Istoriile lui Roderick

September 29, 2010

Despre Sargetia

Filed under: Kogaionon,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:38 pm

Sargetia – numele râului în care, după Dio Cassius, Decebal şi-ar fi ascuns comorile, descoperite apoi de romani cu ajutorul trădătorului Bicilis.

După Dio Cassius râul Sargetia “uda reşedinţa regală”.

Ideea de a ascunde tezaurul regal în apropierea reşedinţei regale mi se pare oarecum ciudată. Pare mai probabil ca râul Sargetia – dacă a existat, fiind pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa lui-  să fi fost un pârâu ascuns, anonim, situat într-o zonă mai neumblată în epoca dacică.

În cele ce urmează existenţa unui râu cu numele Sargetia va fi considerată reală. Pentru varianta contrară – o posibilă confuzie datând din antichitate – vezi aici şi aici.

*

Voi începe cu o variantă nu prea probabilă a explicării numelui Sargetiei; merită spusă, însă, măcar cu titlul de “coincidenţă interesantă”.

Numele latin al mesteacănului, betula , provine – ca şi numele său în limbi celtice: bedwen (galeză ), bezvenn ( bretonă ) – din PIE *gʷetw- “răşină, materie lipicioasă”.

Sensul rădăcinii PIE se referă la sucul mesteacănului, din care altădată de prepara “zahărul de mesteacăn”.

Un produs asemănător, de găsit azi în supermarketuri, este canadianul “maple syrup”. Şi numele românesc al mesteacănului se referă la aşa ceva ( cf. DER , provine din  “Lat. mastichinus, din gr. μαστίχινος […], datorat sevei sale dulcege, care a fost comparată cu masticul, gr. μαστίχη ” ).

În limba dacilor, PIE *gʷetw-  putea să dea *getua. Cuvântul se putea referi fie la mesteacăn, fie la seva lui sau la vreo altă “răşină” ( ca sanscr. jatu).

În această perspectivă, primul formant al cuvântului Sargetia, “Sar-“, ar putea reflecta PIE *g’har(a)- / -e- “a zgâria” ( în ciuda asemănării, cuvântul românesc nu provine, se pare, din această rădăcină). Din *g’har(a)- provine lit. žer̃ti , žarstī́ti, grec kharássō “a grava”.

În limba dacilor, IE *g’har ar da *zar ( o caracteristică “satem”; după I.I. Russu, IE g’her > Zeres, Zerula ).

“Zar-getua” ar putea însemna “mesteacănul crestat”; crestat pentru sucul său, o operaţiune desigur practicată în epoca dacică ( în care, probabil, singurele surse de “dulce” erau mierea şi seva mesteacănului ).

Ar fi nume nu prea “răsunător” pentru pârâul Sargetia. S-ar potrivi, însă, cazului – firesc –  în care pârâul Sargetia era un simplu curs de apă ascuns, anonim.

Există şi azi pâraie numite Mesteacănul. În Munţii Şureanu, pâlcuri de mesteceni pot fi des întâlnite la limita superioară a pădurilor. Desigur că şi recoltarea sucului era des practicată, lăsând probabil urme în toponimie.

După părerea mai multor lingvişti, dacii numeau mesteacănul *berza ( corespunzând deci engl. birch ). Nu e exclus însă ca acest copac să fi avut şi o denumire sinonimă, *getua, mai ales că aceasta ar fi fost în legătură cu destinaţia lui economică.

Similar, în satele de munte oamenii denumesc arborii – cei vii – şi “copaci” şi “lemne”.

*

Nu e exclus ca “Sargetia” să reflecte doar radicalul *g’har(a)- / -e- , cu o dublă sufixare. În greacă – kharádrǟ “pârâu de munte, torent, ravenă” ( fanii lui “Lord-of-the-rings” îşi aduc aminte de trecătoarea Karadras :) ), kharássō “a săpa, a grava”.

Alte posibilităţi:

-PIE *k(‘)er “pârâu, izvor”  – cu o evoluţie “satem”;

-PIE *ser- “a curge” ( care se spune că a dat “Germisara”, “Deusara” );

-PIE *dgʷher- “a curge, a inunda” >  sanscr. kṣárati `to flow, stream; to melt away, perish’ (sens care te face să te gândeşti la “apa Sâmbetei” şi presupusul ritual dacic de a arunca în unele râuri cenuşa morţilor ), arm. ǰur “apă”

Nu sunt excluse, cred, nici

-PIE *k’ar- “frânghie, şnur (?) ” -radical “atestat” până acum doar în armeană şi greacă

-PIE *k’ara- “cap” > arm. sar “vârf de munte”

şi, probabil, nici altele.

***

O posibilitate este ca într-adevăr Sargetia să fie numele râului care trecea prin capitala Daciei, independent de povestea ascunderii în el a tezaurului dacic.

PIE *k’arǝk- “loc împrejmuit” a dat lat. carcer , vechi prus. sarxtes “teacă a sabiei”, dar şi vechiul englez hearg “sanctuar păgân”.

Sargetia era apa care venea dinspre cetăţi şi sanctuare, dinspre “locurile întărite”, deci era firesc ca aceasta să se reflecte în numele ei.

Această din urmă etimologie mi se pare cea mai probabilă.

42 Comments »

  1. șurgău, șurgáie, s.n. (reg.) pârâu de munte

    Comment by Ioan Albu — January 29, 2011 @ 2:09 pm | Reply

    • Șurgău vine de la ciurgău, care la rândul lui vine de la CURGĂU “cel care curge”

      Comment by sabinus — January 30, 2011 @ 1:12 pm | Reply

      • Bine de știut! Eu îl imaginam dintr-un compus între șuroi, a șiroi sau șiroadă cu a goni la deal..mai exact cu acea formă regională care a dat muntele Găina. Ar fi fost curios dacă pîrîul ăsta al meu șiroia în sus spre deal :))

        Comment by Ioan Albu — January 30, 2011 @ 2:18 pm | Reply

  2. În Bucovina, zona Călimani, la rășina de molid i se spune MESTEACĂ, de la faptul că se culege de pe copaci și se mestecă ca o gumă de mestecat

    Numele copacului mesteacăn vine, probabil, de la rășina lui care se mestecă

    …………….

    La rășină i se mai spune și rezină, iar numle îi vine de la faptul că, atunci când se culege, se RADE/RĂZUIE de pe copac (de pe coaja lui)

    http://www.webdex.ro/online/dictionar/rezina

    Comment by sabinus — January 30, 2011 @ 1:20 pm | Reply

  3. Io și numai IO am descoperit : Ceată este, și aici n-am nici un dubiu, urmașul direct pe linie daco-treacă a numelui de geți.
    Mai exact, geates/getes/geta era o denumire uzuală cum ar fi TRIBUL, sau poate mai corect spus clan.
    În sanscrită: andhrajaati – tribul andhra
    http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=Andhra&country_ID=&trans=Translate&direction=AU
    și
    http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=jaati&country_ID=&trans=Translate&direction=AU

    CEÁTĂ, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei într-un scop comun. ♦ (Înv.) Grup de moșneni sau de răzeși care stăpâneau în comun pământ agricol, păduri etc. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale. 2. Grup organizat pe principii socialiste pentru a efectua o muncă în comun. 3. (Înv.) Trupă înarmată și organizată.
    Der. cetaș, s. m. (soldat, stegar, tovarăș; ortac; șef, căpetenie); înceti, vb. (a se asocia, a se forma o companie, a egala)

    certá (certát, certát), vb. – 1. (Refl.) A se lua la ceartă, a se ciorovăi. – 2. (Refl.) A se dușmăni, a se învrăjbi. – 3. A dojeni, a mustra. – 4. A critica. – 5. A pedepsi. – 6. (Refl., înv.) A se învăța minte. – Mr. nțertare, megl. (an)țertu, istr. certu. Lat. certāre „a certa” (Pușcariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); cf. alb. kjertoń (Meyer 220), v. it. certare, sard. kertare. – Der. ceartă, s. f. (ceartă, conflict, încăierare; mustrare; pedeapsă), deverbal; certăreț, adj. (gîlcevitor, arțăgos); certător, adj. (care ceartă, mustrător); certaș, s. m. (certăreț, gîlcevitor; impricinat, parte dintr-un proces). Ceartă ar putea fi o formație anterioară rom., deoarece îi corespunde alb. kjartë (Philippide, II, 636).
    Am I good or am I good?
    Zarmizegetusa (conf. andhrajaati) = „ ceata lui Zarmis ” sau „ a Zarmizei ceată ” cu Zarmize la forma de genitiv.
    Scoateți șampania!

    Comment by Ioan Albu — March 27, 2011 @ 8:40 am | Reply

    • Nici cătușă nu-mi pare departe de ceată.

      Comment by Ioan Albu — March 27, 2011 @ 8:42 am | Reply

    • În greacă igetas = lider, însă nu mai e vreun derivat asemănător pentru ceată/adunare.
      în română cetaș e tot un lider.
      Cîțiva regi traci de la sud purtau numele Geta la fel ca și sclavii de origine nordică din lumea tracă.Cum nu puteau fi toți regi, ci și oameni comuni, sensurile mai largi din română se aplică. Deci ceata era denumirea generalizată pentru clanuri așa cum teuta era pentru restul Europei.
      Nu cunosc fonologia lb.ilire, dar ce-ar fi ca termenul să fi început tot cu o africată ca-n meglenă(țeată)?

      Comment by Ioan Albu — March 28, 2011 @ 4:51 pm | Reply

    • V. ind. jāti- f. `birth, production’ ar proveni din IE *g’ene- “a (se) naşte”. În tracă a dat -zenus.

      Mai sunt “jánas” – rasă – coradical lui “gintă”, chiar “janús-” naştere; o fi legat de zeul Janus ? Naşterea Zeului la solstiţiul de iarnă…

      Comment by Roderick — March 28, 2011 @ 5:38 pm | Reply

    • P.S.
      Ce zici de germ. “Gatte” – soţ, engl. “together” ? Radicalul ar fi – după starling.rinet.ru – IE *gʷhedh- “to keep”

      Comment by Roderick — March 28, 2011 @ 5:56 pm | Reply

  4. E greu de spus care este sursa, dar eu mizez pe IE*kei- „ a pune în mișcare ” care a dat gr. kinein “to move.” , verbul lat. ciēre ( „ to rouse, excite, call, to summon ”) dar și sanscritul uttejayati – (stir up,spur de unde utte – sus și jayati – agită, instigă), alb kurdis – a instiga
    La nivel superficial pare-se că ceată și eng.gather au un numitor comun: PIE *ghedh- “to unite, join” dar parcă sensul de adunare pusă pe război primează.

    Ar fi interesant de aflat sursa urm: ciurdă/cireadă și ciopor

    Comment by Ioan Albu — March 28, 2011 @ 7:29 pm | Reply

    • alb. gjithë = toate, toți

      Comment by Ioan Albu — March 28, 2011 @ 8:36 pm | Reply

    • După etymonline.com “together” e corad. lui “good”, PIE *ghedh- “to unite, join” ( Pokorny spune la fel )

      După starling.rinet.ru , rădăcina lui “good” e *ghādh- “good”, dar a lui “together” e *gʷhedh- “to keep”. ( ? )

      *

      O chestie.

      În amharică “gosa” înseamnă popor, rasă. Rădăcina ar fi un proto-semitic *gyŝ ‘collect tribesmen for battle or help’ .
      Din rădăcina înrudită *ngŝ ‘to collect tribute; to rule’ provine “negus” – titlu purtat de suveranii Etiopiei.

      Rădăcina rădăcinii este, cf. starling.rinet.ru afro-asiaticul *g(ʷ)ayĉ- “chief by inheritance”.
      Într-o limbă cuşitică – hadiyya – din acest rad. provine “gōšta” – zeu, stăpân. În somali “ugaas” – şef tribal.

      De remarcat controversele etimologice în legătură cu engl. “god”…

      Comment by Roderick — March 28, 2011 @ 10:21 pm | Reply

      • PIE ghedh- a uni, a urmat în traca noastră următorul parcurs logic: ghedh a urmat o simplificare a gh în G, iar G înainte de eu (conf lui Reickenkron) a devenit o africată; dar nu s-a terminat aici deoarece avem diftongarea din străromână ce a dat termenul nostru uzual CEATĂ.
        De asemenea, și ceață e posibil să se fi format în același mod și așa evităm o altă explicație penibilă în dex.
        http://books.google.ro/books?id=cm-VwKgY8jcC&pg=PA323&lpg=PA323&dq=PIE+*ghedh&source=bl&ots=eSGUOhE-78&sig=ZbJKg0q7wQGXUCKqgGauXCaPo70&hl=ro&ei=e-6RTbvmKM7HsgaUpqXQBg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CDEQ6AEwAw#v=onepage&q&f=true

        În limbile slave această rădăcină IE a dat verbe similare englezei pentru a te bucura, dar și la noi în română..a se gudura, gudă(cățea și forma peiorativă de prostituată..dar aici nu înseamnă că e împrumut deoarece moralitatea e mai drastică cu gen.feminim conform cu hîndră și hăndrălău dar sufixul -andru e..pozitiv).Oare cum explicăm gîdele, ca germanic sau oriental?Nu par să aibă legătură cu ghidușie, gudura etc.
        Gudulătură și gudea, cavalerul de onoare au o logică sănătoasă.
        Cît privește limbile semitice, poate fi o coincidență! Răspindirea în IE îmi dă încredere să zic că e local.

        PS: căutînd ceva informații am dat iar peste bustum din lat. și se pare că are două sensuri: loc unde arde un rug și celălalt de movilă funerară(kurgan). Nu-i ciudat că-n română e baștă și buștușag, buștean iar baștină poate fi și locul unde-s arși/îngropați strămoșii.
        Tarabostes ar avea astfel o legătură indirectă cu termenul pentru nobilii traci, zibitides.

        Comment by Ioan Albu — March 29, 2011 @ 3:33 pm | Reply

        • gudă (cățea; prostituată) ar trebui să provină din rad. *gʷēdh- ”a.k. of mock” < *gʷōu-, *gʷū- ''dung, dirt'', (rom.goz, gudoare, godin/godac).
          Cred că am observat alb.''zi'' din următorul link atunci când căutam etimologia hidronimului Jijia și am dat peste analiza lui Moldovanu:

          Click to access DRAGO%C5%9E-MOLDOVANU.pdf


          http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+735&root=config

          Nu mai rețin ce însemna acel reg.gudoare, dar hîd, hîdos provin și ele din același etimon (Rut. chyd =„obiect respingător”, slovac ohuda =monstru), cu transformările lor specifice. Cred că *ū se închide prin
          â sau ă cândva prin primul mileniu creștin. La fel probabil și-n unele dialecte dacice, dacă luăm exemplul albanezei: *ū rămâne neschimbat sau devine ă (uneori â), iar în albaneză *ū se va pronunța ca un germ. ü și se va scrie ''y'', dar dialectal se transformă și-n ''i''. Dacă lingviștii noștri ar fi cunoscut asta, probabil că ar fi scris un amendament la transformările fonetice specifice limbilor paleo-balcanice (pentru acel *ū)
          https://dexonline.ro/definitie/hâd

          Sunt 99% sigur că avem și un dacism (e-grade: gʷedʰ-ja) corespunzător acelui alb.zizë. Cel mai frumos exemplu este chiar … jijínă s.f. (reg.) murdărie. Ăsta-i un exemplu de găsire ''în orb'' a unui dacism doar pe baza analizei cuvintelor albaneze și a transformărilor fonetice specifice celor două limbi. N-ai cum să dai greș dacă ții cont de câteva noțiuni de bază.

          Jijia trebuie să se fi tradus ''(apa) murdară''. De remarcat iar genul femin al unor hidronime.
          Tema primară trebuie să fi fost *giză (var.jiză, cu africata *dz).
          Cea mai veche pronunție a hidronimului trebuie să fi fost identică cu eng.Jyzia (taxa islamică asupra non-musulmanilor). Când a avut loc asimilarea *Jizia – Jijia (RUKI?) ?

          Dacă mă gândesc mai bine, mă întreb dacă apelativul peiorativ jidan (fem.*jiză?) n-are și el niscai legături. Ar fi o potrivire curioasă peste timp, deși nu știm ce formă ar fi avut la genul masculin acel *gidză/*jidză.

          PS: posibil ca o parte importantă a toponimiei, luată drept slavică, să fie chiar getică. Vezi și această Jijila (*jijilă?) https://dexonline.ro/intrare/Jijila/178369

          Comment by Sorin5780 — May 30, 2018 @ 12:17 pm | Reply

      • “Gâdele” – am mai zis – ar putea fi legat de IE *g’hew- “a vărsa” – a oferi o libaţie, a jertfi – cu o evoluţie centum.

        Comment by Roderick — March 30, 2011 @ 3:32 pm | Reply

      • Agudă este denumirea unui fruct (dudă)

        AGÚDĂ ~e f. pop. Fructul agudului; dudă. /<sl. agoda
        Sursa: NODEX

        Comment by sabinus — April 1, 2011 @ 4:16 pm | Reply

      • PIE *ghedh- “to unite, join”
        gâţ, -uri, (gâţă), s.n. – Grup de 2-3 oi. Mai multe gâţuri formează un botei; 5-7 boteie formează o stână: “La noi nu-s multe oi, e aşa, câte vo trei gâţuri” (Papahagi 1925; Vad). – Et. nec. (MDA)

        Comment by Ioan Albu — February 24, 2012 @ 5:35 pm | Reply

    • “”În partea de vest a judeţului Maramureş, pe Valea Someşului, la confluenţa cu zona Codrului, se află comuna Gârdani. În inima satului străjuieşte peste veacuri Castelul baronului Blomberg. Ultimul lui stăpân a instaurat în sat teama şi groaza. Povestea baronului ne-a spus-o cu o ploaie de amănunte, cu episoade hazlii sau zbuciumate, Ioan Cirţ, veritabilă enciclopedie de folclor, care la data investigaţiei
      noastre, 1974, trecuse bine de şase decenii„Feri, Doamne, cât de rău o fost. Pă cine l-o prins aducând găteje
      (vreascuri) din pădure l-o băgat în coteţu’ găinilor să-l mânânce păduchii. Pă cine l-o prins culegând hribe din pădure l-o
      închis în coteţu’ porcilor. Pă care-l prindea luând mere din merii lui îi trăjè vro două zdiciuri, că vedea numa stele verzi
      înaintea ochilor. Îi trecea pofta de mere. Da’ ce le-o fost mai ciudă la oamini o fost cum trebuia să-l salute pă el, ca să-i
      înjosască pă săteni. Când treceau pă lângă el trăbuiè să ieie clopu’ sau cuşma din cap, să facă o plecăciune ş-apoi să zâcă
      tare: „Să trăiască măria sa, cu sânătate!” Da’ nici ţăranii n-o fost proşti. I-o înditat (instigat) pă copii să strâje după el:
      Să trăiască măria sa, cu sănătate, cu on c… mare pă spate”!””
      Revista Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare
      an XXI • nr. 1 (40) • 2013

      Click to access revista_bs_40(2013).pdf

      înditat (instigat) o fi doar o variabilă din îndiat și ambele din aceeași sursă? https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEndiat
      Parcă n-aș crede așa ceva, mai ales că graiul local transformă [g] în [d]. Exemplu local din aceeași revistă: zdăriet (zgâriat).

      Deci ar fi *îngitat dacă-l dezbărăm de specificul local. MISTERIOS CUVÂNT, dar poate nu-i chiar așa. În ultima vreme dau mai mult de cuvinte moștenite vechi ce par să precedeze unele neologisme (inutile în așa împrejurări): îmbăgiua/îmbăgiuată (ambiguu), a agita față de acest reg.înditat.
      Inițial mă gândean la alb.nxis, nxit : “From Proto-Albanian *džita, from Proto-Indo-European *gʷī ‎(“to live”). Cognate to Sanskrit जीवति ‎(jīvati), Latin vīvō, Old English cwicu ‎(“alive, living”) (cf. English quick)[1].”
      https://en.wiktionary.org/wiki/nxit

      https://en.wiktionary.org/wiki/agito#Latin

      Comment by Sorin5780 — September 2, 2016 @ 3:17 pm | Reply

      • E un top.Gârda (Gârdea) Seacă și Gârda de Sus prin Alba. Să fie oare un entopic vechi al cărui sens s-a pierdut? NU cred să fie acel vechi NP Gârdea, (augm.) Gârdoman (proto-sl.*gъrdъ mândru, arogant), cf. reg.năgârd (prost, nătâng).
        IE *gʷord- ”sluggish, staid, proud” – Lat.gurdus (rom.gordună, gordin).

        Comment by Sorin5780 — May 30, 2018 @ 12:34 pm | Reply

  5. Încă ceva care mă intrigă, deși toate limbile slave și baltice folosesc sinod/synod noi spunem că cin (În societatea medievală poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă.) este din slavul cinu.
    Să fie CINSTE un compus a sta în CIN, a sta cu onoare probabil între semeni și apoi cină și a-ți aduce respectul celorlalți, Dumnezeului etc.
    Mie îmi pare a fi creat de străromâni.

    Comment by Ioan Albu — March 29, 2011 @ 4:39 pm | Reply

  6. […] postare de anul trecut despre numele Sargetiei, una din mai multele ipoteze (cea mai spectaculoasă, aş […]

    Pingback by Sargetia şi Tiarantos « Istoriile lui Roderick — June 19, 2011 @ 8:26 pm | Reply

  7. Pentru PIE *k’ar (frânghie, şnur ) cred c-ar trebui considerate două cuvinte: sarică (țundra) și țurcana.( țurțur/țorțoloși -franjuri, ciucuri) http://dexonline.ro/definitie/%C8%9Burcan%C4%83
    În ideea acceptată că K cu apostrof devine ț în tracă ( PIE *k’arǝk- “loc împrejmuit” = țarc) ,atunci și PIE *k’ara- “cap” ar da „țar” sau „țara”. Prin urmare, dacă găsim masivi cu numele Țarcu s-ar putea să nu fie doar un termen pastoral.
    Pe de altă parte, poate că țeasta dacică era de forma „zar” sau „zarb”/zarabru. Poate Zargidava conținea termenul de cap și reg. zărghit îl continuă. ( Reg. smintit, țicnit, zăpăcit )

    Comment by Ioan Albu — December 13, 2011 @ 10:43 pm | Reply

    • Vezi orașul pakistanez Karaci, dar și munții Karakorum și lacul Karakul (“lacul negru”) din Asia

      Comment by sabinus — December 14, 2011 @ 8:26 pm | Reply

  8. PIE *k’ara- “cap” și arm.sar
    În Dex găsim exp. „săriu nopții” cu sensul de miezul nopții, toiul nopții, dar la o adică putem suspecta că de fapt vria să spună „capul nopții” ?

    Comment by Ioan Albu — December 14, 2011 @ 2:55 pm | Reply

  9. S-a întrebat cineva dacă nu cumva Bicilis (sau Bikilis) însemna „ca un taur”, din sl. *bykъ? http://www.deepdyve.com/lp/de-gruyter/slavic-byk-bull-UI6A0TeYxr Am impresia că ăsta e alt nume dacic de tip centum și poate chiar de sorginte celtică.
    Aveam un amic Bică de prin Moldova dar nu l-am întrebat niciodată de unde vine numele său! Și cuv.bici e foarte interesant, prezent în cehă, croată,sb. slov…Biciul lui Decebal :)
    Bicilis din sl.byk ar fi ca Damanais(cavaler dac din Egipt) din alb dem(young bull)
    În bască biga- calf(vițel), în lat. e carul cu două roți, la pl.însemna pereche de cai, gr.bikos-vas de lut.

    Comment by Ioan Albu — January 11, 2012 @ 11:29 am | Reply

    • Şi aici trebuie avansată o listă cu n posibilităţi.
      De ce n-ar fi înrudit cu englezul “big” (obscur), ori cu numele Victor ( PIE *weik- “a învinge”) ?

      Când ai doar un cuvânt (nume propriu sau nu), fără alte conexiuni, e greu să-ţi dai seama …

      Spre exemplu, ce ziceţi, “a se descurca” înseamnă “a îşi pierde calitatea de curcă” ? E vreo legătură între “samsar” şi “samsara” ? :)

      Comment by Roderick — January 11, 2012 @ 1:34 pm | Reply

      • De ce nu ? belarus выйграць(vyjhrać)- to win
        cr.izvojevati/osvojiti- to conquer,to win
        ceh.vyhrát
        Cel mai misterios let.uzvarēt(win).Pare să aibă prefixul iz(ex) dar varet? ie werǝg’-strengh, force sau ie wer http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/wer- ?
        let.varet- be able
        Am mai zis parcă că nici toate sensurile lui bir(ăsta da),birui,biruință nu par să fie acoperite de ung.

        Comment by Ioan Albu — January 11, 2012 @ 3:21 pm | Reply

    • Am dat mai demult un “link” unde cineva sublinia faptul că Bicilis se explică prin limba lituaniană drept “tovarăș”. Nu-l regăsesc acum, dar ținând cont de specificul de compunere și formare a cuvintelor, nu cumva -il(is) este un sufix de agent așa cum era -ul (rotacizat în Română, semn că era un [l] intervocalic)?

      De notat al doilea sens: bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreț, chefliu, ștrengar. 2. cioban înstărit, “asociat” cu stăpânul.
      Der: bicheri, vb. (Trans., a chefui; Mold., a trudi); 2. a fura, a tâlhări. 3. a migăli, a lucra încet. https://dexonline.ro/definitie/bicheri

      Nici primul sens nu provine din mag.betyer, ci dintr-o limbă turcomană, nici al doilea sens nu este foarte clar cum a ajuns să aibă acest înțeles dacă ar fi de aceeași origine turcomană.

      Comment by Sorin5780 — May 17, 2016 @ 9:03 am | Reply

      • beciulete (bunăstare) https://hroderic.wordpress.com/2014/01/27/fata-padurii/
        În Maramureș s-a mai păstrat un termen arhaic sau cel puțin iese că s-ar înțelege vechiul sens, cel inițial: “Dumnezău te trăia(scă)”
        http://www.formula-as.ro/2013/1093/asul-de-inima-45/de-ce-nu-spun-taranii-multumesc-17046

        trăí, trăiesc, vb. tranz. – A menține în viață (pe cineva): „Dumnezeu să-ți deie sănătate și să te trăiască, că tare bine m-ai vindecat” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 199; Săpânța). – Din sl. trajati „a dura” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).
        Probabil și reg.trare tot de aici se trage.

        Unele cuvinte sunt mai puțin străvezii: mniatu (numele)
        “Aşe m-o învăţat mama; că nu poţi şti gându’ omului, pentru cine îţi dă, în mniatu (numele) cui, a unui ziu (viu) ori a unui mort? Aşe că îi pomenesc pă tăţi”.
        Amintește de gheg. êmën din rad. proto-alb. *enmen, comparabil cu cel proto-slavic *inmen (rad.IE *nomn). Poate e slavic.

        Comment by Sorin5780 — May 17, 2016 @ 9:31 am | Reply

  10. IE *g’har(a) putea da alb. gërmues(digger) și gërmimi (excavation), de aceea Germisara ar putea fi versiunea dacică a gr.kharadrǟ “mountain-stream, torrent, which cuts itself a way down the mountain-side; the bed of such a stream, gully, ravine; wounds produed by scourging.Nici în „old indian” n-a dat derivate de tip satem ca în baltică, deci hai să acceptăm posibilitatea ca și daco-geta să fi avut termeni nesatemizați.
    IE *k(‘)er-, *k(‘)rasn- stream, spring ar fi putut da atît numele Crișurilor, Carașului(poate e vorba de rapiditate aici) bănățean cît și feluritele rîuri Crasna.În sanscrită se găsește un karsu(river, incision, canal, furrow).Unele din aceste sensuri sînt identice cu gr.antică kharássō- sharpen, sharp, scratch, dig, stamp, mark din prima rădăcină dată, IE *g’har(a).
    În română mai avem cîteva reg.crisnă(unealtă mică folosită de mineri), a scrîșni, a scărmăna, zgurma, zgîria etc.
    Rîurile noastre cu nume dacice au la bază rădăcini IE destule de clare legate de apă.Eu zic să ne gîndim puțin la Crișul nostru ca un continuator neîntrerupt din ie *k(‘)rasn. Alte derivate: crișcă(pasăre de baltă) și cărășel(numele unui dans popular cu mișcări vioaie; tracic „skoro”) criș(murdărie, jeg, tină).
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=+630&root=config
    După cum observați în graiul tocharian B kerekauna ‘flood’ se compune astfel *(s)koro-ǵhou̯nā – „rapid pouring”,ceea ce se suprapune peste unelte tălmăciri tracice ale numelui Skorilos(cel rapid),cu ceva exemplificări în limbile slave. Totuși, scorilo ar putea fi o formă tracică care însemna rege, la fel ca-n proto-slavă.Știm că unele nume erau rezervate special elitelor, deci Scorilo ,fost rob în Panonia, putea fi prea departe de teritoriul sub care interdicția era valabilă.
    Tot pe aceeași pagină se găsesc derivatele grecești dialectale : aeolic. „kránnā”, dorian și arkadic „krā́nā”, ionic. „krḗnē” – Source, wells(puțuri)
    krọ̄nó-s m. Spring, fountain, flood, power.În galeza de azi există adj.crai- rough și se referă la natura unor rîuri.
    Alte coradicale: belarusă krynica, alb.krua..deci n-avem variante „satem” încă.
    proto-slavul *korljь (rege) ca și lit.karalius/let.karalis pot veni din sensul metaforic de „izvor” , cu sensurile adiacente de putere, izvor al puterii din gr.antică.

    Comment by Ioan Albu — February 2, 2012 @ 3:00 pm | Reply

  11. Localizarea reședinței regale trebuie să se găsească pe Strei la Subcetate în Hațeg. Aici au găsit o comoară enormă românii și confiscat de austrieci,deci legenda comorii trebuie să fie reală.
    Streiul mai e numit și Rîul Pietros în amonte, deci Sargetia trebuie să fie cumva un compus „pietros rîu” sau rîul cu pietre.Poate e chiar o traducere latină a hidronimului dacic imediat după cucerire sau o renumire în concordanță cu realitatea.
    -Getua/getia am mai discutat despre el cu altă ocazie, are coradical în armeană, înseamnă curgere/rîu.
    Sar trebuie să însemne piatră/pietros.
    IE *k’al- „stone, rock” cu rotacizare la daci?

    Chiar și acest Strei e un pic ciudățel. Amintesc de planta riborasta în care unii văd o metateză spre actualul „brusture”.
    Poate și Streiul a suferit o astfel de metateză iar g a căzut cumva(ca de atîtea ori în latina dunăreană). Sargetia – saretia – sretia -Strei(u)?
    O fi existînd o regulă a acestor metateze dacice? Sînt ele produsul unei limbi care sucomba treptat și era din ce în ce mai puțin înțeleasă, de aici și denaturarea unor vocabule?

    Comment by sorin5780 — November 13, 2012 @ 6:27 pm | Reply

    • O coincidență probabil ar fi ca Sargetia să însemne „rîul roșu” avînd un radical IE pentru această culoare *sAr(ǝ)t- (let.sarkans, sarts) și adj.rom.șarg. Streiul e aproape de mții „Poiana Ruscă”, o zonă minieră cunoscută.
      Cealaltă coincidență e cu ung.sarga-galben din proto-turcic sari- idem. Lîngă Strei e un alt rîul numit Galbena.Cum zona asta a fost invadată de iranici în sec VII-VI, poate că nu toți erau iranici.Niște „proto-turcaloți” ceva? :)
      Are Streiul vreo tentă, o patină, ceva?

      Comment by sorin5780 — November 13, 2012 @ 6:38 pm | Reply

      • Șușarcă e o varietate de rogoz, numit în popor și pir-roșu. Baza e *șarcă cu duplicarea lui „șa”.
        Încă o dovadă că avem un adj.dacic foarte arhaic din IE *ser-, *sor- roșu http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1697&root=config
        Cred că pot explica palatala sonoră ș doar prin faptul că originalul proto-tracic ar fi *ser(-k) și astfel acest s se palatalizează datorită vocalei e, poate înainte de diftongarea lui e în ea.(ex.terra > rom.țeară).
        PS: nu cred că Sargetia surprinde această culoare; probabil e identic cu sar din Germisara și atît.

        Comment by sorin5780 — December 9, 2012 @ 10:07 am | Reply

      • Ossetină shyrx ‘roșu’ ( paștună sur, persană sorx).

        Comment by Sorin5780 — September 4, 2014 @ 6:18 pm | Reply

      • De aia se numeste raul Galbena, pentru ca vine de multe ori galben de la depozitele lutifere din amonte cand iese din matca.

        Comment by Leonte Jenea — January 2, 2019 @ 2:22 pm | Reply

  12. […] mai scris despre Sargetia (de ex. https://hroderic.wordpress.com/2010/09/29/despre-sargetia/); râul în apele căruia Decebal și-ar fi ascuns […]

    Pingback by Sargetia, o ipoteză | Istoriile lui Roderick — January 20, 2015 @ 11:57 pm | Reply

  13. :) PIE *gʷetw- „răşină, materie lipicioasă” putea da *getua sau *giată, guma de mestecat a jienilor: http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/guma-mestecat-ciobanilor-produs-suta-suta-natural-1_57527c955ab6550cb89f0391/index.html

    https://dexonline.ro/definitie/mestec%C4%83

    Comment by Sorin5780 — June 5, 2016 @ 2:11 pm | Reply

  14. Inclin puternic spre teoria Sargetiei la Subcetate. Este singura intrare spre Sarmizegetusa si valea Muresului dinspre valea Bistrei-Bucova. Luati si voi Google Maps/Earth si geografia in fata. E atat de ingusta zona de trecere la Subcetate, si atat de aproape streiul de vechile ruine dacice incat e imposibil sa nu vezi similitudinile. In plus ROG insistent cunoscatorii sa vada ca EXACT la Subcetate se afla confluenta Streiului cu Rau Mare/Rau de Mori si sa faca legaturile de sintaxa. Este posibil sa descoperim ceva nou si inedit, si de ce nu, veritabila semnificatie a termenilor.

    Comment by Leonte Jenea — January 2, 2019 @ 2:19 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: