Istoriile lui Roderick

Septembrie 30, 2010

Boerese

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:22 pm

„Boerese” sunt numite, în Maramureş, femeile căsătorite. O variantă a cuvântului este ( în alte părţi ale Transilvaniei ) „boreasă” .

După DER şi DEX 98, cuvântul e derivat din „boier” – ceea ce pare ciudat, pentru că soţii „boiereselor” nu sunt „boieri”.

DER menţionează

boreasă, s.f. (Trans., soție, nevastă), cf. Șeineanu, Semasiol., 165 și DAR (Miklosich, Zig., 181, pune în legătură acest ultim cuvînt cu țig. bori, buri „logodnică, nevastă tînără”).”

Cuvântul poate fi coradical cu ţig. buri , dar provenienţa lui din vreun grai ţigănesc mi se pare exclusă. Nu e justificată de vreo convieţuire seculară a românilor cu ţiganii ( altfel stau lucrurile cu termenii slavi „logodnică” sau „nevastă” ).

Originea cuvântului „boreasă” poate fi PIE *bherǝ- „a naşte” ( lat. fertilis , alb. burrë „bărbat” , bir „fiu”, germ. gebären etc. ). Aşadar sensul de bază ar putea fi cel de femeie-mamă.

Corespondentul masculin al „boresei” trebuie să fi fost apropiat de alb. burrë şi substituit de „bărbat” , după cum „boreasă” ( *beareasă? ) a interferat cu „boiereasă”, pierzând sensul iniţial.

După Sorin Paliga

boreásă, borese s.f. ‘a wife, woman’ (today rare, dial.) Unclear, at common sense interferes with boiereasă (derived from boier). Seems related with Alb. baréshë ‘woman shepherd’, derived from bari ‘shepherd’. • Root bor- with the basic meaning ‘woman’ may be explained from root bort-, burt- hence burtă, borţos ‘with big belly = pregnant’ etc. If the original meaning was related to ‘sheep, sheep breeding’, then the presumed relationship is with bîr ‘sheep’, NM Bîrsa.”

*

Ca o coincidenţă – însă doar coincidenţă – se poate remarca prezenţa istorică, în Carpaţii nordici, a tribului germanic al burilor – cândva aliaţi ai lui Decebal. Pare însă foarte improbabil ca „bo(e)reasă” să fi însemnat la origine „femeie bură”.

Anunțuri

33 comentarii »

  1. Speculezi fără o bază solidă aici.Boreasă este doar un relict în graiurile din Făgăraș și Maramureș(?) care s-a răspîndit limitat, tocmai în felul în care domn/doamnă s-a împămîntenit la români și pan la polonezi..deși, la origine, erau titulaturi domnești/voievodale.
    Totuși, îmi place acel bură(om) pentru că-l putem plasa într-o familie lexicală pan-IE, cu VIR/virilis din latină și FIR din celtică, toate însemnînd bărbat,bărbăție.Giuglea îl trăgea pe barbatus latin dintr-un vervactum(Vir),era chiar o regulă nescrisă în lumea greco-romană ca v/b să facă de multe ori rocada mică/mare :) deci nu mă mir că dacii au optat pentru bărbat ținînd cont de posibila suprapunere a doi termeni apropiați.Ciudat totuși că am introdus „fiu” într-un dicționar român-albanez și mi-a ieșit djali, nu bir(ar fi fost haios să se suprapună cu semiticul BAR).
    Am chiar și o idee legată de acel bhera din PIE pentru că avem și noi un cuvînt foarte vechi înrudit: „A PORI = a se înmulți, a se spori la număr. 2. a se schimba, a se preface”..deși azi primează A SPORI cu etimologia ridicolă dată de Dex(bg,sporya – a discuta//totuși, cuvîntul sporovăială poate fi adecvat stabilită din acestă rădăcină).Acest prefix S nu este un caz izolat cînd avem gheară și zgîria sau bate și sbate – în mod clar este un procedeu intern de derivare și îmbogățire a lexicului nostru.
    Poate așa vom putea înțelege mai bine tracicul por/per = fiu
    Nu exclud ca la un moment dat să fi existat un cuvînt poreasă care s-a contaminat datorită etimologiei populare cu boierească/boieroasă..cazuri au existat destule conform lui Sextil Pușcariu.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 1, 2010 @ 10:26 am | Răspunde

    • Apropo, dacă aș avea un acces dacoman acum, aș trage acel albanez bir-fiu(odată cu semiticul BAR) dimpreună cu a BATE și aș spune că așa ajungi bărbat(conform tradiției românești neoficiale), cu bătaia ajungi bărbat (BĂR – BAT= fiul bătăi) :))

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 1, 2010 @ 10:31 am | Răspunde

      • Semiticul „bar” e legat de IE *bhrā-t-er- (frate) şi probabil *bher „a naşte”; se întâlnesc în aceeaşi rădăcină boreană; cf. Aron Dolgopolski ( starling.rinet.ru )

        Comentariu de Roderick — Octombrie 1, 2010 @ 10:35 pm | Răspunde

    • De văzut.

      Mi se pare că în onomastica tracă „por” se referă doar la fiu, băiat. Dacă e băiat e „Mokaporis”, dacă e fată e „Mokasokos”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 1, 2010 @ 12:24 pm | Răspunde

      • N-am zis că nu înseamnă fiu(chiar și azi mai există porodiță), doar că e posibil ca termenul pori să fi dat ceea ce lingviștii numesc derivat progresiv..astfel a pori devine poreasă-care înmulțește etc apoi se contaminează cu boierească/boieroasă și ia forma cunoscută azi.E doar o ipoteză, deși îmi mențin părerea inițială că e doar o păstrare tradițională a titulaturii de boier și boieroasă, exact cum s-a impus domn/doamnă azi, mai ales într-un mediu ca cel făgărășan unde instituția boieriei a fost prezentă mult după intrarea ungurilor în Ardeal.Mi s-a părut ciudată însă existența termenului la maramureșeni.
        Oricum, citind răspîndirea rădăcinii bhera la germani(burdi burnan) parcă recunosc o chestie interesantă: burdihan-burduș-burdușit-burtă-borțoasă(oare și a borî-poate și-a piedut semnificația inițială datorită contaminării cu urî) pot fi toate trase de la o rădăcină comună

        Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 1, 2010 @ 1:53 pm | Răspunde

      • Pentru tracologi per / por = fiu, cum apare în „Ziper”, „Eptaper”,”Eptaporis” pare un bun câştigat.

        Mai există însă un radical ie *per, care înseamnă „a încerca, a îndrăzni, a risca” ( gr. peirao – „a ataca”, lat. experior, periculum )
        Alt i.e. *per ar însemna „a lupta” .
        Acestea două ar putea da nume potrivite pentru războinici. Ar explica şi de ce „per”-„por” apare în nume masculine.
        ( N-aş crede ca „per” să fie legat de „spor”, „sporadic” , IE *sper… sper că sunt înţeles )

        Dacă ne gândim la „per Scorilo”, mai există
        IE *per(w)e- „a oferi” ( gr. époron „a oferi, a acorda”; vechi irl. er- „dăruit de la Dumnezeu” ; alb. prur „adus” )
        IE *perǝ- din care provine alb. për = „pentru” ( „pentru Scorilo” în albaneză este „për Scorilo” ! )

        *

        Nu e exclus să fi existat vreun cuvânt „poreasă” ( în latină există şi „puer” şi „puella” – fată ), care zici că ar fi însemnat „care înmulţeşte” -face copii (?). Dacă a existat, nu cred că a fost un cuvânt izolat; „poreasa” de care vorbeşti trebuie să fi făcut prunci, porodiţe sau – mai ştii ? – puradei. Existenţa unor cuvinte cu „p” iniţial desemnând pruncii scade probabilitatea ca numele mamei să se fi „contaminat” şi să îşi schimbe „p”-ul iniţial în b. Mai degrabă a fost „b” iniţial dintru început.

        Iar ca să provină din „boier” – iarăşi nu cred. Boiereasa fără boier … mai rău ca satul fără câini. Să-şi fi alintat ciobanii nevestele numindu-le „boierese” după ce, înainte de mariaj, le spuneau „mândre”? Hm…

        Mai e ceva interesant: „cocon”-„cocoană” înseamnă copil, fată sau băiat. Nu a fost nicio problemă ca sensul să evolueze spre „cocoană”= femeie din clasa socială superioară, căsătorită sau nu.
        În cazul lui „boreasă”, dimpotrivă, termenul se aplică doar femeilor căsătorite; nici copilelor, nici fetelor.
        Cel mai probabil sensul cuvântului este în legătură fie cu contractul marital, fie cu rolul procreativ al femeii.

        Aş vota cu o mână şi una din ipotezele lui S. Paliga, cu „Alb. baréshë ‘woman shepherd’, derived from bari ‘shepherd’ „.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 1, 2010 @ 9:33 pm | Răspunde

      • Referitor la -por și -per, alternanța asta între e și o ar putea semnaliza o vocală lungă sau doar semnele unor graiuri locale?
        Cei care au studiat numele tracice au concluzionat că sufixul -is (*iș) e specific masculin și terminația -a pentru genul feminin. Ex: Zaikis și Zaika .
        Această Epta pare să fi fost o zeiță, dar sînt curios ce însemna de fapt.
        Să fie IE *op-( work, result of work) sursa?
        op- (arhaic) necesitate, nevoie,din lat.opus.

        Adică mai puțin sensurile de muncă, ci de bogăție și șansă. Un fel de ipostază feminină a biblicului Mamon. ( ὄμπνη, ‘nourishment’, poate un tracic Epta- „care hrănește”)
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1423&root=config
        http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/h%E2%82%83ep-
        Putea fi și un cult orgiastic în jurul unei zeițe a fecundității sau o paralelă pentru Bendis la unele triburi, avînd ceva atribute comune, cum ar fi „legarea” cununiilor(în sensul clasic de măritiș)
        alb.ershor- „lasciv” (epshor, epsharak, epshndjellës- senzual )
        Poate din IE *ap- to clench, to tie round ! Epta- „care leagă” la fel ca Bendis(to bind)

        Dacă nu mă opresc fabulez pînă mîine! :)

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 23, 2012 @ 3:46 pm | Răspunde

  2. Am acceptat o ipoteză cu bhera și boreasă deoarece cred că limba dacică nu era chiar așa diferită de celelalte idiomuri IE în esența ei, altfel nu aveam azi cuvinte ca TIPIE,TĂPȘAN,TEAPĂ,ȚEAPĂ care au legătura atît cu elenul TOPOS(loc) cît și cu germanicul top(înălțime),sau numeralul trac ketra cu PATRU și lat quatro, LAC(PIE.lak) cu latinul LACUS, ir.LOCH sau germ.LOGR, grec.LOKKR – MARE() cu rusescul MOR și celticul Mar,Mor(?) cu lat.MARE -us, gotic.MAREI dar și danez MEER(lac). – BRATIZA(mysian) cu brother și frates,sl.bratia – TÎRG , ilir tergistio,alb terge, got burg , lat.burgos,sans.Durga, gr.PERGAMOS – MURG(AMURG), gr.și lat.MAUROS.. înțelegi ce vreau să spun?
    Posibilitatea de a găsi un cuvînt autohton nu ar trebuie să se rezume doar la regionalisme, astfel apo și sal(sare) pot fi dacice la fel ca și italice.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 1, 2010 @ 3:11 pm | Răspunde

  3. Sporadic(etim.fr.) și spor(organism microscopic care servește la înmulțire) n-are nici o legătură cu „a pori,a spori”(dat ca etim.slavă) iar chestia legată de bîr=oaie a dat bîrsană,bîrîiec(miel) e larg acceptat drept o compoziție onomatopee.Eu am auzit foarte des acest îndemn către animale(în special cailor) dar niciodată pentru femei,măritate sau nemăriate..poate doar într-o manieră injurioasă.Nu cred că merge un alint „cu oița mea”deși avem pe Mioara- adică nu în sensul ăla de BÎÎÎÎÎÎÎÎÎRRRR -EAS-O :) .Dacă o numești cucoană/prințeșă e altceva, îi răscolești un pic orgoliul atribuindu-i o calitate ..dar nu e nevoie să continui că înțelegi.Dacă ai parcurs istoria noastră, sigur ai remarcat cît succes au avut mai toate denumirile astea înalte chiar și pentru vulg: chir/chiră/chiralină, jupîneasă/jupîn/giupîn, pînă și „rumânul meu” e consemnat printre multe altele(moda dictează).Nu zice nimeni că e regulă unanim acceptată în care caz, dacă e o cucoană obligat soțul e coconul(poate dînsul preferă informalul Vasilică) :))
    Știam că în latină acest puer avea un caracter secundar de fiu și mai mult sensul de argat tînăr, de aceea unii îi atribuiau o origine balcanică.Dar mă intrigă acel Eptaper pentru că era o modă în antichitate a părinților neinspirați să-și boteze simplu copii..al cicilea,al șaptelea etc.E recunoscut un Ketrupor(NO.4) balcanic, să fie Eptaper al șaptelea(gr.hepta)?

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 2, 2010 @ 12:30 am | Răspunde

    • Bârâiec ar putea să provină din ie.wer (miel, berbec), iar berbec poate fi doar o coincidență remarcabilă. Burca (cojoc lung și mițos, confecționat din piei de oaie cu lâna în afară) la fel,poate fi un derivat autohton antic, la fel ca bari (oier) pentru albanezi. Deci nu poate fi un hazard sau o formațiune onomatopeică.

      Mai e și burcă (turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză) care poate fi rezultatul unui ie.bher (yeast-drojdie):
      Germanic: *bir-a- m., *bir-ō(n-) f., *bir-m-an- m.
      Latin: fermentum, -ī n. `Fermentation (loosening of the earth), leavening (sourdough, fertilizers, malt) ‘
      Albanian: brum `sourdough

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 27, 2012 @ 8:50 pm | Răspunde

  4. boarfă, boarfe s. f. 1. articol de îmbrăcăminte 2. prostituată
    Cred că îmbele se încadrează la ie bher- a purta, la fel ca latinescu fur(furis)- hoț. Borfaș e deasemenea coradical.

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 13, 2011 @ 3:30 pm | Răspunde

    • S-ar putea să mă înșel aici, deoarece mai e și alb.vorfën (sărac).Poate e o legătură cu http://en.wiktionary.org/wiki/orbus#Latin , adică sensul „destitute”(nevoiaș, sărac).Termenul alb.se apropie de greacă relativ la transformarea PIE „bh” în gr.„ph” , cînd în mod normal ar fi trebuie să iasă un „B”(dacă alb.e un dialect traco-ilir). Probabil e un împrumut tîrziu din greacă, deși văd că a suferit rotacizarea în graiuri.Ai noștri ar spune în acest caz că e vechi în limbă.
      Avem în română acest hîrb care ar putea fi urmașul unui rad.tracic din ie harbha:
      HÂRB, hârburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. Fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – Cf. bg. hărbel. (?)
      Pare să aibă o legătură cu skt.arbha- 1.(la pl.)rubbish, ruins 2. small,unimportant; child,boy

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 25, 2011 @ 7:07 pm | Răspunde

      • Cârpă ar putea avea legătură cu hârb

        cârpă – chârpă – hârpă – hârbă – hârb

        Cu cârpă și hârb ar putea avea legătură și scârbă, care este reacția la ceva murdar

        Comentariu de sabinus — Decembrie 26, 2011 @ 9:44 am | Răspunde

    • Apropo de boarfe, vă puteți imagina că zdrență(treanță) e dacic?
      Proto-IE: *dhrēt-
      Meaning: rags, fringe
      Germanic: *drēɵ-an- m./, -ō(n-) f., [ *trōt= ]
      Latin: fratillī pl. `villī sordidī in tapētīs’ Paul. Fest. 90

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 1, 2012 @ 9:03 pm | Răspunde

  5. boreásă, -e, s.f. – 1. Soţie, nevastă. 2. Stăpâna casei, găzdoaie. În Maramureş, este utilizat predilect în zona Săpânţa şi Borşa-Moisei; rar în alte localităţi: “Căpitanul nu mă lasă / La copii şi la boreasă” (Papahagi: 187; Borşa, 1920; v. şi Bârlea 1924 II: 127; Brediceanu 1957: 39). ALR îl semnalează doar în Săpânţa: la “soţie” în Săpânţa i se spune boreasă (inf. din Berbeşti); “nevastă i se spune până pe la 40 de ani, de la 40 în sus i se spune boreasă” (inf. din Săpânţa) (ALR 1969: 174). Termenul are înţelesul de “nevastă, femeie măritată, soţie, muiere” şi (rar) de “femeie” (în general). Aria de răspândire (cf. ALR) este Târnava Mare şi Făgăraş. Atestările din texte arată că odinioară cuvântul a avut o arie mai mare şi mai compactă. În luptă cu celelalte sinonime, termenul (contras din boiereasă) apare ca o relicvă a unor stări sociale vechi. În Maramureş are şi sensul de “stăpână”. Patria lui rămâne Transilvania sau aproape exclusiv această provincie. Moldovenii îl socotesc un “ardelenism”. În graiul popular din Mara­mureş şi Ugocea se întrebuinţează frecvent. ALR atestă derivarea (masc. refăcut din fem. boreasă) boresar cu sensul de “tânăr însurat” în Maramureş, unde ştim că au existat odinioară boieri (Scurtu 1966: 192). Termen atestat cu sensul de “nevastă” şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). – Din boiereasă, (< boier “nobil” [< sl. boljarinŭ] + -easă).

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 18, 2011 @ 1:59 pm | Răspunde

    • Atunci BOREUS înseamnă „Stăpân”?

      Comentariu de sabinus — Decembrie 19, 2011 @ 8:15 pm | Răspunde

    • Numele de „boreasă” este posibil să aibă legătură cu numele localității Borș sau cu numele slav Boris

      Comentariu de sabinus — Decembrie 19, 2011 @ 8:17 pm | Răspunde

  6. Termenul neologic gravidă e coradical cu greu, grea, alt termen pentru însărcinată.În limbile celtice vechi și moderne, greacă(baros) „g” inițial din ie *gʷerh s-a transformat în b. http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B2%CE%AC%CF%81%CE%BF%CF%82
    Mi s-a părut interesant.
    Nici ie bhera- to give birth, nu pare să se potrivească.Precum am „copy/paste” mai sus, devine boreasă după 40 de ani.Cît de fertilă mai e la vîrsta asta?
    E posibil ca să fi suferit o „înfrîngere” pe domeniul lingv. în fața denominării „nevastă, mireasă,muiere” și să fi ocupat un loc secund, dar în ac.timp parcă sensul de femeie cu greutate, realizată, transpare..poate „venerabilă”.
    Sp.embarazada o fi însemnînd că vine tot din „greutate”(îngreuiată)?
    M-am gîndit și la IE per- exchange, care a dat lat.par- equal, like, suitable și rom.pereche..dar dacă p din PIE nu devine niciodată b în tracă ne întoarcem de unde am venit.
    Oricum ar fi, boreasă e un cuvînt pe cît de misterios pe atît de plăcut omofoniei bărbat-boreasă…să nu fie boreasă un derivat daco-tracic din VIR-bărbat,adică boreasă=bărbată.
    Mi-ar place să cred că boreasă semnifica fertilă, dar alb.burre(bărbat) să fie la fel? Nu știu, nu prea sună foarte masculin.Aș crede că s-a petrecut pe dos, bur(vir) a dat boreasă, așa cum om a dat oamă.S-a petrecut odată transformarea lui femeie în famen și priviți ce injurios sună :)

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 8, 2012 @ 3:05 pm | Răspunde

    • Sensul borțoasă pare să aibă un sens mai degrabă peiorativ/depreciativ, și nu pentru că ar fi un dublet arhaic dacic, ci probabil se referea la animale așa cum se deduce din urm. răd.ie:
      Proto-IE: *bherd-
      Meaning: pregnant (ab. cattle)
      Slavic: *bérdjā adj.
      Baltic: *berd-ja- adj.
      Latin: forda `trächtig (von der Kuh), schwanger’
      Russ. meaning: стельная

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 15, 2012 @ 10:19 am | Răspunde

  7. boșițe, neveste ale ciobanilor în Vrancea: http://www.2012en.ro/2013/05/boteitul-oilor-in-vrancea/

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2013 @ 9:04 am | Răspunde

    • Harta aia e probabil în opinia lui Hasdeu, care credea ca românii s-au format în munții dintre Oltenia și Banat. Zona conservă într-adevăr toponime arhaice, dar nu poate fi singura în cauză.
      Cred că bănățenii, oltenii și o parte din locuitorii Apusenilor ar putea avea o origine comună. În schimb maramureșenii, moldovenii din nord și o parte a muntenilor ar putea să fi fost cândva (relativ) izolați de primii.

      Comentariu de Roderick — Iulie 6, 2013 @ 9:25 am | Răspunde

      • Lasă teoriile privind teritoriul de etno-geneză, nu le vom clarifica prea curînd cînd arheologia e știința nimănui; privește la cuvinte. Cineva s-a mai gîndit la borese în raport cu alb.burre, în plus mai sînt cîteva teorii interesante despre alte cuvinte.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 6, 2013 @ 12:46 pm | Răspunde

      • Poate că îmi fac timp să citesc articolele. Presupun că autorul lor nu a citit nimic din acest blog. Printre comentatori e unul Sorin, c’est vous? :)

        Comentariu de Roderick — Iulie 7, 2013 @ 7:16 pm | Răspunde

      • Ai citit comentariile și nu materialele! Da, eu am comentat puțin și pe acolo. Nu mi-au plăcut unele explicații și mi-am spus părerea, plus cîte ceva în plus.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 8, 2013 @ 11:41 am | Răspunde

  8. “nevastă i se spune până pe la 40 de ani, de la 40 în sus i se spune boreasă” (inf. din Săpânţa)”

    Referitor la boreasă am găsit într-un dicționar și sensul de „văduvă” în Maramureș. Dacă nu găsim altă explicație, cred că așa trebuie înțeles noul sens. La fel ca-n chestionarul lui Hașdeu printre țărani, și femeile (și probabil bărbații) dacilor erau numite conform trecerii unor etape sau după o vârstă.
    Boreasă ar fi după patruzeci de ani, iar dacă mai apuca șaizeci (cincizeci aș zice că-i mai nimerit) și avea nurori cu nepoți era probabil deja moașă. Deși e șubredă explicația, probabil că multe femei rămâneau văduve după patruzeci. Asta într-o epocă mai veche când media de vârstă era mai mică.

    Sunt tot mai convins că avem (cumva) originalul dacic al termenului comun și colocvial/poporan pentru bunici (bună/buniță, bunul, bunei), tradus direct în latină și paralelă a alb.mbarë (bun, fericit)
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=2080&root=config
    Fără discuție că originalul originalului ar fi trebuit să fie *baresă… și masc. *bară. Nu ar mai intra astfel în discuție privind etimologia termenilor presupus dacici *burră sau *burre cu sensul de bărbat și boreasă sau bureasă (soție).
    Confuzia s-ar putea datora transformării lui [a] în [o] din dacică care ar duce la confuzia pe care o avem azi privind termenii discutați în articolul de mai sus și comentarii. Se întâmplă și cu termeni mai noi: babă a devenit și bobă prin vestul Trans.

    https://dexonline.ro/definitie/bunic%C4%83
    Cu sinonimele bâtă, iacă (Mold.mamaie) este altă discuție interesantă. MAI ALES PENTRU ULTIMUL (lat. Acca Larentia)

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 9, 2015 @ 1:07 pm | Răspunde

  9. Bistrița (și implicit Moldova) este vedeta săptămânii pentru mine! http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/cand-plutaritul-bistrita-tinea-viata-25000-familii-secretele-disparitiei-gaselniti-comerciale-producea-castiguri-fabuloase-1_55b0b5e3f5eaafab2cda9d65/index.html

    S-ar putea ca unele să fie cuvinte dacice: două plute formează un „pod”, mai multe poduri (trei sau patru) formează un „sal” (turc sal), iar „6-8 saluri una lângă alta, constituind ceea ce se numeşte un BOC de plute”. Ultimul pare să aibă sensul de mănunchi (boc) conform:
    boc n. Mold. butuc tăiat în scânduri: un boc de scânduri. [Origină necunoscută].

    Cârmacii au ca ajutoare „DĂLCĂUȘI”, care stau la cârma de dindărăt : https://dexonline.ro/definitie/d%C4%83lc%C4%83u%C8%99
    Ăsta e un cuvânt interesant. Poate proveni din IE *del- split, divide (*del-gh-, *dl-egh-), la fel ca alb.dalloj, lat.dolare (rom.a dura, durături), hind.dalit (separat, oprimat, în afara sistemului castelor).
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+331&root=config
    https://en.wiktionary.org/wiki/dalloj
    Alte origini posibile, unele la fel de nebuloase ca origine:
    dălcăuț (ortac) https://dexonline.ro/lexem/d%C4%83lc%C4%83u%C8%9B/14838
    dălcăuc (bătăuș) https://dexonline.ro/lexem/dalcauc/14836 Ce explicație simpatică, bătăuși cu „căciulă lungă”!
    tc. dal kavuk se traduce ramură și turban sau potcap.

    Alți termeni: haituri, caladeu, huzura http://adevarul.ro/locale/suceava/plutaritul-bistrita-indeltnicire-dezgropata-patru-decenii-1_50ad62277c42d5a663941bfa/index.html

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2015 @ 2:25 pm | Răspunde

  10. Cred că boreasa și corespondentul neatestat *bur ar putea avea un coradical în reg.bură (”un dans popular”) DAR vol.I, pag.45.
    Acum depinde mult despre ce fel de dans este, unde circula și așa mai departe. Era un dans alert, bură (furtună)? Era un dans bărbătesc ca brătușca (rustemul)?
    https://dexonline.ro/definitie/rustem

    În trecut s-au dat mai multe exemple de cuvinte care indică existența unei rădăcini *bhor, bhar- ”to shout, to scold”: bara(n)gă, a borăi (d.vite; „câinele bace, iar boul borăe/borăie”), buratic (brotan, broatec< corad.cu alb.britmea, scream, yell, shriek; bërtas?). https://en.wiktionary.org/wiki/brit#Albanian

    Asta dacă buratic vine din același radical cu bura, deși mă îndoiesc. Cum am zis, bura trebuie să fi însemnat hore bărbătească.
    În schimb buratic ar putea semnifica "which swells", ca și brotacul (bhreu-s-1 ”to swell”).

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 2, 2017 @ 7:33 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: