Istoriile lui Roderick

Septembrie 23, 2010

Răpciunele şi hoţia

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:54 pm

În DER,

răpciúne s.m. – Septembrie. – Var. răpciun. Origine îndoielnică. Se consideră reprezentant al lat. raptiōnem „șterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pu;cariu 1433; Tiktin); din lat. *rapatiōnemrapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sînt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gîndit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă. Prezența suf. –ciune nu este o probă suficientă că acest cuvînt este moștenit, fiindcă acest suf. se poate atașa și la elemente sl. (cf. slăbiciune). Poate se leagă de cuvîntul anterior.”

Există însă tracă un nume propriu ( feminin ) care ar putea trimite la numele popular al lunii în curs, „răpciune”, anume Reptatercos.

I.I. Russu îi găseşte numelui trac originea în IE *rep- „a apuca, a răpi” (v. „Limba traco-dacilor” ).

Înseamnă asta că originea lui „răpciune” poate fi autohtonă ( tracică ) ? Probabil că da.

Din PIE *rēp- provine proto-balticul *rē̂p- (-ja-) „a smulge, a apuca” , lit. rḗpti „a aduna, a colecta”.

( Interesant este PIE *terK- „ramură”. Dacă -tercos provine din acest radical, Repta-tercos ar putea însemna oare ceva de genul „mlădiţă ruptă”, o metaforă pentru „fiică” ? ( o „aşchie care nu sare departe de trunchi” ? )

În română „a fi rupt din” nu are neapărat conotaţia negativă a „înstrăinării”. „Rupt din soare” înseamnă „cules din Soare, ca Soarele, frumos, strălucit”.

O explicaţie posibil fantezistă, totuşi.

I.I. Russu îl derivă pe –tercos din IE *ter- „tare” )

***

Dacă suntem la capitolul raptiōnem „șterpeleală” să vorbesc un pic şi despre „hoţie”.

Tot în DER ( Al. Ciorănescu ),

hoț (hóți), s.m. – 1. Persoană care fură. – 2. Persoană ageră, isteață. Origine obscură, probabil expresivă. Pare a aparține aceleiași rădăcini expresive haț, cf. hățaș, s.m. (Bucov., hoț). Variația vocalică nu e rară în cazuri de interpretare expresivă, cf. hală și hoală, hanță și hoarță, handră și hoandră, hăis și hois, etc. Pentru identitatea formală a numelui cu interjecția cf. cioc, dop, hop. Originea expresivă a fost indicată încă de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 294, dar nu pare să fi fost acceptată. Celelalte ipoteze sînt departe de a convingătoare: din sl. zlodĕi „malefic” (Cihac, II, 141); de la o rădăcină sl. *chop-, de unde și rus. chopitĭ „a prinde”, cu suf. sl. –ĭcĭ, de unde *hopț (Densusianu, GS, IV, 153); de la rădăcina sl. *hot-, cf. poftă (Scriban). De aici pare a proveni numele huțani sau huțuli, populație carpatică din Galiția, care vorbește ruteana, dar care nu pare a fi de origine slavă. (După Rozwadowski, apud Vasmer, I, 324, acest nume ar fi got. guta „got”, transmis prin intermediul rut.; însă această ipoteză nu pare posibilă). […]”

Cred că e posibil ca „hoţ” să fie de fapt coradical cu „ostil” .

În Dicţionarul de sinonime ( M. Seche ),

„HOȚ s. 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șuț, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.”

La origine, PIE *ghost-i- „oaspete, străin” ( hitt. kasi- „vizită”, alb. huaj „străin” … ).

Dacă presupunerea mea e corectă, e oarecum ironic să avem în română – din surse diferite, dar aceeaşi rădăcină – pe hoţ, ostaş şi gospodar.

Anunțuri

38 comentarii »

  1. Eu cred că e o moștenire antică latină(raptionem) păstrată în popor dar ieșită din uzul curent al limbii.Nu-s sigur dacă sînt influențat de neologismul francez rapt/uri dar îmi pare că acest răpciune înfățișează dezfrunzirea copacilor toamna sau o fi o derivare lexicală drept sezonul bolilor de toamnă(ca răceala, guturai etc).Poate că răpciugă(animal bolnav) este un cuvînt înrudit.Sînt multe cuvinte în dicționarele noastre care concurau odată neologismele proaspăt intrate în uz(cum era odată vergură pentru virgină, căpută/e pentru pantofi, plăsa pentru aplauda, poporan și nu fr.popular).
    Eu sînt întru-totul de acord să reutilizăm(downgrade a notch) moștenirea noastră lexicală antică/medievală în defavoarea unor neologisme inutile(după părerea mea) de azi.Îmi pare o prostie să împrumutăm cuvinte care să acopere o moștenire lexicală mai veche, organic mai integrată specificului limbii române.
    Poate că e revolta substratului autohton dar m-am plictisit să urmăresc programe italiene sau englezești și să înțeleg mare parte ..vreau să fim originali :))) glumesc, bineînțeles! dar numai pe jumătate

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 24, 2010 @ 1:18 pm | Răspunde

    • >Dacă presupunerea mea e corectă, e oarecum ironic să avem în română – din surse diferite, dar aceeaşi rădăcină – pe hoţ, ostaş şi gospodar.

      Cărora i l-aş adăuga pe ostatic, desi statutul lui ca neologism e problematic.

      ostaggio
      http://www.etimo.it/?cmd=id&id=12143&md=0b9f4683c3d399e943e6204544d2e6cc

      deci e inrudit cu „obsedat” zic ‘talienii :-)!

      obsess
      c.1500, „to besiege,” from L. obsessus, pp. of obsidere „besiege, occupy,” lit. „sit opposite to,” from ob „against” (see ob-) + sedere „sit” (see sedentary). Of evil spirits, „to haunt,” is from 1530s. Related: Obsessed; obsessing.

      se potriveste cu ințelesul lui hoț dar si cu ostas (a ocupa, a asalta)

      Comentariu de Compay — Decembrie 9, 2010 @ 6:34 pm | Răspunde

    • > hoț = (reg.) furător, robalău

      În limba italiană, deși la hoț se spune ladro (lotru la noi), la a fura se spune rubare. Tot în italiană la lucruri în general se spune roba. Așadar, a fura la ei înseamnă a lua lucruri (roba), adică a ruba

      Hrubă (rubă) este loc unde se ascunde roba (lucrurile) furată

      Comentariu de sabinus — Februarie 6, 2011 @ 3:34 pm | Răspunde

      • Cuvântul „rob” să însemne așadar „om răpit”, „om furat”?

        Comentariu de sabinus — Februarie 6, 2011 @ 3:35 pm | Răspunde

  2. Expresia tipică pentru a lua un strugure din vie este „a rupe un strugure”:

    ” El voi să rupă un strugure, dar calul iarăşi îi zise:

    — Stăpîne, nu rupe struguri, căci via aceasta este sora cea mică a zmeilor şi de vei mînca numai o broboană, vei muri” ( N. Filimon, „Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos” )

    Dacii recoltau strugurii folosind un cosor de vie, cu lama dreaptă şi vârful curb.
    Poate că sabia tracică rhomphaia este la origine tot o „rupătoare”, un cosor.

    Poate că desfrunzirea copacilor să dea numele unei luni sau unui anotimp ( cum e „fall” în engleză ), dar nu cred că există vreo denumire care să însemne „sezonul bolilor”.
    „Vremea recoltei” mi se pare o variantă bună.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 24, 2010 @ 1:29 pm | Răspunde

    • Cum scoți tu acest a rupe din răpciune? Faci apropiere între cealaltă denumire, Vinicer/Vinicel, și presupui că răpciune se referă la recoltă? Nici măcar specialiști nu-s siguri pe etimologia lui răpciune.Cînd se transformă a rupe în a răpi?

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 24, 2010 @ 3:02 pm | Răspunde

  3. Lit. rḗpti “a aduna, a colecta” poate da o indicaţie despre sensul lui „Răpciune”.

    Cât despre „rupe”, se zice că vine din lat. „rumpere”, care vine din PIE *reup, altul decât *rep. Probabil înrudite la un nivel mai vechi.

    N-am zis că „rupe” provine din „răpciune” ; doar că există o asemănare între „răpciune”-strânsul roadelor, pe de o parte şi „ruptul” unui strugure, pe de altă parte. Poate că acest „rupt” era mai demult „răpt” şi a existat o confuzie. Nu ştiu care e legătura dintre ele, dar cred că nu e neglijabilă.

    *

    O indicaţie în plus. În engleză există „ripe season”.
    Cf. etymonline.com

    „reap. to cut grain with a hook or sickle,” O.E. reopan, Mercian form of ripan „to reap,” related to O.E. ripe ”

    „O.E. ripe „ready for reaping, fit for eating,” from W.Gmc. *ripijaz (cf. M.Du. ripe, Du. rijp, O.H.G. rifi, Ger. reif); related to O.E. repan „to reap” „

    Comentariu de Roderick — Septembrie 24, 2010 @ 4:05 pm | Răspunde

  4. Reap the rewards of a hard work..înțeleg acum.
    râpcuí, râpcuiésc, vb. IV (reg.) a tăia râpca, a curăța vița de ramuri inutile
    râpcă, râpce, s.f. (reg.) ramuri uscate rămase de la curățatul viei.

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 24, 2010 @ 4:34 pm | Răspunde

    • Să fie vorba , de fapt, de RÂPCIUNE și nu de răpciune?

      Comentariu de sabinus — Septembrie 25, 2010 @ 4:31 am | Răspunde

      • Sînt sigur că a răpcui și a rîpcui erau complementare.

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 25, 2010 @ 9:36 am | Răspunde

  5. „a râpcui” – fain cuvânt; de bună seamă coradical cu „răpciune”.
    „Râpcuitul” ăsta se face în alt sezon ( primăvara ) decât răpciunele, deci e firesc, chiar necesar ca aceste două cuvinte să aibă forme diferite ( deşi aceeaşi rădăcină )

    Comentariu de Roderick — Septembrie 28, 2010 @ 8:50 am | Răspunde

  6. O chestie. La lituanieni

    „Rugpjūtis (August) is derived from rugiai, rye, and the verb pjauti, to cut. This staple Lithuanian grain is harvested then; before mechanization, this was performed with sickles. It was also known as degėsis, paukštlėkis, and pjūties.

    Rugsėjis (September) is also derived from rugiai, with the suffix sėti, to sow. The grain is sown at this time, germinates, and overwinters in the fields, resuming growth in the spring. Other names for this month were rudenio, vėsulinis, paukštlėkis, šilų, rujos, strazdinis, rudugys, viržių, sėjos, veselinis, and vesulis.” ( wikipedia )

    Să aibă de-a face „răpciunele” cu secara ( rye , PIE *rug-i- ) … parcă n-aş crede totuşi. Ce-i drept, cultura ei se pretează mai bine zonei de munte, de care au fost legaţi dacii şi, mai apoi, românii. Să dea numele unei luni din an, pentru ca mai apoi să fie cvasi-inexistentă în tradiţiile populare, mi se pare improbabil.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 8, 2010 @ 2:32 pm | Răspunde

    • Totuşi, e de văzut cât de importantă era secara pentru geto-daci.

      M-a intrigat, ţin minte, episodul istoric în care Alexandru Macedon, în războiul cu geţii, a poruncit „pedestrasilor să înainteze, culcând grâul cu lăncile înclinate până au ajuns în locurile necultivate”.
      La ce bun să culci grâul cu lăncile ? Cel mai înalt grâu pe care l-am văzut abia îmi trece de genunchi. Poate că în antichitate se cultivau varietăţi mult mai înalte.
      Dar nu cumva e vorba de secară, ca în aceste poze?

      Comentariu de Roderick — Decembrie 10, 2010 @ 3:04 pm | Răspunde

      • Sunt sceptic in privinta secarei.
        Grânele ancestrale de pe teritoriul de azi al Romaniei erau tenchiul (engl. Spelt) respectiv alacul.

        alác, s. m. – Specie de grîu foarte rezistentă. Origine obscură. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemănătoare celei care a dat álaga în sp. (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), însă der. este dificilă. În general se admite că etimonul pentru rom. este mag. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Gáldi, Dict., 170); dar în mag. este cuv. străin (Drăganu, Dacor., VII, 201), probabil rom. (Edelspacher 8). Și mai îndoielnică este legătura cu alb. akuë (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugerează alb. lakër „verdeață”, din gr. λάϰανον.

        Comentariu de Compay — Decembrie 12, 2010 @ 11:15 pm | Răspunde

      • Secara se cultiva încă din Neolitic în zona culturii Gumelniţa ( vezi http://prehistoire.e-monsite.com/rubrique,economia-neolitica,1101577.html ), pe unde au călcat mai târziu şi oştile Machidonului.

        Nu e exclus ca lanurile culcate să fi fost de tenchi – cu înălţimea de 97-140 cm, cf. http://www.spelt.com/spelthistory.html, mai mică decât a secarei (120 – 180 cm), dar totuşi considerabilă ; soldaţii macedoneni nu erau, probabil, prea înalţi.

        După I. Duridanov, numele tracic al tenchiului/ alacului ( reconstruit ) este *pura. PIE *pūr- .

        Interesant e că în română „pur” este un gen de Allium, un usturoi sălbatic ( ca fr. poireau, lat. porrum ); alt radical , *prs-.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 13, 2010 @ 3:50 pm | Răspunde

      • Aici se explica etimologia:

        http://www.etimo.it/?term=porro&find=Cerca

        Comentariu de Compayee — Decembrie 13, 2010 @ 6:23 pm | Răspunde

  7. Poate răpciune si răpciugă au in comun ideea de „decay”. Caderea frunzelor datorata ruginirii, decay-iului acestora. Inainte de a cadea, de a se desprinde de planta, toamna, frunza se ofileste, rugineste. E un proces patologic care se regaseste in semnificatia (de boala) a cuvantului răpciúgă. Tot aici ar trebui inclus misteriosul cuvant rapăn, cu sens oarecum similar. Potrivit lui Puscariu acesta ar avea o origine gepida.

    răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă).

    catarrh

    late 14c., from M.L. catarrus, from L.L. catarrhus, from Gk. katarrhous „a catarrh, a head cold,” lit. „a flowing down,” from kata- „down” + rhein „to flow” (see rheum).

    rápăn (-nuri), s. n. – 1. Rîie la cal, cîine sau porc. – 2. Erupție, pustulă, chelbe. – Var. arap. Sb. rapa „bubă, escară”, rapun „cu bube, cu escare”. Mai puțin probabilă der. din sl. svrabŭ „rîie” (Cihac, II, 305), sl. svrabinu „care dă mîncărimi” (Scriban, Conv. Lit., 1911, 936) din germ. Rappe „coji” (Pușcariu, Dacor., II, 605; REW 7059) sau din germ. medie Rapfe „rîie”, gepid. *rappôns (Pușcariu, Lr., 273). Sb. rapa sau pl. rape „denivelări” a dat în rom. rap, s. n. (coș, denivelare), cuvînt rar folosit de Țichindeal, al cărui pl. rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapură, răpuri, răpurei), s. f. (Banat, bubuliță; Banat, Trans., erupție, pustulă), cf. ALR, I, 25 și 129. – Der. răpănos, adj. (cu rapăn).

    Comentariu de Compay — Decembrie 9, 2010 @ 4:11 pm | Răspunde

  8. Rapciune, respectiv Septembrie care coincid cu debutul toamnei si caderea frunzelor si-ar fi putut trage numele de la rapăn, care cauzeaza caderea frunzelor. Sigur, frunzele cad toamna in virtutea ciclului biologic dar inainte de cadea ele capata un aspect ca si cum ar fi afectate de boala.

    O bizara sechela gepidă in limba romana din timpurile in care acest neam germanic isi avea regatul undeva in apropierea Clujului de azi, la Apahida (unde s-a descoperit necropola regala a capetaniilor acestora). Acest cuvant germanic, adoptat de populatia locala a convietuit cu latinescul de import „toamna” pana in zilele noastre sub forma rapciune.

    RÁPĂN
    Boală a merilor și a perilor, provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea. – Et. nec.

    Cuvatul „toamna”, patruns in romana din latina respectiv din etrusca are si el intelesul de uscare, uscaciune deci tot o aluzie la ciclul biologic al plantelor.

    autumn
    late 14c., from O.Fr. autumpne, from L. autumnus (also auctumnus, perhaps infl. by auctus „increase”), a word perhaps of Etruscan origin. But Tucker suggests a meaning „drying-up season” and a root in *auq- (which would suggest the form in -c- was the original) and compares archaic English sere-month „August.”

    In maghiara, cuvantul pentru toamna este Ősz.
    Cuvantul pentru caprioara este Őz
    (Roe Deer – Capreolus capreolus)

    Ceea ce leaga aceste doua cuvinte este numitorul lor comun cromatic:
    rosul, ruginiul, roscatul (culoarea blanii caprioarei)

    Comentariu de Compay — Decembrie 9, 2010 @ 4:34 pm | Răspunde

    • Subiectul nu prea intră în preocupările mele, dar acest „őz” pare a trimite spre rădăcini IE legate clar de ideea de „capră” ( nu de culoare ).

      În lituaniană, „Ožys”, „ožka” = capră. Provine din IE *ag’- , ca şi alb. dhī.
      Dintr-o altă rădăcină, *aig’- ( tot „capră” ) provin v. gr. „aigos” – capră , avest. „izaēna-” – piele ( de capră ). Pe seama acestei rădăcini e pus şi numele localităţii dacice Aizis.

      Finlandezul „vuohi” – capră – cf. wikipedia citând un studiu al lingvistei Kajsa Hakkinen- ar proveni dintr-o limbă baltică.

      Comentariu de Roderick — Decembrie 12, 2010 @ 8:50 pm | Răspunde

  9. In maghiara, cuvantul pentru toamna este Ősz.
    iar cel pentru caprioara este Őz (Roe Deer – Capreolus capreolus)

    Ceea ce leaga aceste doua cuvinte este numitorul lor comun cromatic:
    rosul, ruginiul, roscatul (culoarea blanii caprioarei)

    English roe is from Old English raha, from Proto-Germanic *raikhon, cognate to Old Norse ra and German Reh. A 5th century runic inscription on a roe deer ankle bone found in England (the „Caistor-by-Norwich astragalus”) transliterates as raïhan, thought to refer to the deer itself. Ultimately, the word may be drawn from the Proto-Indo-European root *rei-, meaning „streaked” or „spotted.”
    Another translation suggests that „Roe” is a ancient word meaning the color red.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Roe_Deer#Etymology

    Se pare ca si in maghiara “őz” e o roe-deer, respectiv o caprioara rosie.

    Comentariu de Compay — Decembrie 12, 2010 @ 10:11 pm | Răspunde

  10. Anyway, ca sa ne intoarcem la rapciune, vezi:

    http://books.google.ro/books?id=TCU8AAAAIAAJ&q=r%C4%83pciune&dq=r%C4%83pciune&hl=ro&ei=8lAFTZT1DIWVOvja6aYB&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCQQ6AEwADgo

    zice-se ca ar veni de la raptio uvae = culesul viilor in contextul calendaristic specific al Imperiului Bizantin, imperiu a cărui populatie latinofonă avea să devină ulterior poporul român de azi

    Comentariu de Compay — Decembrie 12, 2010 @ 10:58 pm | Răspunde

    • „…contextul calendaristic specific al Imperiului Bizantin, imperiu a cărui populatie latinofonă avea să devină ulterior poporul român de azi”

      D-le Compay, dacă sunteţi acelaşi, parcă spuneaţi că nu sunteţi suporter al vreunei teorii imigraţioniste :) Anyway …

      Comentariu de Roderick — Decembrie 13, 2010 @ 3:59 pm | Răspunde

      • Nu, nu sunt (in principiu) desi nu pot fi imun la anumite argumente care ne-ar putea sugera contrariul atunci cand ele sunt batatoare la ochi. (In paranteza fie spus, cum se face ca popularul nume de cal la români „murg”, poate cel mai popular apelativ echin, alaturi de „roib” face aluzie la regiunea din Apulia numita si Murge care a dat calul medieval cu acelasi nume ?)

        http://it.wikipedia.org/wiki/Murge

        http://en.wikipedia.org/wiki/Murgese

        The Murgese horse, also known as the Murghese or Murge Horse originated in the Murge, Apulia area of Italy during the Spanish rule, and were developed from Barb and Arabian horses

        Sigur, nu vreau sa insinuez ca numele calului murg implica faptul ca imigranti din Apulia l-ar fi adus cumva cu ei in zona carpato-dunareana unde mai apoi numele i-a fost adoptat de localnici. Totusi, ideea care trebuie s-o retinem este ca globalizarea nu e un concept recent ci a existat dintotdeauna.

        Dar ca sa ma intorc la rapciune, daca el intr-adevar provine de la raptio uvae = culesul viilor (ruperea strugurilor) atunci avem dovada ca latinismul uva l-a precedat in proto-româna pe mai tarziu devenit popular strugure la randul lui asemanator germanicului (gepid?) Trauben, in ultima instanta provenind (speculez!) din latinul Ribes

        Din lat. *uvŭla (Pușcariu, Dacor., VI, 13; REW 9105) nu pare posibilă fonetic. De la gepidicul *thrubilo sau *struwilo, care ar corespunde germ. Träublein (Diculescu, ZRPh., XLI, 424; Diculescu 178; Gamillscheg, Rom., Germ., 266) este inacceptabilă fonetic și istoric.

        Comentariu de Compayee — Decembrie 13, 2010 @ 6:10 pm | Răspunde

      • Nu ştiu dacă numele calului medieval „murgese” explică „murg”= negru, negricios, „amurg” = înserare, bulgarul „mrak” = apus, rusescul „muryi” = brun.

        Calul e numit la români -generic şi oarecum sentimental – „murgul” posibil dintr-un alt motiv, care ar fi rădăcina IE *marko- „cal” ( v. engl. „mearh”, engl. „mare”, irl. „marc” ); desigur că a existat o contaminare între această rădăcină şi „murg”=de culoare închisă.

        *

        Între Apulia şi Dacia există o legătură ancestrală ( vezi numele dacilor apuli şi al cetăţii Apoulon ).
        Poate bănuiţi că şi dacii apuli au venit din Italia. În realitate e cam invers.

        *

        Limba română – ca şi românii – s-a format şi de o parte şi de cealaltă a Dunării.

        Una e să nu puteţi fi „imun la anumite argumente care ne-ar putea sugera contrariul” şi alta e să afirmaţi acest contrariu.

        Continuaţi să trageţi spuza pe turta latină, ceea ce poate fi un sport, dar – am mai spus-o – nu e terenul lui aici.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 14, 2010 @ 10:18 am | Răspunde

    • De la murg ‘negru’ vine și numele plantei ‘mur’, care face niște fructe negre, numite ‘mure’

      Amurg înseamnă ‘la murg’ , adică când vine murgul ‘întunericul’, ‘noaptea’

      Comentariu de sabinus — Decembrie 14, 2010 @ 6:25 pm | Răspunde

      • Ar putea să existe vreo infuenţă a lui „murg”- negru asupra lui „mur”- arbustul. Vezi comparaţia populară „ochii ca mura” ( = negri )

        Dar „mur” ( numele arbustului ) are o origine destul de clară în IE *mor- ( armean „mor”, lat. „mōrus”, v. gr. móron ). Acelaşi radical a dat irl. „smēar”, care seamănă cu „zmeur”, dar înseamnă mur.

        Rădăcina nostratică se reflectă de ex. în coreeanul „mǝru” ( struguri ), laponul muor’je (fruct) etc.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 15, 2010 @ 9:15 am | Răspunde

  11. > IE *mor- ( armean “mor”, lat. “mōrus”, v. gr. móron)

    Dacă mur (mor) înseamnă ȘI negru, atunci este posibil ca termenul MOROI să însemne „omul negru”

    Comentariu de sabinus — Decembrie 22, 2010 @ 4:19 pm | Răspunde

  12. Am auzit expresia „cade murga” adica vine noaptea.Sau „a intrat murga in sat” cu intelesul de „s-a inserat”.

    Comentariu de Sabin — Decembrie 25, 2010 @ 7:28 pm | Răspunde

  13. Ar fi interesant care limbă are cele mai multe derivate din PIE reup- care a dat robbery în engleză și robalău, robălie, robaci, răbda, roabă, înrobitor, desrobitor, robotaș, robime, robotă.
    Un personaj misterios care apare pe scena istoriei în legătură cu afirmarea puterii dacilor din Carpați, posibil ca urmare a unor lovituri date celților, este Rubosbostes. Ce poate fi mai nimerit în acest caz decît ca „Rubo” să însemne ceva ca „cel ce robește” și „bostes” cunoscut, faimos pentru…?
    Interesant că în același timp rubeo înseamnă roșu în latină iar roibat/roaibă roșcat la noi(ambele folosite mai ales în leg.cu animalele roșcate au brun)..ceea ce ar fi oarecum potrivit cu preconcepțiilor unor antici că tracii erau roșcovani.
    Rob a dat o familie lexicală mult prea diversificată și bogată ca măcar o parte din ele să fie autohtone, întrebarea este care? Robalău este reg.din Bihor, deci măcar teoretic putem spune că e o moștenire germanică..deși italienii au un cuv. asemănător.
    Celebrul ciob de oală(?) din podișul Getic cu inscripția dacă REB e la fel de interesant..
    ERÉB s.n. (În mitologia greacă) Loc întunecat, subteran, unde era împărăția morților. [Cf. it. erebo, lat. erebum, gr. erebos]. ..oare nu era populat cu robi? :)

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 5, 2011 @ 12:36 pm | Răspunde

    • robalău și robălie (derivate din a robi) nu vine din IE *reup, ci e slav (sau tracic) cu sufix -lă, care sigur e tracic, deci alcătuite pe teren românesc. S-ar putea ca unele verbe terminate în -li să fie urmarea unei astfel de sufixări.

      Rubobostes, Burebistas, tarabostes
      S-ar putea să nu fie cazul unui „IE aorist” (bistas – bostes ) dar poate fi valabil pentru limba dacică(dierna – dornă ?) http://en.wikipedia.org/wiki/Aorist

      „ 3.1.2.4. Class III: asigmatic aorists with lengthening. Another variety
      of the Proto-Albanian asigmatic aorist is characterized by the long
      grade of the root vowel: *ã < IE *ë. Historically, it is comparable to
      some of the Italic perfects reflecting the same ablaut grade, cf. Lat edõ
      'to eat' ~ ëdl, as well as Germanic and Celtic preterits (the Germanic
      forms, however, might be the result of old reduplicated forms). In
      certain cases, this similarity can be corroborated by an etymological
      equation, cf. for example mbledh, aor. mblodha ' to gather, to collect' <
      *amb(i)-ledza, aor. ambi-lãdza : Lat legõ, aor. lëglid.; ndjek, aor. ndoqa
      198 CHAPTER THREE
      (with secondary -q-) 'to follow' < *en-teNa, aor. *en-teNa : OIr techid
      ' to run', pret. -táich.
      Verbs ending in velars have developed a secondary palatalization of the
      velar in these lengthened aorists. One verb has generalized it to the
      present stem: dergj: aor. dorgja 'to lie down, to lay sick, to be ill'. In
      one case a present stem with e < *õ was later reanalyzed as a lengthened
      grade aorist: Nredh < *Nrõda ~ aor. Nrodha 'to plunge, to immerse, to
      steep, to smother, to bespatter'.
      Aorists with lengthening are formed from thematic presents with egrade
      (in one case with zero-grade, cf. dal):
      present aorist
      bjerr borra ' to lose'
      bredh brodha ' to jump, to spring'
      dal dola ' to go out'
      djeg dogja ' to burn'
      djerr dora ' to destroy'
      dredh drodha ' to turn, to rotate'
      hedh hodha ' to throw, to shoot'
      heq ~ heN hoqa ~ hoNa 'to draw, to pull'
      mbjell mbolla ' to sow'
      mbledh mblodha ' to gather, to collect'
      mjel mola ' to milk'
      pjeN poqa ' to bake, to cook'
      pjeN poqa ' to touch, to meet' ”

      Comentariu de sorin5780 — Decembrie 17, 2012 @ 11:34 am | Răspunde

  14. La noi există o ciupercă care are o pălărie brun-roșcată și care se numește hrib. Probabil numele vine de la hreb, care, probabil, se referă la culoarea pălăriei (vezi numele hrebenciuc)

    Un loc întunecat aflat sub pământ este și hrubă

    Hribii cresc în pădurile de molid, care sunt păduri întunecoase. Probabil numele de hrib se referă și la acest lucru, adică la faptul că această ciupercă trăiește în păduri întunecoase și umede

    Comentariu de sabinus — Februarie 6, 2011 @ 3:22 pm | Răspunde

    • În cazul lui hreb și hrubă e mult mai posibil să fie legate de greabăn, dar cu fonetica ucraineană..adică forma cocoșată, sferică să fie sursa denumirii. Cu brebul și brebenelul/ breabăn cred că e vorba de o culoare roșcată spre foarte închis după cum dau de înțeles plantele și animalele vizate. Nu pot explica acest prefix B, dar oricum nu e izolat în limba română..daurit,dalbă. Oricum ar fi am impresia că prefixele astea au scopul de a întări ori caracterul pronunțat al culorii ori invers.

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 6, 2011 @ 5:39 pm | Răspunde

  15. Țin minte că era odată un trib numit HARPI, pe care mulți îl vedeau apropiat de carpi prin analogie superficială. Ei bin, în graiuri, a hrăpi înseamnă a răpi.
    Var.Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri.
    Unde mai pui că răpitor mai înseamnă și frumos, atrăgător, probabil că pasiunea carnală le cam înșelau simțurile domnițelor.
    Dacă hărăpi/hrăpi are vreo legătură cu hăreți, hăreț nu știu (..merită aprofundat), dar se pune întrebarea Harap-alb e vreun relict antic, altul decît harap=arap=cioară ?
    Deci ai intuit excepțional de bine Roderick, pentru că recapitulînd, avem o gamă prea mare de derivate și sensuri pe care latina singură nu le poate avea.Deci a rupe, a răpcui, a rîpcui,a hrăpi/răpi, răpitor, hrăpăreț, a răpune.
    Cînd am citit explicația din dex pentru verbul „ a răpune ”, mi-a rămas un nod în gît: ăștia îl trag din lat.reponere, adică a repune, dar ce… viața sub curmătura sabiei? :))

    Posibil ca și romfaia aia și a rupe să vină toate dintr-o singură rădăcină cuprinzătoare.
    Citez: From Latin raptor (“robber”) from Latin rapere (“seize”) ..ce zici aici de regionalismul robalău(hoț), rob, robi și celelalte? De unde vin acum: slavă, germană sau latină?

    De căutat dacă și drapër (seceră) nu vine pe aceeași cale bătătorită de româna noastră populară. Ce zici de „ dărăpănat ” acum?

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 26, 2011 @ 10:36 am | Răspunde

  16. rápăn, -ă adj., pl. enĭ, ene. Vest. Plin, încărcat (de florĭ, de poame).
    în Olt. (despre pomi) plin de fructe.
    Cu un sufix -ciune, care se aplică universal, avem numele perioadei când cei care au trudit pământul culeg roadele muncii de peste an. Mi s-au părut curioase sensurile luate din acest radical IE, dar mi-am amintit ce evoluție a avut IE (s)ker- , mai axact tema lărgită *karp- (gr.karpos- fructe, ceea ce culegi)

    Prin urmare: IE *(e)rep-, *rēp- ”to pinch, to tear, to injure”
    lat.rapere, eng.reap și alb.rrjep, rjiep http://en.wiktionary.org/wiki/rrjep
    apoi râpcă și de aici derivatul râpcui (verbul original cred că arăta un pic altfel), foarte probabil și a răpune(interesant sens ”a învinge, a întrece”).
    Metaforic, latina și albaneza au ajuns la un numitor comun: alb.vrap (to hasten, to race, to run) și lat.rapidus. La aceste se adaugă hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. E semn că avem și noi sufixul proto-alb. *awa , însă apetența graiurilor maram. și mold. de a transforma [v] în [h] nu avem dovada concludentă (sau [ghe] cf. cu ghite în loc de vite). Dar cine mai poate evita semantismul cu reg.scorotă construit tot pe același calapod?

    adj. rapăn se aseamănă cu gr.karpos, dar mai ales cu lit. Repti – ‘gather (together), include, enclose.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2014 @ 7:52 pm | Răspunde

  17. […] -ciune, care coincide cu cel din ”răpciune”, numele popular al lunii septembrie (v. și https://hroderic.wordpress.com/2010/09/23/rapciunele-si-hotia/). E posibil ca acest sufix să fi existat și la alte denumiri populare ale lunilor anului, azi […]

    Pingback de Iezmăciune | Istoriile lui Roderick — Septembrie 27, 2014 @ 9:21 pm | Răspunde

  18. Mai întâi vreau să reamintesc că hrapă și a hrăpi u sunt coradicale.. A răpi și a hrăpi sunt complementare, însă primul vine din lat. rapere (snatch, grab, carry off) , iar al doilea dintr-un verb dacic coradical al alb.rrjep (to peel, tear off) și un prefix v- (h la noi) care nu mai este perceput astfel.
    Cred că în trecut am comparat verbul dacic a hrăpi cu alb. rrëmbej (to kidnap; rrëmbimi) dpdv al tiparului de gândire. Albanismul vine din rad.rembh- „to cut off; to hack; to notch” …. sau e coradical cu tr.romphaia din IE *rumpe (PIE *hréw, -p, “to tear out, dig out”) ca „Old English berēafian ‎(“to bereave, deprive of, take away, seize, rob, despoil”)”
    https://en.wiktionary.org/wiki/bereave#English

    Mo;teniri> răboj (răbuș), cărâmb (băț gradat de măsurat laptele), trac karambos (bâta ciobanilor; probabil scărpuit cu informații despre turmă), cărăbăni (?), a răbonța (*răbunci; răvăși, împrăștia; ac.semantism ca al vb. a sărmădza).
    Nu-i același lucru cu râmboi (rabol, râmboci; din rad.rebh- fast) dar probabil nici prea departe.
    Înrudit poate cu alb.rrebe (mood, caprice) avem mold.răbuș (fire, cumpăt), deși în exprimare rezultă „fire vulcanică, volatilă”, deci tot rad.*rebh- fast.

    răbuș n. Mold. 1. V. răboj: am dus-o cam anevoie cu răbușul CR.; 2. fig. cumpăt: să nu mă faci să-mi ies din răbuș afară CR. [Ceh. RABUȘ].

    În Apuseni circula un sens pentru a hrăni (a apăra) care ar avea același prefix h- și un corespondent în alb.ruoj (resë, guard).
    From Proto-Albanian *rāgnja https://en.wiktionary.org/wiki/ruoj#Albanian

    Mi se pare interesant al doilea etimon propus pentru alb. ruoj, deoarece explică câteva sensuri vechi ale verbului a (se) arăta, arh. aret (nu neol.franțuzesc; arret): Alternatively from Proto-Albanian *(a)ru(u)ē-, from Proto-Indo-European *h₂reu- ‎(“to get light, brighten”). Compare Armenian արև ‎(arew, “sun”)[2].

    https://dexonline.ro/definitie/aret
    aret (cuprins, împrejurime; sau cât cuprinzi cu ochii)

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 11, 2016 @ 12:56 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: