Istoriile lui Roderick

Octombrie 10, 2010

Stejar

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:16 pm

În DER

stejár (-ri), s.m. – Gorun (Quercus sessiliflora). – Var. stăjer(iu), st(r)ăjar, strejar. Sl. stežerŭ „băț”, cf. bg. stožar „băț, lemn”, sb., cr. stežer „trunchi” (› steajer), stožer „ax, arbore” etc. (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 366; Tiktin; Conev 48). Pentru numele de lemn extins la arbore, cf. sp. palo. Unii s-au gîndit la un dacic *sthagara (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 244) sau la un cuvînt balcanic (Rohlfs, Differenzierung, 55). – Der. stejeriș (var. stejăriș), s.n. (pădure de stejari); stejeriște, s.f. (pădure de stejari).”

Mai sigur legat de slavul stežerŭ este, cred

steájer, steájăre, s.n. (pop.) 1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului. 2. (fig.; înv.) centru. 3. (reg.; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par. 4. (reg.; art.) steaua polară.”  ( DAR )

După Sorin Paliga, „…the IE etymon may be *(s)teg– ‘sharp, prominent’ or *sta– ‘to stay, to be in a place’ ”

*

E posibil ca „stejarul” să nu fie străin de numele indo-european al respectivei specii arboricole.

Dacă, prin absurd sau nu, am înlătura din cuvânt st- iniţial, am obţine un cuvânt bun de pus în legătură cu lituanianul aižuolas „stejar” ori grecescul ái̯geros „plop”. Radicalul IE corespunzător este *aig’- , din care provine şi englezul oak.

( Provine oare din această rădăcină numele localităţii dacice Aizis ? S-a deplasat Traian de la „Mestecăniş” ( Berzobis ) la „Stejăriş” ( Aizis ) ? )

Nu e exclus ca numele stejarului să reflecte un compus; numele stejarului putea însemna la origine un anume fel de stejar sau o anume specie.

Pentru acel st- iniţial mi se pare mai greu de găsit o origine.

Poate fi PIE *steyǝ-, *styō- „a îngroşa, a presa” ( „stejar gros” ? ) ; sau PIE *stā- ( > engl. stand ). Pot fi şi altele.

Dacă ne gândim la forma strejar , poate fi vorba de PIE *strēy- „dungă, striaţie” ( cu referire la scoarţa brăzdată – în mod caracteristic–  a arborelui ? ); sau, mai puţin probabil, PIE *strē- „puternic, ferm”.

*

Probabil că a avut loc o contaminare sau confuzie a unui termen mai vechi ( asemănător cu „stejar”) cu slavul stežerŭ ( > rom. steajer ).

Acesta singur ar părea să nu poată explica aplicarea strictă a numelui „stejar” doar la speciile de quercinee ( de ce n-ar fi „steajer” – băţ, trunchi, ax – şi plopul ori bradul ? ).

În aromână „cupaciu” înseamnă copac sau stejar, „cupâcinâ” – stejăriş ( cf. Dicţionarului lui Papahagi ), acelaşi cuvânt fiind aplicat şi arborilor în general şi unei specii anume. Situaţia nu este însă perfect similară aceleia din limba română.

73 comentarii »

  1. Stejarul este un produs curat românesc și nu văd o legătură cu slavii care folosesc DUB pentru acest copac și toponime ca Dubrovnik, Dubrava etc.și Perun, legat strict d.p.d.v.sacral de acest stejar(oare DAPIX era un străjer/stejar sau slavo-sarmato-scit?).Cred că Sthagara e rădăcina veche și înseamna „a sta înalt,puternic” conform IE stha(stă-pîn,a sta,stare,stînă etc) și grui,gorgun,gurgui,gorun coradicale cu lat.gurgulio,sl.gora(munte?),sanskrită giri(munte) dar cu o pronunțare dialectală în care g și j sînt interschimbabile. Așa avem străjer(aici cred că e contaminare cu stră-din vechimi) și stejar, așa cum mai multe popoare europene folosesc acest copac ca simbol statal(Letonia,Moldova etc.) și militar(SUA,Germania).E de ajuns să parcurgi mitologia și istoria românească ca să înțelegi că aceste cuvinte sînt cît se poate de autohtone.
    Nu înțeleg cum poți scoate din sl.stežerŭ-băț un cuvînt cu semantismul bogat din română cînd logic ar fi exact invers.De cîte ori vedem etim.bulg. sau scr.ar trebui să ne gîndim de două ori pînă să dăm o hotărîre definitivă pentru că în Balcani e un lexic foarte,foarte mare dar comun celor trei (sau patru limbi) iar după capul meu, atunci cînd un termen este uzitat de toți slavii cu aceeași semantică înclin spre asta,inversînd situația și acceptînd numai o etim.sudică ar fi..neprofesionist ? :)
    Se pare că numai englezii(germanicii) au păstrat cel mai bine rădăcina aia IE.
    STRĂJÉR ~i m. 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; (țin minte că am citit undeva că se folosea și străgeri, ba chiar s-a numit un oraș după ei,Strășeni,Moldova) dacă acești străjeri și-au luat numele de la bulanul din dotare eu îmi tai..ca Attis odată. :) sper să nu fie nevoie,totuși.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 11, 2010 @ 9:58 am | Răspunde

    • Vezi și orașul / raionul DUBĂSARI din Republica Moldova

      Dubăsari (rusește: Дубоссары) este un oraș în Republica Moldova, situat pe malul stâng al râului Nistru (în Transnistria). Este centrul administrativ al raionului cu același nume. Locația geografică a orașului este: 47°16′N 29°10′E. Numele orașului se pare că este derivat din cuvântul tătăresc Tembosary însemnând „dealuri galbene”. O altă etimologie este cea de la vechiul cuvânt dubăsar („luntraș”). Cuvîntul ne-a venit din slavă, avînd la bază cuvîntul dub „stejar”, care în limba noastră a dat naștere formelor dub, duboaie și dubas, acestea din urmă avînd semnificația „luntre mare”. Lucru firesc, deoarece pe vremuri luntrile se construiau și prin scobirea trunchiurilor de copaci cu lemnul tare (stejar, frasin ș.a.). Tradițiile locale susțin că așezarea a apărut pe locul unde rîul Nistru se trecea pe un pod construit din astfel de luntre.

      Comentariu de sabinus — Octombrie 22, 2010 @ 3:11 am | Răspunde

      • Și eu cred că vine de la acele monoxile folosite încă din neolitic.Nu cred că s-a păstrat și o denumire antică(tracică) pentru acele ambarcațiuni primitive în ciuda faptului că întreaga Moldovă era împădurită în proporții considerabile.Sînt multe lucruri interesante de aflat prin toponimie,cum e Tighina(pop.)-poiană neatinsă de plug, Braniște-pădure cu arbori vechi unde era interzis tăierea.Sînt și multe cuvinte slave în toponimie pe care m-aș bucura să le românizăm un pic cum ar fi Rîbnița sau Odmăt și Jepcari..nu mai zic de Delta Dunării unde-s o groază de rusisme.

        Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 22, 2010 @ 10:05 am

      • Nu știu exact cum, dar e posibil ca dubas să aibă o etimologie baltică . http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/baltet&text_number=++++89&root=config

        IE *dheubh- „deep” http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+414&root=config
        Acele monoxile erau trunchiuri scobite, deci s-ar potrivi cu sensul luat la baltici de trunchi gol sau scobit. Nu știu care lemn era cel mai bun pentru o monoxilă, dar stejarul(slavic dub) chiar era folosit în acest sens la noi: http://www.telegrafonline.ro/1280955600/articol/131591/monoxila_din_vremea_lui_vlad_dracul_la_muzeul_marinei_romane.html

        Deci ori e slavic, ori baltic, ori dacic. E interesant că numele Dobrogei poate veni din aceeași rădăcină.

        Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 15, 2012 @ 9:52 am

      • Cred că am găsit un derivat carpic din IE *dheubh- „deep”: dup s.m. (Mold.) 1. gaură; șanț. 2. adâncitură care se formează în dosul palmei, când degetele sunt întinse. (Dicționar de regionalisme, de Nicoleta Mihai)
        „a juca în dupi „a juca popice (care trebuie să fie băgate într-o gaură)”. https://dexonline.ro/definitie/dup

        Evident sunt și derivate slave cu tema *dup aici: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+414&root=config

        Am mai amintit că alb.det (arh. dejt, dejët) s-ar putea să provină din același radical: https://en.wiktionary.org/wiki/det#Etymology
        Poate și toponimul sau etnonimul Doberes.
        Asta dacă nu e cumva legat pe linie IE de gr.thalassa.

        Poate și dubă este un dacism care păstrează fonetismul original, corect:
        DÚBĂ2, dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”.
        Pot existența interferențe între slavă și dacică pe seama acestui cuvânt.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 13, 2015 @ 7:30 am

  2. Pentru „gorun” – după Russu este acest cuvânt este coradical cu „ghindă” şi cu dacicul „guoleta” ( mărgeluşă, mei păsăresc ).

    Dealtfel şi în română stejarul se mai numeşte „ghindar”.

    După S. Paliga,
    „…Must be related with Gr. grynós ‘trunk of an old oak tree’, Basque haritz (k > h), Port. carvalho, Sp. J carrasco, carrasca all having the meaning ‘(little) holm oak’ (ilex,
    Sp. encina pequeña). Preie. root *K-R-, *G-R- ‘stone, cliff’, hence ‘a tree growing on stones and cliffs, a tree of hard essence’. The same archaic root also in Carpaţi, Gurghiu, grui.”

    Legătura cu muntele/piatra e vizibilă în denumirea ştiinţifică a gorunului, Quercus petraea.

    *

    Situaţia lui „stejar” vs „stežerŭ” e asemănătoare cu cea a cuvântului „zăpadă” vs slavul „zapadŭ” ( cădere ).
    Mai avem „zăpoadă”, „zăpodie” ( = prăpastie ), mai vizibil legate de etimonul slav.

    În condiţiile unei simbioze româno-slave, asemenea produse lingvistice originale ( de la „cădere” la „zăpadă”) nu sunt imposibile. Cred însă că nu e cazul lui „stejar”.

    E ciudat şi faptul că forma stejarului nu e nicidecum aceea a unui „ax”; e un copac mult extins pe orizontală, gros, ramificat, întortocheat, noduros …

    M-am gândit şi la lit. „stavarīs” – noduri în lemn, „steveras” – ( copac ) fără frunze, scheletic, radicalul PIE fiind *stawǝ- „gros, solid” .
    Fonetic nu ar „merge” ca rădăcină a lui „stejar” ( poate doar dacă acesta e de fapt un compus, cum am scris în articol ).
    Dar cuvântul, cum va fi sunat el, e oricum „contaminat” cu slavul stežerŭ

    Mai există un cuvânt… misterios, „stur”
    ” stur (-ri), s.m. – 1. Țurțure, ciucure de gheață, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Pușcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă. ” ( DER )

    Comentariu de Roderick — Octombrie 11, 2010 @ 12:39 pm | Răspunde

    • Tot pentru „gorun”, o origine posibilă este

      PIE *gʷerw- „tree, stick, spear”

      Vechi prus. garian – „copac”, lit. girià -„pădure”, vechi gr. barǘes „copaci”

      Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 2:00 pm | Răspunde

      • „ Rom. gorun(e) means a kind of oak growing at the mountain and it is explained by the Romanian etymological dictionaries as a borrowing from bulgarian, where it would be derivated from bg. gora „mountain”. This explanation seems to me very unlike, as long as the word does not and did not exist in bulgarian. On the other side, there was an IE root *gwalan- which meant „oak” (from where Greek got balanos). Such a form would have become in Dacian, perfectly regular, *golon-, with the known vocalic evolution of a to o in this language. Then, borrowed in the Danubian Latin, it became, perfectly regular again, gorun(e) in Romanian.” S.Olteanu
        http://soltdm.com/langmod/romana/grecrom.htm

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 29, 2012 @ 5:34 pm

      • http://dexonline.ro/definitie/gerid

        Comentariu de Ioan Albu — Iunie 7, 2012 @ 7:25 pm

    • Dacă consulți „ goagăl translate ” și bagi stejar, obții așa:
      rom. stejar = alb.lisi (vocabulă iliră) = gr.drys = ir.dair = velș.derw iar pomul se traduce în albaneză prin pemë și dru.
      În română mai avem multe cuvinte din rădăcina asta greco-celtică pentru stejar/lemn..daru(?), dar mai interesant e arom.copaciu
      (stejar) :
      IE koupos- „ deal, claie, banc de nisip ” a dat P.G. kaupaz- cu derivatele eng heep, gm. haufen, oland.hoop și lit. kaupas și alb. qipi – claie, let.kopa – împreună și kopienas – comunitate. Dacă copil s-a format după modelul leton atunci copil are sens..totuși, cu mlădiță, lăstar/vlăstar(oare din ilirul LESI?), odraslă și copil (copăcel) sînt cam multe metafore dendrologice pentru copilaș/urmaș. Poate că vorba aia „ copil din flori ” trebuia modificată un pic..din copaci! :)

      Apropo, am mai descoperit o chestiune comună (probabil) latinei și tracilor: CODEX.
      CAUDEX era placa de lemn ceruită pe care se completau legile și mai tîrziu va deveni codicele medieval, dar și cod(cifru) prin 1808.
      Dacă catur (arbure tînăr și cătun – pădurice, hățiș, desiș ) e un indiciu și e complementar termenului latin, trebuie căutată o rădăcină IE.

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 16, 2011 @ 2:04 pm | Răspunde

      • În limbile slave „lis” înseamnă pădure iar în alb. e stejarul. Eu am găsit un reg. la Dorin Ștef care ar putea fi un relict traco-dacic:
        lisnít, (lizniț), s.m. – (bot.) 1. Soi de măr pădureț (Malus silvestris); mere acre, mere de vin, corobeață. Din fructe se face țuică și oțet; lemnul este utilizat pentru cioplit (Borza 1968: 107; v. și Lenghel 1979). 2. (înv.) Poame, fructe (ALR 1971: 479; Vișeu, Borșa). – Et. nec.
        Porolissum și Dacia Porolissensis???

        Sensul nr.2 se potrivește și cu urm: lísă s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit.
        lísă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 8, 2012 @ 2:45 pm

      • Zici că Porolissum e un fel de ”Transilvania”?

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 31, 2015 @ 9:47 pm

      • Dacă nu ai remarcat comentariul de la „Grai de munte”, îl reiau aici:

        Și stejarul ar putea avea un corespondent basc: astigar = arțar.

        ”Cf. Proto-Nakh *stagar ‘maple’ (Acer platanoides), Hurrian tas:kar- ‘box tree’. ” (starling.rinet.ru )

        Limbile nakh sunt din grupa nord-caucaziană, derivată, ca și basca, din marea familie sino-caucaziană.

        Comentariu de Roderick — Mai 8, 2012 @ 10:05 pm

      • Am comentat pe larg despre stejar, acum mă entuziasmam asupra lui lisnit și lisă. Nu cred în substratul pre-IE sino-caucazian. Toate exemplele date acolo sunt discutabile. Chiar dacă găsești 10 cuvinte presupus caucaziene nu dovedește mai nimic, nici nu merge să le încadrezi la un substrat al substratului. Perioada scursă de la presupusa invazie IE în aceste locuri până azi e imensă.Dacă între daci și românii de azi au trecut abia 1900 de ani și abia strângem 160 cuvinte confirmate de specialiști, îți dai seama care ar fi numărul cuvintelor din substratul substratului..zilci, nada, canci, ciuciu(interesantă vocabulă!)…sau poate doar 10?

        Hai mai bine să ne concentrăm pe stratul tracic. Sunt pline dicționarele de regionalisme, aceste mici comori lingvistice:
        leopot-ă = (femeie) rea de gură – IE lep- „to shout, to mutter”
        brusture = lipan, lăpuc – IE lap (lat.lappa, sl.lopuxb)
        a lăpăi = alb.lap (IE lap- to lick, to lap)

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 9, 2012 @ 7:14 am

      • IE skabh- „to scrape” : scabie(lat.), a scobi, scăborcă(reg.așchie)

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 9, 2012 @ 8:34 am

      • Femeia leopot este cea care are vorbele ca un ropot de ploaie: toacă mărunt, cu zgomot, și udă până la piele (ropot -leopot)

        Comentariu de sabinus — Mai 9, 2012 @ 12:52 pm

      • În Bucovina, când vrei să-i spui cuiva să tacă din gură, pentru că vorbește prea mult, îi spui : „Tacă-ți leoarba”

        LEOÁRB//Ă ~e f. reg. depr. Gură ca organ al vorbirii; bot. /Onomat.

        LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. -ăi.
        Sursa: DEX ’98 (1998)

        A LEORBĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi
        Sursa: NODEX (2002)

        Comentariu de sabinus — Mai 9, 2012 @ 1:05 pm

      • leoarbă ar putea veni din același rad.IE leb cu r infix.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 9, 2012 @ 7:09 pm

    • Vrei să spui că *dacicul guoleta vine din IE *gʷela-, *gʷlā- „acorn” (ghindă) ?
      Dacă-i așa, înseamnă că-n acel stadiu dacica nu prea eliminase labiovelarele, ceea ce contravine clar teoriilor satemizării. Nu e „guo” o încercare de transpunere a labiovelarei gʷ ?
      alb. gogël(ghindă) ,poate și gogă(nucă cojită) o veni din dacică, nu dintr-o reconstrucție expresivă de nu știu ce extracție nebuloasă.
      Să fie gorunul pur și simplu un „ghindar”(*gʷelan)?
      Văd că se găsește și gr.balanos, dar nu văd sensul de stejar!

      Comentariu de Ioan Albu — Iunie 7, 2012 @ 5:47 pm | Răspunde

      • prichindel ar putea conține o referire la „ghindă” cu un simplu prefix, ghindoc fiind baza de derivare.

        Comentariu de Ioan Albu — Iunie 7, 2012 @ 6:00 pm

      • Întocmai, însă n-am zis eu asta.
        gorun= ghindar este exact ceea ce spun şi I.I. Russu şi S. Olteanu; gr. balanos, lat. glans

        Comentariu de Roderick — Iunie 8, 2012 @ 4:09 am

    • Sunt curios privind dacicul guoleta (mei-păsăresc) dacă sufixul -et formează pluralul sau indică un diminutiv al unui termen dacic pentru ghindă din IE *gʷela-, *gʷlā- „acorn”.
      În mod clar nu puteam asocia boabele mici albicioase ale meiului păsăresc cu o ghindă. Apoi cred că nici radicalul avut în vedere mai sus nu-i cel corect.
      Am găsit doi radicali cu o formă apropiată de sensul dorit: IE *gal-/-e- „swelling”(Pokorny: *ger- „to curl, round”) pasăre) ar fi înrudit și cu slavicul *golǫbь- „porumbel”.

      http://ro.wiktionary.org/wiki/mei-p%C4%83s%C4%83resc
      Un sinonim interesant, mălăcel (Înv.), ar putea proveni dintr-un dacic mălai (mei) cu suf.diminutival „-el” sau să fie coradical cu malanca (oaie molatică) IE *(s)melo- „small animals” . (sl.malu- „mic” , OCS malu- „rău”)
      http://www.etymonline.com/index.php?term=small&allowed_in_frame=0

      gr.malakos- moale, plăpând. (rom.malac- bivolaș)

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 16, 2014 @ 11:00 am | Răspunde

  3. Dacă tot suntem la capitolul arbori, mă intrigă cuvântul „zâmbru” – care îmi sună la fel ca „sâmbure”, „brânză” „mânzare” – cuvinte acceptate ca fiind dacice. Am întânit cuvântul „zimbru” pe o listă a cuvintelor de origine dacică, însă după o altă sursă, „zimbru” are o etimologie slavă. Ai putea să dedici un viitor post cuvintelor zimbru-zâmbru? Mulţumesc anticipat!

    Comentariu de Mihai Dumitru — Octombrie 19, 2010 @ 11:20 am | Răspunde

    • Mă bag eu cu un răspuns dacă nu se supără Roderick. În vestul european există o preocupare pentru studiile de lingvistică,în special la cele IE.Tot acolo s-a recontruit o rădăcină indoeuropeană GOMBH – margine(ascuțită, zic eu) din care a evoluat mai tîrziu anticul cuvînt macedonean(dialectul grec al elitei lui Alexandru Macedon) KAMBOUS – molar,lituană ZAMBAS – lucru ascuțit, sacscritul JAMBHAS – dinte, albanez Dhamp/dhëmbo – dinte iar în română avem ZIMȚI(cu toate derivatele, inclusiv dinți) și A ZÎMBI/ZÎMBITOR,apoi zîmboc(ac de cataramă). Zîmbrul are niște frunze în formă de ace(zimți) deci logic că i s-a spus așa..caută și ZÂMBA în dicționar.

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 19, 2010 @ 4:06 pm | Răspunde

    • „Zâmbru” în latină este „Pinus cembra”. „Zâmbru” = „cembra”

      Ar putea fi legat de engl. „timber”. După etymonline.com

      „O.E. timber „building, structure,” later „building material, trees suitable for building,” and „wood in general,” from P.Gmc. *temran (cf. O.Fris. timber „wood, building,” O.H.G. zimbar „timber, wooden dwelling, room,” O.N. timbr „timber,” Ger. Zimmer „room”), from PIE *demrom-, from base *dem-/*dom- „build” (source of Gk. domos, L. domus; see domestic). The O.E. verb timbran, timbrian was the chief word for „to build” (cf. Du. timmeren, Ger. zimmern). As a call of warning when a cut tree is about to fall, it is attested from 1912 in Canadian Eng. Timbers in the nautical slang sense (see shiver (n.)) is from the specialized meaning „pieces of wood composing the frames of a ship’s hull” (1748).”

      Din acest germanic „zimbar” provine denumirea latină ( şi cea ştiinţifică ), „cembra” (nu ştiu unde am citit asta ).

      Asta ar fi „baza”. Mai departe se poate specula.
      O variantă ar fi cea dată de etymonline. Alta ar fi cea dată de d-l Albu, care dealtfel mi se pare mai plauzibilă.
      Numele pinului vine tot de la „acele” sale. Zâmbrul e o specie de pin. În română „pin” vine din latină, se spune. E posibil ca pentru copacul mai familiar (pinul) să se fi preluat numele latin, în timp ce pentru cel din vârf de munte (zâmbrul) să fi rămas cel dacic.

      Pentru varianta etymonline.com ( „from PIE *demrom-, from base *dem-/*dom- „build” (source of Gk. domos, L. domus; see domestic). The O.E. verb timbran, timbrian was the chief word for „to build” (cf. Du. timmeren, Ger. zimmern). ” ) trebuie remarcat că, dacă zâmbrul e un copac bun pentru construcţii ( probabil că este ), el nu prea e la îndemâna oamenilor din Europa ( dacă nu cumva „zimber” va fi fost şi pinul comun ). La şes zâmbrul creşte doar la est de Munţii Urali ( …unii plasează originea indo-europenilor tot dincolo de Urali).

      În Europa zâmbrul creşte doar în zona alpină. Nefamiliar românilor din epoci mai recente, însă binecunoscut ciobanilor care îşi duc turmele pe creste de munţi cu gol alpin (Retezat, Parâng, Călimani, Bucegi ş.a.m.d. ).

      Faptul că e un copac de gol alpin mă face să mă gândesc la „cima” – vârf de munte, în italiană ( care ar veni dintr-un lat. cyma „mugure” ).

      *

      Mai e o posibilitate, legată de faptul că zâmbrul e răşinos, iar răşina arde şi împrăştie miros ( ca tămâia ). Dealtfel şi mirosul pinului este uşor sesizabil în aer, e plin de uleiuri volatile.

      Avem rom.
      ţâmpor s. v. pucioasă, sulf. ”
      care bănuiesc că e legat cumva de „camfor”
      „early 14c., caumfre, from O.Fr. camphre, from M.L. camfora, from Arabic kafur (Skt. karpuram), from Malay kapur „camphor tree.”” ( etymonline.com ).

      şi… cimbru
      ” címbru (címbri), s.m. – 1. Plantă erbacee cu frunze aromate folosite drept condiment (Thymus serpyllum, Thymus lanuginosus, etc.). – 2. Piperniță de grădină (Satureia hortensis). – Var. ciumbru. Mr. ciumburică. Origine necunoscută. Legătura cu gr. θύμπρος nu este clară, și der. direct din gr. (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193; Diculescu, Elementele, 483) pare dificilă din punct de vedere fonetic. S-a presupus un sl. *čębrŭ, *čąbrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), cf. ceh. čibr, pol. ćąbr; dar č- din sl. nu se explică decît prin intermediul rom. (Berneker 160; Philippide, Viața rom., XVIII, 46; Vasmer, apud DAR; Diculescu, Elementele, 483; cf. Pușcariu, Dacor., IV, 1405). În sfîrșit, Weigand, Jb., IX, 80, pleacă de la mag. csombor, csömbör, care pare împrumut din rom. Există ipoteza că este un cuvînt preromanic, ca în lat. cimbrus „cimbru,” sau în it. cembro „cedru hibrid”, de origine necunoscută (Prati 255). ” ( DER )

      O să continui altădată.

      Ca o observaţie, lingviştii par rezervaţi în ceea ce priveşte „zâmbrul”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 12:35 am | Răspunde

      • Ceva curios: cinabrul

        Pe etymonline.com

        „cinnabar
        by mid-15c., „red or crystalline form of mercuric sulphide,” also applied to other ores of mercury, originally with reference to its use as a pigment; from O.Fr. cinabre (13c.), from L.L. cinnabaris, from Gk. kinnabari, of oriental origin (cf. Pers. zanjifrah in the same sense). Also used 14c.-17c. of red resinous juice of a certain Eastern tree, which was believed to be a mixture of dragon’s and elephant’s blood.”

        „Swiss pine”, zâmbrul, pare să aibă lemn de culoare roşiatică ( „redwood” ? :) )

        Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 4:36 am

  4. Am evitat explicația din Online Etymology Dictionary pentru că acest copac are un areal foarte restrîns (Alpi și sporadic în Carpați) iar termenii aceea din germană se ating doar accidental de zîmbru.Slavii au păstrat pe acel doma neschimbat,exact ca-n vechea greacă și posibil să fi fost același termen și-n tracă.Iniial mă gîndisem la vechi cimbri care au trecut de cel puțin două ori Alpi spre a invada Italia și au rămas în amintirea locului(?)
    După cum am spus și-n comentariul de mai sus, lituaniana,macedoneana și albaneza păstrează fiecare un construct care explică și formele românești cu zîmb..față de slavi unde M a căzut.Toate au o semnificație de ceva ascuțit (de colți)iar acest arbore are de două ori mai multe motive să fie numit așa: are frunze în formă de ace și o formă generală piramidală(ascuțită,aproape ca un corn de zimbru).De aici și pînă la explicația animalului arhicunoscut la noi(zimbrul și forma veche zîmbrul) nu mai era decît un pas,mai ales că există și zîmba cu un sens derivat :a distruge,a sparge,amenina,intimida.
    Recapitulînd avem zîmboc,zîmba,zîmbru și zimbrul.În cazul animalului este aplicată aceeași logică ca-n cazul țapului care și-a luat denumirea datorită smocului ascuțit din barbă;în tracă era un alt cuvînt, byzo.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 20, 2010 @ 10:21 am | Răspunde

    • Parcă am mai vorbit de cimbru şi zâmbru, pe aici prin comenturi ori pe forum la dacia.org, nu-mi aduc aminte. Nu ştiu nici unde am găsit corelaţia lat. „cembra” < germ. "zimbar".

      În Europa zâmbrul are într-adevăr areal restrâns, dar de ex. în Iakuţia formează păduri.
      Dacă spun că "indo-europenii originari" trăiau de ambele părţi ale Uralilor, cred că nu greşesc.
      Dar mai e ceva: în italiană "cembro" nu înseamnă ( neapărat ) zâmbru, ci un copac mai "domestic".
      Eu cred că, la fel, "zâmbru" desemna probabil mai multe soiuri de pin, dar a rămas ca nume doar pentru copacul din golul alpin.

      P.S.
      Ciorănescu face legătura dintre „a zâmba” şi zimbrul-animal, nu copacul ( ! )
      zîmbá … – Der. jimb, adj. (strîmbat), deverbal; sau direct din sl. ząbŭ, cf. alb. dhëmbo; zîmbi (var. Mold. zimbi, jimbi), vb. (a surîde; a rîde ușor), din același cuvînt sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 103; Rosetti, III, 56), cf. bg. ozăbjam, ceh. zubiti se; zîmbet, s.n. (surîs), cu suf. -et; zîmbitor, adj. (surîzător); zîmboc, s.n. (ac de cataramă), în Olt.; zîmbre (var. Mold. zimbre), s.f. pl. (inflamare a gingiilor, aftă la cai; bale, spume; a face zîmbre, a rîvni, a jindui), din sl. ząbrŭ, dubletul lui ząbŭ (Cihac, II, 473; Conev 56); zîmbri, vb. (a jindui; a-și arăta dinții). Zimbru (var. zîmbru), s.m. (bizon, Bison priscus), este același cuvînt, din sl. ząbrĭ, cf. pol. zabr. – Cf. zîmț, zăbală. ”

      Pe „cembra” îl leagă (alţii) de cimbru, iar Ciorănescu menţionează faptul în DER

      Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 11:14 am | Răspunde

    • Numele acelor de conifere provine în limbile baltice, slave şi celtice din

      -*skwAy- ( lit. skujà )

      În română avem „scuţ” – ţurţure de gheaţă, dar şi „sculă” ( et. nec. ). Pokorny scrie
      „russ. chvojá f., chvoj m. `Nadeln und Zweige der Nadelhölzer’ (usw.; Berneker 408 erwägt Zugehörigkeit auch von russ. chuj `penis’ als *(s)khoui̯os).”

      „A ascuţi” provine – aţi ghicit- din latină ( *excotire ).

      Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 11:36 am | Răspunde

      • Și eu cred că avem aici o familie de cuvinte de extracție autohtonă peste care s-au suprapus cîteva neologisme apropiate și nu se mai dă credit originalității limbii noastre.De exemplu avem schin(rar.și cred că e reg.) drept sinonim pentru pin, apoi schinel (scai-amar) pentru o anumită plantă medicinală și sinonimia schin – spin pe care o recunoaște dicționarul.Între dialectele străromânei avem schin în aromână și spin în daco-română și megleno-română.Urmează derivatele spinet, înspina, spinui, spinuță.Nu cred că exagerez dacă văd în pin(lat.pinus) un derivat tîrziu pe linie IE a unui mai vechi radical, altul decît acel găsit în vest.. PIE *pei.Cred că e clar ce sugerez, avea un S în față. :)) Graiul moldovenesc are o apetență pentru litera C în multe cuvinte , cum o indică următoarele: chiatră-piatră, schinos-spinos(Schinoasa este și o localitate), Sîn Chietru-Sîn Pătru/Petru ș.a.m.d.
        Cred că graiul moldovenesc și dialectul aromân sînt cele mai conservatoare. Au păstrat probabil cel mai bine și mai exact pronunția daco-tracică(la fel cum avem ketri din tracă și patru în pronunția graiului moldav)deși asta nu exclude după părerea mea că tot în limba veche exista un curent la fel de vechi care transforma C în P, precum avem noctis-noapte lactis-lapte și altele.Ciudat că tocmai limba română face demarcația această începînd din Carpații Orientali.
        Legat de scuț, schin și celelalte putem să mai adăugăm scai/scaieți, poate și scame/scămos, așchie(oare verbul a scui=a grohăi, arată tonul ascuțit al porcului cînd e iritat?)
        Nu mă îndoiesc că mica mea demonstrație are multe găuri, dar eu cred că ar fi ceva folositor de învățat aici.

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 9, 2011 @ 7:52 pm

      • http://www.lituanus.org/1992_2/92_2_02.htm aici este o mică teorie legat de influența unui presupus grup baltoid sudic asupra dacilor dar și chestiunea lui SKUJA=pin care mi-a adus aminte de comentariul tău.

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 9, 2011 @ 7:57 pm

      • Ascuțire, scuț și sculă (unealta) vin, direct și fără nici un intermediar, din răd.IE ko- to sharpen (a ascuți) foarte probabil din același lot cu „ ac ” gr. akona . Sursa: http://www.etymonline.com/index.php?search=whetstone&searchmode=none

        Lat. catus -„ascuțit” , conus – con, vîrful unui coif și verb, acuo , gr. konos – „ con de brad , vîrf rotitor ” , velș. hogi, skt. sanah – „ tocilă ”, let. saasināt și lit. paaštrinti (ascuți), eng. han „ piatră” (probabil ascuțită) , alb.sqaroj, dan. skærpe, oland. scherpen șamd.

        Prefixele as- s- și z- exprimă același lucru ca articolul latin EX și e prezent în cuvinte venite din substrat. Dacă „ ac ” (Akutika – prov. tracă) este dovedit a fi tracic de ce n-ar fi și derivatele sale?

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 16, 2011 @ 9:46 am

  5. Cima la italieni vine din coma, cum a rămas la noi coama dealului și coamă,tuf încîlcit de păr cu onomastica derivată de azi Coman,Comănescu,Comșa..comană – creastă,deal,acoperișul casei.Nu prea văd cum s-a transformat coma latin în italienescul cima însă se potrivește logic mai mult decît cu muguri.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 20, 2010 @ 10:32 am | Răspunde

    • În greacă, „kome” e părul de pe cap ( vezi tracii „akrokomoi” ). Azi când auzim „coamă” ne gândim la o pleată lungă – ca o coamă de cal ori cometă. Sensul originar nu era însă atât de strict.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 10:54 am | Răspunde

      • E posibil ca Comati să fi fost și un cuvînt tracic? Eu tot n-am înțeles acele comentarii asupra dacilor dacă pleistoi și comati erau denumiri locale,e mereu o confuzie la mijloc pentru că am luat de bune astea(ca fiind latine). Pe un sit despre traci, Haemus e legat de un presupus formant tracic cu S adică Saemus conform IE SEI=a lega cu sensul de „creste legate între ele”(sansk.Siman) iar în română avem samară – coamă,creastă și însăila(?)
        E oare posibil ca zimți să fie o derivare de la dinți(ex.Deus-Zeu)sau un construct local tot pe aceeași filieră IE?Adică dinți să se fi suprapus peste zimți iar acesta din urmă a luat niște sensuri alternative?

        Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 20, 2010 @ 12:35 pm

      • Pleistoi / polistai nu e latin; după Poghirc ar putea însă să fie un cuvânt grecesc ( ? ) deformat prin etimologie populară.

        „Comati” – d-l Eugen Rău de pe forumul dacia.org spunea o chestie interesantă – anume că ar putea însemna „săteni” în limba dacilor ( germ. „heim”, gr. kṓmǟ , lit. kiẽmas etc.- PIE *kōim- ). Aici k iniţial rămâne k ( este k, nu k’ ).

        „Kome” din greacă este de origine necunoscută, probabil non-IE. Deci regulile centum-satem nu i se aplică.

        E o rădăcină boreană (deci cumplit de veche ) – *KVMV „păr, pene”.
        La afarii din Africa, ori la etiopieni, „gamma” înseamnă chiar coamă. ( proto-afro-asiatic *gamm ). Cam tot aia înseamnă la toate limbile din familie ( inclusiv „coamă de cal” )
        Descendenţi ai acestei rădăcini boreene mai sunt – cf. starling.rinet.ru – în limbile sino-caucaziene şi amerindiene.
        Cuvântul „koma” , mediteranean, l-aş lega de familia afro-asiatică.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 1:06 pm

    • Cima probabil înseamnă o culme muntoasă împădurită (pădurea de pe cimă poate fi sinonimă cu părul de pe cap, adică cu coama)

      Cima probabil are legătură cu ciuma, boală ale cărei simptome sunt niște umflături pe corp

      ****** Probabil lat. cyma, din gr. ϰυμα (Pușcariu 330; Pușcariu, Lat. ti, 60; Pușcariu, Conv. Lit. XXXVII, 600; Berneker 163; Capidan, Dacor., III, 142; Diculescu, Elementele, 477; Bologa, Dacor., IV, 962; DAR). Forma lat. vulg. ciuma, punct de plecare al fonetismului rom. apare în glose tîrzii, cf. sp. cima, „vîrf, culme”, esquilmar „a stoarce, a secătui” (Corominas, Anales Inst. Ling., II, 128). De la sensul primitiv, de „tumoare, umflătură”, evoluția sensului se explică prin simptomele bolii, cf. peste bubónica „ciumă bubonică” și mr. pănucl’ă „tumoare” și „ciumă”. Rezultatul normal ar fi trebuit să fie, se pare, *cimă; u ar fi în acest caz secundar ca în bucium. Este cuvînt care apare aproape în toate limbile din estul Europei (alb. kjimë „abces”, tc. çuma „ciumă”, bg., sb., rus. čuma, rut., pol. dzuma, mag. csoma, csuma, toate cu sensul de „ciumă”); cf. și it. cima, fr. cime, sp. cima, cu sens diferit. Toate limbile în care apare sensul de „ciumă” par a indica un împrumut din rom., cu atît mai mult cu cît cuvîntul nu se explică prin mijloace interne ale nici uneia din limbile interesate (cf. Berneker; Capidan, Dacor., III, 142) *******

      http://www.webdex.ro/online/dictionar/cium%C4%83

      Există și o plantă, ciumăfaia (laurul porcesc) care are legătură cu cimă, și mai degrabă cu ciuf (Datura stramonium)

      ****** Totuși, s-a propus un etimon sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 53 și Lexicon, 1128; Cihac, II, 58), bg. (Conev 94), alb. (Philippide, II, 639), tc. (Mladenov 689). Der. ciumat (var. ciumaș, ciumos), adj. (pestifer; ciumat, bolnav de ciumă); ciumar, s.m. (laur), pe care Diculescu, Elementele, 485 îl apropie de gr. ϰυμάριον, dar care ar putea fi der. în cadrul rom.; ciuma, vb. (a îmbolnăvi de ciumă; despre fructe, a se strica); ciumăfaie, s.f. (laur), a cărui a doua parte nu a fost explicată satisfăcător, și care se mai numește, probabil prin etimologie populară, ciuma fetei (Cihac, II, 491, pleacă în mod eronat de la mag. csuda „minune” și fa „copac”; Diculescu, Elementele, 485 de la cimă, cu suf. gr. ϰαφος; și DAR sugerează o legătură cu mag. csudafa „laur”) *******

      http://www.webdex.ro/online/dictionar/cium%C4%83

      Comentariu de sabinus — Iulie 14, 2012 @ 5:34 pm | Răspunde

  6. şi încă o fază.

    PIE *bharu- „brad, pădure de conifere”.

    În vechea norvegiană „bɔrr” înseamnă chiar pin.

    O situaţie la fel de ciudată ca lit. aižuolas „st- ejar„; dacă nu ar fi „zâm-„, respectiv „st-” în faţă, ar fi probabil clar.

    „Zâmbru” ar putea fi deci un compus zâm-bru, în care ultima parte înseamnă „pin”.
    Natural ar fi să însemne „pin de munte”.

    Fonetic, pentru *zâm- ar merge, cred, IE *g’heim- „iarnă, îngheţ” ( slav „zima” – „iarnă”). Dar care ar fi logica ? Mai frig pe culmi ?

    IE *g(‘)hebh- „bont” . Într-adevăr, zâmbrul nu are vârf ca bradul, e mult „lăţit”.
    Din compunere ar ieşi un „zeb-bharu”, care, prin nazalizare ( apariţia lui „m” ) are putea da „zâmbru”.

    ?

    Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2010 @ 1:48 pm | Răspunde

    • Dacă PIE *bharu- înseamnă„ ascuțit ca un ac ” atunci au nimerit-o la fix: http://en.wiktionary.org/wiki/bor
      În toate limbile slave, pinul e numit bor (borovice în Carpați) iar dacă răsfoim un pic dicționarul nostru găsim: brucă (vătrai), îmbruci/bruci (înțepa, incita..de aici vine abraș-cal nărăvit?), brucer, brucoi, bruceală, brucitură, bruș (tocilă), burghiu(sinonime: bîrdie, borăr..brad? boreasă? boier?) brusture șamd. Velșii spun brig vîrfului de munte, iar în antichitate multe fortărețe situate pe înălțimi erau numite briga de către celți și burg de germanici (aburca e probabil un..celtism?). Dacă boer(fermier, războinic) e un compus germanic din om care „ înțeapă pămîntul ” iar războinicul e tot o metaforă similară(baron) atunci vîntul antic BOREAS(înțepător) și coradicalele românești de azi sînt autohtone.
      Chiar îmi imaginez cum BUR-ul dacic e format la fel ca la germani și e legat oarecum de mitologia PIE (cred că ți-am citat un articol de acum.. 100 de ani) cu multe urme lingvistice..în lat. BURE era un războinic.
      Nu mă îndoiesc că zîmbroc ar putea fi un compus zîm(sîmcea-pisc, vîrf de munte.. din tracă sau lat.summus) broc ( it. brocco, fr. boche ). Și zîmbrul (zimbrul) pare un compus interesant : zîm poate fi greabănul masiv și proeminent iar -brul să vină dintr-un rad.tracic/celtic pentru ascuțit(coarnele)..sau e cum ai spus tu „ Zâmbrul ar putea fi deci un compus zâm-bru, în care ultima parte înseamnă pin ” deoarece avem în hindu सनोबर Sanōbara (pin)..dar nu l-am găsit în dicționarul sanscrit-englez.

      Dacă limba română e o oarecare indicație pentru spiritul limbii trace atunci stejar și străjer e coradical cu norv.borr și boern(boor?). Albaneza a păstrat Burre la fel ca în lituană buriotis(turmă, mulțime, grup, gloată) și let.bars(turmă), gotic baro..sîmbră?
      Mă gîndeam la o chestie amuzantă..explicam odată că tarabostes sînt „taurii” dar am uitat să completez că-n lb.balto-slave kaimene însemna gloată/turmă.. . deci, într-un fel are sens. Lipsea păstorul :)

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 16, 2011 @ 7:41 am | Răspunde

  7. N-am văzut un zîmbru în mediul lui natural(nici nu știam că emite un miros),însă în poze arată mult mai compact decît un brad în sensul că arată ca un colț de lup(ca să folosesc limbajul sacru dacic :)0) Apropo de brad, Ciuglea atribuie o rădăcină tracă brend-umflat pentru brîndușă,brînză(și altele probabil) inspirîndu-se după un studiu al lui Phillippide.În dicționarul etimologic internațional englezescul board-mare,larg e dat cu etimologie necunoscută(cred că de aici vine prenumele Brad ceea ce e un pic ironic). Nu știu exact dacă ieste o explicație pentru BRADUL nostru(se pare că odată găsit bradul alb.toți s-au așezat mulțumiți) însă rădăcina aia tracă explică cîteva cuvinte de lungă tradiție românească: brădoși(preparat din aluat împărțit de mucenici),brîndușele au un aspect de bulb(tot tracic) un pic umflat,reg.brudină-bac de trecut apa și taxă(aici pare să aibă sensul de pas,loc de trecere ,sinonim: borugă) și are atestare istorică..fortăreața tracă Bredai din Balcani.
    Dacilor le plăceau numele compuse pentru plante așă că e posibil ca zîmbrul să fie un ‘brad mai ascuțit”..te contrazic aici un pic,zîmbrul e mult mai ascuțit ca un brad și crește mult mai compact.Bradul e răsfirat și poate crește mult mai lat decît zîmbrul..din poze cel puțin. :)

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 20, 2010 @ 3:06 pm | Răspunde

    • Burdapa(tot tracic) undeva la sud de Balcani și e tradus drept loc de trecere al apei..în slavă bred,bredină e loc de păscut deci nu are nimic în comun, însă mai e și bredon,bresti-loc de trecere

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 20, 2010 @ 3:12 pm | Răspunde

      • Nota bene:Țara Brodnicilor din Moldova

        Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 20, 2010 @ 3:14 pm

  8. Latinul Quercus a supravietuit in romana prin acest „cer”.
    O confirma si etimo.it

    http://www.etimo.it/?term=cerro&find=Cerca

    cer (céri), s. m. – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. țer, istr. cer. Lat. cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848; DAR); cf. alb. kjar (Philippide, II, 636), it. cerro (it. din sud cerza, cf. și toponimul toscan Cerreto).
    – Der. ceret, s. n. (stejăriș); ceroaică, s. f. (stejar de piatră, Quercus ilex).

    Italianul cembro aduce insa cu cedrul care la randul sau provine din ebraicul hadar. Aceeasi terminatie cu stejar.
    Detaliu nu prea relevant dat fiind faptul ca sufixul e prezent din abundenta in limba romana.

    Comentariu de Compay — Noiembrie 19, 2010 @ 7:12 pm | Răspunde

  9. Țâr înseamnă slab ca un băț ; vezi din articol citatul: Sl. stežerŭ „băț”

    ………………………….

    Străjerul și stegarul sunt cei care poartă bețe. Străjerul stă drept și nemișcat, purtând o suliță (un băț cu vârf ascuțit, de metal)

    Stegarul poartă un băț care are în vârf o bucată de pânză (un steag)

    Comentariu de sabinus — Noiembrie 19, 2010 @ 7:44 pm | Răspunde

    • Ah, deci tu intrevezi un nexus intre stejar si stegar?

      Megl. steag. Sl. stĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 65; Byhan 332), cf. bg. stjeg, cr., slov. steg, rus. stjag.

      Comentariu de Compay — Noiembrie 19, 2010 @ 8:44 pm | Răspunde

    • Vezi și următoarele plante, care au axul central (tulpina, inflorescența)drepte ca un băț. Împreună cu frunzele par că sunt niște steaguri

      știrigoaie (Veratrum album)http://i237.photobucket.com/albums/ff104/lucian_ge/stirigoaie-Veratrum_album_2.jpg

      ștevie (Rumex obtusifolius) http://lh4.ggpht.com/_fOTD4IeqYZw/TAt5sFzM2uI/AAAAAAAAGn8/fv7q5waI0Gg/s400/stevie2.jpg

      știr (Amaranthus retroflexus)http://www.eplante.ro/plant_pics/224.jpg

      Comentariu de sabinus — Aprilie 24, 2011 @ 6:15 pm | Răspunde

  10. M-am gîndit la o chestie foarte banale: dacă rădăcina asta AIG e introdusă deja în STEJAR? Dacă nu mă înșel, aig se traduce ..„ a se mișca violent/poate chiar iute ” care e sursa și pentru GOAT(țap) în mai multe limbi antice.
    Avem deja „ ager ” care acoperă toate sensurile ( Iute în mișcări; sprinten;Vioi, pătrunzător, scrutător Tăios, ascuțit ), deci stejar ar fi foarte logic..cu prefixul stă. La fel și explicația pentru STRAJĂ/STRĂGER.
    Altă explicație ar fi ca stejarul ( străjar, strejar) să fie compus precum STRUGURE, adică să fi fost odată sinonime și ambele să însemne BULB/BOB ..ghindar=stejar?

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 19, 2011 @ 8:16 pm | Răspunde

    • În unele situații grupul de litere GH este echivalent cu litera P. Acest lucru face ca ghindar să devină pindar (= nume foarte cunoscut în antichitate, de la care i se trăgea și numele istoricului grec antic Pindar)

      ……………

      Străger este format din două silabe: stră, cu sensul de mult, foarte, și ager, cu sensul de ager (ca la străvechi = foarte vechi). Așadar, străger (stejar) înseamnă „foarte ager” (stră-ager)

      Comentariu de sabinus — Aprilie 24, 2011 @ 6:04 pm | Răspunde

      • Străjer poate veni și de la stră-jer, dar și de la stră-jir. Se știe că jirul este fructul fagului, care seamănă cu ghindele stejarului

        Comentariu de sabinus — Aprilie 24, 2011 @ 6:07 pm

      • De strajă poate să stea numai unul care este foarte ager (foarte vigilent)

        Comentariu de sabinus — Aprilie 24, 2011 @ 6:18 pm

    • PIE ser- „to preserve, protect” , sēr-ōs- (possible root of „hero”, meaning <- "protector")

      În let. sargs – pază (eng.guard) , sargat (aizsargāt, pasargāt ) = a proteja
      lit.sergėtojas – cîine de pază; sargyba (sargybinis) – pază; apsauga – protecție; išsergėti( sergėti) – pază;
      Este deja documentat cazul următor: PIE ser- to flow a devenit Strymon(Struma) prin inserarea unui t.. (particularitate tracă)
      Dacă „strajă” și a„ străjui” s-au format exact la fel?

      Comentariu de Ioan Albu — August 13, 2011 @ 7:25 pm | Răspunde

  11. În slava comună stezeru (стєжєръ) însemna temelie, fundație, iar în română steajerul era steaua polară și centru. La fel și steajer, bățul central pentru căpițe și treierat.
    S-ar putea ca pe de o parte stejarul era văzut ca un pilon central al pădurii, pe de alta s-ar putea să fie o simplă coincidență, iar var. ca străjar/strejer să fie mai vechi. Acesta din urmă poate fi lăsat din ie (s)ter- (s)tre- „stark, stiff, solid, rigid” sau din vb. a străjui și strajă care se pare că au și o rădăcină ie personalizată numai la nivelul slavilor, fără alte derivate/coradicale externe lor.

    Dacă e vorba de solid și trainic avem vb. a stura- a se solidifica și derivatele, apoi strajnic și trainic, care deși sînt considerate slave…oh well, s-au mai înșelat lingviștii! :)
    Ar mai fi o idee! Să fie strejerul (stejarul) legat de culoarea neagră?
    ie trozdoz/trzdoz- sturzul, păsări negre De aici avem strei- rasă de porci neagră și struj, sinonimul lui sturz…de ce nu și stejarul să fie „negriciosul”; are o culoare verde închis, adică „sturnus”.

    Comentariu de Ioan — Septembrie 11, 2011 @ 8:37 am | Răspunde

    • Apropo de stajnic..pe aceeași pag. se afla și strîjnic- mânz, cârlan, noaten sau mînz pînă la 2 ani, neînvățat cu hamul.Mă gîndeam că ar fi din aceeași familie cu tîrtă(copil care abia învață să meargă), tărăbig și celelalte der. din ie ter- fraged.

      Comentariu de Ioan — Septembrie 11, 2011 @ 8:53 am | Răspunde

  12. Cred că pricep resortul care a dus la arom. “cupaciu” = copac sau stejar și “cupâcinâ” – stejăriş. http://dexonline.ro/definitie/copaci
    La origine, acest arhaic copaciu desemna desișul, un boschet ramificat, plin, cum s-a păstrat în istroromână cupats (desiș, hățiș) și împrumutat de ung. prin kopacs „tufiș”. O anumită specie de stejar mai e și numită tufan.
    IE *(s)kūp- „bundle, bush” ar trebui să fie foarte revelatoriu: alb.kapë (snop), proto-germ.skauba-z : eng.sceaf http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/germet&text_number=+++688&root=config
    Ar fi interesant de discutat dacă „ciuf” e tracic sau gotic, ori nici nu se mai poate face diferența. Într-o fază istorică consemnată, tracica transf.p în ph și azi e „f” (toponimicul para>phara a devenit clan pentru albanezi și arom.//coradical slav spora= sat).
    Ciup = ciuf http://dexonline.ro/definitie/ciup

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 6:26 am | Răspunde

    • Posibil, dar coresp. albanez al copacului este kopaç ‘nod, ciot’.
      Aş merge mai degrabă pe varianta mea veche – https://hroderic.wordpress.com/2011/10/11/copil/

      Comentariu de Roderick — Mai 13, 2012 @ 9:28 am | Răspunde

      • Nu-i neapărat o contradicție. Sunt destui radicali omonimi cu sensuri complet diferite. Pentru verbul „a copili”(a tăia crengile …) și copileț (vlăstar) ai dat răd.IE corectă: skeip- „to chip off, to slice; a split piece, billet, stick”
        .Sunt mai mult decât mulțumit cu această tălmăcire dendrologică pentru „copil” . Nu m-ar mira să stea și la originea endonimului pe care și-l arogă albanezii. Cealaltă rădăcină IE pe care am sugerat-o pe articolul dedicat, ar fi complementară cu IE skeip.
        De asemenea, n-ai zis tu ceva de simplificare a diftongilor IE pentru traci? Iaca o ai aicea!

        PS: îmi susțin ideea „tufă/tufan = copaciu și apoi stejar.(IE *(s)kūp- „bundle, bush” ). E practic răspândit până-n Istria, apoi la unguri și aromâni.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 9:47 am

    • Oricum eu văd copacul mai degrabă ca pe un trunchi, ax decât ca pe o tufă.
      Decât engl. sheaf, mai bine shaft, deci PIE *skāp- stem, stick , cu lat. scāpus „tulpină, rădăcină”

      Comentariu de Roderick — Mai 13, 2012 @ 9:46 am | Răspunde

      • Îmi aduci aminte de experimentul cu orbii puși să atingă și să descrie un elefant.
        Da, e interesantă completarea ta: IE *skāp „stem, stick”… dar nu e „trunk”. :)
        Dacă găsești un derivat (poate să fie și-n dialectele din sud) câștigi mica „dispută”. :)
        Ar fi o paralelă interesantă cu steajer și stejar.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 9:57 am

      • Nu pricep ce vrei să zici cu elefantul !

        etymonline.com scrie despre shaft „from P.Gmc. *skaftaz (cf. O.N. skapt, O.S. skaft, O.H.G. scaft, Ger. schaft, Du. schacht, not found in Gothic), which some connect with a Germanic passive pp. of PIE root *(s)kep- „to cut, to scrape” (cf. O.E. scafan „to shave”) on notion of „tree branch stripped of its bark.” But cf. L. scapus „shaft, stem, shank,” which appears to be a cognate. „

        Comentariu de Roderick — Mai 13, 2012 @ 10:05 am

      • Fiecare percepe un obiect în mod diferit. „Experimentul” era povestit într-o carte ca o metaforă și mi s-a părut amuzant. Patru orbi pipăie câte o porțiune a unui elefant și fiecare e convins că el are dreptate în dauna celorlalți.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 10:11 am

      • Derivatele din IE *skāp- „stem, stick” sînt coradicale cu IE skeip, vin din același morfem. Copileț poate fi argumentat pentru ambele cu ușurință, dar nu și copacul.
        eng.shaft e o suliță lungă și subțire, la fel ca let. škeps.
        Mai e un alb.kopaç, care se traduce drept buturugă în Dex, dar poate fi coradical pentru rom. copaie, copancă..sensul de „tăietură”
        Sînt două sau trei rădăcini IE la lucru aici. :) În nici un caz eng.shaft nu poate sta la baza copacilor care-i un termen general pentru toate genurile de pomi, cu trunchi gros sau subțire.
        În schimb am băgat shaft în traducător și iese alb. bosht, coradical cu rom.buștean, referitor la trunchi de copac, dar ca adj.bosht se suprapune perfect peste adj.boștiură(IE**wāsto- empty, wasted), chiar și unele sensuri de gaz fierbinte, probabil ca rom.buștină.
        E limpede că-i antic, dacă-i prezent în ambele cu sensuri apropiate.
        Mai e turcicul boș din proto-altaic*bol- „free, empty”, dar nu cred că se poate compara cu alb. și rom.Noi avem lat.vastus, eng.wasted care la o adică putea da boștiură,buștușag etc.Asta dacă nu e autohton, așa cum cred și l-am pus deja la index.
        Unde naiba au găsit ăștia din DEX expr.turcească „boș dyr”? Inventăm explicații doar ca să nu ne uităm mai atent și să dăm verdictul corect?

        Comentariu de Ioan Albu — Iunie 16, 2012 @ 10:21 am

      • http://en.wiktionary.org/wiki/waste#English
        Nici aici nu e recunoscută paternitatea IE a alb.bosht(gol).
        boștură sau chiar buștean și altele ar putea fi legate și de IE bhos- „bare, barefooted”, asta ca să nu mai explicăm prea complicat betacizarea din *wasto.
        Explică foarte bine și expr„ a lămuri buștean”, adică deloc.De asemenea se confundă și cu lat.combustium dacă ne referim la sensul de „lemn pentru foc” și altele.

        BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi(deci golit, goluț de crengi); partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.
        Pînă la urmă sînt și eu lămurit buștean! :)

        Comentariu de Ioan Albu — Iunie 16, 2012 @ 10:50 am

  13. […] în rădăcina lui a sta ( PIE *stā- , pe care l-am menţionat între multe altele aici -https://hroderic.wordpress.com/2010/10/10/stejar/ ) Rate this:Like this:LikeBe the first to like this post. Scrie un […]

    Pingback de Copăcel « Istoriile lui Roderick — Iunie 6, 2012 @ 7:51 pm | Răspunde

  14. „IE skabh- „to scrape” : scabie(lat.)/zgabie, a scobi, scăborcă(reg.așchie)”
    În letonă „așchia” are mai multe sinonime care par construite pe aceeași bază:
    šķemba splinter, chip, shiver, spall
    skabarga splinter
    skals spill, splinter, split
    skaida sliver, chip, splinter
    skaldīt chop, cleave, splinter, rip, slit

    Cea de-a doua e identică cu reg.nostru. Slavii neavînd un termen similar, iar letonii fiind prea departe să ni-l împrumute, cred că poate fi considerat nord-tracic fără probleme. Pune un semn de întrebare și asupra celorlalte derivate din IE *skabh.

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 16, 2012 @ 7:40 am | Răspunde

  15. Mă întreb dacă tratamentul lui b intervocalic chiar era similar peste tot. În nord sînt ceva regionalisme care păstrează pe b, deși unele pot fi împrumuturi recente neologice în ciuda faptului că par populare: scribalău (funcționar, conțopist), scăborcă de mai sus. Cum a rezistat scabie/zgaibă din antichitate pînă azi nemodificat conform regulilor noastre clare?

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 16, 2012 @ 7:54 am | Răspunde

  16. Pentru „gorun”, o posibilitate neaşteptată…

    PIE ghelunā „pine-tree” – la Pokorny

    Comentariu de Roderick — Iulie 14, 2012 @ 2:57 pm | Răspunde

  17. […] Un regionalism din Maramureş pe care mi l-a “pasat” mai demult d-l Ioan Albu, (la https://hroderic.wordpress.com/2010/10/10/stejar): […]

    Pingback de Lis, Lisa, lisă « Istoriile lui Roderick — Decembrie 17, 2012 @ 11:23 pm | Răspunde

  18. Strejar și stejar, steajer
    – alb.shtregë – pile of wood (IE *streig- ”to tighten, to tie together”, stiff)< EPA stragā : MHG strak- tight, OE. strec- hard, strong.”
    – alb. shtagë 'pole, stick' < EPA *stagä: ON stjaki id., Latv stçga 'long pole' . V.Orel

    stréjură, stréjure, s.f. (reg.) stâlp de lemn la porțile țărănești.
    streájă, streaje, s.f. – Bucăți de lemn de stejar, la baza stâlpilor centrali ai porților maramureșene; au rol de legătură, dar și de a feri stâlpul de loviturile roților de care; căței, pripon.
    streájcă s.f. (reg.) mână curentă.
    http://en.wiktionary.org/wiki/stringo#Latin
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1906&root=config

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 15, 2013 @ 8:22 am | Răspunde

  19. Sinonim necunoscut al stejarului: „grădun” http://dacologica.wordpress.com/studii-si-cercetari/gheorghe-seitan-%E2%80%9Eritualuri-dacice-pastrate-malanca-de-la-ruginoasa-%E2%80%93-un-ritual-antic-dedicat-zeului-get-al-razboiului%E2%80%9C/

    N-am găsit o explicație bună până acum, dar mă gândeam la câteva nume vechi românești ce ar proveni dintr-un radical slavic *grъdъ- (sau *gъrdъ-) „mândru”.
    pag. 287: http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb
    IE: *gʷord- „sluggish, staid, proud” (lat.gurdus, gr.bradu, sl.*gъrdъ(jь)).
    În rusă ar fi dat adj. го́рдый • (górdyj)- „mândru, maiestuos”. Mi se pare foarte potrivit pentru un nume dacic al gorunului sau pentru stejari în general. Copaci maiestuoși!

    Dacă mă gândesc la sinonimul latin Gradivus al lui Marte mă duc cu gândul la prototipul zeului războiului și fertilității ogoarelor despre care discutam aici: https://hroderic.wordpress.com/2014/04/09/jor/
    Dar mai ales mă întreb dacă lat.gradior (Gradivus e un participiu) nu are vreo legătură cu „grădun” („-un” sufix..adjectival sau posesiv?). Să fie și acesta un (al treilea din fitonimia noastră) „copaciu călător” ca zeul asociat lui?
    Nu e singurul sinonim bizar al stejarului: „ters, trajor http://www.health-andthecity.ro/healthy/plante-medicinale/stejar-quercus-robus.html

    PS: maláncă s.f. (reg.) 1. pereche de tineri deghizați în ceata de urători din seara Anului Nou. 2. femeie urâtă. 3. oaie molatică.
    Acest ultimul sens e straniu. Să fie coradical cu lat.mollis?

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2014 @ 10:25 pm | Răspunde

  20. Variabila streajer (gorun, stejar) şi celelalte construcţii din exemplele date în comentariul nr. 18 ar putea sugera un radical *strig- „penetrate” cu transformarea destul de răspândită a grupurilor de litere ge și gi („consoane africate postalveolare sonore”, notate fonetic [ʤ]) în j.
    alb. shtagë şi celelalte exemple ar putea sugera şi alt radical, dar poate avem o simplă confuzie între două rădăcini verbale. Cu siguranţă se poate postula sincoparea lui „r” în mai multe cazuri.

    pag.219 din cartea următoare: http://books.google.ro/books?id=PBB03bfhnIIC&pg=PA304&lpg=PA304&dq=locativ+suffix+in+albanian&source=bl&ots=-OTTUOZWU7&sig=wj_TMK0_N-XhK2lqZNFVoFiulI0&hl=ro&sa=X&ei=xc16VMD9GoLAPLTzgIAG&ved=0CFAQ6AEwBw#v=onepage&q&f=true
    ” OCS strьženь – border, sterženь – rod, pivot. ”

    Aropo de graniţe: lit. siena- wall, border, frontier, boundary, bound. Oare avem o anume frontieră în cadrul răspândirii compacte a dacilor spre vest în Bărăgan? Dincolo de aceştia ar fi o aglomerare de două sau mai multe popoare: iranici, traci, celţi şi germanici.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 30, 2014 @ 1:23 pm | Răspunde

  21. Cred că e posibil (deși curios) să fi existat cândva cuvântul *steajă ”ghindă”, ”stejar” fiind dpdv semantic cf. cu ghindar și gorun.

    Acest *steajă ar putea reflecta (s)teg-1 ”to cover”, rădăcină din care provin în limbile IE diverse denumiri ale acoperișului. Ghinda nu e o ”nucă” oarecare, ci una cu ”căpăcel”, acoperiș.

    Comentariu de Roderick — Iunie 9, 2015 @ 5:21 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: