Istoriile lui Roderick

septembrie 14, 2010

Germetitha

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:34 pm

„Tito” este numele ( grecesc ) al unei zeiţe a dimineţii, aceeaşi cu Eos. Iubitul ei purta numele de Tithonus . ( Eos i-a cerut lui Zeus ca Tithonus -cel răpit de ea- să devină nemuritor, uitând însă să ceară pentru el şi tinereţea veşnică )

Originea numelui Tito ar fi PIE *tīt- (-th-) ” foc, căldură” ( gr. Tītṓ, Titā̂nes – titanii- , sanscr. tithi- „zi lunară” , lat. tītiō ).

De acest radical cred că se leagă numele zeiţei (Diana) Germetitha. O zeiţă a luminii şi probabil a lunii (vezi sensul din sanscrită şi asocierea cu zeiţa romană Diana ).

Lingvistul S. Olteanu traduce altfel numele – „…adjectivul Dianei Germetitha care însemna, fără dubiu, „(cea) cu sânul cald” ” .

Pentru germ- , I.I. Russu – ca, implicit, şi S. Olteanu în explicaţia de mai sus – propune originea în IE *gʷherm- „a încălzi, a arde” ( un derivat al acesteia este sanscr. ghr̥ṇá- `heat, ardour, sunshine’ ). Această etimologie se potriveşte bine ipotezei că originea lui „-titha” este în *tīt- (-th-) „foc”.

Bănuiesc însă că nu este unica posibilitate. ( De ex., dacă e vorba de o zeitate a dimineţii – cum este Tito-  o alternativă ar putea fi *ger- „a se trezi, a fi treaz” . Ca o curiozitate, din acest radical se pare că provin şi „expert”,  şi „Gerula” – cf. Russu  )

P.S. (29.06.2013)

Când am scris articolul de mai sus, am luat în considerare doar opinia specialiștilor români -de care m-am distanțat- și din păcate  (pentru mine și articol) nu și pe cea a bulgarilor, care coincide în bună parte cu a mea:

” For example, Thracian Diana Germetitha (Diana is from Latin while the epithet Germetitha is from Thracian) has two different proposed etymologies, „Diana of the warm bosom” (Olteanu; et al.?) or „Diana of the warm radiance” (Georgiev; et al.?).”

(http://en.wikipedia.org/wiki/Thracian_language )

Totuși s-ar putea ca românii să aibă dreptate în ceea ce privește titho = sân, țâță (cuv. autohton…). Multe reprezentări ale zeiței Artemis o arată cu mulți sâni ( vezi http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2e/Artemis_Efes_Museum.JPG ).

Așa încât s-ar putea ca germe- să reprezinte pluralitatea, probabil din PIE ger-1, gere- „to gather, put together”; v.ind. grā́maḥ  „bunch, flock, village”; gregar ; grămadă.

16 comentarii »

  1. gígnă s.f. (reg.) 1. unealtă de fierărie. 2. loc unde se roșește fierul; Curios termen, nu-i așa?

    Comentariu de Ion Albu — februarie 1, 2011 @ 5:34 pm | Răspunde

  2. – JAR 1 s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare.
    – JÁRIȘTE s. f. 1. (Înv.) Jar1; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă
    – JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

    De ce crezi că țîța vine din acel tit- „ foc ” și nu dintr-o rădăcină care explică forma(țuțui, țîțînă), precum sînt pupas(letonă) și mamelă sau gurgui și altele.E drept că româna păstrează verbul a ațîța( Lat. titio, -onis „tăciune”), dar dacă socotești și IE *gʷherm- „ a încălzi, a arde ” nu e prea mult? Cum vine asta..arde arzăciunea? :)
    Să zicem touși că titho ar fi un sinonim pentru lună în limba tracilor(mes fiind cel mai uzitat conf.albanezei) și gherm- a ar însemna arzător așa cum am descoperit(?) eu jar/jer cu toate derivatele..deci sintagma germetitha ar însemna „ luna arzătoare, incandescentă”.O ipoteză mai ..destrăbălată ar fi ca germe să însemne chiar jariște(vatră) iar titho să fie verbul a ațîța.S-ar potriva oarecum cu rolul unor zeități feminine(sau vestale) care au în grijă focul din vatră.

    Comentariu de Ioan Albu — martie 12, 2011 @ 11:01 am | Răspunde

  3. Numele Titiana – frecvent în Maramureş – era purtat, dacă bine ţin minte, şi de o zână într-un basm.
    Dar trebuie să mă documentez exact.

    Comentariu de Roderick — martie 15, 2011 @ 3:33 pm | Răspunde

    • Titiana vine de la Titius, regele gintei sabine.Am înțeles că Titu, Tatiana și celelalte derivate au primit un suflu nou în sec.XV( Moldova și Ardeal) prin filieră ucraineană și rusă.Nu e unul din preferatele mele!
      Scora, Horiana sau Spurea îmi plăceau, doar că-s un pic cam neobișnuite azi. :)

      Comentariu de Ioan Albu — martie 15, 2011 @ 9:31 pm | Răspunde

  4. DARNITHITA ( http://www.mnir.ro/publicat/damian/topo.html )

    traducere: țîța dornei!

    DÓRNĂ ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo; bulboană; vârtej; sorb. /Orig. nec.

    Alte referințe: Torna, torna, fratre! sau dorna, dorna, fratre? :))

    Comentariu de Ioan Albu — martie 25, 2011 @ 1:32 pm | Răspunde

    • Subiectul din Darnithita nu-i același cu Germetitha și probabil n-au nici același gen. Considerând că gr.theta noteză o africată, ar trebui să avem *țita și *tița (*titja?).

      *darni- trebuie să fie un adjectiv, nu un substantiv, cum credeam mai sus. Dacă era un substantiv ar fi fost reconstruit *dārnă, iar *dārni ar fi un caz de genitiv.

      Comentariu de Sorin5780 — octombrie 20, 2019 @ 9:07 pm | Răspunde

  5. articolul e modificat cu o completare azi…

    Comentariu de Roderick — iunie 29, 2013 @ 9:03 pm | Răspunde

  6. Aici s-ar putea încadra și numele dacic Titila (PIE *tīt- (-th-) ” foc, căldură”), cu un sufix (-ila) tipic.

    Comentariu de Roderick — august 21, 2014 @ 5:37 pm | Răspunde

  7. Ar mai fi o posibilitate ca Gerula să fie un diminutiv pentru un hamniș, un devorator, un mâncăcios. https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/g%CA%B7erh%E2%82%83-
    sl.žerti- ‎(“to eat”)
    arm.ker (eat, food)

    Mai e o Gerulata în Slovacia pe lângă cea de la Dunăre. Oare de la carpi ori saboci? http://slovakia.travel/en/ancient-gerulata-rusovce
    https://en.wikipedia.org/wiki/Gerulata
    Dacă nu mă înșel vb.latin voro a dat un derivat pt. abis cf. top.Vorâng din Apuseni. Faptul că Gerulata era pe Dunăre ar putea indica un sorb.
    Îmi amintesc că unii greci antici relatau că Dunărea este înghițită la Cazane pe undeva și iese iar la suprafață iar formând Istrul.

    parcă s-a mai tălmăcit astfel niște nume tracice de triburi,pirogeri, bettegeri, celegeri,

    ghiorlan (Munt.) persoană care mănâncă mult; mâncăcios,mâncău. https://en.wiktionary.org/wiki/gerti#Lithuanian
    Din ac.radical e posibil să avem gherlan,gurlan (șobolan),dacă nu-i slavic sau corupt după slavă. https://dexonline.ro/definitie/gherlan

    Comentariu de Sorin5780 — octombrie 15, 2015 @ 9:21 am | Răspunde

    • Rusovce ar trebui tălmăcit în sensul reg.ruscă (deal, râpă (cu pământ roșu); drum peste deal sau râpă; despicătură, curmătură). Cred că e o temă slavica *rusa care ar explica foarte bine top.Rusovce. Trebuie văzut ce anume a inspirat cele două toponime, cadrul geografic sau formele de relief locale.

      Trebuie să avem mai multe derivate din *gʷer-, *gur- (to gather) care-s autohtone și nu împrumuturi. De ce oare n-am considera gireadă sau gorgan, gruniu (azi grui) gurgui, grumaz (diminutiv dacic?) și grum (cf.alb.grumbull) ca moșteniri autohtone?
      Gireadă ar fi coradicalul sl.grămadă (dacă și ăsta e slavic în totalitate!).

      Gerula are un sens în latină. https://en.wiktionary.org/wiki/gerula#Latin
      Putea da un sens de agest (agestru) sau argestru în dacică, considerând aici Gerulata, care trebuie să fi avut un sens prozaic, nu metaforic. (lit.geras- good).

      Mai demult vorbeam despre alb.gjerë (wide, broad) și bg.shiroka (широка wide) vorbind despre toponime românești din S-V țării. De ce n-am avea și noi un coradical autohton șir (grămadă mare de paie) confundat se pare cu cel de origine latină (series), dar și cu un tracic *giră probabil.

      Alternanța între șiră/șură e interesantă, căci aici se întrepătrund cel puțin doi radicali diferiți. Unul ar fi sensul de „gură a peșterii, peșteră și loc de refugiu” (comentat și explicat într-un comentariu), al doilea ar fi șură cu sensul foarte practic de azi, dar care putea foarte bine să derivă din primul, o resemantizare dintr-un sens de „gaură” (*k’ura > *čură – șură; av. sura), vizunie cu rol în stocarea grânelor. Cel puțin asta avem consemnat în istoria străveche, invadatorii căutau în primul rând la fumul vetrelor și la gaie (pasărea turcului) ca să găsească așezări de oameni, apoi luau robi și căutau gropile de provizii.
      Al treilea ar fi un sens metaforic de „mare, lat”, care se pierde prin omonimia cu celelalte.

      O explicație pentru care avem variabilă șură/șiră ar fi dacă inițial aveam un diftong *ui la mijloc, provenit la rândul lui din u lung. Așa explică limbile slavice și albaneza unele dezvoltări de cuvinte care azi au ori [u] ori [i]. Albaneza are y și i cu pronunțare specială, proprie.
      https://hroderic.wordpress.com/2010/12/03/sura/

      Pentru șir am găsit un sinonim săcastru. Nu cumva este o variantă dacică coradicală cu verbul a socoti? PIE *sekʷe- „a urma”
      https://hroderic.wordpress.com/2011/11/02/socoteli/
      Interesant acest sufix -astru, -estru. Să nu fie același ca cel din tarabostes sau reg. argestru! Cu siguranță nu-i același cu alb.-isht (ranishtë (nisipărie, groapă de nisip; Ranisstorum, cu sufix genitival latin -orum; lëmishte- murdărie) sau rom.grădiște și altele asemenea lor.

      Acum depinde cum vedem sufixul ăsta, -stru. Avem o despicare a lui [t] final sau e parte din tema..sufixului? La fel am interogat retoric sufixul -andru și -and, cu toate că aici nu-i deloc clară originea sufixul -and din Apuseni, Vrancea și alte zone. Poate fi sufixul -ad cu un [n] infix, o nazalizare. Ex. cărunt și cănut din aromână, țărigă (Belinți; nisip) și țăringă din Apuseni

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 13, 2016 @ 7:02 am | Răspunde

      • După N. Constantinescu, Argești (toponim?) provine din numele Margareta, cu afereza lui m.

        Mai este un cuvânt în latină, pe care nu știu dacă l-am moștenit: argestēs (din gr. ἀργέστης) ”the west-southwest wind” (latinlexicon.org)
        Mitologizat ca Argestēs, fiul lui Astraeus și al Aurorei.

        Comentariu de Roderick — ianuarie 31, 2019 @ 8:43 pm | Răspunde

        • lat. margarita < gr. μαργαρίτης „perlă”

          Nu cred că Argești provine din cele de mai sus, dar mă gândesc la un NP *Argul din *arg- , poate cu sensul de lucru sferic (înv. și pop. mărgărit/perlă?), altceva decât Arm. orǰil (păduche) sau alb.argull, arg (=lindină).
          Să fi avut un *arg (perlă) din *h₂erǵ- (“white”) nu mi se pare corect, deși avem acea excepție de la satemizare când [k’], [g’] se alipesc unei consoane lichide (r, l). E caz generalizat când palatalele sunt în fața lichidelor, dar e mai puțin clar când urmează acestora.
          https://en.wiktionary.org/wiki/arg#Alternative_forms
          https://en.wiktionary.org/wiki/%D5%B8%D5%BB%D5%AB%D5%AC#Old_Armenian

          Sau poate era un ''păduche'' de om (vezi ex. aprodului Purice), adică un apelativ derogatoriu, cum bănuiesc că era și Pluștăr (vezi Alb.plesht "muscă").
          Altă explicație ar fi să avem un termen dacic *arg (nu un NP) cu sens necunoscut și un locativ-colectiv *argești. Poate fi un fitonim, o ciulmoare (”apă tulbure amestecată cu mâl”), orice.

          Comentariu de Sorin5780 — februarie 1, 2019 @ 8:04 am | Răspunde

          • Cred că ciulmoare e un compus între *ciul (Alb.qyl ”mud, slime”) și *more, care trebuie să fie același cu rad.*mori- corp de apă interioară: mare, lac, mlaștină.
            M-am gândit și la ipoteza asta mai demult: *ciulm- un adjectiv (similar ngjelmë ”sărat, savuros”) + un sufix derivativ -ór. N-are sens să fie o paralelă a sufixul adjectival albanez -or decât dacă *ciulmă era/este un substantiv (participiu substantivat; vezi Alb.zjarm ”foc” – adj.zjarrmor ”înfocat, fierbinte”).

            Comentariu de Sorin5780 — octombrie 20, 2019 @ 8:36 pm

    • https://en.wiktionary.org/wiki/nxjerr

      nxjerr [ndzjɛr] = ‘to take out; I extract, I pull out, I remove, I displace’

      În trecut am propus drept coradical al celor de mai sus rad. *gʷerh₃- (“to devour”) sau *h₂ǵ-es- (”take away, carry”,Proto-Italic *gezō – rom.agest). Confirmare nu putem primi în astfel de chestiuni, dar am încredere că ipotezele bune se vor confirma în timp.

      Nu știu câtă valabilitate are teoria provenienței celor două verbe, çjerr și nxjerr, din același ”Proto-Albanian *iš-kera, from *skera. More at shqerr.” Mie nu-mi par cu nimic asemănătoare ca semantism; considerând sensul vb. çjerr (=to tear, rend, claw, lacerate) sunt sigur că provine din rad.*iš-kera (cut out).

      Nu știu dacă etnonimele de mai sus și top.Gerulata (probabil o form.colectivă precum Cireșata sau Buscata) sunt legate de acest verb albanez (nxjerr), dar nu putem ignora multiplele conexiuni care s-au făcut până acum între albaneză și dialectele tracice. Albaneza rămâne un punct de referință.

      Nu m-ar mira ca Gerulata să fie o colecție de lomuri (lom, s.n. lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape).
      Rămâne de văzut dacă nu cumva albaneza transformă *h₂ǵ-es- în nxjerr prin asimilația unei terminații verbale -r (-sr- devenind -rr-). S-a întâmplat constant pentru albaneză.
      Exemple:
      err ”dark, darkness” < proto-alb. *ausra (“twilight”), din PIE *h₂ews- (“dawn”)
      rrymë (''stream, current, tide, etc.'') < Proto-Alb. *srūma, din PIE *srowmos (“river”), din IE *srew- (“to flow”).

      Până acum n-am găsit vreo dovadă cât de infimă că și dacica avea transformarea asta. Chestiunea asta rămâne deschisă, însă de ar fi corectă ar plasa dacica alături de albaneză (poate și alături de greacă) și separat de tracică (Strumion cu t infix).

      Unii, adică Rodericius, ar aduce drept exemplu dacicul zestre din *g'hes-ro (*g'hes- mână) cu t infix, dar eu cred că-i altceva în acest caz. Și anume, avem afixul instrumental -trom pentru care nu am exemple dacice ce-i drept sau nu-mi amintesc unul. Putem eventual propune aratru, dar e considerat latinesc.
      Tema de bază a dacicului zestre ar fi verbul a zăsti (a îngrămădi), cum am mai spus în trecut. Dacă vine din *g'hes- sau *h₂ǵ-es- nu știu, dar e sigur că a doua ipoteza, de ar fi adevărată, ar pune o piedică serioasă în ipoteza mea de mai sus. A se înțelege că-mi dau singur peste picioare.

      Înțeleg de ce ar crede cineva că *h₂ǵ-es- s-ar moșteni sub o formă ușor diferită în dacică și albaneză, ambele fiind idiomuri satem, dar cunoaștem faptul că satemizarea celor două limbi a avut particularitățile ei ..la fel pentru fiecare grup lingvistic în parte.
      Acestea fiind spuse, a zăsti l-am considerat mereu coradical cu romanicul ''agest'' prin acest din urmă radical, *h₂ǵ-es- . Nu știu dacă acel verb nxjerr are la bază acest etimon. Poate întreaga discuție era moartă din fașă (fașcă), dar amintesc verbul lor ngah, var.ngaj (to run, hasten, go quickly, proto-alb. *ngask, din IE *ǵʰeh₁- “to leave”*h₂éǵeti ''to be driving''), care n-ar fi trebuit să existe în această formă.

      PS: m-am gândit mult la problema acestui afix daco-latin -et de colective și locative. În albaneză, forma definită este -at, dar la noi cum s-ar tranșa această chestiune? Luăm ca exemplu ''cireșet'': ar fi fost Cireșetul sau Cireșata? Ultima ar avea o legătură directă cu dacica, nu mai are nevoie de explicații. S-a observat, sper, că sufixul -et nu era doar formator de fitonime.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 3, 2018 @ 7:50 am | Răspunde

      • „Many derivational isoglosses connect Lithuanian to Old Prussian and oppose it to Latvian, e.g. in the categories of nomina collectiva (in *-ī-no-, *-ā-to-), nomina agentis (in *-i-ko), nomina attributiva (in *-inī-ko-, *-eno-, *-āt-rio-, *-ōl-io-), nomina qualitatis (in *-ībē, *-ī-s-tā, *-isko-), and diminutives (in *ol-io-, *-i-s-t-io-).” (p.80)
        http://www.esparama.lt/es_parama_pletra/failai/ESFproduktai/2014_Foundations_of_Baltic_Languages.pdf

        Sunt câteva semivocale mai sus pe care n-am putut să le copiez de nicăieri, dar ce-i notabil mai sus sunt acele „nomina collectiva” în *-ī-no- și *-ā-to-. Despre primul am discutat mai pe larg în trecut, dând exemple din română și albaneză. Ce n-am observat până acum în lituaniană este cel de-al doilea afix, pe care doar l-am presupus și-n traco-dacică, o presupunere fantezistă pe baza terminației de plural hotărât (alb.) -at. Deci nu erau form.colective, nici locative, ceea ce cred că următoarele toponime se pot încadra într-o măsură, deși terminația are origine latină:
        Cireșata, Măceșata, Buscata, Păltinata, Frăsinata, Lăpușata,
        https://en.wiktionary.org/wiki/-ade#French
        https://en.wiktionary.org/wiki/-atus#Latin

        Ar fi curios ca Gerulata să fi fost de fapt *Gerulāta și să fie un colectiv. Am presupus mai demult câteva rădăcini IE, dar una care mi-a scăpat unul: *gʷeru verūtum (“short throwing spear”)
        verū n (genitive verūs); fourth declension=(în vieru=în toiul?)

        spit, broach (esp. for roasting)
        dart, javelin
        (in the plural) paling or railing around an altar or tomb
        a critical sign on the margin of a book, obelus
        From Proto-Italic *gʷeru (“spit”), from Proto-Indo-European *gʷéru.
        https://en.wiktionary.org/wiki/veru#Latin

        În dacică putea avea sensul de arță (nuia, prăjină).

        Comentariu de Sorin5780 — iunie 20, 2019 @ 7:01 am | Răspunde

        • genúne, -i, s.f. – Apă adâncă: „Troscot în pădure / Bulbuc în genune” (def. pentru „lemne pe apă”; Papahagi 1925: 299). – Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Russu 1981).
          https://dexonline.ro/intrare/genune/22952

          def. pentru „lemne pe apă”?

          Am mai încercat odată să văd poate Gerulata s-a păstrat prin „gerure”, rotacizat din *gerula, dar nu m-am gândit la „lemne de apă”, ci la sensul „cantitate de apă strânsă la un loc prin oprirea unei gârle”, iar radicalul ar fi fost *gʷer-, *gur- („to gather”).

          Comentariu de Sorin5780 — iunie 22, 2019 @ 5:08 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: