Istoriile lui Roderick

Septembrie 14, 2010

Germetitha

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:34 pm

„Tito” este numele ( grecesc ) al unei zeiţe a dimineţii, aceeaşi cu Eos. Iubitul ei purta numele de Tithonus . ( Eos i-a cerut lui Zeus ca Tithonus -cel răpit de ea- să devină nemuritor, uitând însă să ceară pentru el şi tinereţea veşnică )

Originea numelui Tito ar fi PIE *tīt- (-th-) ” foc, căldură” ( gr. Tītṓ, Titā̂nes – titanii- , sanscr. tithi- „zi lunară” , lat. tītiō ).

De acest radical cred că se leagă numele zeiţei (Diana) Germetitha. O zeiţă a luminii şi probabil a lunii (vezi sensul din sanscrită şi asocierea cu zeiţa romană Diana ).

Lingvistul S. Olteanu traduce altfel numele – „…adjectivul Dianei Germetitha care însemna, fără dubiu, „(cea) cu sânul cald” ” .

Pentru germ- , I.I. Russu – ca, implicit, şi S. Olteanu în explicaţia de mai sus – propune originea în IE *gʷherm- „a încălzi, a arde” ( un derivat al acesteia este sanscr. ghr̥ṇá- `heat, ardour, sunshine’ ). Această etimologie se potriveşte bine ipotezei că originea lui „-titha” este în *tīt- (-th-) „foc”.

Bănuiesc însă că nu este unica posibilitate. ( De ex., dacă e vorba de o zeitate a dimineţii – cum este Tito-  o alternativă ar putea fi *ger- „a se trezi, a fi treaz” . Ca o curiozitate, din acest radical se pare că provin şi „expert”,  şi „Gerula” – cf. Russu  )

P.S. (29.06.2013)

Când am scris articolul de mai sus, am luat în considerare doar opinia specialiștilor români -de care m-am distanțat- și din păcate  (pentru mine și articol) nu și pe cea a bulgarilor, care coincide în bună parte cu a mea:

” For example, Thracian Diana Germetitha (Diana is from Latin while the epithet Germetitha is from Thracian) has two different proposed etymologies, „Diana of the warm bosom” (Olteanu; et al.?) or „Diana of the warm radiance” (Georgiev; et al.?).”

(http://en.wikipedia.org/wiki/Thracian_language )

Totuși s-ar putea ca românii să aibă dreptate în ceea ce privește titho = sân, țâță (cuv. autohton…). Multe reprezentări ale zeiței Artemis o arată cu mulți sâni ( vezi http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2e/Artemis_Efes_Museum.JPG ).

Așa încât s-ar putea ca germe- să reprezinte pluralitatea, probabil din PIE ger-1, gere- „to gather, put together”; v.ind. grā́maḥ  „bunch, flock, village”; gregar ; grămadă.

Anunțuri

9 comentarii »

  1. gígnă s.f. (reg.) 1. unealtă de fierărie. 2. loc unde se roșește fierul; Curios termen, nu-i așa?

    Comentariu de Ion Albu — Februarie 1, 2011 @ 5:34 pm | Răspunde

  2. – JAR 1 s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. ♦ P. ext. Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare.
    – JÁRIȘTE s. f. 1. (Înv.) Jar1; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă
    – JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

    De ce crezi că țîța vine din acel tit- „ foc ” și nu dintr-o rădăcină care explică forma(țuțui, țîțînă), precum sînt pupas(letonă) și mamelă sau gurgui și altele.E drept că româna păstrează verbul a ațîța( Lat. titio, -onis „tăciune”), dar dacă socotești și IE *gʷherm- „ a încălzi, a arde ” nu e prea mult? Cum vine asta..arde arzăciunea? :)
    Să zicem touși că titho ar fi un sinonim pentru lună în limba tracilor(mes fiind cel mai uzitat conf.albanezei) și gherm- a ar însemna arzător așa cum am descoperit(?) eu jar/jer cu toate derivatele..deci sintagma germetitha ar însemna „ luna arzătoare, incandescentă”.O ipoteză mai ..destrăbălată ar fi ca germe să însemne chiar jariște(vatră) iar titho să fie verbul a ațîța.S-ar potriva oarecum cu rolul unor zeități feminine(sau vestale) care au în grijă focul din vatră.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 12, 2011 @ 11:01 am | Răspunde

  3. Numele Titiana – frecvent în Maramureş – era purtat, dacă bine ţin minte, şi de o zână într-un basm.
    Dar trebuie să mă documentez exact.

    Comentariu de Roderick — Martie 15, 2011 @ 3:33 pm | Răspunde

    • Titiana vine de la Titius, regele gintei sabine.Am înțeles că Titu, Tatiana și celelalte derivate au primit un suflu nou în sec.XV( Moldova și Ardeal) prin filieră ucraineană și rusă.Nu e unul din preferatele mele!
      Scora, Horiana sau Spurea îmi plăceau, doar că-s un pic cam neobișnuite azi. :)

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 15, 2011 @ 9:31 pm | Răspunde

  4. DARNITHITA ( http://www.mnir.ro/publicat/damian/topo.html )

    traducere: țîța dornei!

    DÓRNĂ ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo; bulboană; vârtej; sorb. /Orig. nec.

    Alte referințe: Torna, torna, fratre! sau dorna, dorna, fratre? :))

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 25, 2011 @ 1:32 pm | Răspunde

  5. articolul e modificat cu o completare azi…

    Comentariu de Roderick — Iunie 29, 2013 @ 9:03 pm | Răspunde

  6. Aici s-ar putea încadra și numele dacic Titila (PIE *tīt- (-th-) ” foc, căldură”), cu un sufix (-ila) tipic.

    Comentariu de Roderick — August 21, 2014 @ 5:37 pm | Răspunde

  7. Ar mai fi o posibilitate ca Gerula să fie un diminutiv pentru un hamniș, un devorator, un mâncăcios. https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/g%CA%B7erh%E2%82%83-
    sl.žerti- ‎(“to eat”)
    arm.ker (eat, food)

    Mai e o Gerulata în Slovacia pe lângă cea de la Dunăre. Oare de la carpi ori saboci? http://slovakia.travel/en/ancient-gerulata-rusovce
    https://en.wikipedia.org/wiki/Gerulata
    Dacă nu mă înșel vb.latin voro a dat un derivat pt. abis cf. top.Vorâng din Apuseni. Faptul că Gerulata era pe Dunăre ar putea indica un sorb.
    Îmi amintesc că unii greci antici relatau că Dunărea este înghițită la Cazane pe undeva și iese iar la suprafață iar formând Istrul.

    parcă s-a mai tălmăcit astfel niște nume tracice de triburi,pirogeri, bettegeri, celegeri,

    ghiorlan (Munt.) persoană care mănâncă mult; mâncăcios,mâncău. https://en.wiktionary.org/wiki/gerti#Lithuanian
    Din ac.radical e posibil să avem gherlan,gurlan (șobolan),dacă nu-i slavic sau corupt după slavă. https://dexonline.ro/definitie/gherlan

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 15, 2015 @ 9:21 am | Răspunde

    • Rusovce ar trebui tălmăcit în sensul reg.ruscă (deal, râpă (cu pământ roșu); drum peste deal sau râpă; despicătură, curmătură). Cred că e o temă slavica *rusa care ar explica foarte bine top.Rusovce. Trebuie văzut ce anume a inspirat cele două toponime, cadrul geografic sau formele de relief locale.

      Trebuie să avem mai multe derivate din *gʷer-, *gur- (to gather) care-s autohtone și nu împrumuturi. De ce oare n-am considera gireadă sau gorgan, gruniu (azi grui) gurgui, grumaz (diminutiv dacic?) și grum (cf.alb.grumbull) ca moșteniri autohtone?
      Gireadă ar fi coradicalul sl.grămadă (dacă și ăsta e slavic în totalitate!).

      Gerula are un sens în latină. https://en.wiktionary.org/wiki/gerula#Latin
      Putea da un sens de agest (agestru) sau argestru în dacică, considerând aici Gerulata, care trebuie să fi avut un sens prozaic, nu metaforic. (lit.geras- good).

      Mai demult vorbeam despre alb.gjerë (wide, broad) și bg.shiroka (широка wide) vorbind despre toponime românești din S-V țării. De ce n-am avea și noi un coradical autohton șir (grămadă mare de paie) confundat se pare cu cel de origine latină (series), dar și cu un tracic *giră probabil.

      Alternanța între șiră/șură e interesantă, căci aici se întrepătrund cel puțin doi radicali diferiți. Unul ar fi sensul de „gură a peșterii, peșteră și loc de refugiu” (comentat și explicat într-un comentariu), al doilea ar fi șură cu sensul foarte practic de azi, dar care putea foarte bine să derivă din primul, o resemantizare dintr-un sens de „gaură” (*k’ura > *čură – șură; av. sura), vizunie cu rol în stocarea grânelor. Cel puțin asta avem consemnat în istoria străveche, invadatorii căutau în primul rând la fumul vetrelor și la gaie (pasărea turcului) ca să găsească așezări de oameni, apoi luau robi și căutau gropile de provizii.
      Al treilea ar fi un sens metaforic de „mare, lat”, care se pierde prin omonimia cu celelalte.

      O explicație pentru care avem variabilă șură/șiră ar fi dacă inițial aveam un diftong *ui la mijloc, provenit la rândul lui din u lung. Așa explică limbile slavice și albaneza unele dezvoltări de cuvinte care azi au ori [u] ori [i]. Albaneza are y și i cu pronunțare specială, proprie.
      https://hroderic.wordpress.com/2010/12/03/sura/

      Pentru șir am găsit un sinonim săcastru. Nu cumva este o variantă dacică coradicală cu verbul a socoti? PIE *sekʷe- „a urma”
      https://hroderic.wordpress.com/2011/11/02/socoteli/
      Interesant acest sufix -astru, -estru. Să nu fie același ca cel din tarabostes sau reg. argestru! Cu siguranță nu-i același cu alb.-isht (ranishtë (nisipărie, groapă de nisip; Ranisstorum, cu sufix genitival latin -orum; lëmishte- murdărie) sau rom.grădiște și altele asemenea lor.

      Acum depinde cum vedem sufixul ăsta, -stru. Avem o despicare a lui [t] final sau e parte din tema..sufixului? La fel am interogat retoric sufixul -andru și -and, cu toate că aici nu-i deloc clară originea sufixul -and din Apuseni, Vrancea și alte zone. Poate fi sufixul -ad cu un [n] infix, o nazalizare. Ex. cărunt și cănut din aromână, țărigă (Belinți; nisip) și țăringă din Apuseni

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 13, 2016 @ 7:02 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: