doilea provine din primul.

      *

      Să nu uit de un cuvânt reconstituit de I. Duridanov ( în esenţă, ar trimite spre explicaţia dată de S. Paliga )
      „per(u)- ‘a rock’ [Hett. peruna- ‘a rock’, Old-Ind. párvata- ‘mountain’].”

      Comentariu de Roderick — Septembrie 14, 2010 @ 2:07 pm | Răspunde

      • ciorấng (ciorúng) vine cumva din IE *key(w)-, *kyew- to set in motion (lat.cieō, ciēre)?
        http://dexonline.ro/definitie/cior%C3%A2ng
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+864&root=config
        http://en.wiktionary.org/wiki/cieo#Latin

        Pare straniu să avem un termen latin atât de „elevat” într-un loc atît de umil. E prezent și-n toponimia
        alpină prin nume ca Ciorânga Mare și mai multe nume de Ciorângan. Aici s-ar putea să avem o paralelă a gr.antic korumbos,mai ales korüphǟ́ (pisc) din IE *k’orongʷ- „horn, point”. Poate și acest ciorâng (ciorung) vine tot de aici, adică o fi având un sens de coarne inițial, apoi de ustensilă ca o strămurare sau botă cu care să mâne oile în strungă la mulzare.

        Nu am găsit o etimologie, nici măcar o încercare de tălmăcire cât de mică. O fi un relict dacic? În celelalte lb.latine n-am găsit nimic, dar nici forma sa n-o recomandă ca latină.

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 25, 2013 @ 9:01 pm

      • pt ciorâng există o explicație în DER, dar cam deplasată
        ”Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132)”

        Comentariu de Roderick — Martie 26, 2013 @ 7:34 pm

      • „ciorung” pare să aibă același sufix ca și ”strungă” (în plus, ciorâng = strungar), deci cred că e un cuvânt vechi pastoral.

        Strungă, f.probabil ca și engl. strain, din PIE strenk-, streng- ” stiff, tight”.

        Ciorâng, greu de zis. Poate un IE kel- – ex. kel-5 „to drive, force to move quickly”-, k’el- sau chiar kʷel- „herd, crowd”.

        Ar putea conține un sens similar cu cel al lui ”strungă”; poate e înrudit cu fr. couloir (culoar), engl. colander (?). Ori cu lat. collus ”gât”, din PIE kʷel-1, kʷelǝ- ” to turn; wheel; neck”, o rădăcină foarte ”productivă”, cu câteva derivate păstorești, ca galezul bu-gail ”cioban” (<*kʷol(i)os)

        Comentariu de Roderick — Martie 26, 2013 @ 9:18 pm

      • Ai dreptate, e sub definiția lui „cioran”; însă čorango ( „de hoț”, Tiktin) nu are nci pe departe sensul lui ciorâng (reg.) cioban care dă oile la strungă; mânător.

        Dacă e un împrumut de ce avem [â] înainte de [n], transformare veche din mileniul I? Nici măcar adstratul slav nu mai trece prin aceste transformări. Chiar și împrumuturile din țigănește nu mai trec prin aceste transformări. Ar fi trebuit să fie un simplu *ciorang(ă).
        Ex. română
        zbanghiu – țig.bango (sucit)
        candriu – țig.candre(ureche)
        a mangli – țig.mangle (cerși)
        pandalie – țig.pandalo (confuz)
        http://blogulblog.wordpress.com/z-postari-pe-alte-teme-lingvistice/etimologia-unor-cuvinte-tiganesti-din-romana/

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 26, 2013 @ 10:07 pm

      • alb.çoj – lead, bring, haul, send, haze, take off (var. din qoj)

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 27, 2013 @ 9:52 am

      • La ce sufix te referi? Acest strungă n-are sufix, vine direct din *strenk- *streng- . Cu ciorung ar putea sta altfel dacă vine din IE *key(w)-, *kyew-.
        La un sufix „-ung” ( -îng) te referi?

        Adică am avea ceva în genul : – Parâng: *par (munte, stânci) cu sufix -îng, deci stâncos.
        – năsărîngă : nă- negație, sar- cap plus un sufix -îng (sau -îmb în acest caz) care ar da „mintos” sau creier (var.năsărîmbă s-ar potrivi cu lat.centum cerebrum, Old English hærn- brain).
        – ciorung/ciorâng: idem
        – nătărîncă din nătărău (-ngă), pâțârângă, etc.
        Sau poate te referi la un sufix din perioada IE cu care aceia formau cuvinte noi, oricum ar fi, te rog explică să înțeleg și eu ce voiai să spui.
        Încă ceva referitor la aceste variabile cu u și â , amintesc că Pîrvan presupunea pentru y din Tyras ,Byrebista, Pyretos un fonem ca [â] sau ceva la fel de straniu pt.greci (poate ă zic eu), care să explice și variabile de mai tîrziu ca Buirebista și altele. Dă chiar și exemple cum pronunță germanii â, ceva ca un u sau y, deci cred că e foarte posibil ca pe viitor, când vom ști mai multe despre daci și traci, să identificăm acel fonem. Ă sau  pot fi la fel de vechi ca dacii, altfel nu degeaba preferă moldovenii â mai mult decît oricare popor slavic.
        Pentru specialiști e foarte evident că grecii nu aveau un sunet asemănător și au improvizat ceva. Acum eu nu știu ce să zic, evident că în istoria grecilor post-invaziei celtice au dezvoltat litera y ca să acopere un sunet sau un diftong, nou atunci, pe care îl are și franceza actuală de la celți.
        Un fel de [wi] din eng.sau [ui]. Pentru secolul VI a.Hr. poate fi un [i] lung sau tot un [ui] datorat tracilor balcanici, daco-geților de la Dunăre sau acelorași celți invadatori. Tyras nu poate fi cu pronunție celtică căci în sec.VI a.Hr. nu erau prezenți încă ca bastarni sau alte neamuri.

        Ar fi o discuție foarte interesantă despre sufixele tracilor comparat cu ale albanezilor și românilor. Poate la noi nu mai sînt așa oarzăne(limpezi, pe față) deoarece am preluat o altă limbă complet. :)
        PS: tot Pîrvan spune că sufixele în -ris (față de ras,-ros) ar fi pentru numele la genul feminin.. Naparis, Donaris, Araris și altele.

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 28, 2013 @ 9:59 am

      • Poate fi un sufix foarte vechi, IE, poate mai nou. Cu „strunga” situatia nu e lamurita, totusi.

        „Dintr-o rădăcină indoeurop. *strng- (Jokl, Sb. Wien, CLXVIII, I, 89; Barič, Albanorum St., I, 105); dintr-o rădăcină *sru- „a fugi” (Philippide, II, 735); din gr. στενυγά „îngustime” (Diculescu 198) sau *στρόγγα (Drăganu, Românii în veac. IX-XIV, 60; cf. Tamás, Archiv. Europ. Centro-Orient, II, 269); dintr-o rădăcină tracică *struma „curgătoare” (Pascu, I, 191); cf. Scriban; din lat. ruga contaminat cu v. germ. stranga (Giuglea, Dacor., II, 340-3). În general se admite că este cuvînt foarte vechi și că în rom. s-a răspîndit în alte idiomuri balcanice și orientale, cf. Tiktin și Candrea, și Rosetti, II, 122. Uz general (ALR, I, 31). ” (DER)

        *sreu- „to flow” -a lui Pokorny- e inclusa in variantele de mai sus. Nu e de exclus nici *srēin- „hip-bone”.

        Comentariu de Roderick — Martie 28, 2013 @ 11:48 am

      • Vladimir Orel presupune un sufix alb. -ungë ( proto-alb.*-unka ?) pentru câteva cuvinte:
        – bung (pl.bunga)- un fel de stejar(Quercus sessiflora): proto-alb.bun(i)ka > IE *bheu- „to grow” cu sufixul de mai sus.(rom.bunget)
        – bullungë – „lump, knob”: alb.bulle – proto-alb.*bulna > IE *bhelǝ- „to swell” cu sufixul respectiv.

        Acest -ungë pare a fi un simplu sufix arhaic -ka cu nazalizare, dar poate mă înșel! O fi conectat cu un radical IE distinct, dar sensul său îmi scapă acum. Aș vrea să putem găsi mai multe exemple din substrat astfel încât să avem siguranța că este moștenit din dacică și să formulăm oarece definiție.
        Ar fi interesant dacă strungă n-ar avea nimic a face cu IE *streig- „to tighten, to tie togheter” (lat.a stringere); *ei ar fi dat tot *i în dacică.
        Era apropiat odată de toponimul tracic Strongyllo (parcă!).Conform cu noua descoperire, am avea o bază stru- sau stro-
        http://en.wiktionary.org/wiki/shtrung%C3%AB
        La fel ca eng.street, poate fi conectat cu IE ster- to spread
        http://www.etymonline.com/index.php?term=street&allowed_in_frame=0

        Deci am avea în strungă încă o vocabulă sufixată cu acest -ungë.

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 7, 2013 @ 11:25 am

      • Corâng este numită roata de olărit în vestul țării. Nu poate proveni din același radical IE ca reg. ciorâng (*key(w)-, *kyew- to set in motion), ci mai degrabă *kor(s)- „to run, tu hurry”.
        Ar face aluzie la rapiditatea roții olarului, folosită de daci din sec.V – IV î.d.Hr.
        Alte derivate scorotă(grohotiș), scoreț (jgheab, vrană la moară) și altele. În albaneză: „ kurrni/ kurrninë – rapid (in the stream); kurrni- 1.stream, current 2. whirlpool.”

        Corâng are în acest caz un sufix adjectival, nu diminutival.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 8, 2014 @ 7:49 pm

      • Corâng aș zice că are la bază PIE kʷel-1, kʷelǝ- ”to turn; wheel” (Pokorny). Rămâne de văzut.
        Interesant cuvânt, nu îl știam.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 9, 2014 @ 8:19 am

      • Corâng și alte două sau trei entopice (necunoscute dicționarelor) le găsești în link-ul dat în primul comentariu la articolul „Sâi” (Monografia comunei Bîrsa, Arad). Mai e clotan, cuptor de ars ceramică, a broscăli, samoș (o unitate de măsură). Poate și altele, n-am parcurs totul încă.

        Corâng ar fi coradical cu alb. përkul (to bend) sau sl.kolo (wheel) > IE *kʷel- (“to turn”) – *kʷékʷlos (wheel, circle).
        Eu am propus radicalul de mai sus pentru că țin minte că roata olarului era o inovație tehnologică importantă în economia societăților primitive. Era mai rapidă decât metoda modelării directe a slavilor fără roată.
        http://www.ovidiublag.ro/2011/04/horezu-capitala-ceramicii-romanesti/

        E poate mai logică rotacizarea, fiind Apusenii centrul acestui „proces”, iar folosirea sufixul -âng e iar specifică zonei mai largi ce cuprindea și Hațegul și Banatul (puțin și MARAMUREȘUL).

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 9, 2014 @ 9:33 am

      • Vasile Ioniță remarcă un reg. bănățean care nu intră în Dex: rugă = strungă, impozit pastoral. Probabil vom găsi și altă etimologie, dar momentan mă gândesc la alb. rruga și fr, rue
        http://en.wiktionary.org/wiki/rrug%C3%AB
        http://en.wiktionary.org/wiki/rue#Etymology_1

        Hașdeu mai amintește un termen: reg.culare – locul pe unde ies oile din strungă. http://dexonline.ro/definitie/culare

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 30, 2015 @ 2:01 pm

  4. PARÎNG este un cuvînt tracic. Originile sale sînt presupuse a sta în gr.antic phalanx(grupă de oșteni compactă sau degetele de la mînă) și lat. palanga(palus-par).
    Tracii aveau conf. lui Hesychios KARAMBOS (bîta oierilor traci).De aici amintesc că în sudul Ardealului creanga era numită simplu, crambă, iar mai la nord se folosea carîmbul, un băț gradat cu care se măsura laptele, și crîmba, în care se tescuiește cașul din strecurătoare.Carîmbul cizmei reprezintă de fapt vechile apărători de tibie ale oștenilor..traci(?).
    În opinia mea, pe toată întinderea tracică au circulat mai multe forme ale unui rădăcini pentru creangă..KALAMBOS și KALANGOS erau simultane. CREANGA de ex.nu s-a format decît prin rotacizarea unui L întervocalic(deci var.cleangă trebuie să fi avut forma „caleangă”).De aici trag concluzia că părîngă și carîngă/creangă au coexistat undeva la nord de Dunăre.
    Ca fapt divers, verbul a se cărăbăni(cu multele sale derivate) ar sta la originea lui A SE GRĂBI iar leagăn(cuv.care nedumerește mult pe specialiști) e dintr-un mai vechi leangăn(variabilă ce încă mai circulă și azi) și mai puțin din a lega..tot din cleangă/creangă.

    Legat de parîngoare recunosc că vechea mea teorie e un pic șubredă; mai degrabă vine dintr-un radical pentru munte P-R cu un augmentativ -goi și plural -goare(ar fi utile cîteva ex dar..nu-mi vine) sau parîng e înrudit cu barren dintr-o răd.separată IE specializată, cu sufixul adjectival -or sau -oare. La drept vorbind, vîrfurile munților niciodată nu-s acoperite de vegetație.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 13, 2011 @ 11:09 am | Răspunde

    • Interesant că dicționarul nostru cuprinde o plantă numită părangină(sin.vițelar) și așa cum ai precizat și tu în articol, paragină poate fi o simplificare din parangină..poate chiar un teren pe care nu cresc decît asemenea buruieni/plante.Părîngoare s-ar forma în același sens ca crengărie(dacă te gîndești un pic, crîngul a luat și sensul de firmament, boltă, de ce n-ar fi parîngoare un firmament plin de buruieni?), numai că un om practic ar spune că-i aproape un deșert..nimic folositor.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 13, 2011 @ 11:21 am | Răspunde

    • Acest carîmb (bat gradat cu care se masoara laptele) ar putea contine un sufix daco-albanez, acelasi cu lat. com- /con-, numai ca la traco-ilir s-ar fi transformat in ka- (kă in anumite contexte), similar constructiei `căpute` ce are un corespondent albanez.. Tema -rîmb n-ar fi decat o paralela a arhaicului răbuș/ răboj.

      Explicatii bizare pentru toate sensurile astea : CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. Tranz. (Reg.) A căra (1). ◊ Expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra.

      Primul sens ar putea fi conectat cu radicalul IE *rebh- `to move in disorder`, pe care l-am mai dat intr-un alt articol. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1582&root=config
      Sensul doi imi aminteste de reg.rîmboi- a se bate; rîmboi- bataus. Vine tot din acelasi radical.

      Imi imaginezi deja pe acei vechi traci umbland cu carlibana lor (karambos) crestata cu diverse informatii pertinente activitatii lor sau turmelor.

      Comentariu de Sorin5780 — Martie 29, 2014 @ 12:15 pm | Răspunde

  5. Ca o ciudățenie a lingvisticii adaug următoarele cazuri legate intrinsec de CLOAMBĂ(CRAMBĂ și KARAMBOS):
    – limb or lim= joint, main branch of a tree,” from P.Gmc. *limu- (cf. O.N. limr „limb,” lim „small branch of a tree”), also about body parts of animal and humans;
    – from L. limbus „border, hem, fringe, edge,” cognate with Skt. lambate „hangs down,”
    – to climb = climban, from W.Gmc. *klimbanan „go up by clinging” (cf. O.H.G. klimban, Ger. klimmen). A strong verb in O.E., weak by 16c. Most other Germanic languages long ago dropped the -b. Related: Climbed; climbing. The noun is from late 16c.
    – lábă (lábe), s. f. – 1. Partea de jos a piciorului, picior de animal și, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mînă, gheară. – 4. Paletă, camă la bătătoare.(să fi căzut m din interior?)
    Nu se ridică aici o întrebare: oare limbă și derivatele sale sînt chiar din latină? Ar mai fi de discutat dacă ramură/ram nu e de fapt un produs al tracilor! Dacă s-a întîmplat exact ca în engleză (C a căzut rămînînd limb) unde cRAMbă să fie originalul iar lat.ramus doar un derivat simplificat?
    Curioase apropierile astea; parcă e un talmeș- balmeș la noi: să avem termeni rotacizați și nerotacizați care fiecare au dat cîte o familie numeroasă altor limbi..sau invers?

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 14, 2011 @ 12:34 pm | Răspunde

    • leg -late 13c., from O.N. leggr „leg, bone,” from P.Gmc. *lagjaz. e alt mister.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 14, 2011 @ 12:36 pm | Răspunde

  6. Baraca este o construcţie fragilă, uşor de dărâmat, o dărăpănătură

    barácă f., pl. e și bărăcĭ (fr. baraque, d. it. baracca). Gașcă, prăvălioară de scînduri saŭ și de alt material. Fig. Casă proastă. În Mold. vulg. baratcă, pl. e și bărătci. V. magherniță, șandrama.
    Sursa: Scriban

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 1, 2012 @ 12:02 pm | Răspunde

  7. http://www.angelfire.com/va/virdainas/pie.html
    Pe la mijlocul paginii se găsește o teorie interesantă.Ar ajuta pentru parîng(mei) cel puțin, poate și muntele Parîng.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 28, 2012 @ 3:30 pm | Răspunde

  8. Am o idee *aproape nouă pentru părângoáre ce ar putea desluși caracterul său proto-tracic. Putem avea prefixul traco-ilir *per- conform cu alb.për- care se traduce ca lat.trāns („across, on the far side, beyond”). Russu îl vede ca prepozițional IE cu sensul „ peste, prin ceva, trecut” sau „prin, peste, spre celălalt capăt”.

    Apoi *râng (din *rung?) să fie coradical cu lat.runcus, deși eu nu cunosc o paralelă albaneză la acestea.
    RUNCULÍ, runculésc, vb. IV. Tranz. (Bucov.) A desțeleni, a ogorî. (din runc; cf. lat. runcatio); sufixul ăsta „-li” îl găsesc la câteva verbe probabil autohtone și pare să fie identic cu sufixul gr.antic -lis.
    Întorcîndu-mă la părângoáre, observăm terminația -ore (cu dfitongarea lui o) care poate fi o rotacizare dintr-un sufix traco-ilir „-la(s)” sau „-le(s)”, deci vechimea acestui element de vocabular s-ar echivala cu „madzăre”. Altminteri poate fi identic cu sufixul albanez -or http://en.wiktionary.org/wiki/-or#Albanian și să fie mai larg uzitat în substrat decât socotim noi.

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 24, 2013 @ 8:47 am | Răspunde

    • Poate că părângoáre nu e singurul derivat din IE *reuk- (to pull, to weed): râncău (Maram.Mold.) și variabilele râncáș, râncaci(Ban.Olt.) rânc (adj.) > rut. ryngać
      http://dexonline.ro/definitie/r%C3%AEnc%C4%83u

      râncắu, râncăi, s.m. – 1. Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea 2006)

      Comentariu de Sorin5780 — Martie 24, 2013 @ 10:05 am | Răspunde

    • //////// RUNCULÍ, runculésc, vb. IV. Tranz. (Bucov.) A desțeleni, a ogorî. (din runc; cf. lat. runcatio) /////////////////

      A runculi se referă probabil la a râcâi pământul, sau a-l „zgâria” cu sapa (sau cu plugul)

      Tot cu sapa se și rânește în graj gunoiul (baliga), adică se râcâie podeaua de gunoi cu sapa și se aruncă afară

      RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.
      Sursa: DEX ’98 (1998)

      A RÂNÍ ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina
      Sursa: NODEX (2002)

      rîní (rânésc, rânít), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.
      Sursa: DER (1958-1966)

      1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț.
      Sursa: Scriban (1939)

      Cu înțelesul de a zgâria ceva cu un instrument avem și termenul de RUNĂ, care este o scrijelitură (zgârietură) pe un lemn, o piatră, un metal, adică un desen făcut prin zgâriere (Iată originea termenului de RUNĂ!)

      Cu înțelesul de a zgândări pe cineva avem râcă, sau a râcâi

      RÂCĂ f. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ♢ A purta cuiva ~ a purta cuiva duşmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi

      Expr. A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru şi nu l-a făcut sau că ştie un lucru care interesează pe altul şi nu-l spune

      Comentariu de sabinus — Martie 24, 2013 @ 10:44 am | Răspunde

      • ruō, (ruere) ‎ „I dig out” Proto-Slavic *rūti. рыть • ‎(rytʹ)- to dig, to burrow, to mine. // cr. riti – grub, dig, rout
        https://en.wiktionary.org/wiki/ruo#Latin

        De aici și verbul a râni, care trebuie să fie autohton:
        râní, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipt’i” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).

        a porni
        https://dexonline.ro/definitie/porni

        și lat.ruo https://en.wiktionary.org/wiki/ruo#Latin (ruină – rovină/reavăn/ravăn (sl. rovŭ „groapă”- căzătură, groapă)

        proto-slavic *rinuti – to push, to shove
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/rin%C7%ABti

        Coradicale sau autohtone? :
        rântuná, vb. tranz. – A răsturna, a rostogoli. În expr. de-a rântuna = de-a rostogolul: „Mireasă, cununa ta / Cum ți-oi da de-a rântuna / Prin grădină la mă-ta” (Viman 1989: 341). – Cf. înturna. SAU CORADICAL CU rus. poronĕátĭ, a răsturna.
        A rântuzi , rătez, a reteza. Acestea ar trebui să spună dac nu cumva avem un coradical al alb.ra https://en.wiktionary.org/wiki/ra#Etymology

        rânuí, rânuiesc, vb. tranz. – A da drumul lemnelor pe uluc; a ulucări (Gh. Pop 1971: 87). – Din germ. rinnen „a curge”.

        rémeș, -uri, s.n. – Fiecare dintre șanturile făcute pe suprafața pietrei de la moară. Remeș, nume de fam. (în zona Codru). – Et. nec. (MDA).

        poarnă, s. f. (cascadă, cădere), sec. XVIII, pare creație personală a lui Dosoftei (< *porină)

        Să fie verbul a porni slavic? Nu pot crede așa ceva!

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 4, 2016 @ 7:34 am

  9. http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/stratificarea-genetica.pdf
    La pag.10 e discutat un toponim foarte interesant din Apuseni, Varângul. Acolo se face o demonstrație inutil de complexă. Ei trebuiau să pornească simplu de la lat.vorago (abis) cu un sufix preroman „-anca”(același ca-n discuția despre ciorîng?). E un pic atipică trecerea unui o la a, dar poate avem de fapt un toponim în întregime dacic.
    Parîngul, Varîngul
    De urmărit și explicațiile fanteziste ale Abrudului: „Bordus, Burdus, Brudus „bărbos…brudiu(am dat o explicație aici în relație cu alb.și eng.veche)

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 3, 2013 @ 6:44 am | Răspunde

    • E interesant totuși numele brudă (grindel, molan) Barbatula barbatula. Ar putea semnifica barbă dacică pînă la urmă. Un arhaic *bard se putea transforma la începutul mileniului creștin sau sec.II în *bord, apoi cu o metateză a lichidelor am avea brod sau brudă.
      Mai e totuși bord(piatră) care, la fel, putea suferi o metateză și e mai aproape de explicațiile sale în alte limbi.

      PS: dacă e brudiu (tînăr, necopt) nu are barbă.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 3, 2013 @ 6:59 am | Răspunde

  10. […] 2.519 metri, al doilea masiv ca înălţime din ţară, al cărui nume, ar fi unul dintre cele mai misterioase cuvinte din limba română. Cel mai probabil numele vine de la părângoare, un regionalism care înseamnă parte a unui munte […]

    Pingback de Pe acoperişul Olteniei – Parângul | Umblărici.ro — Septembrie 10, 2013 @ 11:48 am | Răspunde

  11. Cred că ciorîng, părîngoare, țărîngă, Varîng, Parîng și altele, conțin un sufix adjectival dacic -ing al cărui coradical lituanian (masc.-ingas, fem.-inga) încă mai este folosit și azi.
    Exemple: turtingas (bogat), laimingas (norocos).

    Cred că exista încă unul la fel de vechi, coradical cu foarte rarul sufix alb. -ungë.
    Dacă între *-ing și *-ung e vreo legătură mă întreb care este aceasta? Sînt extensii pe baza sufixelor arhaice -ig și -ug sau -in și -un?

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 4, 2013 @ 12:19 pm | Răspunde

    • Varîng ar putea fi un reg. din Apuseni fără înțeles azi, din cîte știu, care ar putea fi legat de două limbi antice: dacica sau latina.
      În latină vorago- (now rare) abyss, chasm, gulf.
      Cea dacică ar fi sugerată de alb. gavër – hole < *ga-wara, un derivat prefixat din varr, vorr- grave
      rom.gaură – arom.. gavră, megl. gaură. Dacă urm.afirmație e valabilă nu mai aveau varr: „Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404)” DEX.

      Dacii puteau avea un suf. -îng pentru a desemna loc cu găuri sau loc caracterizat de anumite găuri sau goluri, nu ca alb. varrezë – cemetery, graveyard.
      S-ar putea ca și balaur să conțină o referire la tăul din care iese în legende.

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 13, 2013 @ 2:06 pm | Răspunde

  12. Sper să nu greșesc, a amintit cineva de italianul ”branco” (turmă/haită/ceată)?..înrudit cu ”brânză”, probabil…Mai e și ”bronco”, nume spaniol ”americanizat” dat unui cal sălbatic…
    Mai amintesc și de Valea Fergana http://en.wikipedia.org/wiki/Fergana_Valley seamănă cu Bărăgan…

    Comentariu de RazvanMihaeanu — Noiembrie 5, 2013 @ 5:49 am | Răspunde

    • Englezescul ”brink” știu că înseamnă margine/limită, probabil e înrudit cu ”graniță” și slavonul „kraina”. să fie Parângul sau Bărăganul (Tărgul de Floci) niște…”limite” de transhumantă?

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Noiembrie 5, 2013 @ 5:53 am | Răspunde

      • Rânca sau Runcu seamănă cu englezescul ”range”…

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Noiembrie 5, 2013 @ 5:55 am

      • De-ar fi totul atît de simplu! :)

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 5, 2013 @ 9:22 am

  13. Un bloger mai isteț ca mine, vchindea, notează urm. „’parazină’,’iarbă de toamnă’ ceea ce pledează pentru sensul primar fitonimic, etimologia: posibil ’parâng’® ’parangină’ ® ’paragină’.”
    Eu cred că-i vorba de un radical *păr, probabil înrudit cu sl. pir/pyro, o formă sufixată spre „părág s.n. (reg.) fân de calitate inferioară, cu buruieni. ”
    „vsl. pyro, alac, rus. pyréĭ, sîrb. pir, d. vgr. pyrós, grîŭ”

    Pirul nostru (triticum [saŭ agropýrum] répens) e „cotiata” tracilor.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 9, 2013 @ 12:21 pm | Răspunde

  14. părângắu, părângắi, s.m. (reg.; în sintagmă) leu părângắu = paraleu
    părângeán s.n. (reg.) numele unui vânt care suflă dinspre nord.

    Primul mi se pare destul de bizar. Dacă n-ar fi o resemantizare a lui Parîng, nici un leu de peșteră din Parâng :) , ar putea fi similar cu prefixul alb.para- care se traduce „overly” în anumite cazuri.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 12, 2013 @ 11:37 am | Răspunde

  15. Numele cerealei părâng seamănă ciudat de mult cu ”porumb” (var. porâmb).

    Comentariu de Roderick — Martie 3, 2016 @ 9:44 am | Răspunde

  16. Deși rămâne destul de probabilă derivarea fitonimică a păraginei din părag, mă încăpățânez să cred că nu-i chiar atât de simplă deslușirea sa. S-ar putea să avem tot o formă de „părăsitură”, una prefixată tot cu *păr-, dar de data asta cu verbul dacic corespunzător sensului „a pleca (to go), a părăsi”.

    https://en.wiktionary.org/wiki/go#Etymology_1
    https://dexonline.ro/definitie/ag%C4%83n%C4%83u

    Albanian ngah ‎(“to run, drive, go”) < IE *ǵʰeh- "to go, walk" https://en.wiktionary.org/wiki/ngah#Albanian

    Mai demult găsisem un derivat sau mai multe (v.comentariile de aici: https://hroderic.wordpress.com/2016/01/13/zazusa/
    https://hroderic.wordpress.com/2013/02/16/gugani-si-golani/ ).

    tăgăși (a pleca repede). prefixul daco-albanez t-, të-., care nu are două roluri.

    Probabil și verbele a găsi sau a afla sunt tot dacice și cu același sens activ și metaforic al verbelor dacice corespunzătoare. "A găsi" l-am pus în contul rad.*gʰed- "to find, to hold" conform alb.gjej, gjenj sau eng.get. (la fel vb.a gândi cf.lat.praehendo sau reg.gădărai)
    https://en.wiktionary.org/wiki/gjej

    Acum mă întreb dacă nu cumva *gʰed provine din *gʰeh, căci a găsi ceva pretinde o acțiune ce implică efort fizic, cum este mersul, alergatul, *vânarea.
    Exemple:
    Eng. to find (a găsi) *pent- ‎(“to go, pass; path bridge”; Old Irish étain ‎“I find”) https://en.wiktionary.org/wiki/find
    "Icelandic rata ‎(“to travel, to find one's way”)" https://en.wiktionary.org/wiki/rata#Etymology_3
    De ajuns să cauți traducerile verbului to find" pe google și găsești destule astfel de exemple grăitoare.

    a găsí (găsésc, găsít), vb. – 1. A afla, a întîlni. 2. A afla, a descoperi. – 3. A afla, a observa, a constata. – 4. A considera, a crede, a socoti. – 5. (Refl.) A se afla, a fi prezent. – 6. (Impers.) A avea o idee.

    "A afla" e interesant doar dacă judecata mea e corectă. Mă gândesc la acel hidronim dacic (sau celtic?) Alouta, Aluta, și la lit.aloutas (hoinar) dintr-un verb *al- cu sensul "a curge, a cure (alerga)" (proto-germanic *albi- "râu")
    "a" ar fi doar cu rol protetic, pe când "f" ar trebui să fie prefixul v- (*awa- out of) care preschimbă în [f] când precede o consoană lichidă.
    Posibile coradicale:

    laie (haită de câini, ceată, șatră de țigani), lainic (nomad, vagabond, hoinar), lăută (cascadă).

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 9, 2016 @ 12:19 pm | Răspunde

  17. Mai sus discutam despre vârfurile Negoiu din Carpații noștri, iar unii, pe drept, ar putea zice că vine de la NP Neagu (sl.nega – „curatio infantis”, alintare; care, nursing;
    sb.не̏га https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BD%D0%B5%D0%B3%D0%B0#Noun

    Nu cred că asta e explicația sau singura explicație.

    pag.332: http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb
    sau https://dexonline.ro/definitie/Neagu

    Despre var.Nehoiu, care este și toponim, se mai spune în dicționarul de mai sus că era pus în relație cu „neauă” pentru că-n doc. latino-ungare din sec.XIII Carpații meridionali erau numiți „montes nivium”; cf. și top. Neavățu, Valea Neaură (?).

    Acum rămâne de văzut dacă reg.dialectal alb.nehë ‎(“place where the snow melts”) nu-i de fapt autohton și explică astfel niște toponime de-ale noastre. https://en.wiktionary.org/wiki/snow

    nehë < *negs/*neks sau *neska din IE *new- float, swim, flow (?)

    Interesantă și … Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.
    Văd că mai sus am pus ceva care ar explica expresia asta: nigāh- eg. „a look, a glance, a sight, a view, aspect; watching, observation; care, custody”, ps. nigāh kawul- eg. „to observe, to regard, to view, to oversee”, isk./zb. nigah- eg. „keeping, guarding”);
    Acestea să fie înrudite cu sl.nega (grijă, alintare) ? Pare logic! De ce n-am fi avut și noi prin intermediul dacilor ceva asemănător?

    O să mai caut.

    Apoi și sensurile muntenești pentru nagodă sunt interesante și clare.
    nagodă 4. nimicuri, secături: nagodele lui te făcea [!] să mori de râs. https://dexonline.ro/lexem/nagod%C4%83/36305
    Eu cred că avem același și același și același rad.*nogʷ cu lărgirea prin sufixare spre *nogʷedós,
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/neg%CA%B7-

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 18, 2016 @ 11:21 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: