Istoriile lui Roderick

August 31, 2010

Sarmize-getusa , strălucire şi aur

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:58 pm

După S. Paliga, toponimul Zărand îşi are originea în IE *g’hel „a străluci, aur”.

După I.I. Russu, aceeaşi rădăcină stă la originea antroponimului Zermodigestos.

Nu e exclus ca această rădăcină să intre şi în compunerea numelui „Sarmizegetusa” (Zermizegethusa).

Poate că alternanţa e/a arată că prima vocală din numele capitalei Daciei era „ă”, cum este şi în Zărand ( deşi există formele Zarand, Zerind ).

E discutabil dacă există în română alte cuvinte decât nume proprii care să conserve o rădăcină tracică „zăr-„ cu sensul de „a luci, aur”.

Poate „zorzon” ( S. Paliga îl pune pe seama unei rădăcini tracice „zur-„, „dificil de analizat” ) ; poate „a zări” , „zori” ( cu etimologie slavă în dicţionare ).

***

E foarte probabil că un compus similar cu „Zermizegethusa” este „Zermizirga” , numele altei localităţi dacice.

Cea mai „naturală” pare separarea Zermi-zirga.

E posibil însă ca separarea să fie Zermiz(e)- irga şi, similar,  Zermize- getusa.

M-am gândit, pentru „-irga”, la o posibilă origine în PIE *(e)werg’- „a împrejmui, a închide” ( care în greacă a dat forma „ergo” ). În sanscrită rădăcina a dat vr̥jána- „fortificaţie”.

Mai „poetică”, dar mai puţin probabilă, cred, ar fi originea în PIE *erkʷ- „a lumina, a glorifica” (arm. erg – cântec ).

În aceeaşi linie „poetică”, pentru „-getusa” , nu am încă motive să renunţ la opinia că ar putea însemna „strălucitoarea” , reprezentând un corespondent exact al numelui zeiţei Phaetusa ( din PIE *gʷhai- ). ( Nu ar fi un caz singular: cetatea Apoulon trimite spre numele zeului solar Apollo; o dovedeşte  orientarea solară ( solstiţială ) a sanctuarelor de la Apoulon – Piatra Crăivii)

Rămâne de văzut ce ar însemna formantul „Zermize-„, în ambele nume.

***

Dacă „Zermize-” ar fi legat de „zer”-aur,  „Zermizirga” ar putea însemna, să zicem, „fortăreaţa aurului”  ( un oraş legat de exploatări aurifere ? ).

În interpretarea „prozaică”, Sarmizegetusa avea de asemenea un rol în circuitul aurifer; cel mai însemnat rol, pentru că regele dac deţinea, se pare, monopolul aurului în Dacia. La Sarmizegetusa era tezaurizat tot aurul Daciei.

Aceasta ar trimite şi spre o interpretare „prozaică” a formantului -getusa.

Poate că are de-a face chiar cu engl. „get”, PIE *ghed- „a lua, a prinde”. Aşadar, un loc de tezaurizare, de „ţinere”, de păstrare.

Evident… doar o interpretare, între atâtea altele.

46 comentarii »

  1. În legătură cu Sarmizegetusa, ar fi fost de aşteptat ca acest nume – sau cele care îl compun – mai degrabă să rămână în limba română decât să dispară. Era un nume popular, cunoscut ( a fost purtat si de capitala Daciei romane ). Foarte probabil, avea sens pentru daci, chiar şi pentru dacii „mai din urmă”.

    Ipoteza de mai sus nu e cea mai probabilă în ceea ce-l priveşte pe „Sarmi-/Zermi-” ; avantajul ei e însă faptul că „zăr-” este de regăsit în toponimia contemporană ( Zărand ).

    O problemă ar fi dacă e posibil ca în limba dacă IE *g’hel să fi dat „zer-„. Natural ar fi fost „zel-” ( Zalmodegikos, Zoltes, poate chiar Zalmoxis ). Totuşi, I.I. Russu îl alătură şi pe „Zermodigestos” lui „Zoltes”. Transformarea lui „l” în „r” apare – la această rădăcină – şi în sanscrită – „híraṇya- „ – „aur” .

    Mai departe, Zer-mi-ze ar putea fi produsul unei duble sufixări.

    *

    După http://www.ieed.nl, rădăcina IE a slavului zorja ( zori ) este *g´hor

    Comentariu de Roderick — August 31, 2010 @ 10:26 pm | Răspunde

    • În istoria medievală a Transilvaniei s-au găsit cîteva monede de aur și argint cu legenda Sarmis(Sarmis basileos), deci logic ar fi să reprezinte numele unui rege important local.Pe un alt sit îi sînt atribuite acestui rege(Sarmiz/Zarmiz) fondarea unor mari orașe ca Dierna, Tarnis, Napuca, Phrateria.Ce ar fi dacă acest personaj este cel care a inspirat sistemul religios al zalmoxiansmului, cu diferența că dialectal în interiorul Carpaților s-a păstrat forma rotacizantă corectă iar în sud și est (de Carpați)forma Zalmoxes cu accente scitice datorită influenței extracarpatice?Bineînțeles că azi avem forma relatată de către grecii pontici și nu cea din nord. Ar fi chiar haios să-l avem sub ochi atîta timp și să ne deșteptăm abia azi: Sarmize/Zarmize – Salmoxes/Zalmoxes..poate chiar terminația xez însemna mai mult zeu decît rege(scitic),cam la fel cu cea de „ze”.Să nu uităm că cele mai puternic rotacizante zone au fost zonele dacice libere,dar asta nu înseamnă că era un curent localizat doar la margini ci poate era în întreg interiorul arcului carpatic la venirea romanilor. Chiar limba pe care o vorbim azi nu o putem imagina fără rotacizare,însă închipuiește-ți ce ar fi fost dacă în medieval am fi avut o nouă influență rotacizantă ca cea suferită de către istro-români sau din Apuseni..poate înlocuiam toți l/n cu r, ca-n bire-bine, cărindar-calendar.În mod sigur, Ardealul este atît sufletul cît și inima poporului și culturii române.Dacă pierdem acolo pămîntul se năruie tot.
      Interesant acel Sarmis Basileos cum s-a propagat pînă azi.Evident că dacii erau familiari termenului și l-au preluat/transmis mai departe curat prin băserică/băsearică-biserică(cunoști problemele alegerii formei corecte în primele epoci?)înțelegînd sensul corect de regal,ceresc..dar mă întreb, oare nu e posibil ca acest termen savant Basileos să se fi păstrat în românime și ca titulatură de rege la nivelul maselor? Basarabi/Băsărabi- ar fi chiar interesant de explicat rotacizarea cuvîntului în cadrul arcului Carpatic de unde se presupune că ar originat miticul Negru-Vodă.Apoi pentru cultura clasică elenă basileus erau cei din afară, din Tracia, Iliria, Persia.Grecii foloseau archon și tyran(ter în armeană e lord,stăpîn=Tereus trac?),ba chiar acest termen era corelat în Micene cu șef de trib(qasireu),nu rege(wanax).Concluzia ar fi, poate că era un termen tracic/iliric la origine.

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 30, 2010 @ 11:15 am | Răspunde

      • Arată-mi acele monede cu „Sarmis”.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 11, 2011 @ 11:10 pm

      • Nu am cum să ți le arăt deoarece sînt în colecții din afara țării, conform lui Densușianu (le menționează în cartea sa). http://enciclopedia-dacica.ro/regii/sarmis.htm
        La fel s-a întîmplat cu zecile de triptice de secol II d.Hr.din minele Alburnus Maior (Roșia Montană)care în sec XVIII și.XIX, au fost vîndute sau confiscate, apoi înstrăinate (la Viena, Budapesta etc.).
        Eu sînt convins că acele monede există. S-ar putea să se găsească cîteva mențiuni în cartea asta http://www.betterworldbooks.com/dacien-id-1143346874.aspx
        Eu știu că Densușianu e desconsiderat de unii pentru ideile expuse în cartea facsimil Dacia preistorică, publicată postum, dar pentru bibliografia și munca sa pe teren nu cred că-l poate acuza nimeni de fals sau minciună.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 13, 2011 @ 1:48 pm

    • Tomaschek propune să vedem în armenesc zarm(i) „familia suboles” o legătură etimologică cu numele capitalei dacice, așa că am căutat informații: http://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A6%D5%A1%D6%80%D5%B4
      Deci, Armindeni, această sărbătorire a unui „zeu vegetal” are tot concursul acelui cuvînt armenesc pentru „rădăcină”. Nu numai că acest Armin ar fi cel mai remarcabil cuv.moștenit, dar odată pus prefixul „Z”, obișnuit pentru lexicul provenit din substrat, ar fi cea mai remarcabilă descoperire cu ramificații interesante. Armin, după mintea mea, conține un sufix „min” sau „men”, iar odată dezbrăcat ar da forma ARES, zeul marțial dar și cu valențe agricole, naturale etc. Cuvîntul tracic „Ermas” = furie..
      https://hroderic.wordpress.com/2010/09/27/orastia-si-alte-hidronime/#comments Oare planta orăștica nu vine din rad.IE pentru rădăcină din armeană?

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 10, 2011 @ 12:18 pm | Răspunde

      • Cred că acest Armin(deni) al nostru ar putea cuprinde ori un alt nume al soarelui, precum arm.arev (din IE a-rew)și skt.reva, ori ca acest zeu din hinduism care se apropie de originea cuv.Roma/ruma(țîță, sîn) http://en.wikipedia.org/wiki/Aryaman

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 9, 2012 @ 10:37 pm

  2. Din cate stiu eu, Zermizirga este o varianta pentru Germisara, grafiata si Germizigra, Germigera, Germizera.

    Comentariu de Aurora Petan — Septembrie 1, 2010 @ 6:21 am | Răspunde

    • Geoagiu nu e departe de Sacaramb, deci -foarte probabil- exista aur aluvionar prin apa.

      Nu stiu cum e cu coordonatele lui Ptolemeu, cum corespund coordonatelor actuale. Comparand:

      Napoca (Cluj ) : 49*00 47°40
      Aquae ( Calan?) : 49*30 45°20
      Zarmizegethusa regia: 47*50 45°15
      Apulum : 49*15 46°40
      Zermizirga : 49*30 46°15

      Zermizirga apare la nord fata de Zarmizegethusa, la sud de Apulum si de Napuca
      (45°15 < 46°15 < 46°40 < 47°40 ) ( ? )
      Cu longitudinea pare mai complicat.

      E posibil ca Zermizirga sa fie cetatea de la Ardeu ( ? ). Nu e departe de Germisara. Si este in Tara Zarandului.

      Cu privire la "Germisara", se crede ca inseamna "izvorul cald". Dar „Zermi-sara” nu ar insemna, oare „apa cu aur” ?

      Ma intreb daca nu e pe undeva o confuzie, bazata pe paronimie. "Dierna" si "Cerna" se refera la acelasi obiect concret, iar cuvintele sunt paronime.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 1, 2010 @ 6:11 pm | Răspunde

  3. În albaneză e cu „z” : zjarm – „foc”

    Comentariu de Roderick — Septembrie 7, 2010 @ 10:41 am | Răspunde

  4. aithousa = portic sau galerie orientată spre răsărit sau sud

    Cuvânt grecesc care apare doar la Homer – http://www.ancientlibrary.com/smith-dgra/0080.html

    Comentariu de Roderick — Iulie 5, 2011 @ 12:29 am | Răspunde

  5. Zărand poate fi perfect daco-getic. Avem o rădăcină reconstituită dhia-, dheia- to look, see, show care foarte probabil a dat vb.a zări și zăranie(nălucă) sau năzărire. Intermediarul ar fi avut o africată dz care s-a simplificat în Z/// (sînt multe, multe exemple)
    http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0382.html

    Comentariu de Ioan Albu — August 31, 2011 @ 10:32 am | Răspunde

  6. Contrară ipotezei de aici e posibilitatea ca „-segetusa” să fie totuşi un element unitar.

    Par asemănătoare formaţiile „segt” (letonă, „a acoperi”), „sagiti”, „sagt” ( lit., „cataramă” ) – din PIE *seg- „a fixa” (cu obs. că în numele Sarmizegetusei ar apărea -zeg-, nu -seg- ).

    Comentariu de Roderick — Decembrie 11, 2011 @ 11:07 pm | Răspunde

    • + ( atenţie )

      „Gk. hegemonia „leadership, a leading the way, a going first;” also „the authority or sovereignty of one city-state over a number of others,” as Athens in Attica, Thebes in Boeotia; from hegemon „leader,” from hegeisthai „to lead,” perhaps originally „to track down,” from PIE *sag-eyo-, from base *sag- „to seek out, track down, trace” ” ( etymonline.com )

      Comentariu de Roderick — Decembrie 11, 2011 @ 11:44 pm | Răspunde

      • Zarmisegethusa
        Nu știu dacă s-a mai discutat, probabil că da, dar primul cuvînt (zarmi sau poate mai corect dzarmi= templu?) cred că e un substantiv tracic din IE *g’hArm- „temple, castle” . Probabil că termenul dacic s-a pierdut odată cu aventul creștinismul de limbă latină, dar a fost parțial recuperat prin sl.hram de azi. http://dexonline.ro/definitie/hram
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/vasmer&text_number=+15873&root=config

        Dacă termenul acoperea mai mult sensul profan de cetate de scaun, capitală(ceea ce cred că-i cazul) atunci zarmi ar păstra forma de genitiv(„ exprimă posesia, apartenența sau dependența” ) pentru partea secundă, care probabil putea fi dubletul traco-dacic al gr.hegemonia. Dacă acceptăm Kogaionon drept centru spiritual, Zarmizeghetuza e centrul politic.

        Mi se pare ciudată forma slavă! Nu ar fi trebuit să înceapă cu z în loc de x („ch”)
        PS: e un pic derutantă explicația mea,deoarece în mod normal subiectul se situează la urmă(ex. Rusidava, Dokidava); altfel, zarmi ar putea însemna loc sfînt așa cum e în sb.-cr. http://en.wiktionary.org/wiki/hram

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 30, 2012 @ 8:04 pm

      • S-a mai discutat, de către mine şi înaintea mea din păcate de către un tip pe nume Tomaschek

        Comentariu de Roderick — Aprilie 30, 2012 @ 8:10 pm

  7. Dacă monedele inscripționate Sarmis, s-au evaporat, citiți poemul Gemenii de Eminescu. Capetele gemenilor, de pe monedele descoperite la câmpia Turzii, erau inscripționate, Sarmis. Înțelesul g-dac al cuvântului: S, era semnul pt. copil(ca-n Egipt, reprezent. inițial, printr-o șuviță). Ar, ari, avea înțelesul de Leu, lei(ca la Fenicieni). M, urmat de o vocală, avea înțelesul de Mama(Muma, Moma, MiTera). E GeTuZa: E, de legătură, Ge(a)=Mama genitoare, Tu, To=Doi(gemenii); Za, Sa=Sfântă.În tăbl de la Sinaia apare scris și:Sarmgetoizo. Sarmisegetuza, are înțelesul de:Gemenii Lei, ai mamei sfinte.Leoaica și gemenii este ceea ce eronat s-a zis lupa capitolină. Vezi statueta desc. la Năieni, Buzău, Heraldica dacică cu doi lei(Vitezovic), Românașii mei, puișori de lei, Leul în descoperirile dacice, nu era preluat de la romani, ci a iradiat din spațiul g-dac, Lerului Doamne, Domn din cer, era leului… Leul din seminția lui Iuda,(Profețit de Sibila, și pe care g-dacii, îl așteptau și venerau crucea sub toate formele, vezi opaițele dace cu semnul crucii, pe tăbl. rotundă de la Tărtăria,sceptrele de piatră, cvadrilobate,X-ul, pe pietrele funerare,l călușari, orarul diaconesc și de pe pieptul celor adormiți, la bis, din Densuș, cu Zăbrele, sus la stele, cum spun colindele).Casa, acestei Mame sfinte și învățate, prin viață și legi sfinte, a civilizat lumea veche, era Sibila, ale cărei scrieri, le căutau romanii și le păstrau, sub capitoLiu.Ei se revendicau a fi urmașii gemenilor, a căror mamă, era Sibila. Versuri , culese de Dens din Ț. Crișurilor spun:Căutați, Maica Bătrână…..

    Comentariu de Rodica — Ianuarie 6, 2013 @ 9:34 pm | Răspunde

  8. Zermizirga ar putea să conțină baza unui cuvînt tracic care se găsea într-un nume alternativ al zeului Apollo: Zergathius (la Titus Livius).
    Un templu dedicat lui Apollo la vărsarea rîului Hebru era numit de tracii băștinași „Zergathium”, deci pare că numele era prezent la toții tracii.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 10, 2013 @ 7:22 pm | Răspunde

    • Zărganul poate fi la fel de tracic.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 10, 2013 @ 7:43 pm | Răspunde

  9. Zărand poate fi tradus „munții de aur” sau „vîrful de aur” unde zăr ar fi „aur” la fel ca-n kurdă *zer, avestană *zaranya și *zairi, afgană *zar, persană *zar (zarath- shimbător de bani) conform lui Adrian Rize referitor la Zărand. (Studia et acta Orientalia, București 1971, pag.29-44)
    Despre *and cred că am discutat pe larg într-un articol precedent, parcă avea derivate undeva la celți, însemnînd stînci, regional pe coasta de est a Italiei antice și-n sanscrită. Pokorny avea și o rădăcină IE corespunzătoare. În Dex sînt cîteva toponime în dreptul explicației la îndrea(andrea, undrea).

    Zorzoane(probabil bijuterii din aur sau colane din aur) ar putea să-și fi căpătat sensul acesta depreciativ atunci cînd învățăturile lui Zalmoxe erau prevalente și luxul, fastul, nu mai era de dorit. Chiar și arheologic se constată un La Tene în care tracii nordici erau maeștri în prelucrarea metalelor prețioase iar după un anumit timp dispar aproape cu desăvîrșire. Izolat mai apar bijuterii din argint.
    S-ar putea să aibă dreptate C.Daniel cînd spune că trebuie să fi fost o religie a misteriilor experimentată de o pătură largă a societății geto-daco-misiene, altfel n-ar fi îmbrățișat așa complet preceptele simplității, a moralei lor, a ușurinței cu care experimentau moartea în bătălii.
    Unii autori antici afirmă că unii tracii se sinucideau sau puneau pe alții să-i omoare, numai să nu-și piardă libertatea și astfel nemurirea alături de zeul lor.Bineînțeles că inițial încercau să evadeze și în caz de nereușită adoptau această cale finală. Poate că și Decebal s-a sinucis, nu ca să evite umilirea într-un triumf roman la Roma, ci ca să acceadă în raiul lor.
    Probabil că nemurirea daco-geților era strîns legată de trecerea printr-un fel de probe, de experiențe extatice în construcții special destinate, fără halucinogene. N-ar fi exclus să-și fi imaginat că sufletele celorlalți, a celor din afară mureau definitiv, trup și suflet. Prozelitism sigur au făcut din cele mai vechi timpuri.
    E și o teorie foarte interesantă cum că acest personaj, Zalmoxe, ar putea fi anterior cuceririi Troiei, deoarece la acea dată, abioii erau deja faimoși pentru niște obiceiuri ce nu pot fi separate de pitagoreismul zalmoxian. Troia cade în sec.XII î.d.Hr. iar Homer scrie lucrarea sa două secole mai tîrziu.
    La fel și Dionisos, era deja cunoscut grecilor lui Homer, iar agatîrșii (agathyrs- care conduc cu thyrs-ul) rezistă (sînt menționați) pînă în sec.IV î.d.Hr. și probabil pînă la Burebista. E o deosebire fundamentală între cele două curente tracice, una era plină de cumpătare și fervoare, iar cealaltă dezmăț, orgie, animalism. Într-un fel mai modest, această dualitate s-a reactivat azi în societatea noastră.

    E interesantă și mențiunea că, dacă Deceneu ar fi vizitat Egiptul în perioada sa, ar fi descoperit că societatea aceea e singura din lunga istorie a Egiptului în care vinul era aproape complet interzis. Era numit „sîngele lui Seth” și era folosit numai sporadic în ritualuri, fiind importat în totalitate și prin urmare foarte scump. Mă mir că e prima oară cînd aud asemenea lucru. Istoricii noștri nu fac astfel de legături?
    La fel și studiul inter-disciplinar ar fi de ajutor. Pare-se că în țara noastră a fost o perioadă foarte lungă în care condițiile meteorologice împiedicau maturizarea viței de vie și astfel că importau din zona Mediteranei. Deci poate fi și factorul economic și climatic care a împiedicat generalizarea cultului dionisiac la toți tracii.Cei de la sud de Balcani erau favorizați în acest sens.
    Probabil că agatîrșii cei plini de aur erau foarte buni mineri și războinici de își permiteau importuri masive.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 11, 2013 @ 12:39 pm | Răspunde

    • Și în privința metalelor e o tradiție specifică perioadei faraonice. Aurul, ca metal divin, era destinat doar faraonilor, prelucrat ca podoabe în temple sau cînd era primit de la faraon ca dar al vitejiei în luptă (arme, măști, podoabe). În Biserica primară a Egiptului e menționată această particularitate pînă în sec.IV d.Hr. cînd oamenii simpli erau certați că țin cu înverșunare acest tabu păgîn.
      Faraonii aveau monopol asupra aurului la fel ca la daci.Nu e ceva nemaiauzit, la fel erau incașii și indienii. Mă întreb dacă claustrarea inițiaților geto-daci în subteranul templelor lor (ex.Ocnița) se aseamănă cumva cu felul în care marile piramide erau folosite?
      La pitagoreici nu se depășea 9 zile, timp suficient în care deprivarea senzorială să dea neofitului halucinații convingătoare că există și o altă lume.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 11, 2013 @ 1:14 pm | Răspunde

  10. Uite o precizare interesantă din țara Oașului: „să sarmadză oile” – se împrăștie oile. (aceeași logică cu spărgălui – împrăștia, răspândi, răzleți, risipi, din verbul „a sparge”)
    Russu îl pune în legătură cu arom.sîrmă, alb.therrim și rom.(s)fărîmă > IE *k’er- a vătăma a se sparge, sfărîma, descompune(re)
    Av.sari- fragment, ciob; lat.caries; gr.keraido- prădez, jefuiesc; alb.ther- tai, măcelăresc.

    Verbul „sarmadză” poate fi parte din numelui vechii capitale geto-dacice, adică tocmai determinantul. Ar fi o descriere geografică dinaintea construirii citadelor și templelor sau chiar a complexului respectiv.

    Descrierea unui eveniment istoric unde *sarmize ar însemna a sfărîma sau o distrugere (a geților probabil) n-ar avea sens.Un viitor rege get ca Burebista ar fi schimbat denumirea.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 26, 2013 @ 11:16 pm | Răspunde

    • Sarmi-zegetusa ar putea însemna „cetatea răzlețită”

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 26, 2013 @ 11:34 pm | Răspunde

    • Cred că țărângă (pămînt uscat și fărămițat) poate fi conectat cu alb.therim din IE *k’er. Circula doar în graiul de pe Crișul Negru și ar putea conține celebrul/rarul sufix -ungă.(var.-ângă). E posibil să fie legat cu țărigă(satul Belinț; nisip, pămînt galben afînat) și țărînă din IE ters- dry (lat.terra, dacic.târș), dar parcă nu-mi mai pare atît de clar. http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/1998-1999_2.pdf

      alb.thërrmoj – to crumble.
      thërrime – crumb De obicei știu că sufixul -im sau -em indică o acțiune care urmează să aibă loc în viitor, deci ar suna „to be crumled”. http://en.wiktionary.org/wiki/th%C3%ABrrime#Albanian

      să sarmadză – „a se împrăștia” poate veni din *sēy- to sow, throw (lat.serō). Chiar și acest sufix -m(a) îmi aduce aminte de sufixul IE -mos, foarte prolific în albaneză. http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/-mos
      -dză ar putea fi o latinizare tîrzie (sau autohton) cum este sufixul verbal -ez din „păulez” . :)

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 19, 2013 @ 10:54 am | Răspunde

      • Pentru țărigă e de luat în seamă existența unui sufix adjectival -ig , separat față de cel conținut de țărîngă; unul coradical cu cel din letonă: mierīgs (calm, peaceful etc.)

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 20, 2013 @ 10:28 am

      • Încă o lexemă sufixată cu -îngă:
        lătâng a. puțin lat: cale lungă și lătângă POP. (Șăineanu)
        lătî́ng, -ă adj. (cp. cu nătîng). Fam. Cale lungă șî [!] lătîngă, cale care nu se maĭ sfîrșește. (Scriban)

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2014 @ 9:35 pm

    • S-a discutat puțin (spre deloc) pe seama originii denumirii Oașului, iar până acum n-am găsit și altă denumire mai veche a acestuia până azi. Să fie „Țara Aoașului” cea mai veche menționare și în același timp originalul, conform lui Simion Dascălu (la mijlocul sec.XVII?
      http://www.banat.ro/academica/Transilvania.htm

      Din enumerarea acelor *țări vechi ce țin de Ardeal, pare că numai cea Săcuiască și țara Aoașului nu vin după denumirea unui râu. Nu mai pun Ardealul aici, considerat ca o entitate cuprinzătoare și la fel de nebuloasă ca etimologie. LA FEL PENTRU ȚARA Bârsei, s-a discutat posibilitatea provenirii tot de la un nume de râu, probabil chiar latin cf. lui Dragoș Moldovanu.

      Revenind aici, oare avem iar o referire la acei ausoni consemnați pe vremea lui Atilla sau după un voievod al locului? Cea din urmă teorie începe să-mi sune mai bine. Mă gândesc la un vechi conducător numit *Aușul cf. vechiul auș (bătrân, moș, bunic), iar țara sa era Țara Aoașului. Teoria îi aparține lui Gustav Weigand, numai că acest presupune un anume voievod local *Oașu; total fără imaginație tipul. :)

      A doua etimologie posibilă ar fi să avem A-oașu (La curătură)

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 2, 2016 @ 6:02 pm | Răspunde

      • sau pur și simplu o altă formă paralelă pentru avaș https://dexonline.ro/definitie/ava%C8%99

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 2, 2016 @ 6:06 pm

      • Ca o curiozitate, oare nu cumva *aoaș (var.oașă) și a uricui (Valea Gurghiului; a curăța-a defrișa, a runcui) provin din același radical IE *ews- to burn?
        https://en.wiktionary.org/wiki/uro#Etymology

        urcui, uriceală, urcit – ’defrişare’ ( Moldova, Atlasul dialectologic românesc, prof. T. Mera)
        uricui- (loc.Sârbi) a curăța, a defrișa
        a uricui (Valea Gurghiului)- a curăța
        uric (crâng, cătun montan, obținute probabil tot datorită defrișării) ținutul Hălmagiului, T.Mager.
        https://toponime.wordpress.com/2013/10/24/orata-si-uric-taietura-si-defrisare-in-istoria-carpatica/

        Switzerland este numit tot după metoda asta de *runcuire: „The toponym Schwyz itself is first attested in 972, as Old High German Suittes, ultimately perhaps related to suedan „to burn”, referring to the area of forest that was burned and cleared to build.”

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 10, 2016 @ 6:35 pm

      • De ce nu PIE u̯er-7 ”to tear” (Pokorny) pentru ceva care înseamnă ”curătură”?

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 10, 2016 @ 8:16 pm

      • Ca toponime (Uric) acoperă o arie apreciabilă, chiar dacă verbul sursă e păstrat în Mold. și estul Ardealului (probabil e o zonă compactă cu munții între). Orice direcție e posibilă! Aș fi mai sigur pe chestiunile astea dacă ar fi confirmate de albaneză, adică prin existența unor derivate din radicali avuți de mine în minte: https://en.wiktionary.org/wiki/ur%C3%AB
        Nu mai pun iar lat.urere (a arde)

        alb. urë – 1. piece of burning wood used for light or fire. 2. firebrand, torch

        Și al doilea „i errët” (dark, opaque, foggy, obscure, dusky, black) din „err” < *ausra (ars, nu zori) https://en.wiktionary.org/wiki/err#Albanian
        Avem sufixul i-e -ros precum în adj.rudhros https://en.wiktionary.org/wiki/ruber#Latin
        Semantismul este similar cu moștenirile din lat.combustium https://hroderic.wordpress.com/2010/10/28/in-van-ne-am-lamurit-bustean/

        Am amintit deja "auș măre" din celebrarea focurilor de Sântmedru tradus de mine "foc (mai) mare" sau "focuri (mai) multe". Un derivat de forma *aușra probabil ar fi devenit *auștra (negru.. ca funinginea) în traco-dacică.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 12, 2016 @ 1:27 pm

    • Am regăsit în agenda mea un cuvânt foarte interesant din Hunedoara. Cred că l-am pus aici pe blog, dar nu mi-am dat seama până acum două minute că ar putea fi coradical cu verbul dacic de mai sus. De fapt și acela este un derivat cu sufixul verbal -ez despre care vorbea mai demult pe blogul său un fost profesor universitar.

      Ion Filip, ”Glosar cigmăian” pag.52: http://www.bjt.ro/bv/ScritoriBanateni/FILIP_Ion/Filipglosar.pdf
      sărminte – 1. curmei de viță, curpeni. 2. vreascuri.
      https://en.wiktionary.org/wiki/sarmentum#Etymology

      Clar avem lat.sarmentum, însă întreb și eu, nu cumva verbul dacic din Oaș și acest subst. hunedorean sunt coradicale prin radicalul indo-european *serp- „to cut, prune” < *ser- ‎(“crooked tree, hook, sickle”) ? https://en.wiktionary.org/wiki/sirpis#Latvian (lat.sarpere; arom.sărcledzi- a certui; etnonim sârbi; harpi < *sarpi?)
      Nu mi-a stat bine soluția lui Russu de când am pus-o aici pe site. De ce să avem țărigă, țâră cu varianta asta, sarmadză? Nu că n-ar fi posibil!
      În dacică ar fi putut circula o variabilă *sarm- , iar sărminte (poate și *sărmânt) ar fi doar un participiu pasiv (terminația *-ent; ex: trac bolinthos) substantivat.
      Nu cred că-i singurul derivat din IE *serp: șerpar

      Alte cuvinte interesante:
      – arşeu, s.m. = (La jocul de cărţi) Fante, valet. (poate din gr. arsenion)

      Nu m-am gândit la asta până acum (cred!), dar s-ar putea ca barabă să fie coradical cu alb.bari (cioban) https://en.wiktionary.org/wiki/bari#Etymology_2
      – barabă, barabe , s.f. = Nemernic, vagabond, om de nimic (se presupune că provine din Barabas, numele unui tâlhar pomenit în Noul Testament… In Valea Jiului, barabă înseamnă întâi de toate: străin, vinitură).
      – beldură , s.f. = Cap. ,,I s-a suit la beldură” – s-a îmbătat.
      – beli , vb., IV, tranz. = A înjunghia, a sacrifica (despre animale); a înjunghia (despre oameni). Proto-Indo-European *welh₂- ‎(“to tear up”). https://en.wiktionary.org/wiki/vello#Latin
      – biceu – biciuli, bortile (tisuguri; bagaje, catrafuse) înrudit cu bartă/bortă (cunună) și alb.mbart (carry) < *bher- "carry"
      – broaşte , s.f. = Varice (proto-dacic *brosc(ă); a se broscăli =umfla; adj. brusnat; a se brotăci =strica; *bher-, *bhrews- "to swell")
      – bucta, buct , vb., I, intr. = A greşi, a rata. Probabil înrudit pe linia rad. alb.butë https://dexonline.ro/definitie/bucta
      – a căui (urla, zbiera). der. cauă – sperietoare.
      colopită, coștrob(eață)
      diri , adv. = Apropiere, preajmă, aret. (,,Mai treci tu pe diri noi”) . de aici să avem diră (dorință?)

      și altele…

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2016 @ 6:21 am | Răspunde

      • Cred că șormânt este cu totul altceva decât își imaginează autorul. Ar trebuie să se înțeleagă „uscături” înainte de toate și ar trebui să fie coradical cu șoric, cuv.autohton după Russu.
        https://dexonline.ro/definitie/%C8%99orm%C3%A2nt

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2016 @ 8:18 am

      • La fel și reg. busc (vreascuri, uscături) din Apuseni. Probabil nu e legat de it.bosco prin latina medievală.

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2016 @ 8:21 am

      • sarbăd ar putea proveni din rad. *serp (dacic *sarp), iar alb.tharb (make sour) să fie doar o confuzie între doi radicali cu sensuri apropiate *k’ar-, *k’er și acest *serp-, *sarp

        Și dacica trebuie să fi avut ceva similar eng.salve (balm, ointment) din IE *solh₂- „whole”, coradical cu reg.soalde și alte dacisme (șaldaie, șoldin, etc.)
        proto-dacic *salb, *salp- „unguent”, dar fad, fără gust. De aici și adj. salbed (fără gust; palid).

        alb. gjalpë (butter) trebuie să fi fot un coradical.
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/solh%E2%82%82-

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2016 @ 9:20 am

      • Sieptru (șerpar de piele) < *sectrom < *sek- to cut
        Șerpar < *serp – to prune, to cut.

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 26, 2016 @ 10:19 pm

      • Mă întreb dacă „șormânt” se desparte prin șor-mânt sau șorm-ent. În primul caz ar fi trebuit să avem o atestare pentru *șoruri (ex: armânt < arme).
        Dacă e dacic *șorment ar fi un participiu activ.
        Rămâne valabilă ideea că *șor(m) avea un înțeles de uscătură la fel ca bg.съчки (suchki, vreascuri).

        Mă gândeam că înseamnă "tăieturi" și am avea un coradical al verbelor alb.shaj/çaj https://en.wiktionary.org/wiki/%C3%A7aj

        Derivate: sharrë (ferestrău), arom.șară (idem.) https://en.wiktionary.org/wiki/serra#Latin
        ŠAR PLANINA (Munții Șar), lanț muntos în NV Macedoniei, alcătuit din șisturi cristaline, dolomit și calcar, extins pe direcție NE-SV, pe c. 160 km lungime, la NV de valea superioară a râului Vardar, la granița cu Albania și Serbia-Muntenegru.

        Montes serrorum era traducerea romană pentru dacicul Carpați? Ammianus Marcellinus (325-391)
        http://www.academia.edu/1305500/Three_Problems_of_Historical_Geography_Dafne_Montes_Serrorum_and_Caucaland_%C3%89tudes_Balkaniques_Sofia_36_2000_3_p._132-143

        șar n. 1. jgheabul teascului; 2. crestătura în piatra morii. [Origină necunoscută].
        ciér, ciére, s.n. (reg.) semn, crestătură, răboj.
        jar, járuri, s.n.(reg.) Jalon făcut dintr-o tufă cioplită (în pădure); țiu, marcaj.

        șar (șáruri), s. n. – 2. (Bucov.) Arsenic. – 3. (Mold.) Linie, dungă, hotar. – 4. (Mold.) Renură, canelură, șanț.

        șar n., pl. urĭ. (Cp. cu șir). Mold. (Cov.). Șanț săpat într´o peatră [!] de moară, într´un teasc (ca să se scurgă mustu) saŭ în alt-ceva. Btș. Linie trasă pe ceva: un șar tras cu crida pe postav. Lucrurĭ așezate în șir: un șar de cireșĭ în livadă.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 2, 2016 @ 11:11 am

  11. Segesta, nume iliric de oraș, din PIE *seg’h- ”to hold” (după Pokorny). Limba dacă nu era ”100%” satem.

    E posibil, oare, ca ”Sarmizegetusa” să fi fost și un subst. comun (=”capitală” ?). Faptul că Ulpia Traiana a primit acest nume ar avea și mai mult sens,

    Comentariu de Roderick — Septembrie 17, 2013 @ 1:13 pm | Răspunde

    • Vezi și orașul Seghedin din Ungaria

      Comentariu de sabinus — Septembrie 19, 2013 @ 6:45 am | Răspunde

    • Teoretic, Sarmisegetuza s-ar traduce „Sarmi-seghedina”, adică „capitala Sarmilor”

      Comentariu de sabinus — Septembrie 19, 2013 @ 6:46 am | Răspunde

  12. M-am gîndit la o chestiune destul de finuță privind transformările fonetice. Să zicem că Sarmi-(zegethusa) e coradical cu numele orașului Sirmium, iar *sara din Germisara și Deosara care înseamnă „apă sau curgere” vine din IE *ser.

    Nu puteam să-mi explic acest *a dacic în loc de *e, dar ce ar fi să le punem pe același palier cu alte transformări fonetice? De ex. alb.dash (berbec) și rom.daș (miel) provin dintr-un radical *dheuso (breath, breathing animal) care devine *dhouso undeva în preistorie și ulterior *daușo (cu Ruki) cu sincoparea lui „u” neaccentuat și în sfîrșit avem ceea ce avem azi.
    Parcursul transformărilor e următorul: *eu > *ou > *au > *a.
    Privind transformările vocalelor lungi avem exemplu lui moș/moașă și alb. moshë- „vîrstă, epocă, secol” din IE *mē- to measure ( mē-to – „an” a dat alb.mot- „vreme, an”).
    Aici are loc următoarele transformări: *ē > *ō > *ā > *o

    Și acum, după ce am plictisit pe toți, concluzia: poate avem o transformare generală a vocalei *e, scurte sau lungi, în anumite contexte în care accentul nu cade pe această vocală. Deci pentru cazul radicalului *ser avem o transformare inițială în *sor și în epoca istorică a dacilor devine *sara pur și simplu.
    Poate nici n-ar fi nevoie de aplicarea acestei „reguli” dacă luăm în considerare toate acele proto-forme cu zero-grade, e-grade, o-grade. Acestea nu explică alb. parā- primul din IE *perwa și altele, deci tebuie să presupunem o transformare *e > *o > *a.
    Exemplu: gr.`hormǟ – start, attack, assault, break, pursuit ‘

    Dar, cel puțin luînd martor albaneza, se pare că traco-ilirii aveau o preferință distinctă pentru o-grade pe care-l transformă în „a” ca și grupul germanic. Cu verbele e altă chestiune!

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 15, 2013 @ 7:55 pm | Răspunde

  13. Cît timp formațiunile pre-statale și statale nu au avut bani de aur și argint, puterea nu era exercitată de un mic grup select, adică plutocrație. Imperiul roman s-a dezvoltat prin bănuți de cupru și bronz, iar Anglia printr-un sistem ce nu presupunea emiterea de monedă din metal prețios.
    Dacă aurul dacic era doar în tezaur și argintul era prevalent, ce monedă de schimb aveau dacii? Cum au reușit să atingă gradul acela de dezvoltare la cumpăna dintre milenii?
    Să fie cumva o rețetă antică pe care civilizațiile emergente au aplicat-o mereu cu suuces pînă e deturnată de o minoritate răuvoitoare?

    Filmulețul ăla e impresionant! În loc să memorizezi niște date, ar trebui să cunoaștem fundamentele pe care s-au construit civilizațiile. Ce anume însuflețea progresul, ce era folosit ca monedă de schimb cînd auru și argintul era rar sau inexistent?

    Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 11, 2013 @ 4:48 pm | Răspunde

    • Deși mi-e cunoscut respectivul film, ceva mi-a atras atenția acum…e vorba de momentul 0:53:30…cuvântul „humbugger” http://www.thefreedictionary.com/Humbugger
      Poate mă înșel, dar seamănă izbitor de mult (și la sensul general) cu românescul „a îmbârliga” http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEmb%C3%A2rliga
      ______________

      …Cât despre…Sarmizegetusa = Sarmis + cetățuia. Sarmis e steaua Sirius, steaua lup/câine, vedeți Gharm la scandinavi sau Sarama la hinduși – înseamnă același lucru: ”cea încolăcită/învelită/înfășurată/încurmată/cârmită/cotită/îndoită/șerpuită” (poate de aici derivă și sensul dat de ”curgere a apei” – l-am observat la Napoleon Săvescu prima data, nu prea cred că e corect ci mai degrabă indirect, eu merg mai mult pe sensul de ”încolăcit/învelit/înconjurat”)…vedeți ca exemplu originea cuvintelor ”salam”, ”sarmale” sau ”shaorma” (carne învelită). 1 ianuarie este ziua acestei stele, diferența de zile între solstițiul de iarnă și 1 ianuarie e numită ”saturnalii”.

      Alte explicații le găsiți ca răspunsuri ale mele la următoarea postare – scuzați-mi încă odată exaltarea protocronistă – cum le văd, așa le spun, sper că vă ajută: http://discoverdacia.wordpress.com/2009/04/27/misterul-de-la-iarcuri-jadani-cornesti/

      Comentariu de RazvanMihaeanu — Decembrie 14, 2013 @ 7:36 am | Răspunde

      • Săvescu e un mincinos și un exaltat.
        Rolul unor animale de călăuze mistice ar putea fi evidențiat în desenele neoliticilor, dacă s-ar deranja cineva să le caute și-n România.
        Un exemplu ar fi bosimanii din Africa de sud. La ei încă se mai practică un cult extatic: http://www.youtube.com/watch?v=Lq7Djd_42tM

        Acele transe hipnotice sau influențate de muzică și droguri ar putea să fi dat toate motivele geometrice ale culturii populare.

        Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 15, 2013 @ 10:11 am

      • :)
        Nu pot să nu ma gândesc si la expresia „hot dog”. În fond, un astfel de „cârnăcior/crenvurșt” este la o adică din aceeași categorie de ”carne învelită” (de două ori chiar, prima dată în pieliță și a doua oară între feliile de pâine) precum sarmaua, shaorma sau salamul…

        Comentariu de RazvanMihaeanu — Decembrie 15, 2013 @ 6:03 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: