Istoriile lui Roderick

Octombrie 17, 2010

Coada ursului şi hienele

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 1:28 pm

În mod ciudat constelaţiile Ursa Mare şi Ursa Mică – în reprezentarea europeană – înfăţişează urşi cu coadă:

( sursa imaginii: upload.wikimedia.org )

Copiii care ştiu poveştile lui Creangă pot să-şi imagineze că e vorba de urşi cu cozi lungi, care  n-au fost păcăliţi de vulpe ( cea din constelaţie sau alta ).

Tot în poveşti una din formulele introductive este pe când se băteau urşii în coade… ; unii cred că ea conservă o amintire foarte ( foarte) veche, când poziţia constelaţiilor pe cer era alta, iar cozile Urselor se atingeau. Totuşi, acest trecut invocat în basme poate fi doar mitologic, baterea urşilor în coade fiind la fel de plauzibilă ca potcovirea puricelui:

„A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.”

Vizualizarea „cozilor” Urselor pare specific europeană, deşi constelaţiile apar ca „urşi” şi la alte popoare:

„In European star charts, the constellation was visualized with the ‘square’ of the Big Dipper forming the bear’s body and the chain of stars as a long tail. However, bears do not have long tails, and Jewish astronomers considered Alioth, Mizar, and Alkaid instead to be either three cubs following their mother, and the Native Americans as three hunters.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Ursa_Major)

*

De ce apar pe cer „urşi” cu coada lungă ?

Părerea mea este că numele ursului a aparţinut la origine altui animal, cu coada în mod evident mai lungă decât a lui Moş Martin. Un animal care nu (mai) trăieşte în zona unde trăiesc urşi.

Se pare că ursul a fost un animal necunoscut primilor oameni din Africa. Deşi a trăit în Munţii Atlas şi împrejurimi până în epoci recente, prezenţa lui nu e atestată la sud de Sahara.

Probabil că un nume purtat iniţial de alt animal s-a extins şi asupra ursului. Apoi a rămas doar ca nume al ursului; şi, undeva, în mitologie, amintirea vagă că ursul avea cândva coadă lungă.

*

Câteva investigaţii pe starling.rinet.ru.

Numele ursului provine din rădăcina IE *rtk’- ( care a dat „urs” în limbile IE  , poate cu excepţia hittitei –hartagga– un prădător (? ) ). Din rădăcina nostratică, însă, s-a desprins şi cea proto-altaică *i̯àrgi , care nu se referă la urs ( corean írhì „lup”, nanai jarga „leopard” ).

Arabul ʕurāǧ– „hienă” este – la un anume nivel – înrudit cu toate aceste cuvinte; toate derivatele cunoscute ale rădăcinii afro-asiatice corespunzătoare  înseamnă „hienă”.

Dintre toate animalele africane sub-sahariene, hiena pătată Crocuta crocuta pare a avea aspectul cel mai „ursin”, cu urechile rotunjite specific.

(  sursa imaginilor: upload.wikimedia.org )

Pe de altă parte, însă, hiena este – faţă de urs – ceva mai generos dotată cu coadă.

O altă rădăcină IE – *bher- – a dat nume ale ursului în limbile germanice, în indiana veche şi în cele balto-slave ( din care a dispărut, datorită unei tabuizări a animalului ). Rădăcina nostratică *bVrV a dat în limbile altaice nume ale lupului iar în cele dravidiene – ale pisicii sălbatice. Mergând mai departe întâlnim  „rădăcina rădăcinii” ( boreană ) *PVRV şi ramificaţia ei proto-afro-asiatică – *ba(ʔ)rVw/y- – „lup, hienă, şacal”.

În limbile semitice numele animalului provine din rădăcina *dubb– . La rândul ei, aceasta provine din proto-afro-asiaticul *dab „animal mare” , care a dat egipteanul db „hipopotam”.

( La drept vorbind, şi hipopotamul are o coadă uneori remarcabilă – cam de 1 metru lungime- însă ea se pierde în contextul… grandios. )

*

O rudă apropiată ( subspecie, se pare )  a hienei pătate africane, hiena de peşteră ( Crocuta crocuta spelaea ) bântuia încă, pe alocuri, în Europa până acum 14-11000 de ani. Unii cercetători cred că acest animal a pus probleme atât de mari oamenilor, încât prezenţa lui în Asia de Nord-Est a întârziat colonizarea umană a Americii.

Hiena de peşteră a supravieţuit ceva mai mult decât ursul de peşteră ( dispărut acum circa 28700 de ani ). Oamenii paleoliticului şi poate cei ai mezoliticului european au întâlnit-o; nu însă -din câte se ştie-  şi cei ai neoliticului.

În Orientul mijlociu hiena pătată a trăit până acum circa 8000 de ani. Dacă în acea epocă grupuri umane  au migrat din Orientul mijlociu în Europa şi Asia nu au mai întâlnit acolo hiena pătată; dar e posibil să fi păstrat cuvântul care o desemna. Desigur, în Orientul mijlociu ei ar fi cunoscut deja ursul brun ( care trăia la nord de deşertul arab ).

*

O coincidenţă interesantă există între feminitatea „Urselor”-constelaţii ( şi a Marii Zeiţe-Urs, Artio la celţi)  şi faptul că hienele pătate trăiesc în comunităţi matriarhale, conduse de o femelă dominantă.

Un animal impresionant ca ursul trebuie, însă, să fi generat o mitologie specifică încă de la primele întâlniri ale oamenilor cu el. Căutarea unor corespondenţe mitologice între cele două animale ar putea să nu ofere rezultate semnificative, chiar dacă anumite nume ale lor sunt clar înrudite.

De menţionat este că în antichitate hienele pătate aveau deja arealul restrâns la zona subsahariană, părând „exotice” chiar şi egiptenilor. Dacă „urşii-cu-coadă” au rămas cumva în amintirea oamenilor, amintirea trebuie să dateze de cel puţin 8000 de ani.

*

Cred că povestea lui Creangă – „Ursul pâcâlit de vulpe” redă, foarte probabil, un basm popular ( ca şi „Capra cu trei iezi”- care se regăseşte şi în folclorul catalan ).

Dacă ursului din poveste i-a îngheţat coada în baltă  şi i-a rămas acolo, ar trebui să o regăsim sub forma unei plante acvatice numită, probabil, „coada ursului”. Până acum am dat doar de „barba ursului”, nume dat atât unui lichen care creşte pe brazi, cât şi plantei altfel numite „coada calului” ( Equisetum ).

Are şi ursul un pic de barbă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 comentarii »

  1. Termenul hitit e cel mai apropiat în timp de PIE(hartagga ar trebui să explice pe restul) iar rădăcina aia reconstruită ar trebui să aibă o vocală în față dacă urmărești evoluția în timp în toate graiurile.Curios cum ursus latin are un caracter satem față de celelalte(greacă,celtă).

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 17, 2010 @ 1:57 pm | Răspunde

    • Da, interesant cu „ursus”.
      Nu ştiu ce ar putea să însemne faptul ăsta.

      În limba aquitană ( rudă cu basca ) era, se pare, „harsus”.
      În limbile ( dialectele ) basce de azi este „hartz/ artz” , derivat din proto-bascul *har̄c, care provine dintr-o rădăcină sino-caucaziană.

      În cele din urmă, este „ursus” indo-european ? Poate că este, poate nu.

      Comentariu de Roderick — Noiembrie 2, 2010 @ 2:32 pm | Răspunde

  2. În ultima vreme m-am gândit la posibilitatea ca ”ursele” cu coadă să fi reprezentat la origine un animal specific nordului, jderul Gulo (wolverine), probabil dispărut din Europa centrală și sudică în timpurile istorice.

    *

    Rădăcina proto-bască *har̄c este ”1 bear 2 badger” ; ”The word for ‘badger’ is a compound of *har̄c + *koin (+ -ar̄ in some dialects)” (starling.rinet.ru)
    Acest *koin e înrudit cu proto-yeniseianul *kūń (~g-) ”wolverine” și -de foarte departe- cu PIE *keun- ”marten”.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 26, 2013 @ 10:27 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: